Journalist’s cassation appeal rejected; counterfeiting and fraud convictions upheld.

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1736 din 23 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. x din 2018, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 155 C. proc. pen., a fost respinsă excepţia prescripţiei răspunderii penale, formulată de inculpatul A..

În baza art. 314 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru infracţiunea de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 32 raportat la art. 310 C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de tentativă la falsificare de monedă, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 32 raportat la art. 316 C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de tentativă la falsificare de valori străine, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 320 alin. (1) C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 322 C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele 6 pedepse cu închisoarea, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 32 de luni închisoare, inculpatul A. fiind condamnat în total la pedeapsa de 2 ani şi 32 de luni închisoare.

S-a stabilit că pedeapsa de 2 ani şi 32 de luni închisoare se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate perioada reţinerii de 24 de ore a inculpatului, cuprinsă între 16 februarie 2012, ora 13:20 - 17 februarie 2012, ora 13:20.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ce se vor aplica după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu art. 41 alin. (1), (2) din acelaşi cod şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B., pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, cu termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpata B. cu privire la infracţiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. anterior, cu art. 41 alin. (1), (2) C. pen. anterior, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C. şi a fost obligat inculpatul A. la plata daunelor materiale în sumă de 94.096,48 RON către partea civilă.

Au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, la plata daunelor materiale în sumă de 100395,16 RON către partea civilă C.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri false:

- carnet de muncă seria x.P.S. nr. x, contract individual de muncă nr. , Adeverinţă de salariu nr. x din 28 iulie 2011, Fişa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru an 2010, Actul adiţional nr. x din 4 iunie 2007 la Contractul de muncă nr. x din 3 octombrie 2006, Actul adiţional nr. x din 18.01.2008 la Contractul de muncă nr. x din 3 octombrie 2006, Actul adiţional nr. x din 4 august 2009 la Contractul de muncă nr. x din 3 octombrie 2006;

- carte de identitate, carnet de muncă seria x.P.S. nr. x, contract individual de muncă nr. x din 11 aprilie 2003 înregistrat la ITM Constanţa cu nr. x, Adeverinţă de salariu nr. x din 18 august 2011, Fişa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru an 2010, Actul adiţional nr. x din 10 iunie 2005 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adiţional nr. x din 22 martie 2007 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adiţional nr. x din 17 august 2009 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adiţional nr. x din 10 octombrie 2010 la Contractul de muncă nr. x din 2003, carte de identitate seria x nr. x, carnet de muncă seria x.P.S. nr. x, contract individual de muncă nr. x din 11 aprilie 2003 înregistrat la ITM Constanţa cu nr. x, Adeverinţă de salariu nr. 14 din 18 august 2011, Fişa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pentru an 2010, Actul adiţional nr. x din 10 iunie 2005 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adiţional nr. x din 22 martie 2007 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adiţional nr. x din 17 august 2009 la Contractul de muncă nr. x din 2003, Actul adiţional nr. x din 10 octombrie 2010 la Contractul de muncă nr. x din 2003, factură utilităţi - D. nr. x din 21 august 2011 pe numele E.;

- Cartea de identitate pe numele F., seria x nr. x, Decizie de pensionare nr. x din 2 iulie 2004, Cupon de pensie - nr. dosar pensie x.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor ridicate la percheziţia domiciliară din data de 15 februarie 2012, enumerate în procesul-verbal din data de 15 februarie 2012 aflat la fila x d.u.p şi în Anexa la acest proces-verbal aflată la fila x d.u.p, depuse la camera de corpuri delicte în baza dovezii nr. x din 11septembrie 2017 aflată la dosar urmărire penală.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor inventariate în procesul-verbal din data de 3 mai 2012 aflat la fila x d.u.p şi ridicate la percheziţia domiciliară de la domiciliul inculpatului din 15 februarie 2012.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2500 RON către stat.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligată inculpata B. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1500 RON către stat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 1736 din 23 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x din 2018, a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul A. a solicitat, pe de o parte, pronunţarea unei soluţii de achitare, susţinând, în esenţă, că ansamblul probator este incomplet şi nu dovedeşte vinovăţia sa, iar pe de altă parte, încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie a răspunderii penale.

Prin Decizia penală nr. 469/P din 17 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în Dosarul nr. x din 2018, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 1736 din 23 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. x din 2018.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie inculpatul A., calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin prisma cazului de recurs în casaţie indicat, recurentul inculpat a invocat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greşitei soluţii de condamnare, pentru o parte dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa.

A susţinut recurentul inculpat că unele dintre faptele ce i-au fost reţinute în sarcină nu sunt prevăzute de legea penală, astfel că, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, se impune admiterea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie şi casarea deciziei penale atacate, cu consecinţa achitării sale sub aspectul comiterii a trei dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat, respectiv infracţiunile de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) C. pen., tentativă la falsificare de monedă, prev. de art. 32 raportat la art. 310 C. pen. şi tentativă la falsificare de valori străine, prev. de art. 32 raportat la art. 316 C. pen.

În concret, recurentul inculpat a arătat că, în calitate de jurnalist de investigaţii, efectua activitate de cercetare şi documentare în raport cu orice subiect care avea succes la public, fiind condamnat în prezenta cauză pentru faptul că şi-a achiziţionat o tipografie în vederea dezvoltării activităţii publicistice, care însă nu era funcţională. A apreciat astfel că faptele descrise nu sunt prevăzute de legea penală, prin raportare la dispoziţiile privind desfăşurarea activităţii de cercetare şi documentare în ţara noastră.

De asemenea, a susţinut recurentul că nici din perspectiva celorlalte două infracţiuni, prevăzute de art. 32 raportat la art. 310 C. pen. şi, respectiv, de art. 32 raportat la art. 316 C. pen., nu se poate reţine comiterea unor fapte de natură penală, prin trimiteri la materiale documentare regăsite în calculatoare şi în locul unde s-a efectuat percheziţia în cauză, în realitate fiind vorba despre informaţii publice care puteau fi accesate în mod liber de către orice persoană.

Prin încheierea din 1 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x din 2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, constatându-se că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 469/P din 17 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul anterior menţionat.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În speţă, recurentul inculpat, prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, a făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenţia lipsa caracterului penal al unora dintre faptele pentru care a fost condamnat (cu referire la infracţiunile de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) C. pen., tentativă la falsificare de monedă, prev. de art. 32 raportat la art. 310 C. pen. şi tentativă la falsificare de valori străine, prev. de art. 32 raportat la art. 316 C. pen.) şi susţinând, totodată, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de lege.

Criticile invocate de recurentul inculpat nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia acestuia în săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus soluţia de condamnare.

Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

Criticile formulate de recurentul inculpat nu pot fi primite de către Înalta Curte, prin recursul în casaţie promovat în cauză acesta urmărind, în realitate, remedierea unei greşite aprecieri a stării de fapt de către instanţele anterioare, respectiv a unei greşite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie. Prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale celor trei infracţiuni menţionate (deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) C. pen., tentativă la falsificare de monedă, prev. de art. 32 raportat la art. 310 C. pen. şi tentativă la falsificare de valori străine, prev. de art. 32 raportat la art. 316 C. pen.), pentru care recurentul inculpat a fost condamnat, instanţa de apel realizând de altfel o analiză corespunzătoare sub acest aspect, pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susţinerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 469/P din 17 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x din 2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 469/P din 17 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x din 2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM