Illegal commercial fishing: validity of course completion certificate as substitute for statutory authorization under O.U.G. 23/2008

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

a) Prin Sentinţa penală nr. 1074 din 23 mai 2018 pronunţată în primul ciclu procesual de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. x/2017, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea inculpaţilor de judecare a cauzei în baza dispoziţiilor art. 375 C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. h) din O.U.G. nr. 23/2008 şi art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. l) din O.U.G. nr. 23/2008 şi art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008.

În baza art. 396 alin. (2) şi 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 1800 RON amendă (60 zile amendă x 30 RON), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 38, art. 39 şi art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 2.400 RON amendă, care a fost sporită cu 600 RON, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 3.000 RON amendă penală (echivalentul a 100 zile amendă) şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 66 alin. (1) lit. g), art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 C. pen.

În temeiul art. 107 alin. (2) raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a aplicat măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul A..

În temeiul art. 397 alin. (3) raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a următoarelor bunuri: 2 mănunchiuri de nailon cu lungimile de 10 m şi 4 m, 3 bărci pneumatice, 3 bucăţi miniciog, un acumulator auto, două vâsle, un dispozitiv electronic, prevăzut cu 2 conducători electrici de culoare albastră şi 1 conducător de culoare verde.

Prin aceeaşi hotărâre au fost pronunţate soluţii şi cu privire la inculpaţii B. şi C..

b. Prin Decizia penală nr. 1549 din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi, printre alţii, de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1074 din 23 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a desfiinţat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Judecătoria Târgu Jiu, menţinându-se actele procedurale îndeplinite până la data de 23 mai 2018.

c. Prin Sentinţa penală nr. 525 din 21 martie 2019, pronunţată în rejudecarea cauzei de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2017, s-au dispus, printre altele, următoarele:

A fost admisă cererea inculpaţilor de judecare în baza art. 375 C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. h) din O.U.G. nr. 23/2008, art. 48 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 lit. l) din O.U.G. nr. 23/2008 şi art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008.

În baza art. 48 alin. (2) raportat la art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1.800 RON amendă (60 zile amendă x 30 RON).

În baza art. 64 din O.U.G. nr. 23/2008, art. 66 alin. (1) lit. g), art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2400 RON amendă (80 zile amendă x 30 RON).

În baza art. 64 din O.U.G. nr. 23/2008, art. 66 alin. (1) lit. g), art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 2.400 RON amendă, care a fost sporită cu 600 RON, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3000 RON amendă penală (echivalentul a 100 zile amendă).

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a pescui pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform art. 66 alin. (1) lit. g), art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra prevederilor art. 63 C. pen.

În temeiul art. 107 alin. (2) raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a aplicat măsura de siguranţă a confiscării speciale faţă de inculpatul A., dispunându-se confiscarea de la acesta a următoarelor bunuri: o plasă din fir textil cu lungimea de 120 m, lăţimea de 2, 20 m şi ochiul la plasă de 6 x 6 cm; o plasă multifilament cu lungimea de 115 m, lăţimea 3,40m şi ochiul la plasă de 5x5 cm; o plasă multifilament cu lungimea de 79 m, lăţimea de 3,40 m şi ochiul de plasă de 6 x 6 cm; o plasă multifilament cu lungimea de 70 m, lăţimea 2,95 m şi ochiul la plasă de 7 x 7 cm; o plasă monofilament cu lungimea de 62 m, lăţimea 1,80 m şi ochiul la plasă de 3 x 3 cm; o plasă monofilament cu lungimea de 52 m, lăţimea de 2 m şi ochiul la plasă de 3 x 3 cm; o plasă monofilament cu lungimea de 105 m, lăţimea 2,10 m şi ochiul la plasă de 4 x 4 cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 32 m, lăţimea 2,5 m şi ochiul la plasă de 8 x 8 cm.; o plasă din fir textil cu lungimea de 60 m, lăţimea de 2 m şi ochiul la plasă de 4 x 4 cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 9 m, lăţimea de 1m şi ochiul la plasă de 4 x 4 cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 13 m, lăţimea de 2 m şi ochiul la plasă de 5 x 5 cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 15 m, lăţimea de 1m şi ochiul la plasă de 3 x 3cm; o plasă din fir textil cu lungimea de 35 m, lăţimea de 1,20 m şi ochiul la plasă de 1 x 1cm; un năvod cu lungimea de 45 m, lăţimea de 5,30 m. şi ochiul la plasă de 3 dimensiuni, respectiv 10 x 10 cm, 5 x 5 cm şi 1x1 cm; un năvod cu lungimea de 40 m, lăţime de 5 m. şi ochiul la plasă de 2 x 2 cm.; un năvod cu lungimea de 100 m, lăţimea de 6 m şi ochiul la plasă de 1, 5 x 1,5 cm; o plasă monofilament cu lungimea de 110 m, lăţimea de 2 m şi ochiul la plasă de 4 x 4 cm; 4 plase monofilament deteriorate cu lungimea de 10 m, lăţimea de 1 m şi ochiul la plasă de 4 x 4 cm, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Poliţiei Rovinari, conform Dovezii seria x nr. x din 2 martie 2017.

În temeiul art. 397 alin. (3) raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. pen. s-au restituit către inculpatul A. următoarele bunuri: 2 mănunchiuri de nailon cu lungimile de 10 m şi 4 m, 3 bărci pneumatice, 3 bucăţi miniciog, un acumulator auto, două vâsle, un dispozitiv electronic prevăzut cu 2 conducători electrici de culoare albastră şi 1 conducător de culoare verde.

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Prin aceeaşi hotărâre au fost pronunţate soluţii şi cu privire la inculpaţii B. şi C.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi, printre alţii, inculpatul A. pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

d. Prin Decizia penală nr. 1 din 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate, printre alţii, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 525 din 21 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Târgu - Jiu.

Împotriva deciziei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casaţie, în termen legal, inculpatul A.

În motivarea căii de atac, recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în argumentarea căruia a susţinut, în esenţă, că faptele reţinute în sarcina sa şi încadrate juridic în prevederile art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008, atât sub forma autoratului, cât şi a complicităţii, nu sunt prevăzute de legea penală.

În acest sens, recurentul inculpat a arătat că norma de incriminare sus-menţionată sancţionează deţinerea sau folosirea uneltelor de pescuit comercial, activităţi pe care el era îndreptăţit să le desfăşoare în baza certificatului de absolvire a cursului pentru pescuit comercial care îi acorda acest drept, astfel cum, de altfel, rezultă şi din adresa Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură ataşată cererii.

În concluzie, recurentul inculpat a susţinut că, fiind posesorul unui certificat de absolvire a cursului pentru pescuit comercial, avea dreptul de a deţine unelte pentru pescuit comercial, motiv pentru care nu putea fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 în niciuna din formele de participaţie reţinute în sarcina sa.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 24 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casaţie, respectiv 2 octombrie 2020, deşi legal citat, recurentul inculpat nu s-a prezentat, concluziile formulate de Ministerul Public cu privire la calea extraordinară de atac fiind detaliat redate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece calea extraordinară de atac analizată nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Sintagma "nu este prevăzută de legea penală", regăsită în cuprinsul normei de procedură penală evocate, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se realizează exclusiv prin raportare la starea de fapt reţinută, cu titlu definitiv, în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probatoriu.

În cauza de faţă, starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă, în esenţă, în aceea că, la data de 22 februarie 2017, inculpatul A. a permis coinculpaţilor B. şi C. să pescuiască în corpul de apă deţinut de SC D. SRL, folosind 12 plase de pescuit din categoria uneltelor de pescuit comercial, deşi cei doi inculpaţi nu deţineau autorizaţia prevăzută de lege. Totodată, recurentul A. a deţinut fără autorizaţie, în imobilul proprietatea sa din oraşul Turceni, jud. Gorj, setci, plase şi năvoade din categoria uneltelor de pescuit comercial.

Invocând incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat a criticat, în esenţă, pretinsa omisiune a instanţelor de fond şi de apel de a lua în considerare faptul că el deţinea un certificat de absolvire a cursului pentru pescuit, care îi conferea, în opinia sa, şi dreptul de a deţine unelte de pescuit comercial.

Criticile recurentului inculpat A. sunt nefondate.

Potrivit art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura (în forma în vigoare începând cu data de 1 februarie 2017), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă şi interzicerea dreptului de a pescui pe o perioadă cuprinsă între un an şi 3 ani "producerea, importul, comercializarea, deţinerea sau folosirea la pescuit de către persoanele neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor, vârşelor, vintirelor, precum şi a altor tipuri de unelte de pescuit comercial".

Conform art. 2 pct. 183 şi 27 din acelaşi act normativ, expresia pescuit comercial se referă la "activităţi de exploatare comercială a resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale", iar noţiunea pescar comercial desemnează persoana autorizată să desfăşoare astfel de activităţi de exploatare comercială a resurselor acvatice vii.

În fine, potrivit art. 2 pct. 28 - 30 din O.U.G. nr. 23/2008, autorizaţia de pescuit reprezintă "actul administrativ prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite activitatea de pescuit", documentul individual prin care se atestă dreptul de pescuit fiind permisul de pescuit (pentru persoanele fizice), respectiv, licenţa de pescuit (atunci când titularul dreptului de pescuit utilizează nave/ambarcaţiuni de pescuit comercial).

Interpretarea coroborată a dispoziţiilor pertinente astfel configurate conduce la concluzia că deţinerea sau folosirea legală la pescuit a năvoadelor sau setcilor, de tipul celor identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul aparţinând recurentului A., respectiv, a celor folosite la pescuit de coinculpaţii B. şi C., ar fi implicat în mod necesar preexistenţa unor autorizaţii, licenţe sau permise de pescuit comercial acordate, potrivit legii, atât inculpatului A. (care a deţinut unelte de pescuit comercial, săvârşind acest segment al activităţii infracţionale în calitate de autor), cât şi celor doi coinculpaţi (care au folosit, cu acordul recurentului, astfel de unelte pentru a pescui în corpul de apă aparţinând SC D. SRL, activitate la care recurentul inculpat a contribuit în calitate de complice).

Or, prin decizia definitivă recurată în speţă, s-a reţinut că nici inculpatul A., nici cei doi coinculpaţi anterior menţionaţi nu erau autorizaţi să exercite activitatea de pescuit comercial şi, cu toate acestea, ei au deţinut sau, după caz, au folosit năvoade şi setci care fac parte din categoria uneltelor de pescuit comercial, valorificându-se probator, sub acest aspect, elementele factuale regăsite în procesele-verbale de constatare şi de percheziţie domiciliară, precum şi constatările şi concluziile expertului formulate în obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară.

Contrar susţinerilor recurentului A., documentele invocate şi ataşate cererii de recurs în casaţie, respectiv, Certificat de absolvire a cursului de calificare în meseria pescar în ape de interior şi de coastă, eliberat la data de 28 mai 2015 şi Adresa nr. x din 24 februarie 2016 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură au fost avute în vedere de către instanţele ordinare, ele regăsindu-se la filele x ale Dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Târgu Jiu. Aceste înscrisuri atestă doar faptul că recurentul inculpat a absolvit un curs de calificare în meseria de pescar, fără a evidenţia însă, concomitent, împrejurarea esenţială pentru întrunirea conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii, şi anume că acesta ar fi fost titularul unei autorizaţii emise în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 23/2008, care să îi confere dreptul de a desfăşura activitatea de pescuit comercial şi, implicit, să deţină în mod legal setci, năvoade sau alte unelte de pescuit comercial.

Din această perspectivă, Înalta Curte concluzionează că în cauză sunt realizate toate cerinţele de conţinut tipic obiectiv specifice infracţiunii prevăzute de art. 64 lit. i) din O.U.G. nr. 23/2008, reţinută în forma autoratului în sarcina inculpatului A.

În mod asemănător, sunt întrunite şi cerinţele de tipicitate proprii complicităţii la infracţiunea anterior menţionată - reţinută în sarcina aceluiaşi recurent, ca parte a pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului real - de vreme ce esenţial pentru reţinerea acestei forme de participaţie secundară este dacă înşişi autorii activităţii ilicite - iar nu complicele - au deţinut sau nu autorizaţia prevăzute de lege, în speţă fiind necontestat că B. şi C. nu erau autorizaţi să practice pescuitul comercial.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurentului inculpat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1 din data de 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1 din data de 7 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM