Driving-while-license-suspended conviction affirmed after appeal; prison term and driving ban upheld.

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 9/F din 17 martie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A., avocat în Baroul Vaslui, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce orice vehicul, prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., interzis ca pedeapsă complementară.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 41 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 39 din C. pen. şi art. 40 din C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o durată de 2 ani, aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 41 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.,

- 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.,

- sporul 3 luni închisoare, pe care l-a înlăturat,

- 2 pedepse accesorii prevăzute de art. 66 lit. i) din C. pen.,

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 40 alin. (2) din C. pen., a contopit pedepsele de 9 luni închisoare, de 9 luni închisoare şi de 9 luni închisoare şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 1 an şi 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) Din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul DGA SP Vaslui sau SC B. SRL Vaslui.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Conform art. 45 alin. (4) din C. pen., din durata pedepsei complementare aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă, s-a scăzut pedeapsa complementară executată, aplicată prin Sentinţa penală nr. 41 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Termenul de supraveghere, stabilit conform art. 92 din C. pen., se calculează de la data rămânerii definitive a Hotărârii de condamnare nr. 41 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 97 alin. (2) teza finală din C. pen.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi din 11 iulie 2019, în Dosar penal nr. x/2017, înregistrat sub nr. x/2019, din 16 iulie 2019, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Cauza a fost clasată pentru comiterea infracţiunilor de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 alin. (1), (2) din C. pen., în ce îl priveşte pe inculpat şi de mărturie mincinoasă în ce o priveşte pe C.

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în ziua de 26 mai 2017, inculpatul A. a condus autoturismul proprietate personală marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul judeţean (DJ) 248C, pe ruta Vaslui Mogoşeşti (până la locul numit "D."), deşi avea suspendat/reţinut dreptul de a conduce autovehicule din data de 13 februarie 2016, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Prin Încheierea penală nr. 42 din 27 septembrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, în cauză, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile şi excepţiile invocate de inculpatul E., a constatat competenţa materială şi teritorială a instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a constatat regularitatea şi legalitatea actului de sesizare a instanţei şi a dispus începerea judecăţii cauzei, pentru considerentele cuprinse în încheierea de cameră preliminară, rămasă definitivă prin necontestare.

La primul termen de judecată din 4 noiembrie 2019, inculpatul A. a fost audiat după aducerea la cunoştinţă, în esenţă, a conţinutului acuzaţiei penale cuprinse în rechizitoriu şi înmânarea procesului-verbal cuprinzând drepturile sale procesuale pe durata procesului penal, precum şi a dispoziţiilor privind recunoaşterea învinuirii şi a efectelor înscrise în art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Nu a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.

În cauză s-a administrat proba testimonială constând în audierea martorilor din lucrări F., G. şi H., a fost audiat inculpatul şi, la cererea acestuia, s-a administrat proba cu înscrisuri. S-a ataşat la dosarul cauzei Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Iaşi, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 41/F din 11 aprilie 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, toate probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 26 mai 2017, după data pronunţării Sentinţei penale nr. 41/F din 11 aprilie 2017, dar înainte de a se pronunţa Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost modificată şi a rămas definitivă sentinţa penală de condamnare menţionate, inculpatul A., deşi avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat până la pronunţarea unei soluţii definitive, a condus autoturismul său, marca x, cu nr. înmatriculare x, pe drumurile publice, pe ruta municipiul Vaslui-municipiul Iaşi (aproximativ 55 km).

Astfel, în ziua de 26 mai 2017, în jurul orei 16:00, echipajul de poliţie format din agenţi de poliţie F. şi G., din cadrul IPJ Iaşi - Serviciul Rutier, Biroul Drumuri Naţionale şi Europene, în timp ce efectuau serviciul de patrulare şi control pe Drumul Judeţean (DJ) 248 Vaslui - Iaşi, au oprit, în zona denumită popular "D." (com. Mogoşeşti, jud. Iaşi), autoturismul marca x, cu nr. înmatriculare x, ce se deplasa dinspre municipiul Vaslui spre municipiul Iaşi, ocazie cu care au constatat că, la volan, se afla o persoană de sex masculin, iar pe bancheta din spate se aflau o persoană de sex feminin şi un copil.

Inculpatul A., aflat la volanul autoturismului proprietate personală, a declarat că nu are niciun act asupra sa şi a susţinut că se numeşte H., născut la 30 august 1971 şi a indicat codul numeric personal pentru a servi la identificare.

Agentul de poliţie G. a verificat, prin intermediul staţiei mobile, baza de date M.A.I., cu evidenţa persoanelor şi a constatat că persoana ale cărei date au fost comunicate, H., nu corespunde, din punct de vedere fizionomic, cu persoana aflată la volanul autoturismului, inculpatul A.

În această situaţie, agenţii de poliţie i-au solicitat inculpatului A. să-i însoţească la sediul Serviciului Rutier Iaşi, pentru identificare, conducându-l cu autospeciala MAI x.

În drum spre Serviciul Rutier, inculpatul A. şi-a prezentat adevăratele date de stare civilă şi acestea au fost verificate de agentul de poliţie G. prin intermediul staţiei mobile de emisie recepţie.

La sediul unităţii de poliţie, agenţii de poliţie au interogat, prin intermediul calculatorului din birou, baza de date cu evidenţa persoanelor şi baza de date cu evidenţa autoturismelor şi permiselor de conducere cu privire la inculpatul A. şi au constatat că acesta, la data depistării în trafic, avea suspendat dreptul de a conduce autoturismele pe drumurile publice, ca urmare a conducerii sub influenţa alcoolului şi întocmirii unui dosar penal.

În aceste condiţii, inculpatul A. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0 mg/l alcool în aerul expirat.

Agenţii de poliţie F. şi G. au întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante în cuprinsul căruia au consemnat: oprirea în trafic a autoturismului x, cu nr. de înmatriculare x, depistarea, la volan a inculpatului A., prezentarea de către inculpat a unor date de identificare nereale, stabilirea adevăratei identităţi a inculpatului şi testarea acestuia cu aparatul etilotest.

Totodată, agenţii de poliţie au consemnat atitudinea necorespunzătoare a inculpatului faţă de organele de poliţie, precum şi refuzul acestuia de a se legitima şi de a oferi date privind identitatea sa.

Inculpatul A. a semnat, atât procesul-verbal la rubrica "persoana în cauză", cât şi rezultatul testării cu aparatul etilotest.

Prin Adresa x din 21 septembrie 2017, I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier a comunicat că inculpatul A. a deţinut permis de conducere categoria B, iar, la data de 26 mai 2017, acesta figura cu "restricţii - reţinut", întrucât, la data de 13 martie 2016, nu a respectat prevederile art. 336 alin. (1) din C. pen., moment în care i s-a reţinut permisul de conducere şi i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul A., au fost audiaţi martorii, în acuzare, F., G. şi H., iar inculpatul a solicitat administrarea de probe cu acte în circumstanţiere, probă administrată.

Inculpatul A. a declarat în faţa instanţei că, la data de 26 mai 2017, se afla în maşina personală marca x, cu nr. înmatriculare x, împreună cu soţia sa şi copilul, îndreptându-se dinspre Vaslui spre Iaşi, pentru un consult medical care îl privea pe copil. Autoturismul era condus de soţia sa şi nu de el personal. Au fost opriţi de agenţii de poliţie rutieră care le-au spus că au farul din dreapta-spate spart. Soţia se afla la volan, el se afla pe scaunul din dreapta, iar copilul se afla pe scaunul din spate. Agenţii de poliţie au solicitat documentele maşinii şi carnetul de conducere. Soţia nu a coborât din maşină, în primă fază, a dat documentele şi agentul de poliţie s-a îndreptat spre maşina de poliţie, după care s-a întors la maşina lor şi le-a spus că ITP-ul este expirat şi este necesar să ridice plăcuţele de înmatriculare ale maşinii. L-au rugat pe agentul de poliţie să nu ridice plăcuţele de înmatriculare şi să-i lase în câmp pentru că aveau copilul bolnav şi mergeau la un consult medical la Iaşi. Agentul de poliţie i-a cerut să se legitimeze şi nu avea actele la el. S-a identificat, i-a dat numele său şi cine este şi i s-a spus că trebuie să meargă la poliţie să fie identificat. În acel moment, i-a spus poliţistului că nu mai declară nimic şi vrea să fie asistat de un coleg de-al său, avocat H.. Agentul de poliţie i-a spus că nu este niciun avocat cu numele acesta şi inculpatul i-a spus să verifice. Celălalt agent de poliţie a stat tot timpul în maşina de poliţie. Nu cunoştea pe niciunul dintre agenţii de poliţie şi nu a avut nicio problemă cu agenţii de poliţie din zona judeţului Iaşi. A plecat cu maşina poliţiei la sediul Poliţiei Iaşi (unde s-a încheiat procesul-verbal), iar soţia sa a rămas în maşina personală împreună cu copilul şi au plecat spre spital.

A semnat procesul-verbal de constatare a infracţiunii, dar nu este de acord cu cele consemnate în procesul-verbal pentru că nu şi-a declinat altă identitate şi nu a condus autoturismul pe drumurile publice. Şi-a declinat identitatea încă din momentul în care a coborât din maşina personală, când agentul de poliţie le-a spus că le ia plăcuţele de înmatriculare şi a fost întrebat în ce calitate intervine. Menţine declaraţiile date la urmărirea penală care sunt în acelaşi sens în care a declarat în faţa instanţei.

Nu a avut intenţia să săvârşească o infracţiune şi niciun interes sau motiv să săvârşească o astfel de faptă, după ce fusese deja condamnat, pentru că soţia sa avea permis de conducere încă din anul 2006, fiind şofer cu experienţă. Nu a declarat în faţa agenţilor de poliţie că ar fi avocatul H., ci că vrea să fie asistat de acest avocat. Soţia sa l-a sunat pe avocatul H. după ce el a plecat cu maşina poliţiei şi ştie că acest coleg a spus că nu poate veni că a băut o bere.

Soţia sa şi-a retras declaraţia iniţial dată, pentru că procurorul de caz i-a spus că dacă soţia sa îşi menţine declaraţia dată la poliţie va fi trimisă în judecată pentru mărturie mincinoasă, alături de el, şi nu a vrut ca aceasta să fie amestecată în niciun fel în cauză, pentru a nu fi supusă unui stres suplimentar, după ce, în 2015, a făcut un accident vascular.

Martorul F., audiat fiind, în faţa instanţei a declarat că menţine declaraţia dată la urmărirea penală şi că era de serviciu împreună cu colegul său G. şi se deplasau cu maşina poliţiei rutiere pe ruta Iaşi - Scânteia, iar, la un moment dat, au văzut maşina de culoare închisă, condusă de inculpat, care se deplasa dinspre Vaslui spre Iaşi şi, pentru că aveau suspiciunea că circula cu o viteză prea mare, au întors maşina poliţiei, au folosit semnalele luminoase şi acustice şi au oprit maşina. După oprire, colegul său G. a mers la maşina inculpatului şi, după aproximativ un minut, a coborât şi el şi s-a îndreptat spre maşina inculpatului.

Colegul său i-a cerut permisul de conducere şi actul de identitate, acte pe care acesta nu le-a prezentat, declarând că le-a uitat la domiciliu, însă le-a prezentat o bucată de hârtie pe care era consemnat un CNP şi a declarat un nume pe care nu şi-l aminteşte. Crede că respectiva hârtie a rămas la inculpat, cert este că nu a rămas nici în posesia colegului său. Colegul său G. a făcut verificarea după nume şi CNP, prin staţie, şi au observat amândoi că fizionomia din fotografia afişată nu corespunde cu fizionomia inculpatului.

Inculpatul le-a spus că numele şi CNP-ul prezentat îi aparţineau. Verificarea în baza de date au făcut-o în maşina poliţiei. Au oprit maşina inculpatului, în trafic, pentru că li s-a părut că circula cu o viteză prea mare şi l-au invitat la sediul Poliţiei Rutiere Iaşi pentru că au constatat neconcordanţe între fizionomia afişată pe fotografia din staţia de emisie-recepţie şi fizionomia inculpatului, în urma declaraţiei acestuia cu privire la identitatea sa. Au constatat prezenţa, pe bancheta din spate a maşinii inculpatului, a unei doamne şi a unui copil.

Pe conducătorul auto l-au invitat la sediul poliţiei şi l-au luat cu maşina poliţiei. În maşina poliţiei, inculpatul şi-a declinat identitatea reală. La sediul poliţiei, au făcut verificări în baza de date şi au constatat că inculpatul nu avea dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice, permisul fiindu-i suspendat sau anulat. La sediul poliţiei, l-au testat cu aparatul alcooltest, iar rezultatul a fost negativ. Inculpatul le-a spus că persoanele din maşină sunt soţia sa şi copilul său. În maşina poliţiei, în timp ce se deplasau spre Iaşi, inculpatul le-a spus că este avocat şi că a mai avut probleme cu poliţia şi că vor vedea ce urmează să păţească agenţii.

Procesul-verbal l-au încheiat la sediul poliţiei, în urma investigaţiilor făcute şi a fost semnat şi de inculpat, proces-verbal care conţine realitatea celor constatate.

Martorul H., audiat fiind, a declarat în faţa instanţei că menţine declaraţia dată la urmărirea penală şi că a fost bun prieten cu inculpatul şi, în a doua decadă a lunii mai 2017, soţia acestuia l-a sunat şi i-a cerut CNP-ul. I l-a dictat soţiei inculpatului cu acea ocazie, fără să întrebe pentru ce îi trebuie, i l-a dat pe bază de încredere. Relaţia cu inculpatul s-a răcit în mod natural şi, la sfârşitul lunii octombrie- noiembrie 2017, soţia inculpatului l-a telefonat şi l-a invitat la ei acasă de urgenţă, seara, la orele 22:00, unde s-a dus. Acasă la inculpat, acesta i-a reproşat că ar fi ştiut cu o zi înainte că inculpatul urma să meargă la Iaşi cu soţia şi copilul şi ar fi sunat la Poliţia Rutieră Iaşi ca să-i facă rău. A fost mâhnit, i-a spus "tu te auzi ce spui?", după care a plecat. A mers la chemarea acestora, crezând că îl cheamă pentru o chestiune urgentă, având în vedere relaţia lor de prietenie. Nu ştie de ce i-ar fi reproşat că ar fi sunat la Poliţia Rutieră Iaşi şi nu ştie de ce ar fi sunat această poliţie. A auzit din zvon public că inculpatul ar fi folosit numele său când a fost oprit în trafic de Poliţia Rutieră Iaşi şi a aflat, cu certitudine, despre acest aspect, în cursul urmăririi penale, de la procuror, la audiere şi atunci a făcut legătura cu momentul când i-a dictat soţiei inculpatului CNP-ul său. În perioada respectivă, mai 2017, se afla în relaţie de prietenie foarte bună cu inculpatul, erau prieteni, se vizitau. Când a fost sunat de soţia inculpatului pentru a-i da CNP-ul său, aceasta era surescitată, i-a cerut doar CNP-ul şi atât. Nu i-a spus nici atunci şi nici cu altă ocazie, telefonic, că inculpatul a fost oprit în trafic de poliţie şi nici nu a fost chemat la faţa locului. Nu ştie de pe ce telefon a fost sunat de soţia inculpatului când i-a cerut imperativ CNP-ul, nici dacă atunci când i-a cerut CNP-ul au fost opriţi în trafic de poliţie. De la momentul la care a mers acasă la inculpat, octombrie- noiembrie 2017, nu a mai vorbit cu acesta.

Martorul G., audiat, a declarat în faţa instanţei că, la data săvârşirii faptei, era în patrula poliţiei rutiere împreună cu colegul său F. care conducea maşina poliţiei, pe ruta Iaşi - Grajduri. L-au oprit pe inculpat care conducea o maşină de teren, colegului său părându-i-se că rula cu o viteză prea mare. L-au oprit în afara localităţii Dumbrava, către Grajduri. A solicitat inculpatului actele la control şi acesta a spus că nu le are la el, i-a înmânat un bileţel ce conţinea nume şi un CNP şi a spus că datele îi aparţin. A verificat în baza de date prin staţia emisie-recepţie şi a constatat că datele respective aparţineau altei persoane care avea permis de conducere valid. Şi-a dat seama că nu este inculpatul, ci o altă persoană, după fotografia afişată pe staţie, după care l-au invitat la sediul poliţiei pentru identificare. În maşina poliţiei, în drum spre sediul poliţiei din Iaşi, inculpatul le-a dezvăluit identitatea şi a verificat datele inculpatului pe staţia emisie-recepţie, în drum spre Iaşi şi la sediul poliţiei. Verificând în baza de date, a constatat că permisul de conducere al inculpatului fusese reţinut în urma deschiderii unui proces penal. La sediul poliţiei, au încheiat procesul-verbal, i-au făcut un alcooltest cu rezultat zero şi i-au spus că îi vor face dosar penal. Inculpatul le-a spus că a mai dat şi alţi poliţişti afară şi că le va face probleme. Nu îl cunoştea pe inculpat anterior acestui eveniment rutier, nu se afla în niciun fel de relaţie cu acesta, nici de duşmănie, nici de prietenie. În maşina inculpatului, se mai afla soţia acestuia care avea permis de conducere pe care i l-a arătat şi a spus că va conduce maşina până la Iaşi. Îl interesa permisul de conducere pentru a se asigura că poate conduce maşina. Inculpatul i-a spus că doreşte să vină un avocat la sediul poliţiei rutiere şi i-a spus să sune pe cine vrea el. Nu i-a indicat vreun nume de avocat. Crede că a constatat, din baza de date, că avea ITP-ul expirat, nu îşi aminteşte exact.

În Procesul-verbal încheiat la 26 mai 2017, de constatare a infracţiunii, de agenţii de poliţie din cadrul Serviciului Rutier Iaşi, Biroul Drumuri Naţionale şi Europene, se consemnează că, la data de 26 mai 2017, orele 16:00, efectuând serviciul de patrulare supraveghere şi control al traficului rutier pe DJ 248, la km 12, în zona denumită popular D., jud. Iaşi, cu autospeciala din dotare MAI x, a procedat la oprirea autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, care se deplasa dinspre Vaslui spre Iaşi, ocazie cu care a constatat că, la volan, se afla o persoană de sex masculin, pe bancheta din spate o persoană de sex feminin şi un minor.

I-a solicitat conducătorului auto să se legitimeze, ocazie cu care acesta a precizat că nu are niciun act asupra sa şi că se numeşte H.. A procedat la verificarea în baza de date a poliţiei, ocazie cu care a constatat că persoana ale cărei date i le-a comunicat conducătorul auto nu corespunde, din punct de vedere fizionomic, cu persoana care se afla la volanul autoturismului.

I-au solicitat conducătorului auto să îi însoţească la sediul serviciului rutier pentru identificare. În drum spre Serviciul Rutier Iaşi, conducătorul a declarat că se numeşte A., iar la sediul poliţiei, în urma interogării bazelor de date, au stabilit că se numeşte A., permis de conducere x, valabil pentru categoria B, de profesie avocat în cadrul Baroului Vaslui, având dreptul de a conduce "cu restricţii - reţinut", telefon x.

A. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0 mg/l alcool pur în aerul expirat.

A. a avut o atitudine necorespunzătoare faţă de organele de poliţie, refuzând iniţial să se legitimeze şi să ofere date privind identitatea.

În momentul opririi, în autoturism se mai afla soţia acestuia, C., de profesie consilier juridic, telefon x şi fiul lor minor.

Procesul-verbal a fost încheiat la sediul poliţiei - Serviciul Rutier Iaşi şi a fost semnat de inculpat.

Din cuprinsul relaţiilor comunicate de MAI - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD), prin Adresele nr. x din 10 iunie 2019 şi x din 26 mai 2019 rezultă că la nivelul sistemelor informatice administrate de DEPABD sunt implementate mecanisme automate destinate înregistrării tuturor operaţiunilor referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Prin urmare, activitatea de interogare a bazelor de date şi de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt înregistrate în fişiere de acces/log, în cadrul cărora sunt stocate informaţii, precum cadrul de identificare al utilizatorului şi a staţiei de lucru folosită, numele fişierului accesat, tipul de acces, motivul verificării şi prelucrării datelor cu caracter personal care trebuie să permită identificarea documentului/situaţiei concrete care a stat la bază şi a justificat prelucrarea datelor, codul operaţiei executate sau programul folosit, data accesului (an, lună, zi), respectiv tipul (ora, minutul, secunda).

Anexa la Adresa nr. x din 10 iunie 2019 cuprinde situaţia nominală a interogărilor realizate în bazele de date centralizate administrate la data de 26 mai 2017, cu privire la numiţii H., A. şi C.

Astfel, agentul de poliţie G., din cadrul I.P.J. Iaşi, a verificat la orele 15:56, respectiv 16:02, prin intermediul staţiei mobile de emisie recepţie (WAP) datele de stare civilă ale numitului H. (evidenţa persoanelor), cât şi informaţii cu privire la permisul de conducere (evidenţa auto).

La ora 16:05, acelaşi agent a verificat informaţii cu privire la permisul de conducere al inculpatului A. (evidenţa auto) prin intermediul staţiei mobile (aplicaţia WAP), iar la ora 16:24, a verificat datele de stare civilă/identificare ale inculpatului (evidenţa persoanelor) prin intermediul aplicaţiei PORTAL (staţie de lucru fixă aflată la sediul unităţilor de poliţie).

Datele de stare civilă şi cu privire la permisul de conducere ale inculpatului A. au mai fost accesate spre verificare de acelaşi agent de poliţie la orele 16:31 (evidenţa persoanelor şi auto), 17:01 (evidenţa persoanelor), 17:08 (evidenţa persoanelor) şi 17:59 (evidenţa auto).

Totodată, agentul de poliţie G. a mai verificat datele de stare civilă ale numitei C., la ora 17:03 şi ale numitului H. la ora 17:58.

S-a reţinut că, succesiunea interogărilor realizate în bazele de date ale M.A.I. - DEPABD confirmă, atât datele consemnate în procesul-verbal de constatare, cât şi declaraţiile martorilor F. şi G. şi infirmă apărarea formulată de inculpatul A..

Astfel, agentul G. a verificat, mai întâi, prin intermediul staţiei mobile de emisie-recepţie (aplicaţie WAP) datele de identificare ale numitului H., aşa cum au fost prezentate de inculpatul A. şi apoi datele cu privire la permisul de conducere şi au constatat diferenţa între fizionomia persoanei indicate de inculpat şi fizionomia inculpatului/conducătorului auto.

La scurt timp, agentul G. a verificat prin intermediul aplicaţiei mobile şi, ulterior, prin intermediul staţiei de lucru fixe (aplicaţia PORTAL) datele de stare civilă şi date cu privire la permisul de conducere în cazul inculpatului A., aşa cum acesta le-a prezentat în autospeciala M.A.I., pe drumul spre municipiul Iaşi, precum şi la sediul Poliţiei Rutiere Iaşi.

Ulterior, agentul de poliţie G. a verificat, din nou, prin intermediul staţiei de lucru fixe datele de stare civilă ale numitului H., precum şi datele de stare civilă ale numitei C., pentru a consemna aceste date în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

S-a considerat că documentele respective dovedesc realitatea verificărilor efectuate de agentul de poliţie, în vederea stabilirii identităţii conducătorului auto, cât şi succesiunea interogărilor realizate în baza de date şi confirmă realitatea conţinutului procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal încheiat care face dovada celor constate până la înscriere în fals şi care se coroborează cu declaraţiile martorilor F. şi G.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că apărările inculpatului A., privind faptul că nu conducea autoturismul pe drumurile publice, ci soţia acestuia s-ar fi aflat la volan, sunt contrazise de conţinutul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, de declaraţia martorei C., audiată la urmărirea penală, la 19 februarie 2018, cu privire la faptul că inculpatul nu a condus autoturismul pe drumurile publice, ci a fost doar pasager în acel autoturism, declaraţie retrasă în faţa procurorului, anterior punerii în mişcare a acţiunii penale, aceasta beneficiind de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 275 alin. (3) din C. pen. şi pentru care, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, de declaraţiile martorilor F. şi G..

S-a apreciat că apărările inculpatului A., cu privire la faptul că şi-ar fi declinat identitatea reală şi l-a numit pe H. în contextul în care ar fi solicitat asistenţă juridică la sediul poliţiei, sunt contrazise de conţinutul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, de verificările efectuate de agenţii de poliţie în baza de date în vederea stabilirii identităţii conducătorului auto şi de succesiunea interogărilor realizate. În contextul acestor verificări, în condiţiile în care inculpatul A. şi-ar fi declinat adevărata identitate, dar nu ar fi prezentat niciun document, agenţii de poliţie nu ar fi avut un motiv logic, valid, să verifice, în primul rând, date personale ale numitului H., ci pe ale inculpatului, iar motivul prezentat de inculpat, că agenţii de poliţie nu au crezut că există un avocat cu acest nume, nu poate fi primit, în primul rând, pentru că aceştia nu aveau niciun motiv valabil să nu îl creadă şi, în al doilea rând, verificarea calităţii de avocat nu are loc prin accesarea D.E.P.A.B.D. Totodată, s-a apreciat ca relevantă declaraţia martorului H., avocat în cadrul Baroului Vaslui, cu privire la faptul că soţia inculpatului i-a solicitat telefonic, în primăvara anului 2017, să-i dicteze codul numeric personal aparţinând martorului, inculpatul aflându-se în posesia acestuia, prin urmare, şi cu privire la reproşul făcut acestuia, la domiciliul inculpatului, că ar fi sunat la Poliţia Rutieră Iaşi pentru a sesiza intenţia acestuia de a conduce autoturismul pe ruta Vaslui-Iaşi, deşi avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Instanţa reţine ca relevantă şi declaraţia acestui martor cu privire la faptul că soţia inculpatului nu l-a apelat telefonic pentru a-i asigura asistenţa juridică inculpatului în ziua săvârşirii faptei şi nici nu a fost solicitat în acest sens, la faţa locului sau la poliţie.

Curtea a apreciat că fapta săvârşită de inculpat, aşa cum este reţinută prin rechizitoriu, este dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, de declaraţiile martorilor F., G., H., Adresa nr. x din 21 septembrie 2017 emisă de IPJ Vaslui - Serviciul rutier, Adresele nr. x din 10 iunie 2019 şi x din 26 iunie 2019, emise de MAI - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, declaraţia inculpatului A., fişa de cazier judiciar.

Probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată în fond, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, că a fost comisă de inculpat cu intenţie directă şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului A., de a conduce, la data de 26 mai 2017, autoturismul proprietate personală marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul judeţean (D.J.) 248 C, pe ruta Vaslui - Mogoşeşti (până în locul denumit "D."), deşi avea suspendat (reţinut) dreptul de a conduce autovehicule din data de 13 februarie 2016, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că elementul material al infracţiunii a constat în acţiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice la data de 26 mai 2017, deşi avea permisul de conducere reţinut şi dreptul de a conduce autovehicule suspendat, din data de 13 februarie 2016.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în punerea în pericol a relaţiilor sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi a participanţilor la trafic, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită şi urmarea imediată produsă existând "ex re", din simpla săvârşire a faptei, infracţiunea fiind una de pericol.

S-a menţionat că inculpatul a acţionat cu intenţia directă prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., întrucât, la data de 26 mai 2017, a condus autoturismul pe drumurile publice, pe ruta Vaslui - Iaşi, deşi cunoştea că îi este reţinut permisul de conducere pentru săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., având suspendat dreptul de a conduce autovehicule până la soluţionarea definitivă a cauzei, aflându-se sub incidenţa dispoziţiilor art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că avea permisul de conducere reţinut şi dreptul de a conduce autovehicule suspendat, între data pronunţării instanţei de fond, prin Sentinţa penală nr. 41 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Iaşi şi data de pronunţării instanţei de apel prin Decizia nr. 317 din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, s-a reţinut că inculpatul a comis fapta cu intenţie directă prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., inculpatul cunoscând faptul că avea permisul de conducere reţinut şi dreptul de a conduce vehicule suspendat, la data săvârşirii faptei aflându-se în cursul altei proceduri penale, condamnat în primă instanţă pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 41 din 11 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în Dosarul nr. x/2017, inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (infracţiune comisă la 12 februarie 2016, ora 22:00), aplicându-i-se pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen. şi la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (infracţiune comisă la 13 februarie 2016, ora 00:20), cu aceeaşi pedeapsă complementară aplicată pe o durată de 2 ani şi, corelativ, a pedepsei accesorii.

S-au contopit pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, sporită cu 3 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă, finală, de 1 an închisoare. S-au contopit pedepsele complementare, conform art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. şi pedepsele accesorii, conform art. 45 alin. (5) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi accesorii, cu stabilirea duratei termenului de supraveghere de 2 ani şi a măsurilor de supraveghere obligatorii.

S-au aplicat dispoziţiile art. 93 alin. (2) din C. pen., impunându-se inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile, în cadrul D.G.A.S.P. Vaslui sau SC B. SRL Vaslui.

S-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 din C. pen.

Prin Decizia nr. 317/A din 19 septembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 41 din 11 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, sentinţă care a fost desfiinţată sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei accesorii şi rejudecând cauza, a înlăturat dispoziţia de suspendare a executării pedepsei accesorii, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

În condiţiile în care infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă de inculpat la data de 26 mai 2017, anterior condamnării definitive pentru infracţiunile de "conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului", prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., care a determinat suspendarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, conform art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen., cu infracţiunile prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 41 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În apărare, inculpatul A. a depus la dosar, în copie, permisul de conducere auto eliberat la 7 octombrie 2019, certificatul de înmatriculare a maşinii, actul de identitate şi permisul de conducere ale soţiei sale, C., diploma de licenţa din care rezultă că a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, în anul 1997, rezultatele la examenul de licenţă, media obţinută fiind 9,50, certificat de absolvire emis de Universitatea Bucureşti - Facultatea de Drept, privind absolvirea cursurilor postuniversitare de perfecţionare pe durata de 1 an, în specializarea ştiinţe penale- criminalistică, din sesiunea IX 1999, diploma de master în drept european emisă de Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi (iunie 2006), un certificat emis de Universitatea "Petre Andrei" Iaşi din care rezultă că a urmat cursul de Drept european al societăţilor comerciale, în perioada 25 mai - 27 mai 2006, adeverinţa nr. x din 15 februarie 2013, eliberată de Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi, din care rezultă că a urmat şi absolvit, în perioada 2010 - 2012, ciclul II - Studii universitare, cu durata de 2 ani, din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, în specializarea Psihologia medierii conflictului, cu media generală 9,01, carnet de expert evaluator în cadrul Corpului experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi din România cu viză pentru anul 2011, atestat emis de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România care atestă înregistrarea în Registrul formelor de organizare al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România a cabinetului individual de insolvenţă, Certificatul de înregistrare care atestă data înregistrării la 20 aprilie 2010. A declarat în faţa instanţei că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, la termenul de judecată din 2 martie 2020.

La individualizarea pedepsei, în considerarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., instanţa a avut în vedere limitele legale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea comisă, respectiv închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, gradul de pericol social concret a infracţiunii comise, rezultând din limitele de pedeapsă legale şi natura şi importanţa relaţiilor sociale protejate prin incriminare relative la siguranţa traficului rutier şi a participanţilor la trafic, infracţiunea comisă fiind o infracţiunea de pericol, punerea în pericol a traficului rutier fiind realizată prin comiterea faptei, modalitatea concretă prin care a fost comisă infracţiunea, prin conducerea autovehiculului pe drumurile publice ştiind că dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice este suspendat, precum şi împrejurările ce ţin de persoana inculpatului, acesta săvârşind infracţiunea în timp ce era judecat pentru infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, care conturează o anumită atitudine de nesocotire a normelor penale legale şi un anumit gen de perseverenţă infracţională, proprie concursului de infracţiuni. În individualizarea pedepsei, instanţa a reţinut şi gradul de pregătire al inculpatului, preocuparea acestuia pentru studiu şi pregătire profesională, activitatea diversă profesională pe care o desfăşoară, prin comiterea unei noi infracţiuni dovedind, însă, că stagiile de pregătire sunt fără rezultatul aşteptat. Inculpatul are calitatea de avocat în cadrul Baroului Vaslui.

Pedeapsa a fost individualizată la o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre minimul special prevăzut de lege, reţinându-se că inculpatul nu are antecedente penale şi nu a mai comis nicio infracţiune de la acest moment, având capacităţi de îndreptare şi reeducare.

Aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege este o sancţiune proporţională cu natura şi gravitatea faptei cu un nivel mediu de pericol pentru ordinea publică protejată prin incriminare, referitor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar şi cu datele ce ţin de persoana inculpatului. La concretizarea nivelului răspunderii penale, instanţa a avut în vedere funcţia de prevenţie specială privind efectele produse asupra conduitei inculpatului, în vederea reeducării sale, cât şi prevenţia generală realizată, constând în efectul de descurajare a altor persoane dispuse la săvârşirea unor astfel de infracţiuni.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure, atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi prevenţia generală.

Pentru aceleaşi argumente, referitoare la natura şi gravitatea faptei comise, s-a apreciat necesară şi aplicarea unei pedepse complementare pentru infracţiunea comisă, a interzicerii dreptului de a conduce orice vehicul, prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen., pedeapsa complementară fiind destinată să sprijine, alături de alte obligaţii şi măsuri de supraveghere, procesul de îndreptare a inculpatului şi de formare a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, cu stabilirea termenului de supraveghere, inculpatul prezentând suficiente garanţii personale că poate fi reeducat, realizându-se şi prevenţia generală şi prevenţia specială, fără executarea afectivă a pedepsei închisorii, dar cu asigurarea supravegherii conduitei acestuia, pe o durată de timp determinată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 39/F din 17 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel inculpatul A.

În cererea de apel, inculpatul A. a precizat că va depune motivele printr-un memoriu separat, aspect ce nu s-a mai realizat.

Examinând apelul formulat de către inculpatul A., din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Analizând sentinţa supusă controlului judiciar, prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte constată că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect de instanţa de fond, evaluându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, conducând la certitudinea existenţei faptei descrise, precum şi la săvârşirea acesteia de către inculpat.

Instanţa de control judiciar a făcut un examen propriu asupra mijloacelor de probă administrate, respectiv declaraţia martorului F. prin care arată că era de serviciu împreună cu colegul său G. şi se deplasau cu maşina poliţiei rutiere pe ruta Iaşi - Scânteia, iar, la un moment dat, au văzut maşina de culoare închisă, condusă de inculpat, care se deplasa dinspre Vaslui spre Iaşi şi, pentru că aveau suspiciunea că circula cu o viteza prea mare, au întors maşina poliţiei, au folosit semnalele luminoase şi acustice şi au oprit maşina.

După oprire, colegul său G. a mers la maşina inculpatului şi, după aproximativ un minut, a coborât şi el şi s-a îndreptat spre maşina inculpatului; declaraţia martorului G. prin care arată că era în patrula poliţiei rutiere împreună cu colegul său F. care conducea maşina poliţiei, pe ruta Iaşi - Grajduri. L-au oprit pe inculpat care conducea o maşină de teren, colegului său părându-i-se că rula cu o viteză prea mare. L-au oprit în afara localităţii Dumbrava, către Grajduri; declaraţia martorului H. prin care arată că în a doua decadă a lunii mai 2017, soţia acestuia l-a sunat şi i-a cerut CNP-ul.

I l-a dictat soţiei inculpatului cu acea ocazie, fără să întrebe pentru ce îi trebuie, i l-a dat pe bază de încredere. Relaţia cu inculpatul s-a răcit în mod natural şi, la sfârşitul lunii octombrie- noiembrie 2017, soţia inculpatului l-a telefonat şi l-a invitat la ei acasă de urgenţă, seara, la orele 22:00, unde s-a dus. Acasă la inculpat, acesta i-a reproşat că ar fi ştiut cu o zi înainte că inculpatul urma să meargă la Iaşi cu soţia şi copilul şi ar fi sunat la Poliţia Rutieră Iaşi ca să-i facă rău; procesul-verbal din data de 26 mai 2017 de constatare a infracţiunii în care s-a consemnat că agenţii de poliţie din cadrul Serviciului Rutier Iaşi, Biroul Drumuri Naţionale şi Europene, la data de 26 mai 2017, orele 16:00, efectuând serviciul de patrulare supraveghere şi control al traficului rutier pe D.J. 248, la km 12, în zona denumită popular D., jud.

Iaşi, cu autospeciala din dotare MAI x, a procedat la oprirea autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, care se deplasa dinspre Vaslui spre Iaşi, ocazie cu care a constatat că, la volan, se afla o persoană de sex masculin, pe bancheta din spate o persoană de sex feminin şi un minor, (...) ulterior s-a stabilit că şoferul se numeşte A., că are permis de conducere valabil categoria B, având dreptul de a conduce restricţionat, constatând că acestea dovedesc dincolo de orice îndoială că fapta dedusă judecăţii există în materialitatea sa, este prevăzută ca infracţiune de legea penală şi a fost comisă cu vinovăţie de inculpat.

Aşadar, cu privire la situaţia de fapt stabilită, Înalta Curte reţine că inculpatul a condus, la data de 26 mai 2017, autoturismul proprietate personală marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul judeţean (D.J.) 248 C, pe ruta Vaslui - Mogoşeşti (până în locul denumit "D."), deşi avea suspendat (reţinut) dreptul de a conduce autovehicule din data de 13 februarie 2016.

La momentul opririi în trafic de către organele de poliţie, inculpatul, aflat la volanul autoturismului, a prezentat CNP-ul unei alte persoane, martorul H.. Această concluzie este susţinută atât de declaraţia martorului H., avocat în Baroul Vaslui şi coleg cu inculpatul, cât şi de verificările efectuate de agenţii de poliţie în baza de date în vederea stabilirii identităţii conducătorului auto şi de succesiunea interogărilor realizate şi de conţinutul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

Mai mult, apărările inculpatului A., cu privire la faptul că şi-ar fi declinat identitatea reală şi l-a numit pe H. în contextul în care ar fi solicitat asistenţă juridică la sediul poliţiei, nu sunt susţinute de mijloacele de probă şi nu pot fi primite de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte apreciază că susţinerile inculpatului conform cărora verificările efectuate de agenţii de poliţie s-au realizat pentru că nu au crezut că există un avocat cu numele indicat sunt neîntemeiate. Verificarea calităţii de avocat nu se poate realiza prin accesarea D.E.P.A.B.D., ci prin verificarea Tabloului Avocaţilor Baroului Vaslui, astfel încât demersul agenţilor de poliţie nu s-ar fi realizat în contextul în care inculpatul A. şi-ar fi declinat adevărata identitate, neexistând o altă justificare plauzibilă pentru care agenţii ar fi verificat prima dată datele personale ale martorului H.

Faţă de aceste considerente, în acord cu opinia primei instanţe, Înalta Curte subliniază faptul că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată în fond, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, a fost comisă de inculpat cu intenţie directă şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost just individualizată, în raport, cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., prima instanţă ţinând seama de circumstanţele personale ale inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, de gradul de educaţie şi poziţia socială, aplicând o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege.

Înalta Curte reaminteşte că infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere este o infracţiune de pericol menită să asigure siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

În ceea ce priveşte gradul de pericol al infracţiunii săvârşite de inculpatul A. se are în vedere faptul că scopul pedepsei este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. Prevenţia specială presupune o adaptare a pedepsei nu numai la periculozitatea faptei, dar şi la persoana inculpatului.

La stabilirea pedepsei inculpatului se mai are în vedere persoana făptuitorului, faptul că are un grad înalt de pregătire profesională fiind avocat în cadrul Baroului Vaslui, dar şi faptul că nu are antecedente penale.

Astfel, instanţa consideră că prima instanţă a stabilit corespunzător pedeapsa în sarcina inculpatului, neimpunându-se realizarea unei noi reindividualizări a pedepsei.

De asemenea, natura şi gravitatea faptei comise, impun aplicarea unei pedepse complementare pentru infracţiunea comisă, a interzicerii dreptului de a conduce orice vehicul, prevăzută de art. 66 lit. i) din C. pen.

Înalta Curte apreciază, evaluând coroborat ansamblul criteriilor menţionate, că pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere" aplicată de instanţa de fond constituie o pedeapsă justă aptă să conducă la atingerea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii.

Mai mult, instanţa de control judiciar reţine că prin dispunerea suspendării sub supraveghere a pedepsei şi impunerea anumitor obligaţii de a fi respectate de către inculpat pe o perioadă de 3 ani, efectul preventiv al pedepsei este mai accentuat, obligaţiile impuse inculpatului asigurând scopul preventiv al pedepsei.

În considerarea celor anterior arătate, Înalta Curte va dispune menţinerea modalităţii de executare, a termenului de încercare, a măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului.

În egală măsură, Înalta Curte constată că în mod judicios s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 41 din 11 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 317/A din 19 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 9/2020 din 17 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 9/2020 din 17 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM