Competence to adjudicate requests to leave the country during suspended execution: exclusive jurisdiction of the executing court over supervising authorities.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Încheierea penală nr. 66/16.07.2020 a Tribunalului Satu Mare, secţia penală, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 46 din Legea nr. 253/2013 s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind obţinerea acordului instanţei pentru părăsirea ţării formulată de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Neamţ.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Satu Mare a avut în vedere că, prin Sentinţa penală nr. 85/07.06.2017 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin necontestare a fost admisă cererea condamnatului A. şi s-a procedat la contopirea mai multor pedepse aplicate prin hotărâri definitive, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, fixându-se termen de încercare de 5 ani.

Prin aceeaşi hotărâre s-a impus persoanei condamnate obligaţia de a nu părăsi limita teritorială a ţării, decât în condiţiile stabilite de instanţă, iar supravegherea a fost încredinţată Tribunalului Neamţ. Din coroborarea dispoziţiilor art. 557 din C. proc. pen. şi ale art. 46 din Legea nr. 253/2013 rezultă că, pentru a putea dispune cu privire la cererea petentului prin care se solicită încuviinţarea părăsirii ţării este necesară ascultarea, atât a petentului condamnat, cât şi a consilierului de probaţiune din cadrul serviciului în supravegherea căruia se află. În cauză atât petentul condamnat, cât şi consilierul de probaţiune ce se impune a fi ascultat se află în mun. Piatra Neamţ, astfel încât, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei Tribunalul Satu Mare a apreciat că Tribunalului Neamţ îi revine competenţa de soluţionare a cererii.

II. Prin Sentinţa penală nr. 90/P/2020 din 9 septembrie 2020 a Tribunalului Neamţ, în temeiul art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu de Tribunalul Neamţ, cu privire la soluţionarea cauzei care formează obiectul Dosarului penal nr. x/2020

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru soluţionare.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Neamţ a reţinut că nu este instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză, astfel că, la termenul de judecată din data de 09.09.2020 din oficiu, a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cererii pentru următoarele considerente:

Instanţa competentă să dispună asupra cererii de acordare a permisiunii de a părăsi ţara, formulată de condamnatul A. se determină în conformitate cu dispoziţiile art. 553 din C. proc. pen., potrivit căruia "hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel se pune în executare de către prima instanţă de judecată."

În cauză, prin Sentinţa penală nr. 85 din 07.06.2017 a Tribunalului Satu Mare s-a admis sesizarea Biroului Executări Penale al Tribunalului Satu Mare şi s-a efectuat contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 40/2015 a Tribunalului Satu Mare, Sentinţa penală nr. 153/2015 a Tribunalului Bacău şi Sentinţa penală nr. 195/2016 a Tribunalului Bucureşti.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe termen de încercare de 2 ani şi s-au impus condamnatului A. măsurile de supraveghere constând în prezentarea sa la Serviciul de Probaţiune Neamţ, primirea vizitelor consilierului de probaţiune, anunţarea modificării domiciliului,schimbarea locului de muncă, comunicarea informaţiilor privind mijloacele de existenţă.

De asemenea, s-a impus condamnatului obligaţia de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de Serviciul de probaţiune Neamţ şi obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a ţării decât în condiţiile stabilite de instanţă, în baza art. 863 alin. (3) din C. pen. anterior.

Potrivit art. 557 alin. (10) din C. proc. pen. pe durata termenului de supraveghere persoana supravegheată poate solicita motivat instanţei de executare să încuviinţeze părăsirea teritoriului României.

S-a menţionat că, Tribunalul Neamţ nu este instanţă de executare, întrucât nu a pronunţat hotărârea care se execută Sentinţa penală nr. 85 din 07.06.2017 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin necontestare la data de 20.06.2017, astfel cum prevede art. 553 din C. proc. pen. Împrejurarea că petentul condamnat are domiciliul în judeţul Neamţ şi că Serviciul de Probaţiune Neamţ a fost desemnat să supravegheze respectarea de petent a măsurilor prevăzute de art. 863 din C. pen. anterior, instituite prin Sentinţa penală nr. 85/2017 a Tribunalului Satu Mare nu determină competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cereri, atât timp cât dispoziţiile art. 557 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 46 din Legea nr. 253/2013 stabilesc, în mod expres competenţa materială de soluţionare a cererii de încuviinţare a părăsirii teritoriului ţării în sarcina instanţei de executare.

Prin urmare, potrivit art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Neamţ cu privire la soluţionarea cauzei, având ca obiect încuviinţarea de părăsire a teritoriului României şi s-a constatat că, potrivit art. 36 alin. (3) din C. proc. pen. este competent să judece această cauză Tribunalul Satu Mare, ca instanţă de executare.

III. Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Satu Mare, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este cererea formulată petentul condamnat A. în temeiul art. 557 alin. (10) din C. proc. pen.

Astfel, prin cererea formulată în scris şi trimisă iniţial Tribunalului Neamţ unde a fost înregistrată la data de 25.06.2020, petentul condamnat A., a solicitat acordul instanţei pentru părăsirea ţării, pe o perioadă de 30 de zile în decurs de un an, invocând prevederile art. 46 din cuprinsul Legii nr. 253/2013.

În drept, au fost invocate prevederile art. 557 alin. (10) din C. proc. pen. şi ale art. 46 din Legea nr. 253/2013.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen.,"hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel se pune în executare de către prima instanţă de judecată."

În cauză, prin Sentinţa penală nr. 85 din 07.06.2017 a Tribunalului Satu Mare s-a admis sesizarea Biroului Executări Penale al Tribunalului Satu Mare şi s-a efectuat contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 40/2015 a Tribunalului Satu Mare, Sentinţa penală nr. 153/2015 a Tribunalului Bacău şi Sentinţa penală nr. 195/2016 a Tribunalului Bucureşti.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe termen de încercare de 2 ani şi s-au impus condamnatului A. măsurile de supraveghere constând în prezentarea sa la Serviciul de Probaţiune Neamţ, primirea vizitelor consilierului de probaţiune, anunţarea modificării domiciliului, schimbarea locului de muncă, comunicarea informaţiilor privind mijloacele de existenţă.

De asemenea, s-a impus condamnatului obligaţia de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de Serviciul de probaţiune Neamţ şi obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a ţării decât în condiţiile stabilite de instanţă, în baza art. 863 alin. (3) din C. pen. anterior.

Totodată, potrivit art. 557 alin. (10) din C. proc. pen., pe durata termenului de supraveghere persoana supravegheată poate solicita motivat instanţei de executare să încuviinţeze părăsirea teritoriului României.

Dispoziţiile art. 557 alin. (10) din C. proc. pen. stabilesc imperativ competenţa pentru instanţa de executare, neexistând competenţe alternative în funcţie de particularităţile cauzei.

Din analiza actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că, în speţa de faţă instanţa de executare este Tribunalul Satu Mare.

În consecinţă, competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul condamnat A., prin care a solicitat acordul instanţei pentru părăsirea ţării, pe o perioadă de 30 de zile în decurs de un an, revine instanţei de executare.

Pentru considerentele ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 553 din C. proc. pen. şi art. 557 alin. (10) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalul Satu Mare, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2020.

GGC - NN