Conflict of jurisdiction between county and appeal courts over recognition of foreign criminal judgment for deduction of detention

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Galaţi, petentul A. a solicitat recunoaşterea hotărârii judecătoreşti nr. 39/Js 339/15 din 07 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Regional Saarbrücken Germania, secţia 6 penală, în Dosarul nr. x, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi pluralitate de infracţiuni, cu complicitate la furt, prevăzute de art. 242 alin. (1) şi art. 243 alin. (3) C. pen. german. S-a mai arătat că a fost reţinut şi arestat preventiv în respectiva cauză, iar ulterior a fost pus în libertate. După considerarea pedepsei ca executată, la data de 17 ianuarie 2018, a fost predat, în stare de deţinere, autorităţilor judiciare belgiene pentru a fi cercetat într-o altă cauză, fiind, ulterior, condamnat pentru săvârşirea a trei infracţiuni de furt calificat prin Sentinţa penală nr. DE 10.98.32788/13 din 30 martie 2018 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă Flandra de Est, secţia Dendermonde, Belgia, definitivă la 10 mai 2018, la pedeapsa de 5 ani închisoare, în a cărei executare se află.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 140, art. 142, art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Prin Sentinţa penală nr. 1008 din 30 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 147 raportat la art. 140 din Legea nr. 302/2004, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se, în esenţă, că petentul solicită recunoaşterea unei hotărâri penale străine, fără a preciza ce dispoziţii din cuprinsul acesteia doreşte să fie recunoscute şi fără a formula o cerere de contopire a pedepsei cu o sancţiune penală stabilită de o instanţă română.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, care, prin Sentinţa penală nr. 146 din 18 septembrie 2020, în baza art. 50 C. proc. pen., cu referire la art. 147 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti străine, formulată de petentul persoană condamnată A. în favoarea Judecătoriei Galaţi. Totodată, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că petentul nu solicită recunoaşterea hotărârii penale străine în vederea executării în regim de detenţie a pedepsei, ci în scopul producerii unor alte efecte juridice, respectiv pentru a se deduce perioada executată în detenţie pe teritoriul altui stat. S-a arătat că acest aspect rezultă din împrejurarea că petentul a mai formulat anterior o cerere de recunoaştere a aceleiaşi hotărâri penale străine, pe cale incidentală, soluţionată definitiv (prin respingere) prin Sentinţa penală nr. 81 din 13 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 129 din 05 iunie 2020 a Curţii de Apel Galaţi. În aceste condiţii, s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ci cele ale art. 147 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care competenţa de a soluţiona cererea de recunoaştere, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, revine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază persoana interesată, respectiv Judecătoriei Galaţi.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Galaţi este instanţa competentă să soluţioneze cauza referitoare la petentul persoană condamnată A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază.

Totodată, conform art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv.

Rezultă, aşadar, că, în situaţia în care cererea de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti străine este formulată de persoana condamnată în scopul deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, competenţa de soluţionare a acesteia revine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază respectiva persoană.

Verificând în acest context actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, deşi în cuprinsul sesizării nu a fost indicat motivul pentru care se solicită recunoaşterea Hotărârii nr. 39/Js 339/15 din 07 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Regional Saarbrücken Germania, secţia 6 penală, în Dosarul nr. x, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, în şedinţa publică din data de 08 octombrie 2020, petentul a precizat că a formulat această cerere în vederea deducerii perioadei deja executate în stare de detenţie din respectiva pedeapsă.

Chiar dacă cererea cu care a fost învestită instanţa se referă la o hotărâre de condamnare dată de autorităţile judiciare din Germania, Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc competenţa în favoarea curţii de apel, având în vedere că sesizarea nu vizează o solicitare oficială a statului emitent de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti în vederea executării în regim de detenţie a pedepsei într-un penitenciar din România, astfel cum impune textul de lege, ci demersul aparţine persoanei condamnate, care, aşa cum s-a arătat anterior, urmăreşte deducerea, din pedeapsa în a cărei executare se află, a perioadei executate în străinătate în baza respectivei hotărâri.

Se observă, astfel, că, faţă de obiectul cererii cu care a fost sesizat organul judiciar, aşa cum a fost precizat la 08 octombrie 2020, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 147 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, în raport cu care instanţa competentă să dea o rezolvare solicitării petentului este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază acesta, respectiv Judecătoria Galaţi.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe petentul persoană condamnată A. este Judecătoria Galaţi, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul persoană condamnată A. în favoarea Judecătoriei Galaţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul persoană condamnată, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2020.

GGC - NN