Mandatory custody for surrender during European Arrest Warrant execution due to pandemic-induced delay

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie s-au dispus următoarele:

În baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în referire la art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menţinut măsura arestării persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 17 iulie 2020 până la data de 15 august 2020, inclusiv.

S-a respins, ca nefondată, cererea privind înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, formulată de persoana solicitată A..

Totodată, s-a dispus ca soluţia să fie comunicată autorităţii judiciare emitente şi Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Curţii de Constanţa, la data de 9 iunie 2020, sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a solicitat, în temeiul art. 103 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, luarea măsurii arestării, în vederea predării, a persoanei solicitate A.

În motivarea propunerii s-a arătat că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa se află înregistrată lucrarea cu nr. x/2020, referitoare la semnalarea privind mandatul european de arestare emis, la data de 30.04.2020, de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Modena - Italia, în vederea punerii în executare a sentinţei penale nr. 279/2017 R.G. 272/2015 - RGNE 4222/2013, confirmată la data de 22 ianuarie 2019 de Curtea de Apel din Bologna - Italia prin Sentinţa penală nr. 359/2019, executorie începând cu data de 9 martie 2019, conform Ordinului de arestare nr. 79/2020 SIEP din data de 3 martie 2020, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna Modena - Italia împotriva persoanei solicitate A. (cetăţean italian) pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz sexual asupra unui minor şi rele tratamente aplicate membrilor familiei, prev.de art. 81 CPV 609 bis din C. pen. italian - art. 609 Ter C. pen. din C. pen. italian şi art. 572.2 din C. pen. italian, fapte penale care sunt incriminate şi de legea penală română prin dispoziţiile art. 218 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), c) şi e) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi) şi art. 197 din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi).

În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate A. că a forţat, pe o perioadă lungă de timp, victima minoră în vârstă de mai puţin de 10 ani, fiica partenerei sale, să întreţină relaţii sexuale orale sau anale, împotriva voinţei sale. De asemenea, acesta a bătut victima minoră, de la vârsta de 3 ani până la 11 ani, cu un băţ din lemn şi a împiedicat-o să vorbească cu prietenii sau să iasă afară din casă, copilul fiind mereu aspru pedepsit.

S-a mai arătat în cuprinsul sesizării că faţă de persoana solicitată A. s-a dispus reţinerea, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 9 iunie 2020, ora 12:45, până la data de 10 iunie 2020, ora 12:45.

Astfel învestită, prin încheierea din 10 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa a dispus, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 15 zile, de la data de 10 iunie 2020 la data de 24 iunie 2020, inclusiv. Prin aceeaşi încheiere, instanţa a fixat termen de judecată în procedură la data de 24 iunie 2020, în vederea depunerii mandatului european de arestare însoţit de traducerea acestuia în limba română, termen ce a fost preschimbat la data de 19 iunie 2020, urmare transmiterii în timp util a documentelor solicitate autorităţilor judiciare italiene.

La termenul de judecată din 19 iunie 2020, Curtea de Apel Constanţa a audiat persoana solicitată A., care a arătat că se prevalează de efectele regulii specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi că înţelege să consimtă la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia în vederea executării mandatului european de arestare emis pe numele său, având cunoştinţă de caracterul irevocabil al consimţământului dat.

În acest context, luând act de consimţământul la predare al persoanei solicitate, prin Sentinţa penală definitivă nr. 69/P din 19 iunie 2020, Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 109 alin. (1), raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis, la data de 30 aprilie 2020, de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Modena - Italia faţă de persoana solicitată A. şi, în baza art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus predarea acesteia către autorităţile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialităţii prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a menţinut măsura arestării persoanei solicitate, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 19 iunie 2020 şi până la data de 18 iulie 2020, inclusiv, în vederea predării.

Ulterior, prin Adresa nr. x din 15 iulie 2020, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene a transmis formularul M primit de la Biroul Sirene Italia la aceeaşi dată, prin care autorităţile judiciare ale acestui stat au informat asupra imposibilităţii realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în luna iulie, din cauza restricţiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, solicitând prelungirea măsurii arestului preventiv faţă de persoana solicitată, precum şi a termenului de predare a acesteia până în luna august.

În contextul prezentat, prin încheierea din 17 iulie 2020, contestată în prezenta cauză, notând, pe de o parte, că predarea persoanei solicitate A. nu a putut avea loc în termenul prev. de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dat fiind contextul pandemic actual, iar pe de altă parte, că din adresa autorităţilor judiciare italiene rezultă că în luna august urmează a fi stabilit un nou termen de predare a persoanei solicitate, instanţa a apreciat că, pentru a se permite stabilirea acestui termen şi realizarea predării efective a părţii până la data prevăzută de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, este necesară menţinerea privării de libertate a acesteia în scopul concret al asigurării condiţiilor necesare realizării predării.

Totodată, a notat că în cauză nu există garanţii suficiente că o altă măsură preventivă alternativă, respectiv cea a arestului la domiciliu, prevăzută de art. 202 alin. (4) lit. b) şi c) C. proc. pen., ar fi suficientă asigurării executării mandatului european de arestare, dată fiind natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar şi caracterul urgent al procedurii judiciare.

Sub acelaşi aspect, a reţinut că, dată fiind situaţia pandemică actuală, privarea de libertate a persoanei solicitate este mai adecvată protejării ordinii publice şi asigurării măsurilor de protecţie sanitară, plasarea părţii în arest la domiciliu putând genera riscuri suplimentare de contaminare a acesteia sau a celor cu care urmează a intra în contact.

Pentru argumentele prezentate, instanţa a constatat că cererea de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, formulată de persoana solicitată, este nefondată.

*

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17 iulie 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în contestaţie, 24 iulie 2020, după ce a luat legătura cu persoana solicitată prin intermediul interpretului de limbă italiană, apărătorul desemnat să-i acorde asistenţă juridică din oficiu a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate, iar pe fond, stabilirea unui termen cert de predare a contestatorului şi înlocuirea măsurii arestului provizoriu sub imperiul căreia se află acesta, cu arestul la domiciliu, invocând în acest sens, pe de o parte, că aspectele invocate de către autorităţile judiciare italiene ca împrejurări care au împiedicat desfăşurarea procedurii de preluare a părţii, respectiv, contextul pandemic şi imposibilitatea obţinerii de bilete de avion către Italia, nu pot constitui motive suficiente pentru menţinerea acesteia în stare de arest. Pe de altă parte, a arătat că prezenţa contestatorului la reşedinţa pe care o are în România este absolut necesară pentru a preîntâmpina eventualul furt al materialelor de construcţie care se află în curtea imobilului.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevăd următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, şi a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, la data de 15 iulie 2020, Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Sirene, de menţinere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia în baza Sentinţei penale definitive nr. 69/P din 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, la data de 30 aprilie 2020, de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Modena - Italia.

În argumentarea cererii, autorităţile judiciare din Italia au solicitat menţinerea persoanei solicitate A. în arest preventiv în vederea predării, arătând că s-au aflat în imposibilitatea preluării acesteia în luna iulie, ca urmare a restricţiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19 şi a dificultăţilor întâmpinate în procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării (18 iulie 2020), instanţa de fond, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 17 iulie 2020 şi până la data de 15 august 2020, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă legalitatea acestei soluţii, susţinând că menţinerea stării sale de arest a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că nepreluarea/nepredarea sa este rezultatul unor situaţii independente de voinţa autorităţilor statului emitent şi nu s-a stabilit o nouă dată pentru finalizarea procedurii.

Deopotrivă, contestă temeinicia soluţiei instanţei de fond, solicitând înlocuirea arestului provizoriu cu arestul la domiciliu.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reţinând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea distinctă formulată de contestatorul persoană solicitată prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condiţiile în care, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român şi cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată iniţial, 18 iulie 2020.

În ceea ce priveşte omisiunea stabilirii unei noi date a predării sale, invocată deopotrivă de contestator, Înalta Curte reţine că prin adresa nr. x din 15 iulie 2020 a Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Sirene se solicită prelungirea termenului de predare până în luna august a.c., antamându-se, prin urmare, că finalizarea procedurii va avea loc în luna august. Or, în contextul acestei informări, aparenta incertitudine ce poartă asupra datei la care se va efectua preluarea/predarea persoanei solicitate A. nu echivalează cu lipsa de interes a autorităţilor statului emitent, astfel cum susţine contestatorul, ci doar reprezintă un alt efect al stării pandemice actuale şi a implicaţiilor ei multiple.

În continuare, în referire la argumentul privind incertitudinea predării sale în viitorul apropriat, Înalta Curte reţine, prioritar, că stabilirea datei de predare a persoanei solicitate nu este de competenţa instanţei sesizate să se pronunţe asupra arestării părţii, în vederea predării.

Totodată, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează sub aspectul duratei măsurii preventive cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore, de la data de 9 iunie 2020, ora 12:45 până la data de 10 iunie 2020, ora 12:45, iar începând cu data de 10 iunie 2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 19 iunie 2020, când, prin Sentinţa penală definitivă nr. 69/P din 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa s-a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia şi s-a dispus menţinerea arestării acesteia, în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 19 iunie 2020 şi până la data de 18 iulie 2020, inclusiv.

În consecinţă, constată că măsura dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţie, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană să fie plătit din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 17 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.

Procesat de GGC - LM