Inadmissibility of appeal against a definitive appellate decision in drug trafficking case

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 75 din 23 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Giurgiu.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 6 octombrie 2019 la zi.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte apelul declarat de către inculpatul A., prin care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, Curtea a apreciat că instanţa de fond a aplicat corect criteriile de individualizare.

Primul scop al oricărei pedepse este prevenţia specială adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârşească din nou o infracţiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcţii - reeducarea şi intimidarea.

Intimidarea îşi produce efectele imediat, cât există şi durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea îşi produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conştiinţa subiectului şi are un caracter relativ statornic, durabil.

Funcţia de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoştinţă de constrângerea la care va fi supus ca o consecinţă a infracţiunii, înţelege semnificaţia exigenţelor sociale şi necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă şi disciplinată.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată.

Pedeapsa aplicată de instanţa de fond este aptă să îndeplinească, atât rolul represiv cât şi educativ, fiind proporţională cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, la individualizarea pedepsei, ţinându-se cont de un ansamblu de criterii, printre care şi urmările efective produse.

Scopul pentru care inculpatul a săvârşit fapta a fost acela al procurării veniturilor şi această activitate ilicită a fost singura soluţie întrevăzută pentru a-şi întregi banii necesari vieţii.

Periculozitatea se impune a fi percepută însă ca o alternativă la gravitatea faptei săvârşite, privită drept criteriu de stabilire a sancţiunii penale.

Gravitatea faptei săvârşite reprezintă un criteriu obiectiv, iar periculozitatea poate fi concepută doar prin raportare la o persoană.

Curtea a apreciat că activitatea infracţională a inculpatului trebuie analizată în contextul în care problema abuzului de droguri şi traficului ilicit devine tot mai îngrijorătoare. Pericolul deosebit rezultă şi din faptul că narcomania în rândul tinerilor este foarte răspândită, astfel încât traficanţii se îndreaptă cu prioritate către aceştia. Persoanele implicate în activităţi infracţionale de această factură cunosc cu precizie faptul că, odată intrat în acest cerc vicios, cel acaparat nu prea mai are scăpare căci de la mimetism se trece uşor la dependenţă şi nu sunt rare cazurile în care au final tragic.

A reţinut că inculpatul este condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc - cannabis, faptă ce prezintă un grad de pericol social deosebit pentru că aduce atingere unei valori extrem de importante pentru societate şi anume, sănătatea publică, la nivel naţional şi mondial, depunându-se eforturi pentru eradicarea fenomenului, inclusiv prin incriminarea mai aspră a acestui gen de fapte, reţinându-se că este cel mai consumat drog din lume, fiind un depresor cu efecte halucinogene în cazul intoxicaţiei acute.

Curtea a constatat că infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc este de o gravitate evidentă, dată şi de natura drogului deţinut în vederea vânzării - cannabis, de cantitatea mare - peste 600 kg, de consecinţele pe care le produc acest gen de fapte asupra sănătăţii publice, din înmulţirea alarmantă şi rezonanţa socială deosebit de negativă a infracţiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere şi insecuritate în rândul societăţii.

Împotriva acestei decizii penale, apelantul A. a formulat apel.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2020, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuţie, pe cale de excepţie, admisibilitatea căii de atac formulate.

Examinând apelul formulat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, Înalta Curte constată că este inadmisibil urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, conform art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, decizie definitivă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 75 din 23 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Giurgiu.

Aşadar, Înalta Curte constată că apelul de faţă a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 5 alin. (1) lit. k) din Protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, privind plata onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă sârbă va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 399/A din 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă sârbă rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM