Appellant's revision request rejected: criminal complaint not a new fact warranting extraordinary review; conviction upheld

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 175/F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la Sentinţa penală nr. 112/F din 16 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 112 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 5 din C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. A mai fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare a influenţei în formă continuată prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 61 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi a art. 5 din C. pen.. A mai fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la 257 din C. pen. din 1969 şi art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 5 din C. pen. din şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969 pedepsele au fost contopite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 864 din C. pen. din 1969 s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1366 din dosarul nr. x/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală la data de 10 noiembrie 2006, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 114 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi a fost adăugată la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În final, s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În drept, conform art. 453 din C. proc. pen., instanţa a constatat că cererea de revizuire poate fi formulată în următoarele cazuri:

a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b)hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând, astfel soluţia pronunţată;

c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d)un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e)când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f)hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Examinând cererea de revizuire prin prisma criticilor formulate instanţa a constatat că aceasta nu se poate întemeia pe niciunul dintre motivele prevăzute de art. 451 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen.

Chiar dacă revizuentul a formulat un denunţ împotriva numitei "B.", solicitând aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, acest aspect nu poate fi considerat fapt sau împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei şi care dovedeşte netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. Revizuirea tinde spre pronunţarea unei soluţii opuse, în cazul de faţă una de achitare şi nu spre reindividualizarea pedepsei aplicate în cauză, cum cere revizuentul.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, folosirea acestei căi fiind limitată de legiuitor numai la anumite cazuri, în care se presupuse că s-a comis o eroare judiciară ce prezintă aparenţe de temeinicie. În revizuire nu este posibilă readministrarea şi reanalizarea probelor, prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat, reaprecierea vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei condamnate, a încadrării juridice şi a pedepsei aplicate, întrucât există autoritate de lucru judecat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 175/F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a declarat apel revizuentul A.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este calea extraordinară de atac prin care sunt constatate şi înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară.

În ceea ce priveşte cererea formulată de condamnatul revizuent, se constată că acesta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză).

Revizuentul a invocat dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., menţionând că se afla sub incidenţa art. 19 din Legea nr. 682/2002 la momentul pronunţării şi că instanţa de apel nu a avut cunoştinţă de denunţul formulat la 13 aprilie 2018 împotriva numitei "B.", în Dosarul nr. x/2018, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc. A arătat, tot în acest sens, că prin ordonanţa din data de 8 mai 2019 s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de numita "B.", iar la data de 17 februarie 2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a înmânat documentul care atestă faptul că a formulat denunţul.

Potrivit art. 453 alin. (4) teza I din C. proc. pen. " Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal (…)."

Prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 324 din 5 mai 2017, Curtea Constituţională a reţinut "că motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. priveşte situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate. Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca şi în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Dispoziţiile art. 453 alin. (4) teza întâi din C. proc. pen. consacră menţinerea sistemului revizuirii totale cu privire la motivul prevăzut la alin. (1) lit. a) din acelaşi articol, limitând incidenţa acestui caz de revizuire la situaţiile în care pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Aceasta înseamnă că faptele sau împrejurările noi trebuie să conducă la o soluţie opusă celei pronunţate prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Dacă prin faptele sau împrejurările noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, ci numai la dovedirea anumitor elemente care implică însă menţinerea respectivei soluţii, faptele sau împrejurările noi nu constituie motiv de revizuire."

În acest context, Înalta Curte constată că noţiunea de "denunţ" nu se circumscrie sintagmei "fapte sau împrejurări noi", astfel că nu este incident în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Prin urmare, nu orice element de noutate este apt a fundamenta rejudecarea cauzei ca urmare a promovării căii de atac a revizuirii, ci doar cele care reliefează netemeinicia soluţiei atacate.

Totodată, prin motivele invocate de revizuent, rezultă că acesta solicită aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu scopul de a beneficia de reducerea pedepsei de 8 ani şi 6 luni închisoare dispusă prin decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, critică care nu poate fi invocată pe calea revizuirii, deoarece aceasta este mijlocul procesual prin care sunt înlăturate erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 175/F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 175/F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM