Prosecutor's cassation appeal admitted; below-minimum theft sentence quashed and remanded.

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1508 din data de 9 august 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Braşov a hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii în cuantum de 2000 RON (rezultată prin stabilirea unui număr de 200 zile-amendă, respectiv a cuantumului de 10 RON corespunzător unei zile-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive instituită faţă de inculpatul A. în cauză, dispunând, ca urmare, în baza art. 399 alin. (4) din C. proc. pen., cu titlu executoriu, punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu se află sub incidenţa unei măsuri preventive privative de libertate în altă cauză.

În baza art. 72 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut timp de 24 de ore, începând cu data de 20 februarie 2019, ora 02:00 până la data de 21 februarie 2019, ora 02:15, şi arestat preventiv în prezenta cauză, în perioada 15 mai 2019 - 9 august 2019, inclusiv, şi s-a înlăturat, pe cale de consecinţă, din pedeapsa aplicată acestuia (2000 RON amendă) suma de 870 RON (corespunzătoare unui număr de 87 zile amendă), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa finală a amenzii de 1.130 RON.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen.

S-a constatat că persoanele vătămate SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL şi SC E. SRL nu s-au constituit părţi civile în procesul penal întrucât prejudiciile cauzate acestora au fost recuperate prin restituirea de către organele de urmărire penală a bunurilor sustrase.

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 19 din C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de SC F. SRL şi, în consecinţă, s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpatului A. (alătură de coinculpaţii G., H. şi I.) la plata către partea civilă a sumei de 16159,9 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeaşi hotărâre au fost pronunţate soluţii şi cu privire la inculpaţii G., H. şi I.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.

Prin Decizia penală nr. 887/A din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 1508 din 9 august 2019, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2019, reţinând în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii ordinare de atac.

Împotriva Deciziei penale nr. 887/A din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 18 februarie 2020.

În argumentarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că pedeapsa aplicată inculpatului A. (de instanţa de fond, menţinută de către de apel) pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., în cuantum de 200 de zile amendă, se află în afara limitelor prevăzute de lege, întrucât limita minimă legală a pedepsei cu amenda prevăzută de lege pentru infracţiunea anterior menţionată, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen., ar fi de 202 - 203 de zile amendă.

În considerarea argumentelor invocate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale recurate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii prin stabilirea în sarcina inculpatului A. a unei pedepse legale.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 9 iunie 2020, sub nr. x/2019.

Prin referatul din 9 iunie 2020, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 14 iulie 2020.

Prin Încheierea din 14 iulie 2020, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a amânat cauza, în procedura prev. de art. 440 C. proc. pen., la data de 28 iulie 2020, pentru argumentele detaliat prezentate în cuprinsul acesteia.

Raportul întocmit de magistratul asistent a fost depus la dosarul cauzei la data de 30 iunie 2020.

Prin Încheierea din 28 iulie 2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A. S-a trimis cauza Completului C2, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, cu citarea intimatului-inculpat A. pentru termenul din 6 octombrie 2020.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a constatat că aceasta a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie. De asemenea, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., fiind formulată de procurorul şef al secţiei Judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în condiţiile în care parchetul a formulat şi apel în cauză. Totodată, cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele procurorului care a exercitat calea extraordinară de atac, organul judiciar din care acesta face parte, dar şi hotărârea care se atacă, cererea fiind semnată de persoana care a exercitat recursul în casaţie. În ceea ce priveşte condiţia prev. de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 438 C. proc. pen., s-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi-a întemeiat recursul în casaţie pe cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei s-a constatat că argumentele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în susţinerea cazului de recurs în casaţie prev. art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care vizează limita pretins nelegală a pedepsei principale cu amenda stabilită în sarcina inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., se circumscriu, în mod formal, dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Ca urmare, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A., este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis-o în principiu şi a stabilit termen de judecată la data de 06 octombrie 2020.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casaţie, art. 433 din C. proc. pen. abilitează instanţa competentă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate şi să sancţioneze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazurilor de casare strict şi limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de faţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a formulat recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", referitor la pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) şi art. 41 alin. (1) din C. pen. şi aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În susţinerea cererii, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului A. de instanţa de fond şi menţinută de către de apel, pentru săvârşirea anterior menţionate, respectiv infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 2 acte materiale, art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., în cuantum de 200 de zile amendă, se află în afara limitelor prevăzute de lege, întrucât limita minimă legală a pedepsei cu amenda prevăzută de lege pentru infracţiunea anterior menţionată, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen., ar fi de 202 - 203 de zile amendă.

Înalta Curte reaminteşte că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care se încadrează în alte limite decât cele prevăzute de lege. De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

După cum se observă, inculpatul A. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., soluţie menţinută şi de instanţa de apel.

Potrivit art. 228 alin. (1) din C. pen., luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Înalta Curte constată că pedeapsa principală de 2000 RON amendă penală aplicată inculpatului de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este o pedeapsă nelegală, în condiţiile aplicării art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., fiind incident cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În cauză, inculpatului A. i-a fost reţinută circumstanţa agravantă prevăzută de dispoziţiile art. 77 lit. a) din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi starea de recidivă post executorie fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din C. pen., referitoare la concursul între cauze de atenuare şi agravare, dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă. De asemenea, dispoziţiile art. 78 alin. (1) din C. pen. prevăd că în cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. De asemenea, art. 36 alin. (1) din C. pen., privind pedeapsa pentru infracţiunea continuată, stabileşte că infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită al cărei maxim se poate majora cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii, art. 43 alin. (5) din C. pen. privind pedeapsa în caz de recidivă stabileşte că dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. În cauză, inculpatului i-au fost aplicate şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv reducerea limitelor pedepsei amenzii cu o pătrime.

Aşadar, în urma calculului matematic, având în vedere dispoziţiile anterior menţionate, limitele de pedeapsă în care instanţa de fond ar fi trebuit să se orienteze erau între 270 şi 500 zile de închisoare, iar prin aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limita minimă de pedeapsă ar fi fost 202,5 zile, aşa încât, raportarea instanţei de fond, soluţie menţinută şi în apel, la un număr de zile amendă de 200 este sub limita minimă legală rezultată în urma aplicării dispoziţiilor menţionate.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a statuat că problematica legalităţii unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancţiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea exigenţelor normative ale unui anumit mod de executare.

Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancţionator plasează acest regim şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei în calea extraordinară de atac (Decizia nr. 143/RC din data de 23 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 522/RC din data de 25 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Înalta Curte apreciază că această nelegalitate nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casaţie.

A admite ipoteza contrară ar echivala cu privarea părţilor la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigenţelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea acestor exigenţe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancţiuni, se impune a fi efectuată de o instanţă ce se găseşte într-o cale ordinară de atac, sens în care în funcţie şi de jurisprudenţa constantă a instanţei supreme care, atunci când constată necesitatea de apelare la astfel de operaţiuni ce reclamă aprecieri din partea judecătorului, recurge la formula dispunerii rejudecării laturii penale a cauzei de către o astfel de instanţă, va proceda în consecinţă şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Braşov.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea şi rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancţionator incident pentru inculpatul A..

Pentru considerentele expuse, se va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A.. Va casa decizia atacată şi va dispune rejudecarea cauzei de Curtea de Apel Braşov.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 887/AP din data de 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A.

Casează decizia atacată şi dispune rejudecarea cauzei de Curtea de Apel Braşov.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM