Decizia nr. 317/RC/2020 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1581 din 21 decembrie 2018, Judecătoria Constanţa a dispus următoarele:

I.1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 9 februarie 2009 - B.);

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 16 februarie 2009 - cumpărător de influenţă C.);

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 23 februarie 2009 - cumpărător de influenţă D.).

4. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 23 februarie 2009 - cumpărător de influenţă E.);

5. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 28 februarie 2009 - cumpărător de influenţă F.);

6. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 28 februarie 2009 - cumpărător de influenţă G.);

7. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 4 martie 2009 - cumpărător de influenţă H.);

8. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 5 martie 2009 - cumpărător de influenţă I.);

9. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 11 martie 2009 - cumpărător de influenţă J.);

10. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 25 martie 2009 - cumpărător de influenţă K.);

11. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 25 martie 2009 - cumpărător de influenţă L.);

12. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 martie 2009 - cumpărător de influenţă M.);

13. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 1 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă N.);

14. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 2 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă O.);

15. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 6 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă P.);

16. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 7 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă Q.);

17. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 10 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă R.);

18. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 12 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă S.);

19. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 13 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă T.);

20. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 13 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă U.);

21. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 3 mai 2009 - cumpărător de influenţă P.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din 11 infracţiuni de trafic de influenţă într-o singură infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată, respectiv din infracţiunile prevăzute de:

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 10 februarie 2009 - cumpărător de influenţă V.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 14 februarie 2009 - cumpărător de influenţă W.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 23 februarie 2009 - cumpărător de influenţă E.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 10 martie 2009 - cumpărător de influenţă X.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 12 martie 2009 - cumpărător de influenţă Y.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 12 martie 2009 - cumpărător de influenţă Z.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.. (fapta din 21 martie 2009 - cumpărător de influenţă AA.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 22 martie 2009 - cumpărător de influenţă BB.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 22 martie 2009 - cumpărător de influenţă CC.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 25 martie 2009 - cumpărător de influenţă DD.);

- art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 martie 2009 - cumpărător de influenţă EE.);

În infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de abuz în serviciu (fapta din 23 februarie 2009 - soluţionarea tamponării în care au fost implicaţi conducătorii auto FF. şi GG.) prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen..(1969) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (fapta din 23 februarie 2009 - soluţionarea tamponării în care au fost implicaţi conducătorii auto FF. şi GG.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de fals intelectual (fapta din 23 februarie 2009 - privind atestarea de date false pe declaraţiile conducătorilor auto FF. şi GG. şi întocmirea în fals a procesului-verbal de sancţionare contravenţională nr. x din 23 februarie 2009) prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu aplicare art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 124 C. pen. (1969), s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (fapta din 23 februarie 2009 - privind atestarea de date false pe declaraţiile conducătorilor auto FF. şi GG. şi întocmirea în fals a procesului-verbal de sancţionare contravenţională nr. x din 23 februarie 2009).

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului A. de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 21 martie 2009 - cumpărător de influenţă HH.) în infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 21 martie 2009 - cumpărător de influenţă HH.).

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (fapta din 21 martie 2009 - cumpărător de influenţă HH.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului A. din art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 6 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă II.) în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (fapta din 6 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă II.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de favorizarea făptuitorului reţinută în sarcina inculpatului A. din art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului (faptele din 06 aprilie 2009 - neîntocmire dosar penal pentru art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în prezent art. 334 alin. (1) C. pen., cumpărătorului de influenţă II.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de luare de mită (fapta din 29 aprilie 2009 - mituitor JJ.) prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (fapta din 29 aprilie 2009 - JJ.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de fals intelectual (fapta din 29 aprilie 2009 - întocmirea în fals a Procesului-verbal de sancţionare contravenţională nr. x din 29 aprilie 2009), prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu aplicare art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 124 C. pen. (1969), încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (fapta din 29 aprilie 2009 - întocmirea în fals a Procesului-verbal de sancţionare contravenţională nr. x din 29 aprilie 2009).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969) a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1969).

În final, inculpatul A. a executat pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1969), în regim de detenţie.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 şi de la 31 iulie 2009 la 6 august 2009.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. (1969) s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 200 RON (fapta din 29 aprilie 2009 - JJ.).

II.1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) sau b C. proc. pen., a fost achitat inculpatul KK. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 24 aprilie 2009 - cumpărător de influenţă LL.);

2. În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de fals intelectual (faptele din 16 februarie 2009 - cumpărător de influenţă C.) prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu aplicare art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 124 C. pen. (1969), încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului KK. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptele din 16 februarie 2009 - cumpărător de influenţă C.).

3. În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de fals intelectual (faptele din 28 februarie 2009 - cumpărător de influenţă F.) prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu aplicare art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 124 C. pen. (1969), a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului KK. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptele din 28 februarie 2009 - cumpărător de influenţă F.).

4. În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului KK. din art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.,. în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul KK. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (faptele din 16 februarie 2009 - cumpărător de influenţă C.)

5. În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului KK. din art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul KK. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (fapta din 28 februarie 2009 - cumpărător de influenţă F.).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969) aplică inculpatului KK. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 60 C. pen. s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim privativ de libertate.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului KK. perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 şi de la 31 iulie 2009 la 6 august 2009.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în fapt, că:

- Inculpatul A., la data de 9 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator MM., în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional pe numitul B., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi ca urmare a acceptării promisiunii de foloase din partea acestuia ori a fratelui său;

- inculpatul A., la data de 10 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator NN. şi agentul de poliţie inculpat OO., operator radar, în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional pe suspectul V., cetăţean turc, pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi ca urmare a acceptării promisiunii de foloase din partea acestuia;

- inculpatul A., la data de 14 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator PP., în scopul de a nu fi sancţionată contravenţional numita W., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi ca urmare a acceptării promisiunii de foloase din partea inculpatului QQ.;

- inculpatul A., la data de 16 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator inculpat KK., în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional în mod legal pe suspectul C., care săvârşise o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice;

- inculpatul KK. în data de 16 februarie 2009, ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie inculpat A., cu intenţie, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a întocmit în mod fals, procesul-verbal de sancţionare contravenţională nr. x din 16 februarie 2009, ora 13:02, în care a atestat nereal că suspectul C. a traversat B-dul x, în zona Sălii Sporturilor, prin loc nepermis, deşi în realitate acesta a comis contravenţia de încălcare a marcajului longitudinal continuu, cu taxiul pe care îl conducea, faptă care se sancţiona conform art. 101 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 6 - 8 puncte de amendă şi conform art. 108, alin. (1), lit. d), pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 6 puncte de penalizare;

- inculpatul A. la data de 23 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator RR., în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional, în mod legal, pe numitul D., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice având în vedere pretinderea unor relaţii de afinitate şi de prietenie de o durată lungă de timp;

- inculpatul A. la data de 23 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator SS., în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional în mod legal pe suspectul E., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi ca urmare a acceptării promisiunii de foloase din partea acestuia;

- inculpatul A. la data de 23 februarie 2009, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu a completat cu date false cerinţele declaraţiilor olografe ale conducătorilor auto FF. şi GG., cu privire la rezultatul testului alcoolscop, deşi cei doi conducători auto nu au fost testaţi după comiterea accidentului de circulaţie, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru conducătorii auto a unui folos necuvenit (avantaj patrimonial şi nepatrimonial);

- inculpatul A. la data de 28 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, inculpat KK., în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional în mod legal pe suspectul F. şi pentru comiterea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără asigurarea obligatorie pentru răspundere civilă, potrivit art. 76 din O.U.G. nr. 195/2002 şi pedepsită de art. 64 din Legea nr. 136/1995 cu amendă de la 1.000 la 2.000 RON, în scopul acceptării de foloase din partea inculpatului intervenient P., pentru cumpărătorul de influenţă F.;

- inculpatul KK., care în data de 28 februarie 2009, ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie inculpat A., cu intenţie şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a întocmit în mod fals, procesul-verbal de sancţionare contravenţională nr. x, din data de 28 februarie 2009, ora 23:20, prin care l-a sancţionat contravenţional pe cumpărătorul de influenţă F., cu amendă în cuantum de 120 RON şi 2 puncte de penalizare pentru nepotul centurii de siguranţă, omiţând sancţionarea contravenţională a acestuia pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără asigurarea obligatorie pentru răspundere civilă, potrivit art. 76 din O.U.G. nr. 195/2002 şi pedepsită de art. 64 din Legea nr. 136/1995 cu amendă de la 1000 la 2000 RON, în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial pentru traficantul de influenţă şi nepatrimonial pentru cumpărătorul de influenţă;

- inculpatul A. la data de 28 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agenţii de poliţie rutieră ce nu au putut fi identificaţi în cauză, în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional pe suspectul G., pentru comiterea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, ca urmare a intervenţiei făcute de către inculpatul TT., pentru cumpărătorul de influenţă G., în pretinderea relaţiilor de prietenie şi a întâlnirii ulterioare ca "mâine seară să bem o bere;

- inculpatul A. la data de 4 martie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, UU., în pretinderea "Ştii tu despre problemă", astfel încât cumpărătorul de influenţă H. să nu fie sancţionat contravenţional pentru neportul centurii de siguranţă, faptă sancţionată cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni (2 sau 3 puncte amendă şi aplicarea a 2 puncte de penalizare) potrivit art. 99 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002;

- inculpatul A. la data de 5 martie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, VV., în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional pe cumpărătorul de influenţă I., pentru fapta de oprire neregulamentară, contravenţie sancţionată de art. 99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu 2 - 3 puncte de amendă şi de art. 102, alin. (1) lit. a), pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 2 puncte de penalizare, şi drept urmare acesta a fost sancţionat în mod fals cu Avertisment întrucât "a traversat str. x, zona Tribunal, prin loc nemarcat şi fără să se asigure;

- inculpatul A. la data de 10 martie 2009, în pretinderea "face cinste omul" solicitată de intermediarul suspect H., şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, suspectul WW., astfel încât cumpărătorul de influenţă X. să nu fie sancţionat contravenţional în mod legal, pentru neacordare de prioritate, conform art. 100 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 - dispoziţie în vigoare la data de 10 martie 2009, care prevedea o sancţiune contravenţională din clasa a II-a de sancţiuni (4 sau 5 puncte amendă) şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile;

- inculpatul A. la data de 11 martie 2009, în pretinderea relaţiei de foarte bun prieten solicitată de intermediarul suspect H., şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, suspectul XX., astfel încât cumpărătorul de influenţă J. să nu fie sancţionat contravenţional în mod legal, pentru oprire în zona indicatorului "oprirea interzisă" faptă ce se sancţionează cu 2 sau 3 puncte amendă şi 2 puncte penalizare, conform art. 99 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002;

- inculpatul A. la data de 12 martie 2009, în pretinderea "achitării şi faţă de unul şi . . . . . . . . . ." la solicitarea intermediarului, suspect YY. şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator ZZ., astfel încât cumpărătorul de influenţă Y. să nu fie sancţionat contravenţional în mod legal, pentru încălcarea art. 102 alin. (1) pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că fapta de aplicare a foliilor pe parbriz, lunetă, sau pe geamurile laterale, se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi măsura complementară a reţinerii certificatului de înmatriculare conform art. 112 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 195/2002, şi drept urmare, acesta a fost sancţionat în mod fals cu sancţiunea avertismentului, întrucât "a traversat B-dul 1 Mai (GARĂ) prin loc nepermis;

- inculpatul A. în pretinderea unei "cinste" şi a calificării că e băiat de... e fratele meu" şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, VV., astfel încât cumpărătorul de influenţă Z. să nu fie sancţionat contravenţional în mod legal cu 2 - 3 puncte amendă, conform art. 99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi cu 2 puncte penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru "oprire interzisă" şi drept urmare a fost sancţionat în mod fals, cu avertisment, ca pieton, întrucât "a traversat str. x 1907, zona "AAA.", prin loc nemarcat şi fără să se asigure;

- inculpatul A. la data de 21 martie 2009 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi la intervenţia suspectului BBB. şi a intermediarului CCC. nu a sancţionat-o contravenţional pe cumpărătoarea de influenţă HH., conform art. 100 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni, adică 4 sau 5 puncte de amendă şi conform art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 3 puncte penalizare, pentru depăşirea vitezei în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe B-dul x din municipiul Constanţa (76 km/h), în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial pentru sine (urmând să fie sunat a doua zi de suspectul BBB.) şi a unui avantaj nepatrimonial pentru cumpărătoarea de influenţă HH. (nesancţionarea contravenţională corespunzătoare abaterii la regimul circulaţiei rutiere);

- inculpatul A. în acceptarea "pregătirii de ceva" la data de 21 martie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator DDD., pentru a nu-i întocmi dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat, faptă prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cumpărătorului de influenţă AA.;

- inculpatul A. la data de 22 martie 2009, în acceptarea primirii unor "atenţii" şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, MM., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă BB., cu pedeapsa complementară a aplicării de puncte de penalizare ci numai amendă;

- inculpatul A. la data de 22 martie 2009, în acceptarea primirii sumei de "50 euro" şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, MM., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă CC., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice;

- inculpatul A. la data de 25 martie 2009, în pretinderea că "e copilu ăla al meu de mingi pe care-l am aici...", solicitată de intermediarul inculpat QQ., şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, MM., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă K., pentru "lipsă acte", contravenţie prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 şi art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, ce se sancţionează cu 6 - 8 puncte amendă;

- inculpatul A. la data de 25 martie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie, operator radar, inculpat EEE., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă L., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice (depăşirea vitezei de mers pe segmentul de drum unde a fost înregistrat de aparatul radar;

- inculpatul A. la data de 25 martie 2009, la solicitarea intermediarului, suspect YY., şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, FFF., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă DD., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice, "Că l-a prins cu radarul şi vrea să-i ia permisul la Ovidiu", în pretinderea argotică "după aia discutăm când vin eu în oraş;

- inculpatul A. la data de 31 martie 2009, în acceptarea pretinderii că "fac cinste", şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator GGG., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă EE., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice, respectiv neportul centurii de siguranţă;

- inculpatul A. la data de 31 martie 2009, în pretinderea că "să se poarte ok, că vorbesc cu el" şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator HHH., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă M., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice;

- inculpatul A. la data de 1 aprilie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, suspectul PP., în scopul de a nu fi sancţionat contravenţional suspectul N., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi ca urmare a acceptării promisiunii de foloase din partea inculpatului QQ.;

- inculpat A. la data de 2 aprilie 2009, şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, suspect UU., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă O. şi pentru lipsa rovinietei, faptă ce se sancţionează cu amendă cuprinsă între 500-1000 RON, potrivit art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi drept urmare, acesta a fost sancţionat cu avertisment şi 2 puncte de penalizare, întrucât a condus autoutilitara cu x "fără a folosi luminile de întâlnire şi neavând asupra sa certificatul de înmatriculare", deşi cele două fapte contravenţionale se sancţionează cu amendă de la 6 la 8 puncte amendă şi 4 puncte penalizare, prima faptă (nefolosirea luminilor de întâlnire) şi numai cu amendă de la 6 la 8 puncte amendă pentru lipsă documente, potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 4 şi respectiv art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002;

- inculpatul A. la data de 6 aprilie 2009, în considerarea relaţiilor de prietenie şi de primire a unor foloase din partea cumpărătorul de influenţă, inculpat P. şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, III., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă, inculpat P., pentru comiterea unei abateri de "staţionare neregulamentară" şi pe lângă agentul de poliţie JJJ., pentru neimplementarea în evidenţe a sancţiunii complementare, respectiv 3 puncte penalizare, aplicată cumpărătorului de influenţă;

- inculpatul A. la data de 6 aprilie 2009 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu privire la constatarea contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, în scopul obţinerii unui avantaj nepatrimonial pentru suspectul II., căruia nu i-a întocmit dosar penal, pentru comiterea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, neînmatriculat în circulaţie, prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât, la data de 6 aprilie 2009, a condus autoturismul marca x, pe drumurile publice având expirat numărul provizoriu de înmatriculare x din data de 25 martie 2009;

- inculpatul A. la data de 7 aprilie 2009, în pretinderea că "este naşul meu de cununie" şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, HHH., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă Q., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice, respectiv depăşirea vitezei;

- inculpatul A. la data de 10 aprilie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator KKK., în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional în mod legal pe suspectul R. pentru comiterea contravenţiei prevăzută de art. 79 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, în scopul acceptării de foloase din partea inculpatului intervenient P., pentru cumpărătorul de influenţă R.;

- inculpat A. la data de 12 aprilie 2009, în pretinderea relaţiilor de prietenie şi de activitate şi a acceptării primirii unui folos şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, LLL., astfel încât să nu o sancţioneze în mod legal pe cumpărătoarea de influenţă S., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice, ce impune şi reţinerea permisului de conducere,

- inculpatul A. la data de 13 aprilie 2009, în pretinderea de "foarte bun prieten" şi că "vorbesc eu cu el dacă e" (subînţelegându-se oferirea unui folos) şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator MMM., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă T., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice;

- inculpat A. la data de 13 aprilie 2009, în pretinderea relaţiilor de prietenie şi de primire a unor foloase din partea intermediarului, inculpat P., cu care era prieten, şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator NNN., astfel încât să nu-i fie blocat autoturismul cumpărătorului de influenţă U. care îl staţionase în loc interzis şi pentru deblocarea căruia trebuia să plătească o amendă în cuantum de 50 RON;

- inculpatul A. în ziua de 29 aprilie 2009, a pretins suma de 500 euro şi a primit suma de 200 RON de la inculpatul JJ., în scopul încălcării atribuţiilor de serviciu şi a soluţionării nelegale a unei tamponări, în favoarea suspectului OOO.;

- inculpatul A. în ziua de 29 aprilie 2009, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a întocmit procesul-verbal nr. x din data de 29 aprilie 2009, ora 17:30, în care a atestat în mod fals că, în aceeaşi zi, ora 17:00, în parcarea PPP., suspectul OOO. a condus auto x, în incinta parcării şi datorită neatenţiei în conducere nu a observat indicatorul "cedare trecere", de pe aleea secundară şi a pătruns în coliziune cu auto x, condus regulamentar de inculpatul JJ., abatere prevăzută de art. 148 pct. 8 şi art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care l-a sancţionat pe suspectul OOO. cu avertisment, fără aplicarea a 4 puncte de penalizare conform art. 108 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 şi nicidecum pentru neacordare de prioritate care conform art. 100 alin. 3 lit. c) coroborat cu art. 111 alin. (1) lit. c), ambele din O.U.G. nr. 195/2002, se sancţionează cu 4 sau 5 puncte amendă şi cu măsura complementară a reţinerii permisului de conducere, pe o perioadă de 30 de zile, având în vedere că accidentul de circulaţie s-a comis pe raza municipiului Constanţa, la intersecţia străzii x;

- inculpatul A. la data de 3 mai 2009, în considerarea relaţiilor de prietenie şi de primire a unor foloase din partea cumpărătorul de influenţă, inculpat P. şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, QQQ., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă, inculpat P., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice, respectiv depăşirea vitezei legale pe un sector de drum pe care conducea autoturismul şi care prevedea restricţie de viteză, întrucât a condus autoturismul marca x, cu viteza de 163 km/h;

- inculpatul KK. la data de 24 aprilie 2009, în pretinderea că, cumpărătorul de influenţă LL. "este naşul său" şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie, EEE., operator radar, astfel încât să nu-l înregistreze în Registrul de abateri radar, întrucât a condus un autoturism în zona "RRR.", de pe raza municipiului Constanţa, cu viteza de 75 km/h, deşi pe respectivul segment de drum viteza era limitată la 60 km/h şi drept urmare să nu fie sancţionat contravenţional cu 4 sau 5 puncte amendă şi 3 puncte penalizare, conform art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002;

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. La data de 9 februarie 2009, ora 21:29:11, agentul de poliţie, inculpat A., a fost contactat de numitul B., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator, MM., întrucât l-a oprit în trafic la Casa de Cultură, fără a-i indica motivul opririi, având în vedere relaţiile de prietenie dintre aceştia.

Din descrierea faptei contravenţionale s-a constatat că agentul de poliţie constatator, MM. nu a indicat felul documentelor pe care B. nu le avea asupra sa, dacă acestea se refereau la actele personale, respectiv act de identitate, permis de conducere ori la actele autovehiculului, aşa după cum se prevede în art. 147 pct. 1 din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

S-a constatat din probele prezentate că numitul B. a comis o contravenţie mai gravă la regimul circulaţiei pe drumurile publice decât fapta pentru care a fost sancţionat, ce impunea sancţionarea şi cu puncte penalizare.

S-a apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă, cu certitudine că numitul B. a comis o altă abatere decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul de poliţie constatator MM., acesta săvârşind o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice în calitate de conducător auto şi nu de pieton, astfel cum, în mod nereal s-a menţionat în procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei.

Totodată în mod clar a rezultat că între agentul de poliţie A. şi martorul B. s-a purtat o convorbire telefonică anterior încheierii procesului-verbal de contravenţie de agentul de poliţie constatator MM., în care i-a solicitat să discute cu agentul de poliţie constatator, întrucât l-a oprit în trafic la Casa de Cultură, fără a-i indica motivul opririi, având în vedere relaţiile de prietenie dintre aceştia.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie şi martorul B. nu rezultă că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul.

Tribunalul a reţinut că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

2. În ziua de 10 februarie 2009, ora 13:45, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat telefonic de suspectul V., cetăţean turc, care i-a solicitat să intervină pe lângă agenţii de poliţie rutieră NN. şi OO., astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional pentru depăşirea vitezei legale pe un sector de drum pe care conducea autoturismul şi care prevedea restricţie de viteză.

Din ansamblul convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul A. a pretins astfel de daruri sau promisiuni de daruri, pentru sine şi pentru agentul de poliţie constatator, din partea beneficiarului intervenţiei.

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că acţionând ilicit, inculpatul a avut reprezentarea recompensării viitoare în schimbul serviciului, aceasta reprezentând un element viitor şi sigur dedus din modul în care s-au exprimat. Totodată a rezultat cu certitudine că urmare a traficului de influenţa exercitat pe lângă agentul de poliţie constatator NN. şi agentul de poliţie OO., nu i-a fost aplicată nici o sancţiune contravenţională cumpărătorului de influenţă V., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

În drept, fapta comisă de agentul de poliţie, inculpat A., care la data de 10 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator NN. şi agentul de poliţie OO., operator radar, în scopul de a nu-l sancţiona contravenţional pe V., cetăţean turc, pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi ca urmare a acceptării promisiunii de foloase din partea acestuia, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

3. La data de 14 februarie 2009, în jurul orelor 15:30, numita W. a condus pe b-dul x, autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, nerespectând semnificaţia culorii roşii a semaforului, fapt pentru care a fost oprită în circulaţie de agentul de poliţie PP..

Pentru a nu fi sancţionată contravenţional cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, W. l-a contactat pe inculpatul QQ., administratorul SC SSS. SRL, la care era angajată la acea dată şi i-a solicitat ajutorul.

Inculpatul QQ., utilizând postul telefonic nr. x, l-a contactat pe agentul de poliţie rutieră inculpat A., la postul telefonic nr. x, la data de 14 februarie 2009, ora 15:39, pentru a interveni pe lângă agentul constatator PP. în scopul nesancţionării contravenţionale a numitei W..

Promisiunea oferirii de foloase şi acceptării acesteia de către inculpatul A. pentru traficarea influenţei, s-a materializat la data de 17 februarie 2009, ora 20:14, când agentul de poliţie, inculpat A. l-a contactat telefonic pe inculpatul QQ., în timp ce se afla la o staţie TTT. din comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa, "...Uite beau o cafea aicea la TTT.. La ... aicea la KOGĂLNICEANU? Aha ... Vrei să sun acolo? Păi sunt aicea, vorbeşti cu ... ? Ia dă-mi-l la telefon!", în continuare inculpatul QQ. purtând discuţia cu o persoană de sex feminin căreia îi solicită "Fă-i plinul te rog eu frumos. Mersi mult" potrivit procesului-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice în mod autorizat.

În drept, fapta comisă de agentul de poliţie, inculpat A., care la data de 14 februarie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator PP., în scopul de a nu fi sancţionată contravenţional numita W., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi ca urmare a acceptării promisiunii de foloase din partea inculpatului QQ., constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

4. La data de 16 februarie 2009, ora 13:02, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de o persoană neidentificată, ce se afla în taxiul condus de suspectul C., pe B-dul x, din municipiul Constanţa şi i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator, inculpat KK., încât taximetristul să nu fie sancţionat contravenţional, deoarece "ne-a oprit Poliţia Locală c-am tăiat linia continuă".

Tribunalul a reţinut în raport de materialul probator administrat că, în mod cert, numitul C. a comis o contravenţie, alta decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie întocmit de inculpatul KK. şi că, acea altă contravenţie, era sancţionată, potrivit dispoziţiilor legale şi cu sancţiunea complementară a punctelor de penalizare.

Din situaţia de fapt nu rezultă cu certitudine dacă scopul urmărit de inculpatul A. prin săvârşirea faptei a fost acela de a obţine un folos pentru sine sau pentru altul.

Faţă de situaţia de fapt expusă, s-a reţinut că inculpatul KK., agent de poliţie rutieră în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă a atestat fapte necorespunzătoare adevărului în procesul-verbal de contravenţie din data de 14 februarie 2009 şi a omis a însera unele fapte sau împrejurări, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual .

De asemenea, inculpatul KK., cu ştiinţă, nu a îndeplinit atribuţia de serviciu de a aplica contravenientului sancţiunile prevăzute de lege pentru încălcarea marcajului longitudinal continuu, din probele administrate rezultând că acesta a săvârşit o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice în calitate de conducător auto şi nu de pieton, astfel cum, în mod nereal s-a menţionat în procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei.

Astfel, ca urmare a solicitării implicite a lui A., inculpatul KK. a ales să nu aplice o sancţiune contravenţională pentru această faptă, întocmit în mod fals procesul-verbal de sancţionare contravenţională nr. x din 16 februarie 2009, ora 13:02, prin care a sancţionat pe C., pentru "traversare prin loc nepermis", cu avertisment.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului A., s-a constatat că din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie A. şi persoana neidentificată, ce se afla în taxiul condus de C. nu rezultă că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, KK., s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul.

Tribunalul a reţinut astfel că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii, a faptei prevăzute de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului KK., din materialul probator administrat, a rezultat în drept, că faptele comise de acesta, care în data de 16 februarie 2009, ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie inculpat A., cu intenţie, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a întocmit în mod fals, procesul-verbal de sancţionare contravenţională nr. x din 16 februarie 2009, ora 13:02, în care a atestat nereal că suspectul C. a traversat B-dul x, în zona Sălii Sporturilor, prin loc nepermis, deşi în realitate acesta a comis contravenţia de încălcare a marcajului longitudinal continuu, cu taxiul pe care îl conducea, faptă care se sancţiona conform art. 101 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 6-8 puncte de amendă şi conform art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 6 puncte de penalizare, constituie infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu.

Tribunalul a constatat că legea penală aplicabilă la data săvârşirii faptei este mai favorabilă inculpatului.

Astfel, în cazul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului KK. s-a constatat că din perspectiva termenului de prescripţie a răspunderii penale este mai favorabilă codificarea anterioară.

Din aceeaşi perspectivă, precum şi din perspectiva regulilor aplicabile concursului de infracţiuni în situaţia aplicării legii penale în vigoare, codificarea anterioară este mai favorabilă inculpatului şi în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu.

5. La data de 23 februarie 2009, ora 09:21, cumpărătorul de influenţă D. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie, inculpat A. şi i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator, RR., astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional la regimul circulaţiei pe drumurile publice, întrucât a efectuat o manevră de întoarcere a autoturismului pe bandă continuă pentru a-l parca, deoarece consecinţa sancţionării l-ar dezavantaja fiindcă mai are 14 puncte penalizare, iar fapta comisă este susceptibilă de sancţionare contravenţională cu 6 puncte penalizare

S-a apreciat că, din materialul probator administrat în cauză rezultă, cu certitudine că numitul D. a comis o altă abatere decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul de poliţie constatator RR., acesta săvârşind o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice în calitate de conducător auto şi nu de pieton, astfel cum, în mod nereal s-a menţionat în procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei.

Totodată în mod clar a rezultat că între agentul de poliţie A. şi martorul D. s-a purtat o convorbire telefonică anterior încheierii procesului-verbal de contravenţie de agentul de poliţie constatator, în care i-a solicitat să discute cu agentul de poliţie constatator, întrucât a fost oprit pentru că a încălcat marcajului longitudinal continuu - viraj la stânga.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie A. şi martorul D., între aceştia fiind o relaţie de afinitate, nu rezultă că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul.

Tribunalul a reţinut că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

6. La data de 23 februarie 2009, ora 12:39, suspectul E. l-a contactat pe agentul de poliţie, inculpat A. şi i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator, SS. în scopul de a nu fi sancţionat contravenţional pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice, întrucât în timp ce conducea autoutilitara marca x, a fost oprit de agentul de poliţie constatator, împreună cu reprezentantul R.A.R., UUU., ştiind că autovehiculul avea expirată inspecţia tehnică din data de 13 decembrie 2008, relevantă fiind redarea scrisă a interceptării convorbirii telefonice în mod autorizat.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie A. şi martorul E. nu rezultă că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul.

Tribunalul a constatat că din probatoriul administrat în cauză nu se poate reţine faptul că în momentul în care a acţionat ilicit, inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare.

Astfel în acest caz, s-a constatat că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

7. La data de 23 februarie 2009, ora 15:44, agentul de poliţie, inculpat A., l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie, KKK. şi i-a cerut să-i procure "2 testări (alcoolteste "zero") cu ora asta (15:44) sau mai devreme", potrivit procesului-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice în mod autorizat. Agentul de poliţie i-a precizat inculpatului că are testări cu orele 15:13, 15:16 şi 15:09, care sunt efectuate personal în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu rezultat "zero".

Din cele trei teste cu rezultat "zero", agentul de poliţie, inculpatul i-a solicitat agentului de poliţie să-i ofere testele cu orele 15:09 şi 15:13, cu numerele x şi y şi să-i facă copii de pe acestea, pe care le va lua personal mai târziu.

În drept, faptele comise de agentul de poliţie, inculpat A., care la data de 23 februarie 2009, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu a completat cu date false cerinţele declaraţiilor olografe ale conducătorilor auto FF. Şi GG., cu privire la rezultatul testului alcoolscop, deşi cei doi conducători auto nu au fost testaţi după comiterea accidentului de circulaţie, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru conducătorii auto a unui folos necuvenit (avantaj patrimonial şi nepatrimonial), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Analizând din perspectiva cuantumului pedepselor, concursului de infracţiuni, prescripţiei răspunderii penale s-a constatat că legea penală aplicabilă la data săvârşirii faptei este mai favorabilă inculpatului.

8. La data de 28 februarie 2009, ora 23:34:25, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat de către inculpatul P., acesta solicitându-i să-l apeleze pe agentul de poliţie constatator, inculpat KK., astfel încât să nu-l sancţioneze contravenţional pe conducătorul auto, suspectul F., ce conducea un autoturism de la firma sa, având asigurarea auto expirată.

Instanţa a reţinut că în momentul opririi în trafic a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de F. acesta avea asigurarea autoturismului expirată, aspect dovedit prin conţinutul convorbirii telefonice purtate între inculpatul A. şi inculpatul P.. Despre această împrejurare a luat cunoştinţă şi inculpatul KK. aspect care rezultă din aceeaşi convorbire telefonică, din care se constată că inculpatul P. îi comunică cu precizie agentului de poliţie, inculpat A. că autoturismul "are ASIGURAREA expirată", şi întrebat fiind de acesta care este identitatea agentului care l-a oprit, inculpatul P. se adresează imediat poliţistului "Îmi spuneţi şi mie cum vă numiţi?... KK.? ...

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie şi inculpatul P. nu a rezultat că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, KK., s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul. S-a constat că inculpatul P. în aceeaşi noapte de 28 februarie 2009, la ora 23:37:28, l-a contactat din nou pe agentul de poliţie, inculpat A. şi întrebat unde se află pentru a se întâlni, potrivit redării scrise a interceptării convorbirilor telefonice în mod autorizat, însă această convorbire în ansamblul materialului probator nu demonstrează faptul că în momentul în care a acţionat ilicit, inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare.

Tribunalul a reţinut că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul KK. faţă de situaţia de fapt expusă, tribunalul a reţinut că acesta, în calitate de agent de poliţie rutieră în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă a atestat fapte necorespunzătoare adevărului în procesul-verbal de contravenţie din data de 14 februarie 2009 şi a omis a însera unele fapte sau împrejurări, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.

De asemenea, inculpatul KK., cu ştiinţă, nu a îndeplinit atribuţia de serviciu de a aplica contravenientului sancţiunile prevăzute de lege pentru încălcarea marcajului longitudinal continuu, din probele administrate rezultând că acesta a săvârşit o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice în calitate de conducător auto şi nu de pieton, astfel cum, în mod nereal s-a menţionat în procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei.

Astfel, ca urmare a solicitării implicite a lui A., inculpatul KK. a ales să nu aplice o sancţiune contravenţională pentru această faptă, întocmit în mod fals procesul-verbal de sancţionare contravenţională nr. x din 16 februarie 2009, ora 13:02, prin care a sancţionat pe C., pentru "traversare prin loc nepermis", cu avertisment.

În drept, faptele comise de agentul de poliţie inculpatul KK., care în data de 28 februarie 2009, cu intenţie şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a întocmit în mod fals, procesul-verbal de sancţionare contravenţională nr. x, din data de 28 februarie 2009, ora 23:20, prin care l-a sancţionat contravenţional pe cumpărătorul de influenţă F., cu amendă în cuantum de 120 RON şi 2 puncte de penalizare pentru neportul centurii de siguranţă, omiţând sancţionarea contravenţională a acestuia pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără asigurarea obligatorie pentru răspundere civilă, potrivit art. 76 din O.U.G. nr. 195/2002 şi pedepsită de art. 64 din Legea nr. 136/1995 cu amendă de la 1.000 la 2.000 RON, în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial pentru traficantul de influenţă şi nepatrimonial pentru cumpărătorul de influenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu.

Analizând succesiunea de legi în timp, din perspectiva prescripţiei răspunderii penale, s-a constatat că reglementarea aplicabilă la data săvârşirii faptei este mai favorabilă inculpatului.

9. La data de 28 februarie 2009, ora 00:26, TT., l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie, inculpat A. şi a făcut demersuri pentru ca acesta din urmă să ia legătura cu agenţii de poliţie constatatori, astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional un prieten de-al său, indicat ca fiind G., care a fost implicat într-un accident de circulaţie, "comis de o fată", identificată ca fiind VVV., care pe B-dul x "a tăiat linia continuă, a întors şi a intrat în el", deoarece prietenul său G. a consumat cu câteva ore în urmă "un rom cu cola" la domiciliul său în timp ce vizionau un meci de fotbal.

Tribunalul a constatat că din probatoriul administrat în cauză nu se poate reţine faptul că acţionând ilicit, inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare.

Astfel, s-a reţinut că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

10. La data de 4 martie 2009, la ora 16:59, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat de H., care a făcut demersuri pentru ca acesta să ia legătura cu agentul de poliţie constatator, UU. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în localitatea Eforie, astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional pentru nepurtarea centurii de siguranţă în timpul circulaţiei pe drumurile publice, faptă sancţionată cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni (2 sau 3 puncte amendă şi aplicarea a 2 puncte de penalizare) potrivit art. 99 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie şi martorul H. precum şi din ansamblul materialului probator administrat, nu a rezultat că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul.

Tribunalul a constatat că nu se poate reţine faptul că acţionând ilicit, inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare. Astfel în acest caz nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

11. La data de 5 martie 2009, ora 11:42, numitul I. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie inculpat A. şi a făcut demersuri pentru ca acesta să ia legătura cu agentul de poliţie constatator VV. în scopul deblocării autoturismului său cu număr de înmatriculare x, ce a fost parcat în zona Primăriei Constanţa.

Din conţinutul discuţiilor telefonice purtate între agentul de poliţie şi martorul I. precum şi din ansamblul materialului probator administrat, nu a rezultat că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul, ci urmare a relaţiilor de prietenie dintre cei doi, aspect confirmat de tonul pe care s-a purtat convorbirea de mulţumire

Tribunalul a constatat că nu se poate reţine faptul că acţionând ilicit, inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare. În acest caz nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

12. La data de 10 martie 2009, ora 19:17, agentul de poliţie, inculpat A. a fost apelat telefonic de intermediarul H. care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator, astfel încât prietenul său, X. să nu fie sancţionat contravenţional cu reţinerea permisului de conducere pentru neacordare de prioritare întrucât în aceeaşi zi a comis un accident de circulaţie.

Instanţa a reţinut că în convorbirea telefonică redată în procesul-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice în mod autorizat, H. îi spune inculpatului A. "Să nu-i ia permisul şi face cinste omul! ... Hai, sună-mă. Să vorbească şi eu discut cu tine, rezultând că intenţiona să ofere un beneficiu atât lui cât şi poliţistului constatator, promisiune pe care inculpatul nu a respins-o, fapt confirmat de atitudinea acestuia din minutele următoare, când a purtat o convorbire telefonică cu agentul constatator şi mai târziu în cursul aceleiaşi zile s-a întâlnit cu H. la restaurantul WWW. din Staţiunea Mamaia.

În drept, fapta comisă de agentul de poliţie, inculpat A., care la data de 10 martie 2009, în pretinderea "face cinste omul" solicitată de intermediarul suspect H., şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, WW., astfel încât X. să nu fie sancţionat contravenţional în mod legal, pentru neacordare de prioritate, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

13. La data de 11 martie 2009, la ora 11:17, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat de către H. care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator şi pe lângă reprezentanţii Direcţiei Poliţiei Comunitare de Siguranţă Rutieră pentru a-l ajuta în deblocarea autoturismului ce a fost parcat în zona Policlinicii nr. 2 din Constanţa.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, tribunalul a reţinut că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece nu se confirmă folosul material acceptat sau urmărit de inculpatul A. şi nici nu există vreun mijloc de probă din care să rezulte ca între cei doi să fi avut loc o înţelegere implicită ca, în schimbul intervenţiei inculpatului, cel de-al doilea să-i ofere beneficii materiale.

Astfel, nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

14. La data de 12 martie 2009, ora 15:26, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat de numitul "MMM.", identificat în persoana lui YY., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator ZZ., relevantă fiind convorbirea telefonică purtată de primii doi, redată în procesul-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice, în mod autorizat.

În drept, fapta comisă de agentul de poliţie, inculpat A., care la data de 12 martie 2009, în pretinderea "achitării şi faţă de unul şi . . . . . . . . . . . ." la solicitarea numitului YY. şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator ZZ., astfel încât Y. să nu fie sancţionat contravenţional în mod legal, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 102 alin. (1) pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, şi drept urmare, acesta a fost sancţionat în mod fals cu sancţiunea avertismentului, întrucât "a traversat B-dul 1 Mai (gară) prin loc nepermis", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

15. La data de 12 martie 2009, ora 15:47, numitul Z. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie inculpat A., ocazie cu care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator VV., astfel încât să nu fie sancţionat cu puncte penalizare sau cu amendă pentru parcare neregulamentară.

Instanţa a reţinut ca relevante convorbirile telefonice dintre agentul de poliţie inculpat A., Z. şi agentul de poliţie constatator VV. pentru dovedirea activităţii infracţionale a inculpatului A..

În drept, fapta comisă de agentul de poliţie, inculpat A., şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, VV., astfel încât cumpărătorul de influenţă Z. să nu fie sancţionat contravenţional în mod legal cu 2-3 puncte amendă, conform art. 99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi cu 2 puncte penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru "oprire interzisă" şi drept urmare a fost sancţionat în mod fals, cu avertisment, ca pieton, întrucât "a traversat str. x 1907, zona "AAA.", prin loc nemarcat şi fără să se asigure", constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

16. La data de 21 martie 2009, ora 01:20, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de BBB., la solicitarea intermediarului CCC. şi în folosul numitei HH., astfel încât, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să nu o sancţioneze contravenţional pe aceasta.

Urmare a intervenţiei numitului BBB., agentul de poliţie, inculpat A. nu a sancţionat-o contravenţional pe HH..

Urmare a discuţiilor purtate agentul de poliţie constatator A. nu a întocmit proces-verbal contravenţional conducătoarei auto HH. şi nu a comunicat operatorului radar, XXX., numele şi prenumele acesteia, CNP-ul, seria şi numărul procesului-verbal, potrivit rubricaturii din registru, file x, operatorul radar făcând numai menţiunile "ora 01:17" număr auto "x" abaterea "76 km", sancţiunea complementară "3pp", iar la rubrica observaţii "x".

În drept, fapta comisă de agentul de poliţie, inculpat A., care la data de 21 martie 2009 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi la intervenţia numiţilor BBB. şi CCC. nu a sancţionat-o contravenţional pe HH., conform art. 100, alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni, adică 4 sau 5 puncte de amendă şi conform art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 3 puncte penalizare, pentru depăşirea vitezei în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare x, pe B-dul x din mun. Constanţa (76 km/h), în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial pentru sine şi a unui avantaj nepatrimonial pentru HH. (nesancţionarea contravenţională corespunzătoare abaterii la regimul circulaţiei rutiere), constituie infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi nu infracţiunea de trafic de influenţă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Analizând din perspectiva cuantumului pedepselor, concursului de infracţiuni, prescripţiei răspunderii penale s-a constatat că legea penală aplicabilă la data săvârşirii faptei este mai favorabilă inculpatului.

17. În ziua de 21 martie 2009, ora 18:56, agentul de poliţie inculpat A., a fost contactat telefonic AA., care i-a solicitat sa intervină pe lângă agentul de poliţie constatator DDD. ce l-a oprit în trafic, astfel încât să nu suporte sancţiuni legale.

Instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză, relevante fiind convorbirile telefonice dintre agentul de poliţie inculpat A. şi AA., rezultă intenţia de a oferi un beneficiu atât lui cât şi poliţistului constatator, promisiune pe care inculpatul a acceptat-o, fapt confirmat de atitudinea acestuia ulterioară, de a trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator DDD., pentru a nu-i întocmi dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat numitului AA..

În drept, fapta inculpatului A. care în acceptarea "pregătirii de ceva" la data de 21 martie 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator DDD., pentru a nu-i întocmi dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat, faptă prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cumpărătorului de influenţă AA., constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

18. La data de 22 martie 2009, ora 17:51, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat la postul telefonic x, de BB. care i-a comunicat că a fost oprit în trafic de un poliţist pe nume "MM." şi l-a rugat să intervină pe lângă acesta pentru a nu-l sancţiona cu puncte penalizare, pentru că le poate oferii atenţii fiind băiat fin.

Instanţa a reţinut că acţionând în mod ilicit inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale ulterioare, relevantă în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată cu BB. în care acesta din urmă îi spune că "eu le dau atenţii, că eu sunt băiat fin, ştiţi! Îhî. Şi faţă de dumneavoastră că sunt cu ei aicea şi...", de unde rezultă intenţia acestuia de a oferi un beneficiu material atât inculpatului A. cât şi agentului constatator, promisiune pe care inculpatul a acceptat-o, fapt confirmat de atitudinea acestuia ulterioară, de a trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator MM., pentru a nu-l sancţiona în mod legal pe cumpărătorul de influenţă BB., cu pedeapsa complementară a aplicării de puncte de penalizare ci numai amendă şi de a se întâlni în intervalul 19:55 - 20:20, după mai multe convorbiri telefonice purtate cu numitul BB. şi de agentul de poliţie, inculpat A. cu agentul de poliţie constatator, pe B-dul x, "cum treci către YYY. pe dreapta la ZZZ.", aşa după cum rezultă din procesul-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice în mod autorizat din data de 26 martie 2009.

În drept, fapta comisă de agentul de poliţie, inculpat A., care la data de 22 martie 2009, în acceptarea primirii unor "atenţii" şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, MM., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe cumpărătorul de influenţă BB., cu pedeapsa complementară a aplicării de puncte de penalizare ci numai amendă, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

19. La data de 22 martie 2009, ora 19:07, agentul de poliţie rutieră, inculpat A. a fost contactat telefonic de CC., asociat unic şi administrator la SC AAAA. SRL Constanţa, care i-a cerut să intervină pe lângă agentul de poliţie rutieră, MM., deoarece l-a oprit în trafic pentru o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

S-a reţinut că acţionând în mod ilicit inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale ulterioare, precum şi a agentului constatator, relevantă în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată cu CC. în care acesta din urmă îl întreabă dacă "50 e bine", de unde rezultă intenţia acestuia de a oferi un beneficiu material agentului constatator, promisiune pe care inculpatul a acceptat-o, fapt confirmat de atitudinea acestuia ulterioară, de a trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator MM., pentru a nu-l sancţiona în mod legal pe cumpărătorul de influenţă CC..

În drept, fapta inculpatului A., care la data de 22 martie 2009, în acceptarea primirii sumei de "50 euro" şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, MM., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe CC., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

20. La data de 25 martie 2009, ora 13:47, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat la postul telefonic nr. x, de inculpatul QQ., utilizatorul postului telefonic nr. x, care i-a cerut, în mod codificat, să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator, MM. astfel încât să nu-l sancţioneze contravenţional la regimul circulaţiei pe drumurile publice pe numitul K.

S-a apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă, cu certitudine că numitul K. a comis o altă abatere decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul de poliţie constatator MM., acesta săvârşind o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice în calitate de conducător auto şi nu de pieton, astfel cum, în mod nereal s-a menţionat în procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei.

Totodată în mod clar a rezultat că între agentul de poliţie A. şi inculpatul QQ. s-a purtat o convorbire telefonică anterior încheierii procesului-verbal de contravenţie de agentul de poliţie constatator MM., în care i-a solicitat să discute cu agentul de poliţie constatator, MM., întrucât l-a oprit K. în trafic fără a-i indica însă motivul opririi.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie A. şi inculpatul QQ. nu a rezultat că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, MM., s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul.

S-a constatat că, într-adevăr, inculpatul QQ. în convorbirea purtată ulterior încheierii procesului-verbal i-a mulţumit inculpatului A. pentru intervenţia făcută, însă probatoriul administrat în cauză nu demonstrează că acţionând ilicit, inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare.

Tribunalul a reţinut astfel că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

21. La data de 25 martie 2009, ora 16:17, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat la postul telefonic nr. x, de L., utilizatorul postului telefonic cu nr. x, care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie, operator radar, inculpatul EEE., astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional pentru depăşirea vitezei pe segmentul de drum cu restricţie de viteză.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie A. şi L. nu a rezultat că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, EEE., s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul.

S-a constatat că, într-adevăr, ulterior intervenţiei, L. s-a întâlnit cu inculpatul A., însă probatoriul administrat în cauză nu demonstrează faptul că acţionând ilicit, inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare.

Tribunalul a reţinut astfel că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

22. La data de 25 martie 2009, ora 17:43 agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat la postul telefonic cu nr. x, de YY., utilizatorul postului telefonic nr. x, care i-a solicitat să-şi trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator FFF. astfel încât, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să nu-l sancţioneze pe DD., care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare x, pe drumurile publice, cu o viteză de 126 km/h.

În drept, fapta inculpatului A., care la data de 25 martie 2009, la solicitarea numitului YY. şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, FFF., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe DD., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice, "Că l-a prins cu radarul şi vrea să-i ia permisul la Ovidiu", în pretinderea argotică "după aia discutăm când vin eu în oraş", constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

23. La data de 31 martie 2009, la ora 14:18, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat la postul telefonic nr. x, de EE. care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator GGG. astfel încât să nu-l sancţioneze contravenţional "cu două puncte" pentru neportul centurii de siguranţă în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice.

Traficul de influenţă exercitat de către agentul de poliţie inculpat A. rezultă din conţinutul convorbirii telefonice cu agentul de poliţie constatator GGG., precum şi din procesul-verbal de verificare a listingurilor telefonice, extrasul acestora şi buletinul posturilor, coroborate cu declaraţia numitului EE. care a recunoscut comiterea faptei.

Acţionând în mod ilicit inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare aspect care rezultă din conţinutul convorbirii telefonice cu EE. redată în procesul-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice, în mod autorizat.

În drept, fapta comisă de agentul de poliţie, inculpat A., care la data de 31 martie 2009, în acceptarea pretinderii că "fac cinste", şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, GGG., astfel încât să nu-l sancţioneze în mod legal pe EE., pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice, respectiv neportul centurii de siguranţă, constituie infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

24. La data de 31 martie 2009, la ora 23:21, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat la postul telefonic cu nr. x, de M., utilizatorul postului telefonic nr. x, care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator HHH., din cadrul I.P.J. Ialomiţa, Serviciul Rutier Ialomiţa, întrucât a fost oprit în circulaţie pe raza de competenţă a acestuia, în timp ce conducea autoturismul şi "a călcat puţin pe bec", aşa după cum rezultă din procesul-verbal de verificare a listingurilor telefonice furnizate de companiile de telefonie mobilă şi extrasele înaintate.

Tribunalul a reţinut că din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat în niciun moment că numitul M. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, HHH. în vederea favorizării conducătorului auto M..

25. La data de 01 aprilie 2009, la ora 11:18, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat la postul telefonic nr. x, de inculpatul QQ., utilizatorul postului telefonic nr. x, care i-a solicitat intervină pe lângă un agent de poliţie de sex feminin care "umblă cu ăştia de la poliţia locală de-a voastră", astfel încât să-i deblocheze maşina unui prieten identificat ca fiind N..

Din probele administrate în cauză a rezultat că agentul de poliţie inculpat A. avea o relaţie de prietenie cu inculpatul QQ., cu toate acestea în cauză nu a rezultat în niciun moment că numitul QQ. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, PP. în vederea favorizării conducătorului auto N..

Având în vedere că în cauză nu a rezultat în niciun moment că numitul QQ. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, PP. în vederea favorizării conducătorului auto N., nu poate să se circumscrie unei activităţi de trafic de influenţă faptul că ulterior datei de 1 aprilie 2009, respectiv la data de 9 aprilie 2009, inculpatul A. a primit de la inculpatul QQ. o cantitate de motorină.

26. La data de 2 aprilie 2009, ora 17:20, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat la postul telefonic nr. x, de o persoană neidentificată, de la postul telefonic cu nr. x, aparţinându-i numitului O., solicitându-i să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator, UU., astfel încât să nu-l sancţioneze contravenţional pe O. cu "5 milioane amendă", întrucât nu posedă rovinietă pentru autoutilitara cu număr de înmatriculare x, pe care o conducea pe raza staţiunii Eforie şi fără să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare.

Din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat în niciun moment că numitul O. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, UU. în vederea favorizării conducătorului auto O.

27. La data de 6 aprilie 2009, ora 09:53, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat la postul telefonic cu nr. x, de către inculpatul P., utilizatorul postului telefonic cu nr. x, care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator III. pentru a nu fi sancţionat contravenţional întrucât a staţionat în loc interzis.

Din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat în niciun moment că inculpatul P. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, III. în vederea favorizării acestuia.

28. La data de 6 aprilie 2009, la ora 13:21, agentul de poliţie, inculpat A. a contactat-o de la postul telefonic cu nr. x, pe BBBB. agent de poliţie la dispeceratul Serviciului Poliţiei Rutiere şi i-a solicitat să verifice în baza de date dacă numărul de înmatriculare x aparţinând unui autovehicul marca x este expirat sau nu.

Instanţa a reţinut că ascunderea adevăratei situaţii de fapt decurge din discuţiile telefonice, în sensul că agentul de poliţie A. îşi apelează colega BBBB. agent de poliţie la dispeceratul Serviciului Poliţiei Rutiere, solicitându-i acesteia să verifice dacă numărul de înmatriculare provizoriu x al autoturismul marca x este valabil şi solicitarea ca aceasta să facă menţiunea în registrul de verificări "Dispecerat".

În împrejurările descrise, existenţa infracţiunilor de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului nu poate fi contestată, întrucât întocmirea dosarului penal pentru comiterea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 nu este lăsată la aprecierea organului constatator, fiind obligatorie atunci când legea o prevede.

În drept, faptele comise de agentul de poliţie, inculpat A., care la data de 6 aprilie 2009 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu privire la constatarea contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, în scopul obţinerii unui avantaj nepatrimonial pentru II., căruia nu i-a întocmit dosar penal, pentru comiterea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, neînmatriculat în circulaţie, prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 6 aprilie 2009, a condus autoturismul marca x, pe drumurile publice având expirat numărul provizoriu de înmatriculare x din data de 25 martie 2009, constituie infracţiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Cele două infracţiuni se vor reţine ca fiind săvârşite în concurs ideal, având în vedere că au fost săvârşite prin aceeaşi faptă de încălcare a atribuţiilor de serviciu cu privire la constatarea contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, în scopul obţinerii unui avantaj nepatrimonial pentru II., căruia nu i-a întocmit dosar penal, pentru comiterea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, neînmatriculat în circulaţie, întrucât la data de 06 aprilie 2009, a condus autoturismul marca x, pe drumurile publice având expirat numărul provizoriu de înmatriculare x din data de 25 martie 2009.

29. La data de 7 aprilie 2009, ora 16:42, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat la postul telefonic nr. x, de Q., utilizatorul postului telefonic cu nr. x, cu abonament pe SC CCCC. SRL, al cărei asociat şi administrator era, care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator HHH., astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional pentru o abatere la regimul circulaţiei rutiere, respectiv depăşirea vitezei de mers, în timp ce conducea un autoturism marca x, pe raza localităţii Ţăndărei, judeţul Ialomiţa.

Din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat în niciun moment că numitul Q. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, HHH. în vederea favorizării acestuia.

30. La data de 10 aprilie 2009, ora 18:40, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de inculpatul P., care i-a solicitat să-l ajute în soluţionarea favorabilă a unei tamponări în care a fost implicat cu o zi în urmă "în TTT.", astfel încât declararea accidentului să aibă loc în termenul de 24 de ore, întrucât conducătorul auto cu care s-a tamponat a declarat accidentul la "tamponări" în ziua de 9 aprilie 2009 când s-a produs.

Instanţa a constatat că în cauză nu a rezultat în niciun moment că numitul inculpatul P. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, KKK. în vederea favorizării conducătorului auto.

Având în vedere că în cauză nu a rezultat că inculpatul P. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, KKK. în vederea favorizării conducătorului auto R., nu poate să se circumscrie unei activităţi de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă.

31. La data de 12 aprilie 2009, ora 16:00, agentul de poliţie, inculpat A., a fost contactat de S., solicitându-i să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator LLL., care a oprit-o în trafic pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Nici în acest caz nu a rezultat din probele administrate că S. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, LLL. în vederea favorizării sale.

Simpla împrejurare că S. l-a contactat pe inculpatul A. spunându-i că este sora numitului "DDDD." şi "naşa lui EEEE.", persoane cu care agentul de poliţie inculpat A. se afla în relaţii de prietenie de mai mulţi ani, nu poate conduce la concluzia că acesta a beneficiat sau urma să beneficieze de anume foloase materiale, orice presupuneri în acest sens fiind fără suport probator.

Într-adevăr la ora 16:12, S. i-a transmis inculpatului A., un sms cu conţinutul "mulţam. mielul!", însă existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este condiţionată imperativ de pretinderea, primirea/acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, mai înainte ca funcţionarul public sau persoana pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul intervenţiei sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.

32. La data de 13 aprilie 2009, ora 17:06, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat de T., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator MMM., de la Postul de Poliţie Crucea, care l-a oprit în trafic, întrucât "Cred că am un radar pe la Crucea. Ia zi-i, îi cunoşti pe ăştia pe aici?"

Nici în acest caz nu rezultă din probele administrate că T. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, MMM. în vederea favorizării sale.

Simpla împrejurare că T. l-a contactat pe inculpatul A. în virtutea relaţiilor de prietenie dintre aceştia, nu poate conduce la concluzia că acesta a beneficiat sau urma să beneficieze de anume foloase materiale, orice presupuneri în acest sens fiind fără suport probator.

33. La data de 13 aprilie 2009, la ora 18:26, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat de către inculpatul P., care i-a solicitat să-şi trafice influenţa pe lângă lucrătorii de poliţie, colegii săi, pentru a nu bloca roata, de la autoturismul numitului U., prietenul său, care staţionase autoturismul cu nr. TX-xx-xx în zona indicatorului "oprire interzisă".

S-a apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă, cu certitudine că numitul U. a comis o altă abatere decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul de poliţie constatator NNN., precum şi că între agentul de poliţie A. şi inculpatul P. s-a purtat o convorbire telefonică anterior încheierii procesului-verbal de contravenţie de agentul de poliţie constatator NNN., în care i-a solicitat să discute cu agentul de poliţie constatator, pentru a nu aplica amenda contravenţională, numitului U., prietenul său, care staţionase autoturismul cu nr. TX-XX-XX în zona indicatorului "oprire interzisă".

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie A. şi inculpatul P. nu rezultă că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, NNN., s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul.

S-a constatat că, într-adevăr, inculpatul P. în convorbirea purtată ulterior încheierii procesului-verbal i-a mulţumit inculpatului A. pentru intervenţia făcută, însă probatoriul administrat în cauză nu demonstrează faptul că acţionând ilicit, inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare.

Tribunalul a reţinut astfel că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

34. În ziua de 29 aprilie 2009, OOO. a condus automobilul mixt marca x, aparţinând SC FFFF. SRL, iar în momentul în care a ajuns la intersecţia străzii x, nu a respectat semnificaţia indicatorului stop şi neacordând prioritate de trecere autoturismului marca x, condus de către inculpatul JJ., s-a colizionat cu acesta cauzând avarierea celor două autovehicule.

Întrucât conducătorul auto, OOO., vinovat de comiterea accidentului prin neacordare de prioritate, era susceptibil a fi sancţionat cu sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere, inculpatul JJ. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie, inculpat A. însă acesta nu i-a răspuns, motiv pentru care, în aceeaşi zi de 29 aprilie 2009, la ora 15:55, agentul de poliţie, inculpat a revenit el cu un apel şi l-a contactat pe inculpatul JJ. pentru a-l întreba motivul apelării sale.

După ce inculpatul JJ. i-a reproşat agentului de poliţie inculpat A. că nu i-a dat şi numărul de telefon din reţeaua GGGG., l-a întrebat pe acesta unde se află, întrucât el este "pe Cuza Vodă aici şi tu nu eşti". Agentul de poliţie, inculpat A. i-a precizat inculpatului JJ. că se află "La HHHH . . . . . . . . . .IIII.".

Îngrijorat că nu ar mai lucra la politia rutieră, inculpatul JJ. l-a întrebat pe agentul de poliţie, dacă s-a mutat la o altă poliţie, primind răspunsul că "Tot la rutieră este", invitându-l pe inculpatul JJ. la Poarta Albă, întrucât nu este nicio problemă pentru a-i rezolva cerinţa, dându-şi seama că este vorba de o intervenţie legată de un accident de circulaţie despre care JJ. ştia că trebuie anunţat în 24 de ore.

Continuând convorbirea telefonică pe motivul că agentul de poliţie, inculpat are gratuitate fiind în aceeaşi reţea telefonică, inculpatul JJ. i-a relatat modalitatea în care s-a comis accidentul de circulaţie.

În raport de probele administrate a rezultat că inculpatul A. în ziua de 29 aprilie 2009, a pretins suma de 500 euro şi a primit suma de 200 RON de la inculpatul JJ. în scopul încălcării atribuţiilor de serviciu şi a soluţionării nelegale a unei tamponări, în favoarea numitului OOO., care a fost sancţionat în mod fals prin procesul-verbal nr. x din data de 29 aprilie 2009, ora 17:30, că în aceeaşi zi, ora 17:00, în parcarea PPP., a condus auto x, în incinta parcării şi datorită neatenţiei în conducere nu a observat indicatorul "cedare trecere", de pe aleea secundară şi a pătruns în coliziune cu auto x, condus regulamentar de inculpatul JJ., abatere prevăzută de art. 148, pct. 8 şi art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu avertisment cu avertisment, fără aplicarea a 4 puncte de penalizare conform art. 108 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 şi nu pentru neacordare de prioritate care conform art. 100, alin. (3), lit. c) coroborat cu art. 111 alin. (1) lit. c), ambele din O.U.G. nr. 195/2002, se sancţionează cu 4 sau 5 puncte amendă şi cu măsura complementară a reţinerii permisului de conducere, pe o perioadă de 30 de zile, având în vedere că accidentul de circulaţie s-a comis pe raza municipiului Constanţa, la intersecţia străzii x.

În drept, fapta comisă de către agentul de poliţie, inculpat A., care în ziua de 29 aprilie 2009, a pretins suma de 500 euro şi a primit suma de 200 RON de la inculpatul JJ., în scopul încălcării atribuţiilor de serviciu şi a soluţionării nelegale a unei tamponări, în favoarea suspectului OOO., constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Fapta comisă de către agentul de poliţie, inculpat A., care în ziua de 29 aprilie 2009, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a întocmit procesul-verbal nr. x din data de 29 aprilie 2009, ora 17:30, în care a atestat în mod fals că în aceeaşi zi, ora 17:00, în parcarea PPP., suspectul OOO. a condus auto x, în incinta parcării şi datorită neatenţiei în conducere nu a observat indicatorul "cedare trecere", de pe aleea secundară şi a pătruns în coliziune cu auto x, condus regulamentar de inculpatul JJ., abatere prevăzută de art. 148, pct. 8 şi art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care l-a sancţionat pe suspectul OOO. cu avertisment, fără aplicarea a 4 puncte de penalizare conform art. 108 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 şi nicidecum pentru neacordare de prioritate care conform art. 100 alin. (3) lit. c) coroborat cu art. 111, alin. (1) lit. c), ambele din O.U.G. nr. 195/2002, se sancţionează cu 4 sau 5 puncte amendă şi cu măsura complementară a reţinerii permisului de conducere, pe o perioadă de 30 de zile, având în vedere că accidentul de circulaţie s-a comis pe raza municipiului Constanţa, la intersecţia străzii x, constituie infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., şi art. 38 alin. (1) C. pen.

35. La data de 3 mai 2009, ora 20:05, agentul de poliţie, inculpat A. l-a contactat pe colegul său, agentul de poliţie constatator QQQ., solicitându-i să nu-l sancţioneze contravenţional pe inculpatul P., care a condus autoturismul marca x, pe drum public, cu viteza de 163 km/h.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie şi inculpatul P. nu rezultă că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, QQQ., s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul.

Tribunalul a reţinut că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

36. La data de 24 aprilie 2009, ora 21:14, agentul de poliţie, inculpat KK. a fost contactat de către LL., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator, întrucât "m-a luat puţin radarul", în timp ce conducea un autoturism pe raza mun. Constanţa, în zona "RRR.", astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie KK. şi LL. nu a rezultat că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator, EEE., s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul, ci în virtutea relaţiilor de prietenie dintre cei doi, care nu poate conduce la concluzia că acesta a beneficiat sau urma să beneficieze de anume foloase materiale, orice presupuneri în acest sens fiind fără suport probator.

Faptul că ulterior intervenţiei, LL., îl apelează pe agentul de poliţie, inculpat KK. şi îi mulţumeşte, nu demonstrează faptul că acţionând ilicit, inculpatul a avut reprezentarea recompensării sale viitoare.

Tribunalul a reţinut astfel că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că în situaţia agentul de poliţie inculpatul KK., în data de 16 februarie 2009, ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie inculpat A., cu intenţie, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi l-a sancţionat pe C. în calitate de pieton, că a traversat B-dul x, în zona Sălii Sporturilor, prin loc nepermis, deşi în realitate acesta a comis contravenţia de încălcare a marcajului longitudinal continuu, cu taxiul pe care îl conducea, faptă care se sancţiona conform art. 101 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 6 - 8 puncte de amendă şi conform art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 6 puncte de penalizare.

În ceea ce-l priveşte pe agentul de poliţie, inculpat A., la data de 23 februarie 2009, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu a completat cu date false cerinţele declaraţiilor olografe ale conducătorilor auto FF. şi GG., cu privire la rezultatul testului alcoolscop, deşi cei doi conducători auto nu au fost testaţi după comiterea accidentului de circulaţie.

Agentul de poliţie inculpatul KK., în data de 28 februarie 2009, cu intenţie şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi l-a sancţionat contravenţional pe F., cu amendă în cuantum de 120 RON şi 2 puncte de penalizare pentru neportul centurii de siguranţă, omiţând sancţionarea contravenţională a acestuia pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără asigurarea obligatorie pentru răspundere civilă, potrivit art. 76 din O.U.G. nr. 195/2002 şi pedepsită de art. 64 din Legea nr. 136/1995 cu amendă de la 1000 la 2000 RON.

Agentul de poliţie, inculpat A., la data de 21 martie 2009 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi la intervenţia numitului BBB. şi a numitului CCC. nu a sancţionat-o contravenţional pe HH., conform art. 100 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni, adică 4 sau 5 puncte de amendă şi conform art. 108, alin. (1), lit. b), pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 3 puncte penalizare, pentru depăşirea vitezei în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe B-dul x din mun. Constanţa (76 km/h).

Inculpat A. la data de 06 aprilie 2009 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu privire la constatarea contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, pentru II., căruia nu i-a întocmit dosar penal.

Cu privire la susţinerea potrivit căreia contravenienţii erau colaboratori, informatori ai poliţiei rutiere şi că aceştia nu erau sancţionaţi contravenţional din această cauză, s-a constatat, pe de o parte, că această apărare nu este susţinută de niciun mijloc de probă existent la dosarul cauzei, mai mult ea este infirmată de declaraţiile martorului WW., care a declarat că "noi cei de la rutieră sancţionăm pe toată lumea, fără excepţie. Orice poliţie lucrează cu sursă de informaţie. Poliţia rutieră deţine colaboratori, dar nu îi favorizăm în niciun fel în trafic pentru că nu este legal" declaraţia martorului JJJJ. potrivit căreia persoanele catalogate ca informatori nu erau cunoscute, astfel că agentul de poliţie nu putea interveni pe lângă un coleg de-al său întrucât îl deconspira.

La individualizarea pedepselor şi stabilirea modalităţii de executare au fost avute în vedere atât circumstanţele comiterii faptelor, cât şi persoana inculpaţilor, inculpatul A., fiind în vârstă de 39 de ani, căsătorit, având doi copii minori, fără antecedente penale, din 1999, şi-a desfăşurat activitatea în calitate de lucrător de poliţie, iar din anul 2009 a funcţionat cu gradul profesional de agent principal de poliţie în cadrul Serviciului Rutier (fost S.P.R.) al I.P.J. Constanţa, Biroul Drumuri Naţionale şi Europene, potrivit fişei postului clasificată "Secret de serviciu", din data de 26 septembrie 2008, avea acces la documente clasificate până la nivelul de acces "Secret de serviciu", a făcut parte din structurile poliţiei judiciare.

S-a reţinut că inculpatul KK. este în vârstă de 40 de ani, căsătorit, are doi copii minori, nu are antecedente penale, din anul 2003 şi-a desfăşurat activitatea în calitate de lucrător de poliţie, iar din anul 2006 a funcţionat cu gradul profesional de agent şef adjunct de poliţie în cadrul Serviciului Rutier (fost S.P.R.) al I.P.J. Constanţa, potrivit fişei postului clasificată "Secret de serviciu", din data de 3 octombrie 2008, avea acces la documente clasificate până la nivelul de acces "Secret de serviciu" şi a făcut parte din structurile poliţiei judiciare potrivit avizului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3246/C/2007.

S-a mai reţinut că inculpaţii se aflau în relaţii de amiciţie cu diverse persoane care îşi permiteau să comunice pe un ton mai mult decât amical, că raporturile dintre inculpaţi depăşeau cu mult sfera relaţiilor de colegialitate, că aceştia au dat dovadă de desconsiderare repetată a încrederii cu care au fost învestiţi, odată cu ocuparea funcţiilor publice.

În aprecierea pericolului social al faptelor şi, implicit, al cuantumului pedepselor, tribunalul a avut în vedere gravitatea specifică infracţiunilor de serviciu săvârşite, îndeosebi a celor prin care se aduce atingere intereselor publice, natura relaţiilor sociale cărora infracţiunile de faţă le-a adus atingere: în condiţiile în care faptele de corupţie subminează imaginea privind probitatea profesională şi ţinuta morală pe care trebuie să le prezinte un funcţionar public; subminează principiile de bună administraţie, echitate şi justiţie socială, pune în pericol prestigiul instituţiei, decredibilizând profesia de poliţist, precum şi stabilitatea instituţiilor democratice şi fundamentele morale ale societăţii, sentimentul de neîncredere generat slăbind autoritatea corpului funcţionarilor publici şi totodată punând în pericol şi încurajând repetarea unui tip de comportament din partea participanţilor la trafic, ce se bucura de o anumită influenţă în faţa reprezentanţilor statului.

Concomitent, ţinând seama de poziţia nesinceră a inculpaţilor, ca şi de împrejurarea că datele ce caracterizează profilul profesional, familial şi moral al inculpaţilor nu pot fi contrabalansate de pericolul social al faptelor şi urmările aduse valorilor ocrotite de legea penală, tribunalul a aplicat pedepse privative de libertate, fără a reţine vreuna din circumstanţele atenuante legale sau judiciare, prevăzute de art. 75 C. pen., aplicând legea penală mai favorabilă fiecărui inculpat în parte în raport de limitele de pedeapsă, regulile aplicabile concursului de infracţiuni, termenul de prescripţie penală.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel, între alţii, parchetul şi inculpaţii A. şi KK., criticând hotărârea judecătorească pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În apelul procurorului, criticile au fost formulate din perspectiva soluţiilor de achitare dispuse în cauză şi a individualizării judiciare a răspunderii penale a inculpaţilor condamnaţi.

Apelantul inculpat A. a criticat soluţiile de condamnare pentru că s-au fundamentat exclusiv pe interceptarea convorbirilor sale telefonice, astfel încât probatoriul administrat, fiind constituit din probe indirecte, nu a reuşit sa răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi nici să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă implicarea apelantului în activităţile infracţionale imputate.

A mai arătat că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut concursul de infracţiuni, iar nu forma continuată a infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969), respectiv 3 acte materiale.

De asemenea, s-a criticat greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate pentru infracţiunile faţă de care s-a dispus condamnarea sa, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, reducerea sancţiunilor şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

La data de 31 ianuarie 2019, inculpatul a completat motivele de apel precizând că în speţă este incident un caz de nulitate absolută dat de necompetenţa organului de urmărire penală după calitatea persoanei, apreciind că Direcţia Naţională Anticorupţie ar fi trebuit să efectueze urmărirea penală, sens în care a solicitat trimiterea spre rejudecare la prima instanţă sau trimiterea cauzei la parchet pentru a se reface urmărirea penală de către organul de urmărire penală competent material şi după calitatea persoanei; de asemenea, a invocat intervenţia prescripţiei răspunderii penale, sens în care a menţionat Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

Inculpatul KK. nu a motivat apelul conform art. 412 alin. (4) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 727/P din 25 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, între altele, în baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii A. şi KK. împotriva Sentinţei penale nr. 521 din 3 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2016, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare:

1. S-au înlăturat dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) vizând schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din 10 infracţiuni de trafic de influenţă într-o singură infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată, respectiv din infracţiunile prevăzute de:

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 10 februarie 2009 - cumpărător de influenţă V.);

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 14 februarie 2009 - cumpărător de influenţă W.);

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 10 martie 2009 - cumpărător de influenţă X.);

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 12 martie 2009 - cumpărător de influenţă Y.);

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 12 martie 2009 - cumpărător de influenţă Z.);

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 21 martie 2009 - cumpărător de influenţă AA.);

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 22 martie 2009 - cumpărător de influenţă BB.);

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 22 martie 2009 - cumpărător de influenţă CC.);

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 25 martie 2009 - cumpărător de influenţă DD.);

- art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din 31 martie 2009 - cumpărător de influenţă EE.);

în infracţiunea prevăzută de:

- art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 alin. (1) C. pen.

2. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b), teza I-a C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. (fapta din 10 februarie 2009 - cumpărător de influenţă V.).

3. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 14 februarie 2009 - cumpărător de influenţă W.)

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.

4. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 10 martie 2009 - cumpărător de influenţă X.).

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.

5. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 12 martie 2009 - cumpărător de influenţă Y.).

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.

6. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 12 martie 2009 - cumpărător de influenţă Z.).

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.

7. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 21 martie 2009 - cumpărător de influenţă AA.).

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.

8. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 22 martie 2009 - cumpărător de influenţă BB.).

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.

9. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 22 martie 2009 - cumpărător de influenţă CC.).

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.

10. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 25 martie 2009 - cumpărător de influenţă DD.).

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.

11. În baza art. 5 C. pen., art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 31 martie 2009 - cumpărător de influenţă EE.).

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.

12. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării restului pedepselor stabilite inculpatului A. în prezenta cauză.

13. În baza art. 33 lit. a) - art. 34, lit. b) şi art. 35, alin. (1) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele principale stabilite inculpatului A. în prezenta cauză pentru infracţiunile concurente - 9 pedepse de câte 2 ani închisoare, 4 pedepse de câte 3 ani închisoare şi pedeapsa de 1 an închisoare - şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare care a fost sporită la 6 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1969), pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. (1969)/art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969), raportat la art. 8 şi art. 3 Protocol 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei rezultante.

14. S-au înlăturat dispoziţiile art. 60 C. pen. vizând regimul executării pedepselor cu închisoarea aplicate inculpatului KK.

15. În baza art. 861, alin. (1) şi alin. (2) C. pen. (1969) s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului KK. pe durata termenului de încercare de 6 ani, compus conform art. 862 C. pen. (1969) din 3 ani pedeapsa aplicată şi 3 ani stabilit de instanţă.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. (1969) inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Constanţa, conform programului ce se va stabili de această instituţie; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 863 alin. (3) C. pen. (1969) s-au impus inculpatului KK. următoarele obligaţii pe durata termenului de încercare: să desfăşoare o activitate; să se supună măsurilor de asistenţă şi consiliere întreprinse de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

S-a desemnat Serviciul de Probaţiune Constanţa drept instituţie însărcinată cu supravegherea îndeplinirii obligaţiilor impuse.

În baza art. 404 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 83 şi art. 84 C. pen. (1969), privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare şi în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanţă.

16. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate şi care nu contravin prezentei.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că inculpaţii A. şi KK. au fost lucrători de poliţie rutieră, activând în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, Serviciul Rutier, având totodată şi aviz pentru desfăşurarea de activităţi judiciare.

În îndeplinirea sarcinilor de serviciu în acord cu fişa postului, fiecare inculpat avea atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, dar şi de constatare a infracţiunilor (rutiere şi de altă natură), conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările intervenite până la data comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

1. La data de 9 februarie 2009, ora 21:29:11, inculpatul A., a fost contactat de numitul B., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator MM., având în vedere relaţiile de prietenie dintre aceştia, întrucât cel din urmă l-a oprit în trafic la Casa de Cultură din mun. Constanţa,.

Curtea a apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă, cu certitudine, că numitul B. a comis o altă abatere decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul de poliţie constatator MM., acesta săvârşind o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice în calitate de conducător auto şi nu de pieton, astfel cum, în mod nereal s-a menţionat în procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei.

Totodată în mod clar a rezultat că între agentul de poliţie şi martorul B. s-a purtat o convorbire telefonică anterior încheierii procesului-verbal de contravenţie de către agentul constatator MM., în care i-a solicitat să discute cu agentul de poliţie constatator, întrucât l-a oprit în trafic la Casa de Cultură, fără a-i indica motivul opririi, având în vedere relaţiile de prietenie dintre aceştia.

Curtea a constatat, în acord cu prima instanţă, că inculpatul a acţionat la simpla cerere (rugăminte) a martorului B. fără a pretinde, primi sau accepta promisiuni de bani ori alte foloase (din interceptarea convorbirii telefonice reiese chiar că inculpatul a acţionat din propria iniţiativă, îndată ce martorul i-a expus situaţia problemă); după intervenţia telefonică şi solicitarea de a nu-l sancţiona pe martor adresată colegului său MM., inculpatul este contactat telefonic de martor care, în semn de mulţumire, îşi manifestă disponibilitatea de a-l ajuta pe inculpat, personal sau prin intermediul fratelui său, pentru orice nevoie a inculpatului; inculpatul nu a refuzat oferta, însă nici nu a acceptat-o expres sau tacit, dar fără dubii asupra voinţei sale.

Nu a putut fi primită critica parchetului în sensul că inculpatul, la momentele contactării sale telefonice şi al intervenirii pe lângă colegul său, ar fi avut reprezentarea recompensării sale viitoare, deoarece o asemenea atitudine de conştiinţă trebuie probată, în caz contrar procurorul cerând instanţei să speculeze.

Or, în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte cele susţinute de procuror, cu atât mai puţin cu cât martorul B. a invocat teza prieteniei sale cu inculpatul, credibilă în opinia Curţii, prin raportare la conţinutul convorbirii telefonice interceptate.

Nici schimbarea de încadrare juridică a faptei în instigare la abuzul în serviciu comis de MM. nu s-a dispus de către prima instanţă şi aceasta pentru că, prin operaţiunea juridică invocată de procuror, s-ar fi schimbat acuzaţia penală adusă inculpatului.

În această din urmă situaţie, s-a observat că infracţiunea pentru care s-a efectuat urmărirea penală în sensul art. 285 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 306 alin. (1) C. proc. pen., pentru care inculpatul şi-a formulat apărările şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată este traficul de influenţă, pe când abuzul în serviciu comisă în participaţie penală sub forma instigării este o altă infracţiune (o altă acuzaţie penală) - care constă în determinarea unui funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu să nu îndeplinească sau îndeplinească defectuos un act de serviciu - fără ca urmărirea penală să fi fost efectuată în scopul stabilirii existenţei elementelor de tipicitate ale acestei din urmă fapte.

2. În ziua de 10 februarie 2009, ora 13:45, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat telefonic de suspectul V., cetăţean turc, care i-a solicitat să intervină pe lângă agenţii de poliţie rutieră NN. şi OO., astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional pentru depăşirea vitezei legale pe un sector de drum pe care acesta conducea autoturismul.

Din ansamblul convorbirilor telefonice nu a rezultat că inculpatul A., anterior intervenţiei sale pe lângă poliţistul OO., ar fi pretins, primit sau acceptat promisiuni de bani/daruri, pentru sine sau pentru agentul de poliţie constatator, din partea martorului V.

Curtea a apreciat că probatoriul administrat în cauză a fost interpretat greşit de prima instanţă în sensul că acesta ar demonstra faptul că inculpatul a avut reprezentarea recompensării viitoare în schimbul serviciului, "recompensa" reprezentând un element viitor şi sigur dedus din modul în care s-au exprimat. Astfel, Curtea a reţinut dialogul telefonic, între inculpat şi V. nu s-a purtat anterior orei 13:48 - 13:49, când inculpatul a contactat telefonic pe cei doi colegi poliţişti, ci la ora 14:06, după cum nici conţinutul mesajului nu ajută foarte mult la stabilirea existenţei infracţiunii şi determinarea poziţiei subiective a inculpatului.

3. La data de 14 februarie 2009, în jurul orelor 15:30, numita W. a condus pe b-dul x şi, nerespectând semnificaţia culorii roşii a semaforului, a fost oprită în circulaţie de agentul de poliţie PP.

Pentru a nu fi sancţionată contravenţional cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, martora l-a contactat pe inculpatul QQ., administratorul SC SSS. SRL, la care era angajată la acea dată, şi i-a solicitat ajutorul.

La data de 14 februarie 2009, ora 15:39, inculpatul QQ., l-a contactat pe agentul de poliţie rutieră inculpat A. pentru a interveni pe lângă agentul constatator PP. în scopul nesancţionării contravenţionale a numitei W..

Faţă de probele anterior menţionate, Curtea a apreciat că, în mod corect. prima instanţă a stabilit existenţa infracţiunii de traficul de influenţă comisă de inculpatul A. în modalitatea acceptării promisiunii de bani sau alte foloase, pentru sine sau pentru colegul său, agentul constatator PP., faptă comisă (consumată) la data acceptării promisiunii.

De asemenea, ajutorul dat de inculpatul QQ. concubinei sale, martora W., prin mijlocirea cunoştinţelor personale ale acestui inculpat, în sensul promisiunii de bani/alte foloase materiale către inculpatul A. şi agentul PP. pentru a nu o sancţiona contravenţional pe martoră întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărarea de influenţă în participaţie penală sub forma complicităţii.

4. La data de 16 februarie 2009, ora 13:02, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de către o persoană neidentificată ce se afla în taxiul condus de suspectul C. şi care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator, inculpatul KK., încât taximetristul să nu fie sancţionat contravenţional, deoarece "ne-a oprit Poliţia Locală c-am tăiat linia continuă".

În raport de materialul probator administrat Curtea a reţinut că, în mod cert, numitul C. a comis o contravenţie, alta decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie întocmit de inculpatul KK. şi că acea altă contravenţie era sancţionată, potrivit dispoziţiilor legale şi cu sancţiunea complementară a aplicării punctelor de penalizare.

Curtea a constatat că, în mod corect, a apreciat Tribunalul că din situaţia de fapt astfel stabilită nu rezultă cu certitudine dacă scopul urmărit de inculpatul A. a fost acela de a obţine un folos pentru sine sau pentru altul, însă, prioritar, prima instanţă trebuia să observe că probele administrate nu dovedesc săvârşirea de către inculpatul A. a vreuneia dintre acţiunile alternative specifice elementului material al infracţiunii de traficul de influenţă (pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni), aspect în raport de care critica parchetului este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului KK., din materialul probator administrat, Curtea a arătat că, în mod corect, prima instanţă a observat că sunt dovedite atât existenţa faptelor cât şi vinovăţia inculpatului.

Au fost apreciate ca fiind relevante declaraţiile martorului C. - care a arătat că a fost taximetrist şi că nu îşi aminteşte să fi fost sancţionat contravenţional în calitate de pieton - interceptările convorbirii telefonice iniţiate la data de 16 februarie 2009, ora 13:02, de la numărul necunoscut către postul telefonic aparţinând inculpatului A. - în care sunt detaliate atât contravenţia comisă, cât şi numele agentului constatator - interceptarea convorbiri telefonice dintre A. şi KK. din aceeaşi zi, momentul imediat următor, în care cei doi convin într-un limbaj argotic asupra unor chestiuni şi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria C. civ., nr. x din 16 februarie 2009, ora 13:02, întocmit de inculpatul KK. pe numele martorului C. pentru traversarea străzii prin loc nepermis, toate acestea analizate laolaltă dovedind săvârşirea celor două infracţiuni de către inculpatul KK..

Curtea a mai constatat că, în mod corect, au fost evaluate condiţiile de existenţă (de incriminare) a infracţiunilor de falsul intelectual şi abuzul în serviciu, precum şi regimul sancţionator al acestora din perspectiva incidenţei art. 5 C. pen., astfel încât s-a reţinut mai favorabilă inculpatului KK. codificarea anterioară, în condiţiile căreia termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de falsul intelectual, în baza art. 124 C. pen. (1969), în forma ulterioară modificării prin Legea nr. 63/2012 la data de 23 aprilie 2012, era împlinit.

5. La data de 23 februarie 2009, ora 09:21, cumpărătorul de influenţă D. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie inculpat A. şi i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator RR. astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional la regimul circulaţiei pe drumurile publice întrucât a efectuat o manevră de întoarcere a autoturismului pentru a-l parca încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă cele două sensuri de deplasare, iar consecinţa sancţionării ar fi aplicarea pedepsei complementare a 6 puncte penalizare în contextul în care contravenientul avea deja acumulate la acel moment alte 14 puncte penalizare.

Curtea a reţinut, concurent, că din materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că numitul D. a comis o altă abatere decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie întocmit de agentul de poliţie constatator, acesta săvârşind o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice în calitate de conducător auto şi nu de pieton, astfel cum, în mod nereal s-a menţionat în procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei.

Totodată, în mod clar, a rezultat că între agentul de poliţie A. şi martorul D. s-a purtat o convorbire telefonică anterior încheierii procesului-verbal de contravenţie de agentul de poliţie constatator, în care i-a solicitat să discute cu agentul de poliţie constatator, întrucât a fost oprit pentru că a încălcat marcajului longitudinal continuu - viraj la stânga.

Curtea a arătat că, faţă de această cerinţa, considerentele expuse la pct. 1 sunt aplicabile şi în cazul prezentei fapte, din materialul probator administrat neputându-se stabili săvârşirea de către inculpatul A. a vreuneia dintre acţiunile alternative specifice elementului material al infracţiunii de traficul de influenţă (pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni), aspect în raport de care critica parchetului este neîntemeiată.

"Reprezentarea recompensării viitoare", la care face trimitere parchetul în motivele de apel, nu are relevanţă infracţională în lipsa materializării uneia dintre variantele (acţiunile) alternative ale elementului material şi aceasta pentru că infracţiunea în prezenta cauză judecată şi analizată la acest punct nu se comite prin demersurile inculpatului efectuate faţă de colegii săi pentru a adopta o anumite atitudine profesională, ci prin actele de conduită expres şi limitativ expuse şi incriminate de legiuitor în conţinutul art. 291 C. pen. şi art. 257 C. pen. (1969).

Şi în privinţa aprecierii oportunităţii schimbării de încadrare juridică în infracţiunea de instigare la abuzul în serviciu comis de agentul constatator, Curtea a reluat considerentele expuse la pct. 1 din prezenta decizie penală, solicitarea procurorului neputând fi primită deoarece tinde la schimbarea acuzaţiei penale cu una pentru care nu a fost efectuată urmărirea penală.

6. La data de 23 februarie 2009, ora 12:39, suspectul E. l-a contactat pe agentul de poliţie inculpat A. şi i-a solicitat acestuia să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator SS. în scopul de a-l determina pe agent să nu-l sancţioneze contravenţional pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice constând în aceea că, la data respectivă a condus autoutilitara marca x pe KKKK. având expirată inspecţia tehnică periodică încă din data de 13 decembrie 2008, iar la km 4-5 a fost oprit de agentul de poliţie constatator care era însoţit de reprezentantul R.A.R., UUU.

Curtea a observat că, în mod corect, prima instanţă a constatat că aceste ultime convorbiri telefonice au avut loc ulterior încheierii procesului-verbal de contravenţie de către agentul constatator, astfel că acţiunea ulterioară momentului efectuării actului de către funcţionar nu poate să se mai circumscrie unei activităţi de trafic de influenţă. Astfel, s-a constatat că, în mod corect, s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de traficul de influenţă mai sus descrisă, considerentele expuse la pct. 5 din prezenta hotărâre fiind aplicabile.

7. La data de 23 februarie 2009, ora 15:44, agentul de poliţie inculpat A. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie KKK. şi i-a cerut să-i procure "2 testări (alcoolteste "zero") cu ora asta (15:44) sau mai devreme", potrivit procesului-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice în mod autorizat.

Curtea a constatat că, în mod corect, a stabilit prima instanţă că, prin consemnarea nereală pe declaraţiile celor doi martori cu privire la testarea acestora cu testele alcoolscop nr. x şi y la orele 15:09 şi 15:13, precum şi prin atestarea nereală în procesul-verbal de sancţionare contravenţională nr. x din 23 februarie 2009 în referire la testarea celor doi martori, inculpatul A. a comis infracţiunile de falsul intelectual şi abuzul în serviciu, dispunând încetarea procesului penal pentru comiterea falsului ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale potrivit art. 5 C. pen. şi art. 124 C. pen. (1969) şi condamnarea pentru infracţiunea de abuzul în serviciu, considerentele expuse la pct. 4 din prezenta hotărâre fiind aplicabile.

8. La data de 28 februarie 2009, ora 23:34:25, agentul de poliţie inculpat A. fost contactat de către inculpatul P., acesta solicitându-i să-l apeleze pe agentul de poliţie constatator inculpat KK. astfel încât să nu-l sancţioneze contravenţional pe conducătorul auto F. care conducea un autoturism de la firma primului având asigurarea auto RCA expirată.

Faţă de cele reţinute pe bază de probe, Curtea a apreciat că, în mod corect, inculpatul A. a fost achitat de prima instanţă pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, considerentele expuse la pct. 1 fiind aplicabile şi la acest punct.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul KK. faţă de situaţia de fapt expusă, s-a constatat că, în mod corect, Tribunalul a reţinut că acesta în calitate de agent de poliţie rutieră în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă a omis a însera în procesul-verbal de contravenţie din data de 14 februarie 2009 unele fapte sau împrejurări, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.

De asemenea, inculpatul KK., cu ştiinţă, nu a îndeplinit atribuţia de serviciu de a aplica contravenientului sancţiunile prevăzute de lege pentru neîndeplinirea obligaţiei de asigurare pentru răspundere civilă, din probele administrate rezultând că acesta a săvârşit abaterea la regimul circulaţiei pe drumurile publice anterior menţionată pe care inculpatul KK. a omis s-o menţioneze în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Cât priveşte soluţiile pronunţate de prima instanţă faţă de inculpatul KK. pentru faptele anterior reţinute, Curtea a constatat că acestea sunt corecte, considerentele expuse la pct. 4 al prezentei hotărâri fiind aplicabile.

Curtea a apreciat ca nefondate apărările inculpatului KK. formulate în prezenta cauză din perspectiva lipsei asigurării RCA a martorului F., cât timp dispoziţiile art. 76 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 64 alin. (1) teza finală din Legea nr. 136/1995, ambele acte normative în forma în vigoare la data prezentei fapte, prevăd măsura tehnico-administrativă a reţinerii certificatului de înmatriculare, după caz şi a plăcuţelor cu nr. de înmatriculare - în caz de accident, până la prezentarea poliţei RCA, Legea nr. 136/1995 dispunând sancţionarea cu amendă între 1.000 - 2.000 RON lipsa unei asemenea dovezi.

De altfel, după cum am arătat, inculpatul a verificat existenţa unei asigurări RCA la următorul conducător auto oprit în trafic după martorul F..

9. La data de 28 februarie 2009, ora 00:26, TT. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie inculpat A. şi a făcut demersuri pentru ca acesta din urmă să ia legătura cu agenţii de poliţie constatatori, astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional un prieten de-al său indicat ca fiind G., care a fost implicat într-un accident de circulaţie "comis de o fată", identificată ca fiind VVV., care pe B-dul x "a tăiat linia continuă, a întors şi a intrat în el", deoarece prietenul său G. a consumat cu câteva ore în urmă "un rom cu cola" la domiciliul său în timp ce vizionau un meci de fotbal.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtată între agentul de poliţie şi martor, precum şi din toate probele administrate, Curtea a constatat că nu rezultă că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator s-ar fi făcut în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul, astfel încât soluţia de achitare este temeinică pentru considerentele expuse la pct. 1, aplicabile şi în privinţa acestei fapte.

10. La data de 4 martie 2009, la ora 16:59, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat de H., care a făcut demersuri pentru ca acesta să ia legătura cu agentul de poliţie constatator UU., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în localitatea Eforie, astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional pentru nepurtarea centurii de siguranţă în timpul conducerii unui autoturism pe drumurile publice, faptă sancţionată cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni (2 sau 3 puncte amendă şi aplicarea a 2 puncte de penalizare) potrivit art. 99 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Din conţinutul discuţiei telefonice purtate între agentul de poliţie şi martorul H., precum şi din ansamblul materialului probator administrat a rezultat că intervenţia avută asupra agentului de poliţie constatator s-a făcut în urma unor simple rugăminţi ale martorului, evident persoană apropiată inculpatului A. - după modalitatea în care a avut loc dialogul - sens în care Curtea a constatat că soluţia primei instanţe este corectă, criticile procurorului neputând fi primite pentru considerentele expuse la pct. 1.

11. La data de 5 martie 2009, ora 11:42, numitul I. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie inculpat A. şi a făcut demersuri pentru ca acesta să ia legătura cu agentul de poliţie constatator VV. în scopul deblocării autoturismului său cu număr de înmatriculare x care a fost parcat în zona Primăriei Constanţa.

Din conţinutul discuţiilor telefonice purtate între agentul de poliţie şi martorul I., precum şi din ansamblul materialului probator administrat, Curtea a reţinut, asemănător punctului anterior, că intervenţia inculpatului A. asupra agentului de poliţie constatator s-a făcut la simpla solicitare a martorului I., iar nu în baza unor promisiuni, oferte sau remiteri de bunuri ori bani sau în schimbul unor avantaje de ordin material pentru sine sau pentru altul, ci, cel mai probabil, în baza relaţiilor de prietenie dintre cei doi, aspect confirmat de tonul pe care s-a purtat convorbirea de mulţumire între I. şi inculpatul A., motiv pentru care a apreciat că soluţia de achitare este corectă, considerentele de la pct. 1 fiind aplicabile.

12. La data de 10 martie 2009, ora 19:17, agentul de poliţie, inculpat A. a fost apelat telefonic de intermediarul H. care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator astfel încât prietenul său, X., să nu fie sancţionat contravenţional cu reţinerea permisului de conducere pentru neacordare de prioritare întrucât în aceeaşi zi a comis un accident de circulaţie.

Curtea a constatat că, din convorbirea telefonică redată în procesul-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice în mod autorizat rezultă în mod neîndoielnic faptul că promisiunea de bani sau alte foloase ("cinstea") a fost acceptată de inculpatul A. care acţionează în sensul solicitat de martorul cumpărător de influenţă. Mai mult, ulterior, însă pe parcursul aceleiaşi zile, inculpatul se întâlneşte cu H. pentru a primi cele ce anterior îi fuseseră oferite.

Infracţiunea de traficul de influenţă este comisă în varianta acceptării de promisiuni de bani sau alte foloase, avantaje materiale subînţelese din noţiunea de "cinste", momentul consumării fiind cel al acceptării tacite, însă neîndoielnice, a promisiunii făcute - caracterul neîndoielnic reiese din aceea că inculpatul, în cursul conversaţiei telefonice cu cumpărătorul de influenţă, după ce i se promite că i se va face cinste, confirmă că a înţeles pretenţia cumpărătorului şi "preţul" oferit de acesta, conversaţie din care rezultă acceptarea evidentă a promisiunii, aproape expresă.

Forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul este intenţia directă calificată de scopul special urmărit - evitarea tragerii la răspundere contravenţională a numitului X..

13. La data de 11 martie 2009, la ora 11:17, agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat de către H. care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator şi pe lângă reprezentanţii Direcţiei Poliţiei Comunitare de Siguranţă Rutieră pentru a-l ajuta în deblocarea autoturismului ce a fost parcat în zona Policlinicii nr. 2 din Constanţa.

Faţă de situaţia de fapt prezentată, Curtea a apreciat că, în mod corect, prima instanţă a dispus achitarea inculpatului A., considerentele expuse la pct. 1 fiind valabile.

14. La data de 12 martie 2009, ora 15:26, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de numitul "MMM.", identificat în persoana lui YY., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator ZZ. În acord cu prima instanţă, Curtea a reţinut că, în convorbirea telefonică redată în procesul-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice în mod autorizat, YY. îi promite inculpatului A. că se va achita atât faţă de agentul constatator, cât şi faţă de inculpat, discuţie scurtată de inculpat evident în mod preventiv. Cu toate acestea, inculpatul acceptă tacit promisiunea, contactându-şi de îndată colegul poliţist şi solicitându-i să procedeze în sensul de a nu-l sancţiona pe contravenient pentru circulaţia cu un autoturism având geamurile acoperite de folie. Solicitarea nu este expresis verbis, însă contactarea telefonică a colegului poliţist şi simpla expunere a unui indiciu legat de contravenţia pe care agentul este pe cale să o constate reprezintă elemente suficiente care să contureze interesul inculpatului pentru speţa concretă şi care, înţeles perfect de agentul constatator, să-l determine pe acesta să dea curs solicitării (intervenţiei) colegului A. de a aplica un regim sancţionator mai blând sau de a nu sancţiona persoana contravenientului.

Prin urmare, Curtea a apreciat că soluţia primei instanţe este corectă, neavând nici un dubiu în privinţa acceptării de către inculpat a promisiunii cumpărătorului YY. de "achitare şi faţă de unul şi ... (faţă de altul, s.n)".

15. La data de 12 martie 2009, ora 15:47, numitul Z. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie inculpat A., ocazie cu are i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator VV. astfel încât să nu fie sancţionat cu puncte penalizare sau cu amendă pentru parcare neregulamentară.

În acord cu prima instanţă, Curtea a reţinut că, în urma solicitării cumpărătorului de influenţă de a interveni pe lângă agentul constatator VV., inculpatul A. îi pretinde acestuia să îi dea bani/alte foloase agentului constatator pentru "serviciile" ce urmează a fi prestate de acesta din urmă, realizând astfel acţiunea de pretindere pentru altul specifică elementului material al infracţiunii de traficul de influenţă; fiind comisă cu intenţie directă calificată de scopul special urmărit, asemănător celorlalte fapte tratate anterior şi pentru care s-a dispus condamnarea, infracţiunea reţinută de prima instanţă există şi a fost comisă de inculpatul A. cu vinovăţia cerută de lege, iar acesta răspunde penal pentru fapta comisă.

16. La data de 21 martie 2009, ora 01:20, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de BBB., la solicitarea intermediarului CCC. şi în folosul numitei HH., astfel încât, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să nu o sancţioneze contravenţional pe aceasta.

Urmare a intervenţiei numitului BBB., agentul de poliţie inculpat A. nu a sancţionat-o contravenţional pe HH..

Contravenţia săvârşită de HH. reiese din convorbirea telefonică în care intermediarul precizează că aceasta a fost înregistrată de aparatul radar conducând autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe b-dul x din mun. Constanţa cu o viteză de 76 km/h.

Curtea a constatat că, în mod corect, a fost apreciată incidenţa dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., activitatea materială a inculpatului fiind în sensul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu pe linia constatării şi sancţionării contravenţiilor, inculpatul exercitând funcţia publică în mod părtinitor, în interesul contravenientului şi în dauna Statului Român, vătămat indirect prin intermediul instituţiei publice a Poliţiei Române, defăimată şi decredibilizată prin acţiunile inculpatului, prejudiciul major fiind însă produs în dauna comunităţii ale cărei valori sociale sunt nesocotite prin faptele contravenţionale comise de cumpărătorii de influenţă sau beneficiarii conduitei abuzive a inculpatului, fără a exista perspectiva sancţionării lor şi prevenirii reiterării conduitei delincvente pe această cale, zădărnicirea refacerii ordinii de drept fiind, de asemenea, o consecinţă directă a încălcării îndatoririlor şi atribuţiilor profesionale ale inculpatului.

17. În ziua de 21 martie 2009, ora 18:56, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat telefonic AA., care i-a solicitat sa intervină pe lângă agentul de poliţie constatator DDD. ce l-a oprit în trafic, astfel încât să nu suporte sancţiuni legale. Prima instanţă a reţinut că din probele administrate în cauză, relevante sunt convorbirile telefonice dintre agentul de poliţie inculpat A. şi AA. din care rezultă intenţia de a oferi un beneficiu atât lui cât şi poliţistului constatator, promisiune pe care inculpatul a acceptat-o, fapt confirmat de atitudinea acestuia ulterioară, de a trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator DDD., pentru a nu-i întocmi dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat numitului AA.

Curtea a apreciat că, în mod corect a fost reţinută infracţiunea de traficul de influenţă săvârşită de inculpat în varianta acceptării de promisiuni de bani/foloase pentru sine şi pentru agentul DDD. în vederea determinării acestuia din urmă să-şi încalce sarcinile de serviciu, scopul special al zădărnicirii tragerii la răspundere penală a cumpărătorului de influenţă calificând intenţia inculpatului.

18. La data de 22 martie 2009, ora 17:51 agentul de poliţie, inculpat A. a fost contactat de BB., care i-a comunicat că a fost oprit în trafic de un poliţist pe nume "MM." şi l-a rugat să intervină pe lângă acesta pentru a nu-l sancţiona cu puncte penalizare, pentru că le poate oferi atenţii, fiind băiat fin.

Curtea a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a dispus o soluţie de condamnare a inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de traficul de influenţă în modalitatea acceptării de promisiuni de bani/foloase pentru sine şi pentru agentul MM. în scopul special al aplicării unei sancţiuni contravenţionale mai blânde în dezacord cu abaterea contravenţională comisă de cumpărătorul de influenţă.

19. La data de 22 martie 2009, ora 19:07, agentul de poliţie rutieră, inculpat A. a fost contactat telefonic de CC., asociat unic şi administrator la SC AAAA. SRL Constanţa, care i-a cerut să intervină pe lângă agentul de poliţie rutieră MM., deoarece l-a oprit în trafic pentru o abatere la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Curtea a apreciat că soluţia de condamnare este corectă, raţiunile avute în vedere la pct. 17 - 18 fiind pe deplin aplicabile.

20. La data de 25 martie 2009, ora 13:47, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de inculpatul QQ., care i-a cerut, în mod codificat, să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator MM., astfel încât să nu-l sancţioneze contravenţional la regimul circulaţiei pe drumurile publice pe numitul K. Curtea a apreciat că, în considerarea materialului probator administrat în cauză, soluţia de achitare dispusă este corectă, considerentele expuse la pct. 1 fiind aplicabile.

21. La data de 25 martie 2009, ora 16:17, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de L., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie operator radar, inculpatul EEE., astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional pentru depăşirea vitezei pe segmentul de drum cu restricţie de viteză. Curtea a apreciat că, în considerarea materialului probator administrat în cauză, soluţia de achitare dispusă faţă de inculpatul A. este corectă, considerentele expuse la pct. 1 fiind aplicabile.

22. La data de 25 martie 2009, ora 17:43, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de YY., care i-a solicitat a-şi trafica influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator FFF., astfel încât, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, să nu-l sancţioneze pe DD. care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare x pe drumurile publice cu o viteză de 126 km/h. Curtea a apreciat că soluţia dispusă este corectă, infracţiunea de trafic de influenţă de care este acuzat inculpatul A., fiind comisă în varianta acceptării de promisiuni de bani/foloase, inculpatul având reprezentarea recompensării sale viitoare, când cumpărătorul ar fi "revenit în oraş".

23. La data de 31 martie 2009, la ora 14:18, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de EE. care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator GGG. astfel încât să nu-l sancţioneze contravenţional "cu două puncte" pentru nepurtarea centurii de siguranţă în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice.

Acţionând în mod ilicit, Curtea a constatat că inculpatul A. a avut reprezentarea recompensării sale viitoare, aspect care rezultă din conţinutul convorbirii telefonice cu EE. redată în procesul-verbal de redare scrisă a interceptării convorbirilor telefonice, în mod autorizat, infracţiunea fiind comisă, de asemenea, în modalitatea acceptării promisiunii de daruri (bani sau foloase) în mod tacit, însă neîndoielnic, lipsa unui refuz din partea inculpatului A. fiind dublată de intervenţia propriu-zisă pe lângă agentul de poliţie constatator pentru a-l determina pe acesta să aplice o sancţiune mai blândă.

Curtea a subliniat că, privind singular, individual, probatoriul administrat cu privire la o anumită faptă imputată inculpatului în prezenta cauză, poate să nu fie suficient pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie şi a înlătura dubiul ce uneori planează asupra actelor efectuate de acesta, însă în ansamblul cauzei, probatoriul administrat defineşte un anumit mod de acţiune comun se pare unei mari părţi a lucrătorilor Serviciului Rutier din cadrul IPJ Constanţa.

24. La data de 31 martie 2009, la ora 23:21, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de M., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator HHH. din cadrul I.P.J. Ialomiţa, Serviciul Rutier Ialomiţa, întrucât a fost oprit în circulaţie pe raza de competenţă a acestuia în timp ce conducea autoturismul şi "a călcat puţin pe bec", aşa după cum rezultă din procesul-verbal de verificare a listingurilor telefonice furnizate de companiile de telefonie mobilă şi extrasele înaintate.

Din materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că nu a rezultat în niciun moment că numitul M. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, HHH. în vederea favorizării conducătorului auto, astfel încât soluţia de achitare a fost apreciată ca fiind corectă.

Cât priveşte restul criticilor expuse de parchet, Curtea a constatat că, spre deosebire de restul faptelor pentru care s-a dispus achitarea faţă de inculpatul A., în acest caz, inculpatul A. este contactat de pretinsul cumpărător de influenţă, însă convorbirea este purtată direct între inculpat şi agentul de rutieră aflat în exercitarea funcţiei publice, iar acesta din urmă îi pretinde inculpatului ca "neamul său" (ruda lui A.) să se poarte ok, săvârşind o potenţială luare de mită (în modalitatea pretinderii) fără ca inculpatul A. sau martorul M. să ofere ceva în schimb ori să îi ceară agentului de poliţie să acţioneze în vreun fel.

25. La data de 1 aprilie 2009, la ora 11:18, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de inculpatul QQ., care i-a solicitat intervină pe lângă un agent de poliţie de sex feminin care "umblă cu ăştia de la poliţia locală, de-a voastră", astfel încât să-i deblocheze maşina unui prieten identificat ca fiind N.. Din probele administrate în cauză a rezultat că agentul de poliţie inculpat A. avea o relaţie de prietenie cu inculpatul QQ., cu toate acestea în cauză nu a rezultat în niciun moment că numitul QQ. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, PP. în vederea favorizării conducătorului auto N., motiv pentru care Curtea a apreciat că soluţia de achitare este corectă şi, cu toate că fapta ar fi putut fi cercetată din altă perspectivă infracţională, această abordare reprezintă o nouă acuzaţie, considerentele expuse la pct. 1 devenind aplicabile.

26. La data de 2 aprilie 2009, ora 17:20, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de o persoană neidentificată, de la postul telefonic aparţinându-i numitului O., solicitându-i să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator UU. astfel încât să nu-l sancţioneze contravenţional pe O. cu "5 milioane amendă", întrucât nu posedă rovinietă pentru autoutilitara cu număr de înmatriculare x, pe care o conducea pe raza staţiunii Eforie şi fără să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare.

Din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat în niciun moment că numitul O. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, UU. în vederea favorizării conducătorului auto, considerentele expuse la punctul anterior fiind aplicabile.

27. La data de 6 aprilie 2009, ora 09:53, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de către inculpatul P., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator III. pentru a nu fi sancţionat contravenţional întrucât a staţionat în loc interzis.

Din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat în niciun moment că inculpatul P. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, III. în vederea favorizării acestuia, context în care Curtea a apreciat că soluţia primei instanţe pentru raţiunile expuse la punctul anterior, valabile şi în acest caz, este corectă.

28. La data de 6 aprilie 2009, la ora 13:21, agentul de poliţie inculpat A. a contactat-o pe BBBB. agent de poliţie la dispeceratul Serviciului Poliţiei Rutiere şi i-a solicitat să verifice în baza de date dacă numărul de înmatriculare x aparţinând unui autovehicul marca x este expirat sau nu.

Curtea a constatat că aprecierile primei instanţe sunt corecte, prin conduita pasivă (abuzivă) a inculpatului fiind deopotrivă lezate interesele statului în sancţionarea faptelor contravenţionale şi descoperirea şi tragerea la răspundere penală a infractorilor, declaraţiile celor doi martori furnizate în faza de urmărire penală şi înregistrările conversaţiilor telefonice, fiind edificatoare în sensul anterior expus.

29. La data de 7 aprilie 2009, ora 16:42, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de Q., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator HHH., astfel încât să nu fie sancţionat contravenţional pentru o abatere la regimul circulaţiei rutiere, respectiv depăşirea vitezei de mers, în timp ce conducea un autoturism marca x, pe raza localităţii Ţăndărei, judeţul Ialomiţa.

Din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat în niciun moment că numitul Q. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator HHH. în vederea favorizării acestuia, împrejurare în care, Curtea, prin raportare la cele reţinute, a apreciat că soluţia primei instanţe este corectă, considerentele expuse la pct. 1 fiind aplicabile.

30. La data de 10 aprilie 2009, ora 18:40, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de inculpatul P. care i-a solicitat să-l ajute în soluţionarea favorabilă a unei tamponări în care a fost implicat cu o zi în urmă "în TTT.", astfel încât declararea accidentului să aibă loc în termenul de 24 de ore, întrucât conducătorul auto cu care s-a tamponat a declarat accidentul la "tamponări" în ziua de 9 aprilie 2009 când s-a produs.

Având în vedere că în cauză nu a rezultat că inculpatul P. ar fi promis, oferit sau dat bani sau alte foloase agentului de poliţie inculpat A. în scopul ca acesta din urmă să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator, KKK. în vederea favorizării conducătorului auto R., Curtea a apreciat că, în mod corect, prima instanţă a dispus achitarea inculpatului A., considerentele expuse la pct. 1 fiind aplicabile.

31. La data de 12 aprilie 2009, ora 16:00, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de S., solicitându-i să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator LLL., care a oprit-o în trafic pentru comiterea unei abateri la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Curtea a constatat că, în mod corect, a reţinut prima instanţă că nu au fost probate acţiunile specifice elementului material al infracţiunii, raţiunile expuse la pct. 1 împiedicând schimbarea de încadrare juridică.

32. La data de 13 aprilie 2009, ora 17:06, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat de T., care i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie constatator MMM. de la Postul de Poliţie Crucea, care l-a oprit în trafic, întrucât "Cred că am un radar pe la Crucea. Ia zi-i, îi cunoşti pe ăştia pe aici?"

S-a reţinut că simpla împrejurare că T. l-a contactat pe inculpat în virtutea relaţiilor de prietenie dintre aceştia, nu poate conduce la concluzia că acesta a beneficiat sau urma să beneficieze de anume foloase materiale, orice presupuneri în acest sens fiind fără suport probator.

Având în vedere că existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este condiţionată imperativ de pretinderea, primirea/acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, mai înainte ca funcţionarul public sau persoana pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul intervenţiei sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, Curtea a apreciat că soluţia de achitare este corectă, devenind aplicabile considerentele de la pct. 1.

33. La data de 13 aprilie 2009, la ora 18:26, agentul de poliţie inculpat A. a fost contactat, de către inculpatul P., care i-a solicitat să-şi trafice influenţa pe lângă lucrătorii de poliţie, colegii săi, pentru a nu bloca roata de la autoturismul numitului U., prietenul său, care staţionase autoturismul cu nr. TX-XX-XX în zona indicatorului "oprire interzisă". Curtea a constatat că materialul probator expus nu lămureşte cauza din perspectiva infracţiunilor de trafic de influenţă, astfel încât soluţia de achitare a inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este corectă, fiind valabile şi raţionamentele expuse la pct. 1.

34. În ziua de 29 aprilie 2009, OOO. a condus automobilul mixt marca x cu numărul de înmatriculare x, aparţinând SC FFFF. SRL, iar în momentul în care a ajuns la intersecţia străzii x, nu a respectat semnificaţia indicatorului Stop şi, neacordând prioritate de trecere autoturismului condus de către inculpatul JJ., s-a colizionat cu acesta, cauzând avarierea celor două autovehicule.

Întrucât conducătorul auto, vinovat de comiterea accidentului prin neacordare de prioritate, era susceptibil a fi sancţionat cu sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere, inculpatul JJ. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie inculpat A. însă acesta nu i-a răspuns, motiv pentru care, în aceeaşi zi de 29 aprilie 2009, la ora 15:55, agentul de poliţie, a revenit el cu un apel, iar inculpatul JJ. i-a relatat modalitatea în care s-a comis accidentul de circulaţie.

Curtea a reţinut că cele două infracţiuni (luare de mită şi fals intelectual) au fost corect reţinute, transcrierile interceptărilor telefonice şi declaraţiile celor doi martori fiind lămuritoare pentru stabilirea existenţei celor două fapte şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea lor.

35. La data de 3 mai 2009, ora 20:05, agentul de poliţie inculpat A. l-a contactat pe colegul său, agentul de poliţie constatator QQQ., solicitându-i să nu-l sancţioneze contravenţional pe inculpatul P. care a condus autoturismul marca x pe drum public cu viteza de 163 km/h. Curtea a constatat că, în mod corect, s-a reţinut că infracţiunea de trafic de influenţă nu a fost probată, nefiind dovedite acţiunile de natura elementului material al laturii obiective a infracţiunii.

În referire la infracţiunile de traficul de influenţă pentru care s-au dispus soluţii de achitare în cauză în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Curtea a arătat că insuficienţa probatoriul administrat cu privire la fiecare dintre acestea a condus în mod direct la pronunţarea unor astfel de soluţii. Însă, privit în ansamblul său, probatoriul administrat în cauză sintetizează indicii temeinice că inculpaţii lucrători de poliţie rutieră îşi exercitau funcţia publică în interesul personal propriu sau al unor persoane cunoscute/apropiate în schimbul unor favoruri materiale constând în bani, alimente sau excursii.

Cu privire la atitudinea inculpatului A. faţă de faptele comise, contrar primei instanţe, Curtea a reţinut că infracţiunile de trafic de influenţă probate şi pentru care s-a dispus condamnarea acestuia nu au caracter continuat.

Astfel, deşi faptele reţinute în sarcina acestui inculpat sunt extrem de numeroase, nu se poate reţine că traficul de influenţă era scopul pentru care inculpatul mergea la serviciu; el nu a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, aceasta presupunând ca inculpatul să poată avea reprezentarea tuturor actelor de executare viitoare întreprinse, în caz contrar rezoluţia infracţională ar fi prea vagă pentru a-şi păstra caracterul unitar.

Or, probatoriul cauzei dovedeşte că prin apelarea telefonică de către pretinsul cumpărător de influenţă şi expunerea problemei acestuia, inculpatul adopta o rezoluţie infracţională nouă care era dusă la capăt, neîntrerupt. Fiind epuizată rezoluţia infracţională veche, cu ocazia unei noi convorbiri telefonice inculpatul a adoptat o nouă rezoluţie infracţională potrivit cu împrejurările concrete, neputându-se reţine tezele reformării rezoluţiei iniţiale sau cea a menţinerii hotărârii infracţionale unice originare deoarece inculpatul nu a avut reprezentare clară asupra actelor viitoare, ci doar o reprezentare generală incompatibilă cu intenţia directă calificată prin scop reţinută potrivit celor ce au precedat.

La aprecierea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanţă, Curtea a constatat că, în mod corect, au fost evaluate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), modalitatea în care inculpatul a acţionat, dezinvoltura acestuia, împrejurările de comitere a faptelor, numărul mare de acte materiale dovedite atât cu relevanţă infracţională cât şi cu caracter descriptiv în referire la persoana inculpatului, urmările produse, conduita adoptată după comiterea prezentelor fapte - atât pe plan procesual, cât şi socio-profesional, acesta continuând comiterea de noi infracţiuni - definind periculozitatea ridicată a infractorului şi gradul ridicat de pericol social al faptelor comise.

Referitor la ultimele două motive de apel formulate de inculpatul A. la data de 31 ianuarie 2019 privind prescripţia, Curtea arată că, din considerentele Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, nu reiese că instituţia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale îşi încetează existenţa juridică, fiind eliminată din ordinea de drept ca urmare a pasivităţii legiuitorului naţional, care nu a intervenit în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar cu privire la necompetenţa organului de urmărire penală, se subliniază că inculpatul A. nu a deţinut niciuna dintre calităţile expuse de O.U.G. nr. 43/2002, în formele contemporane şi ulterioare datelor comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, şi care să fi atras competenţa acestei structuri de parchet.

Cu privire la inculpatul KK., văzând ca sunt întrunite cerinţele art. 861 C. pen. (1969), observând şi referatul de evaluare întocmite în cauză cu privire la acesta, Curtea a apreciat ca pronunţarea condamnării la pedeapsa închisorii reprezintă un avertisment suficient în sensul de a nu mai comite noi infracţiuni, chiar dacă pedeapsa nu s-ar executa în regim de detenţie, prin suspendarea executării sub supraveghere asigurându-se refacerea şi protejarea ordinii de drept prin lăsarea apelantului în societate (comunitate), măsura sancţionatorie fiind aptă să contribuie la reeducarea sa şi la prevenirea comiterii de noi infracţiuni, concluzie desprinsă din restul circumstanţelor personale ale inculpatului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie la data de 18 mai 2020 inculpatul KK., prin avocat LLLL., cu delegaţie la dosar şi, la data de 25 mai 2020, inculpatul A., prin avocat MMMM., cu delegaţie la dosar .

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul KK., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că soluţia de condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu este greşita deoarece fapta expusa în rechizitoriu şi preluată în hotărârea de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma incriminatoare, precizând că legislaţia internă a suferit modificări/reconfigurări ale elementelor constitutive ale infracţiunii - prin deciziile pronunţate de Curtea Constituţională, sens în care a apreciat că textul incriminator al faptei de abuz în serviciu trebuie interpretat şi aplicat în concordanţă cu Decizia nr. 405/2016 a instanţei de contencios constituţional.

A mai susţinut că, potrivit descrierii faptelor în prezenta cauză penală, aceeaşi faptă, constând în întocmirea de către un funcţionar, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a unor înscrisuri false nu poate justifica reţinerea în concurs real ori chiar ideal, atât a infracţiunii de abuz în serviciu, cât şi a celei de fals intelectual, deoarece întocmirea acelor înscrisuri false reprezintă o formă specială a abuzului în serviciu, incriminarea faptei ca infracţiune de fals intelectual având caracter special în raport cu incriminarea ca abuz în serviciu.

Totodată, s-a criticat încălcarea principiului ne bis in idem în situaţia în care a fost acuzat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (norma generală) cu referire la săvârşirea faptei de fals în înscrisuri oficiale - prin presupusa întocmire în fals a celor două procese-verbale de contravenţie - înscrisuri în care ar fi menţionat o alta contravenţie decât cea săvârşită de contravenient.

S-a mai susţinut că, instanţele inferioare luând act de împlinirea termenului de prescripţie pentru infracţiunile de fals, l-a condamnat pe baza normei generale - abuz în serviciu - deşi aceeaşi conduită a servit pentru dubla incriminare.

Or, verificând elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost, condamnat, se observa că nu există nici o corespondenţă între starea de fapt reţinută în sarcina sa şi elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni

În cuprinsul căii de atac formulate de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în condiţiile în care lipseşte urmarea imediată, astfel încât, faptele reţinute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, s-a susţinut că actul de sesizare a instanţei nu reţine producerea unui prejudiciu şi nici tulburarea însemnata a bunului mers al unui organ sau instituţii, iar judecata în primă instanţa şi apel nu a luat în considerare analiza urmării imediate, raportat la infracţiunea de abuz în serviciu, dar nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii nu se identifică vreun demers cu privire la constituirea de parte civilă şi nici vreun act prin care să se fi revendicat tulburarea activităţii unei instituţii, calitatea de persoană vătămata nefiind atribuită vreunei persoane juridice.

Pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, cu consecinţa stabilirii unora dintre obligaţiile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac şi achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracţiunile de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969) întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin încheierea pronunţată la data de 16 iulie 2020 în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de A. şi KK. împotriva Deciziei penale nr. 727/P din 25 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căilor extraordinare de atac promovate de recurenţi, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat A., având în vedere că aceasta nu a fost motivată, nefiind identificate, din oficiu, aspecte care să justifice o asemenea măsură procesuală.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, Înalta Curte apreciază recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi KK. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., potrivit cărora infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Ca urmare, formează obiectul controlului de legalitate, conform art. 447 C. proc. pen., doar criticile formulate de recurenţi referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă prevăzute de normele ce incriminează infracţiunile de abuz în serviciu, respectiv lipsa urmării socialmente periculoase constând în producerea unei pagube ori în vătămarea intereselor unor persoane şi aspectele invocate în legătură cu dezincriminarea faptei de abuz în serviciu ca urmare a intervenirii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016.

În ceea ce priveşte critica formulată de inculpatul A. vizând lipsa rezultatului socialmente periculos cerut de lege ca element constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu, Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată că aceasta nu este întemeiată, instanţa de apel reţinând că recurentul a exercitat funcţia publică în mod părtinitor, în interesul contravenienţilor şi în dauna statului român, vătămat indirect prin intermediul instituţiei publice a Poliţiei Române, defăimată şi decredibilizată prin acţiunile inculpatului, prejudiciul major fiind însă produs în dauna comunităţii ale cărei valori sociale sunt nesocotite prin faptele contravenţionale comise de cumpărătorii de influenţă sau beneficiarii conduitei abuzive a inculpatului, fără a exista perspectiva sancţionării lor şi prevenirii reiterării conduitei delincvente pe această cale, zădărnicirea refacerii ordinii de drept fiind, de asemenea, o consecinţă directă a încălcării îndatoririlor şi atribuţiilor profesionale pe linia constatării şi sancţionării contravenţiilor; faptul că, în cauză, nu s-au constituit părţi civile nu este de natură să conducă la concluzia că nu s-a produs un prejudiciu prin comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu de către recurenţi.

Aceste urmări au fost determinate de activitatea inculpatului A. în privinţa căruia s-a reţinut că: la data de 23 februarie 2009, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, a completat cu date false cerinţele declaraţiilor olografe ale conducătorilor auto FF. şi GG., cu privire la rezultatul testului alcoolscop, deşi cei doi conducători auto nu au fost testaţi după comiterea accidentului de circulaţie, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru conducătorii auto a unui folos necuvenit (avantaj patrimonial şi nepatrimonial),; la data de 21 martie 2009, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi la intervenţia numitului BBB. şi a numitului CCC. nu a sancţionat-o contravenţional pe HH., conform art. 100 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni, adică 4 sau 5 puncte de amendă şi conform art. 108, alin. (1), lit. b), pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 3 puncte penalizare, pentru depăşirea vitezei în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe B-dul x din municipiul Constanţa (76 km/h), în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial pentru sine şi a unui avantaj nepatrimonial pentru HH. (nesancţionarea contravenţională corespunzătoare abaterii la regimul circulaţiei rutiere); la data de 6 aprilie 2009, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu cu privire la constatarea contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, pentru II., căruia nu i-a întocmit dosar penal pentru comiterea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, neînmatriculat în circulaţie, prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 6 aprilie 2009, a condus autoturismul marca x, pe drumurile publice având expirat numărul provizoriu de înmatriculare x din data de 25 martie 2009.

Înalta Curte apreciază nefondate şi criticile în legătură cu dezincriminarea faptei de abuz în serviciu ca urmare a intervenirii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016.

Astfel, prin decizia menţionată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 C. pen. (1969) şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", statuându-se, astfel, că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară ori a unor acte interne ale angajatorului se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. Această soluţie a fost adoptată, ulterior, de Curtea Constituţională şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 248 C. pen. (1969), prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, reţinându-se valabilitatea considerentelor avute iniţial în vedere.

Aşadar, în raport cu cele statuate de instanţa de contencios constituţional, sfera atribuţiilor de serviciu în virtutea cărora funcţionarului public îi incumbă obligaţia de a îndeplini anumite acte trebuie să îşi găsească o reglementare expresă în lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă a Guvernului, în situaţia neîntrunirii acestei exigenţe conduita funcţionarului neputând fi inclusă în sfera ilicitului penal. Ca urmare, întrucât prin decizia Curţii Constituţionale invocată de recurenţi s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, restrângându-i-se sfera de incidenţă, Înalta Curte apreciază că, în măsura în care faptele săvârşite nu respectă tiparul stabilit de norma de incriminare în interpretarea dată de instanţa de contencios constituţional, decizia menţionată are caracterul unei legi de dezincriminare cu consecinţele ce decurg din reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 4 C. pen.. În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul instanţei supreme în considerentele Deciziilor nr. 18 din 27 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 18 noiembrie 2016, şi nr. 6 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 284 din 24 aprilie 2017 (cu referire la efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unei norme de incriminare).

În condiţiile anterior expuse, se constată că neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută ca element material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu atunci când se raportează la menţiuni sau obligaţii regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice ori fişa postului, în esenţă, orice acte normative subsecvente legii sau documente interne ale angajatorului. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, din actele dosarului rezultă că recurentul KK., în data de 16 februarie 2009, ca urmare a traficului de influenţă exercitat de agentul de poliţie inculpat A., cu intenţie, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi l-a sancţionat pe C., în calitate de pieton, că a traversat B-dul x, în zona Sălii Sporturilor, prin loc nepermis, deşi în realitate acesta a comis contravenţia de încălcare a marcajului longitudinal continuu, cu taxiul pe care îl conducea, faptă care se sancţiona conform art. 101 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 6 - 8 puncte de amendă şi conform art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 6 puncte de penalizare.

S-a mai reţinut că inculpatul KK., în data de 28 februarie 2009, cu intenţie şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi l-a sancţionat contravenţional pe F., cu amendă în cuantum de 120 RON şi 2 puncte de penalizare pentru neportul centurii de siguranţă, omiţând sancţionarea contravenţională a acestuia pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără asigurarea obligatorie pentru răspundere civilă, potrivit art. 76 din O.U.G. nr. 195/2002 şi pedepsită de art. 64 din Legea nr. 136/1995 cu amendă de la 1.000 la 2.000 RON, în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial pentru traficantul de influenţă şi nepatrimonial pentru cumpărătorul de influenţă.

Împrejurarea că în rechizitoriu şi în hotărârile pronunţate de instanţele inferioare se face trimitere la hotărârile de guvern ce reglementează sancţiunile contravenţionale ce trebuiau a fi aplicate în urma activităţilor de control ale circulaţiei pe drumurile publice nu este de natură a justifica concluzia incidenţei deciziei invocate şi, corespunzător, soluţia achitării în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (dezincriminarea faptelor/faptele nu sunt prevăzute de lege), atâta timp cât în legislaţia primară (legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă) sunt prevăzute obligaţii/îndatoriri fundamentale, de esenţă pentru unele domenii de activitate a autorităţilor şi instituţiilor publice, care revin funcţionarilor publici ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora şi, respectiv, pentru anumite categorii de funcţionari publici, iar detalierea/concretizarea acestora pentru fiecare funcţionar/funcţie intervine ulterior, prin intermediul actelor normative subsecvente legii (hotărâri de guvern, ordine al ministrului, norme de aplicare, etc.) ori a celor interne (ordine, ordine de serviciu, decizii, norme interne, fişa postului, etc.). De altfel, în elaborarea legislaţiei se utilizează frecvent metoda prevederii în chiar legea, ordonanţa ori ordonanţa de urgenţă respectivă, a unui text care stabileşte expres obligaţia emiterii unui act normativ subsecvent (unei legislaţii secundare) prin care să se detalieze, printre altele, obligaţiile/îndatoririle de serviciu ori profesionale, aşa cum este cazul şi în speţă.

Aşa fiind, în condiţiile în care condamnarea inculpatului KK. a avut în vedere săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în forma încălcării legislaţiei primare, nu pot fi primite aspectele invocate de acesta prin cererea de recurs în casaţie, faptele comise, astfel cum au fost reţinute în mod definitiv de instanţa de apel, întrunind elementele de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (1969).

În ceea ce priveşte critica formulată de recurentul KK. referitoare la încălcarea principiului ne bis in idem în condiţiile în care aceeaşi faptă (constând în întocmirea de către un funcţionar, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a unor înscrisuri false) nu poate justifica reţinerea în concurs real ori chiar ideal, atât a infracţiunii de abuz în serviciu, cât şi a celei de fals intelectual deoarece întocmirea acelor înscrisuri false reprezintă o formă specială a abuzului în serviciu, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. corespund dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. şi conferă instanţei de recurs în casaţie posibilitatea de a examina, în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.

Principiul ne bis in idem, a cărui încălcare o invocă recurentul, este prevăzut de dispoziţiile art. 6 C. proc. pen., conform cărora "nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică".

De asemenea, articolul 4 din Protocolul 7 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră "dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori" (ne bis in idem) statuând că "nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui Stat (...)".

Acest principiu este prevăzut şi de art. 54 din Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen (aplicabil în România potrivit Protocolului 19 privind aquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene), precum şi de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

De exemplu, pentru a-şi găsi aplicarea principiul ne bis in idem, trebuie să existe o primă procedură penală care s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de achitare definitivă a unei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzaţie în materie penală, iar autorităţile să demareze o a doua procedură penală (elementul bis), pentru aceeaşi faptă (elementul idem), cu privire la aceeaşi persoană. Or, se constată că prima dintre condiţiile cumulative necesare incidenţei principiului enunţat nu este îndeplinită în cauză, aşa încât analiza celorlalte condiţii devine inutilă.

Mai mult, din dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă că principiul enunţat antamează o cauză de încetare a procesului penal şi nu poate conduce la o soluţie de achitare pe temeiul că fapta nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care critica referitoare la încălcarea principiului ne bis in idem nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., (invocat de recurentul KK.).

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte constată că faptele de abuz în serviciu pentru care au fost condamnaţi recurenţii A. şi KK. întrunesc toate elementele de tipicitate prevăzute de legea specială, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi KK. împotriva Deciziei penale nr. 727/P din 25 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi, având în vedere culpa lor procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi KK. împotriva Deciziei penale nr. 727/P din 25 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat KK. şi intimaţii inculpaţi QQ., P. şi EEE. în sumă de câte 627 RON, precum şi pentru recurentul inculpat A., în sumă de 156 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM