Cassation review of continued intellectual forgery conviction for public official: failure to establish exercise of service duties as constitutive element under Article 321 Penal Code.

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 801 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Lugoj s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual în formă continuată prevăzute de art. 48 raportat la art. 321 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 ani, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.

În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 323 din C. pen.

În temeiul art. 38 şi art. 39 lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele anterior menţionate şi aplică în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 10 luni închisoare [(1 an + 1 an şi 6 luni):3], inculpatului urmând a i se aplica o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 ani, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., impune inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele serviciului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a impus inculpatului obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Bârna sau a Spitalului Municipal "Dr. Teodor Andrei", pe o perioadă de 120 de zile.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea executării pedepsei şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

II. În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a condamnă inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzute de art. 321 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de inspector ITP) pe o durată de 3 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de inspector ITP), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.

III. În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpata C. la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 ani, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a impus inculpatei respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele serviciului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a impus inculpatei obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Criciova sau a Spitalului Municipal "Dr. Teodor Andrei", pe o perioadă de 100 de zile.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea executării pedepsei şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

IV. În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată prevăzute de art. 47 raportat la art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.

În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prevăzute de art. 269 C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 4 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi considerată ca executată.

În temeiul art. 38 şi art. 39 lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele anterior menţionate şi aplică în sarcina inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 8 luni închisoare [2 ani:3], inculpatului urmând a i se aplica o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 4 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea înscrisurilor false, respectiv desfiinţarea următoarelor înscrisuri: anexa la certificatul de înmatriculare (aflat în copie la f. x din dosarul de urmărire penală), certificat înregistrare vehicul cu nr. x (aflat în copie la f. x din dosarul de urmărire penală) precum şi a menţiunilor false din registrul intrări ieşiri pe anul 2017 vol. 1 al Primăriei comunei Criciova, poziţia 2392 .

Împotriva Sentinţei penale nr. 801 din 19 decembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Lugoj au formulat apel inculpaţii C., A., B. şi D..

Prin Decizia penală nr. 509/A din data de 22 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins apelurile declarate de inculpaţii C. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 801 din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Lugoj, ca nefondate.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii B. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 801 din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Lugoj, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, numai în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B. şi D., şi, rejudecând în aceste limite, a dispus:

În baza art. 269 din C. pen. a redus pedeapsa aplicată inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.

A menţinut pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen. şi cu aplicarea art. 35 şi 36 din C. pen.

În baza art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului D. pe o perioadă de 3 ani termen de supraveghere stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

- Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- Să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- Să comunice schimbarea locului de muncă;

- Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Criciova, jud. Timiş sau Spitalului Municipal din Lugoj pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 404 din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 C. pen.

A menţinut dispoziţiile sentinţei apelate privind pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului D..

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa complementară rezultantă se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 321 C. pen. a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului B. pe o perioadă de 3 ani termen de supraveghere stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Lugoj, jud. Timiş sau Spitalului Municipal din Lugoj pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 404 din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

A menţinut dispoziţiile sentinţei apelate privind pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului B..

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa complementară se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, la data de 29 iulie 2020 a declarat recurs în casaţie inculpata C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 9 septembrie 2020, când s-a stabilit termen la data de 9 octombrie 2020, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpata a invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"

În esenţă, a solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie, casarea deciziei penale atacate, achitarea inculpatei.

În opinia inculpatei, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. poate fi invocat atunci când se apreciază că fapta pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă nu este tipică, atunci când fapta concretă reţinută prin hotărârea definitivă nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă, prevăzută de norma de incriminare.

În cauză, a arătat că norma de incriminare este prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. conform căruia falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

În acest context, a precizat că între condiţiile infracţiunii este inclusă aceea privind necesitatea ca funcţionarul să se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în lipsa îndeplinirii acestei condiţii, nu există infracţiunea.

Nelegalitatea menţionată în considerentele Sentinţei penale nr. 801 din data de 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Lugoj continuată în considerentele Deciziei penale nr. 509/A din data de 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Timişoara constă în aceea că între faptele inculpatei C. şi art. 321 alin. (1) C. pen. nu există corespondenţă privind tipicitatea, respectiv lipseşte condiţia referitoare la necesitatea de a se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

De asemenea, a mai susţinut că importanţa îndeplinirii acestei condiţii rezultă implicit din considerentele Deciziei nr. 2/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cu referire la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi la sintagma "atribuţii de serviciu", apreciindu-se că această sintagmă este de strictă interpretare.

În consecinţă, a apreciat că în cauza pendinte îndeplinirea sau nu a condiţiei prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. "aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu" condiţionează existenţa sau nu a infracţiunii prin aplicarea principiului tipicităţii.

A arătat că inculpata C. nu se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu la momentul săvârşirii faptelor împrejurare ce rezultă, atât din cuprinsul fişei postului aflat la dosarul cauzei, din celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, cât şi din minimalizarea acestei condiţii făcute de instanţa de fond şi preluată de către instanţa de apel pentru a ocoli problema necesităţii tipicităţii.

Prin încheierea din data de 9 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte, secţia Penală, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată C. împotriva Deciziei penale nr. 509/A din data de 22 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speţă, inculpata C. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, inculpata a formulat critici subsumate, în esenţă, greşitei încadrări juridice a faptei reţinute în sarcina sa şi neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, din perspectiva elementului material, a laturilor obiectivă şi subiectivă, în sensul că inculpata nu se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu la momentul săvârşirii faptelor.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpată, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Or, Înalta Curte apreciază că starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual şi vinovăţia inculpatului nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate cenzura situaţia de fapt într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în condiţiile în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Prin urmare, criticile inculpatei exced analizei instanţei de recurs în casaţie, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităţilor comise de instanţele de fond.

Din analiza deciziei penale atacate şi din actele dosarului, rezultă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei este prevăzută de dispoziţiile art. 321 din C. pen., constatându-se că ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat că fapta există şi a fost corect încadrată juridic, că a fost săvârşită de inculpată cu forma de vinovăţie cerută de lege, iar din această perspectivă criticile acesteia sunt neîntemeiate.

În acest context argumentativ, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurenta inculpată C. împotriva Deciziei nr. 509/A din data de 22 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurenta inculpată C. împotriva Deciziei nr. 509/A din data de 22 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM