Exclusion of infirmary and transit periods from compensatory prison days under Article 551 of the Law on Execution of Imprisonment Penalties

Asupra contestaţiilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 28 din 19 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 597 şi art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat, A., deţinut în Penitenciarul Iaşi în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, privind Sentinţa penală nr. 45 din 31 martie 2014 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 47/A din 5 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 din 1 februarie 2019, petentul condamnat A. a formulat contestaţie la executare privind executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 45 din 31 martie 2014 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 47/A din 5 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, petentul condamnat A. a arătat că se află în executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat definitiv şi solicită să i se considere executate efectiv un număr de 432 de zile, conform art. 551 din Legea nr. 169/2017, întrucât întreaga perioadă de pedeapsă, pe care a executat-o în Penitenciarele Bacău şi Iaşi a fost în condiţii necorespunzătoare. A solicitat calcularea, în mod corect, a zilelor câştigate în baza recursului compensatoriu, pe perioada 2013 - 2016, în care s-a aflat în cele două penitenciare, arătând că nu a stat în condiţii de infirmerie în perioada de detenţie şi nici nu s-a aflat în tranzit în Penitenciarul Bacău, ci în transfer.

La dosar s-a ataşat Sentinţa penală nr. 45 din 31 martie 2014 a Curţii de Apel Bacău şi Dosarul nr. x/2018 în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 1705 din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Vaslui.

Petentul condamnat a depus la dosar adresa nr. x emisă de Penitenciarul Vaslui, din care rezultă situaţia executării şi modul de calcul a zilelor compensatorii ce i-au fost acordate, Adresa nr. x din 6 februarie 2019 emisă de Penitenciarul Vaslui, Încheierea nr. 648 din 27 decembrie 2017 pronunţată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Vaslui, fişa individuală de cazare a persoanei privată de libertate A. .

La solicitarea instanţei, Penitenciarul Iaşi a transmis la dosarul cauzei adresa din 5 aprilie 2019, copia Sentinţei penale nr. 1705 din 19 decembrie 2018, Procesul-verbal de evaluare/reevaluare a riscului privind siguranţa locului de deţinere nr. x din 17 aprilie 2013, Decizia grad de risc nr. x din 23 aprilie 2013, Procesul-verbal de reevaluare a riscului privind siguranţa locului de deţinere nr. x din 23 octombrie 2013, nr. 842 din 23 aprilie 2014, nr. 57 din 27 octombrie 2014, Decizia pentru aplicarea provizorie a regimului de executare nr. x din 5 februarie 2016 şi Decizia nr. 410 din 15 februarie 2016, notificarea Penitenciarului Iaşi către petentul condamnat nr. X/3028/PIIS din 26 februarie 2019 precum şi documentaţie.

Prima instanţă a reţinut că, din Adresa din 7 februarie 2019 emisă de Penitenciarul Iaşi rezultă că, la data de 7 februarie 2019, petentul condamnat executase 1486 zile de detenţie, fiind propozabil pentru a fi analizat în comisia de liberare condiţionată la 4 martie 2023. Din Adresa din 27 martie 2019 emisă de Penitenciarul Iaşi rezultă că i s-au recalculat zilele considerate ca executate potrivit art. 551 din Legea nr. 169/2017 de la Penitenciarul Vaslui, ca urmare a Sentinţei penale nr. 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui şi la data de 14 februarie 2019, total zile câştigate conform dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017 sunt 372, rest 13 pentru total zile executate în condiţii necorespunzătoare de 1815 zile + 58 zile în C.R.A.P., iar la data de 27 martie 2019, pentru zilele executate în condiţii necorespunzătoare de 1856 + 58 în C.R.A.P., a câştigat, conform dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017, un număr de 378 zile, rest 24.

Conform Adresei nr. x din 6 februarie 2019, petentul condamnat a executat pedeapsa în mai multe unităţi penitenciare, şi anume în Penitenciarul Bacău 111 zile, din care 8 zile neconforme şi 103 zile în condiţii conforme, s-a aflat în tranzit, şi în Penitenciarul Iaşi - un număr de 873 zile, din care 672 zile în condiţii neconforme şi 201 zile executate în condiţii proprii, în infirmerie . Conform adresei, în urma recalculării zilelor cuvenite pentru condiţii neconforme de detenţie, pentru un total de zile executate 1836 zile în condiţii neconforme, la data de 4 ianuarie 2019, i se consideră executate suplimentar 366 zile compensatorii de la arestare până la 4 ianuarie 2019 (1836: 30 = 61,2; 61 x 6 = 366 zile compensatorii).

Petentul condamnat a fost arestat preventiv începând cu 12 februarie 2013, executarea pedepsei urmând să expire la 21 mai 2023.

Aceleaşi date privind perioada de executare şi condiţiile de cazare în Penitenciarele Bacău şi Iaşi până în anul 2016 rezultă şi din adresa emisă de Penitenciarul Iaşi nr. x şi din fişa individuală de cazare a persoanei private de libertate precum şi din Adresa din 9 mai 2019 emisă de Penitenciarul Bacău.

Din aceste documente a rezultat că persoana condamnată a executat în Penitenciarul Bacău 8 zile în condiţii necorespunzătoare şi un număr de 103 zile în tranzit, în spaţiul de cazare nr. 4, secţia E2, camera E2.9 şi conform procesului-verbal de evaluare a spaţiilor de deţinere, spaţiul de cazare nr. x a fost evaluat ca necorespunzător pentru perioada iulie 2012 - mai 2015, spaţiu devenit corespunzător, începând cu luna august 2018.

În Penitenciarul Iaşi, petentul condamnat a fost cazat în condiţii improprii 672 zile şi 211 zile în condiţii proprii, din care 16 zile în camera E9.6 (fosta 104) şi 185 zile în camera E9.8 (fosta 106), ambele cu destinaţie de infirmerie (adresa nr. x şi fişa individuală de cazare a persoanei privată de libertate - filele x d.i.).

Conform procesului-verbal de evaluare, din 12 octombrie 2017, rezultă că spaţiul de cazare nr. x, din punctul de vedere al încadrării sau neîncadrării în prevederile art. 551 alin. (3), este neconform pentru perioada 24 iulie 2012 - până în prezent .

Prin Adresa nr. x/2019, Penitenciarul Iaşi a răspuns instanţei că spaţiul de cazare nr. 2 cu nr. de inventar x secţia E9, camerele 8 şi 6, au destinaţie de infirmerie, iar procesul-verbal din 12 octombrie 2017 şi O.M.J. nr. 2773/C/2017 se referă la spaţiul de cazare şi nu la camere individual.

În concluzie, pentru perioadele în care petentul condamnat a executat pedeapsa în Penitenciarul Bacău şi Penitenciarul Iaşi până în cursul anului 2016, pentru perioadele considerate ca executate în condiţii corespunzătoare de detenţie, respectiv 103 zile în Penitenciarul Bacău şi respectiv 201 zile în Penitenciarul Iaşi, acesta le-a executat, fiind în tranzit sau transfer, conform legii de executare a pedepselor privative de libertate şi în regim de infirmerie.

Petentul condamnat contestă că ar fi fost internat în infirmerie în cadrul locurilor de deţinere sau că a fost în regim de tranzit.

Curtea a arătat că, în situaţia în care infirmeriile sunt plasate în spaţii de deţinere necorespunzătoare sau persoana condamnată se află în tranzit, chiar cazat într-un spaţiu necorespunzător din punctul de vedere al criteriilor prevăzute de art. 551 alin. (2) din Legea nr. 169/2017, perioada respectivă nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare, aceste situaţii fiind prevăzute ca excepţii, astfel încât, în mod legal, administraţia penitenciarelor nu a acordat zile compensatorii pentru aceste perioade de detenţie, internări în infirmerie în cadrul locurilor de deţinere sau în tranzit, iar actele emise de Administraţia celor două penitenciare, Iaşi şi Bacău, fac deplină dovadă a informaţiilor pe care le conţin până la înscrierea în fals, raportat la contestarea petentului condamnat asupra realităţii conţinutului documentelor.

Prima instanţă a precizat că a procedat la analiza cauzei în fond, având în vedere hotărârea preliminară pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia 7 din 26 aprilie 2018) şi decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 8 din 11 martie 2019.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi condamnatul A.

În contestaţia formulată, parchetul a criticat sentinţa atacată pentru netemeinicie, apreciind că soluţia primei instanţe a fost pronunţată în baza unor informaţii insuficiente, întrucât cu privire la situaţia infirmeriilor de la Penitenciarul Iaşi, datele sunt incomplete, motiv pentru care se impune admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei atacate şi soluţionarea cauzei ca urmare a solicitării unor informaţii suplimentare care să clarifice situaţia pe care contestatorul a avut-o în perioada în care s-a aflat cazat în spaţiile cu destinaţia de infirmerie din Penitenciarul Iaşi.

Contestatorul condamnat A. a solicitat, conform motivelor contestaţiei, memoriile transmise şi concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu, admiterea contestaţiei şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, micşorarea pedepsei efective rămasă de executat cu numărul de zile ce trebuiau acordate conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, arătând, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 169/2017 în condiţiile în care, din motive organizatorice, a fost cazat, iar nu internat, în infirmeria Penitenciarului Iaşi, iar la Penitenciarul Bacău în camere de tranzit, spaţii care îndeplineau criteriile prevăzute de textul legal anterior menţionat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 4, cu termen de judecată la data de 13 februarie 2020, când, faţă de lipsa de procedură cu contestatorul, dosarul s-a amânat la 27 februarie 2020, termen la care s-a încuviinţat solicitarea reprezentantului Ministerului Public, de efectuare a unei adrese către Penitenciarul Iaşi, pentru a se comunica dacă, în perioada aprilie 2013 - februarie 2014, spaţiul de cazare nr. 2 cu număr de inventar x, secţia E9, camerele 6 şi 8 au avut destinaţia de infirmerie.

La termenul din 7 mai 2020, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 4251 alin. (3) teza finală C. proc. pen. raportat la art. 415 C. proc. pen., a solicitat să se ia act de retragerea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, precizând că nu a fost întocmit un înscris în acest sens, ci doar un referat intern aprobat de conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care l-a depus la dosar, în extras, în copie conformă cu originalul, instanţa apreciind că, raportat la poziţia exprimată oral în şedinţa de judecată de procuror şi extrasul din Referatul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, Serviciul judiciar penal, depus în copie la dosar, se impune amânarea cauzei pentru data de 4 iunie 2020, precum şi emiterea unei adrese către această unitate de parchet pentru a comunica, în scris, dacă menţine calea de atac declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 19 august 2019 a Curţii de Apel Iaşi sau înţelege să o retragă.

Prin Adresa nr. x/2020 din 8 mai 2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a comunicat că, în baza art. 4251 alin. (3) teza finală C. proc. pen. raportat la art. 415 C. proc. pen., se retrage contestaţia declarată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, împrejurare în care, Înalta Curte, faţă de adresa sus menţionată, în sensul retragerii contestaţiei formulate, va lua act de retragerea căii de atac promovate împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 19 august 2019 a Curţii de Apel Iaşi, iar, în baza dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei parchetului vor rămâne în sarcina statului.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., în raport de criticile aduse şi actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, aşa cum este în prezent reglementată contestaţia la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta.

Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, în sensul reindividualizare a pedepsei aplicate, prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

Dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 169/2017, reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiţii necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenţie ori de reţinere şi arestare preventivă lipsite de condiţiile impuse de standardele europene.

În esenţă, această măsură presupune considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată, pentru fiecare 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012, cu consecinţe asupra cuantumului pedepsei executate efectiv şi, implicit, asupra restului de pedeapsă rămas neexecutat, în ipoteza liberării condiţionate.

Înalta Curte mai arată că zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 intră în sfera noţiunii de "cauză de micşorare a pedepsei" în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar cererile condamnaţilor având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară se analizează prin prisma dispoziţiilor legale referitoare la contestaţia la executare, aşa cum s-a stabilit, prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 30 mai 2019.

În aceste condiţii, în mod corect, judecătorul fondului a procedat la analiza cauzei în fond, având în vedere şi Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 2 iulie 2018.

Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia contestatorului A., Înalta Curte constă că acesta se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare, în baza MEPÎ nr. 49 din 5 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Bacău, fiind arestat la data de 12 februarie 2013, dată la care a şi început executarea pedepsei, precum şi că, de la data încarcerării, a executat pedeapsa în mai multe unităţi penitenciare, respectiv Penitenciarul Bacău, Penitenciarul Iaşi, Penitenciarul Bucureşti - Rahova, Penitenciarul Giurgiu, Penitenciarul Tulcea şi Penitenciarul Vaslui.

Se mai constată că, prin Sentinţa nr. 1705 din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Vaslui, a fost admisă contestaţia petentului A. împotriva Încheierii nr. 287 din 16 mai 2018 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui, dispunându-se recalcularea zilelor petrecute/executate în condiţii necorespunzătoare în Penitenciarele Iaşi şi Bacău.

Se mai observă că din Adresa din 5 aprilie 2019 a Penitenciarului Iaşi rezultă perioadele în care deţinutul s-a aflat într-unul dintre cele două cazuri (internat sau în tranzit), iar, în Adresa din 16 aprilie 2019 s-a menţionat că, pentru aplicarea art. 551 din Legea nr. 169/2017, se au în vedere condiţiile necorespunzătoare de detenţie, fără a se face distincţie în funcţie de regimul de executare, precum şi că persoana condamnată a fost cazată în cameră cu profil infirmerie, din motive ce ţin siguranţă, fiind nou depus, clasificat în categoria celor cu grad sporit de risc (aspecte ce rezultă şi din Procesele-verbale din 17 aprilie 2013, 23 octombrie 2013, 23 aprilie 2014 ale Penitenciarelor Bacău şi Iaşi prin care contestatorul a fost încadrat în categoria persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranţa locului de deţinere).

Din procesul-verbal din 12 octombrie 2017 încheiat de Penitenciarul Iaşi (145 - 153, vol. I, d.i.f.), întocmit pentru identificarea şi evaluarea spaţiilor necorespunzătoare, rezultă că spaţiul de cazare nr. 2 (nr. de inventar x), în perioada 24 iulie 2012 - prezent, intră sub incidenţa art. 551 din Legea nr. 169/2017, considerându-se executarea pedepsei în condiţii neconforme, iar, în privinţa camerelor 6 şi 8, secţia E9, s-a arătat că acestea reprezintă spaţii cazare deţinuţi, iar nu infirmerie.

Pe de altă parte, prin Sentinţa civilă nr. 532 din 1 martie 2019 a Judecătoriei Vaslui s-a respins cererea reclamantului A., de acordare a daunelor morale, reţinându-se că acesta a fost cazat la infirmeria Penitenciarelor Iaşi şi Bacău în condiţii proprii, corespunzătoare.

Totodată, din Adresa din 9 mai 2019 a Penitenciarului Bacău rezultă că persoana condamnată A. a executat la acest penitenciar 103 zile în tranzit, precum şi că, până la data de 15 noiembrie 2017 nu existau camere destinate exclusiv deţinuţilor aflaţi în tranzit, iar, din Situaţia centralizatoare a clădirilor rezultă că spaţiile în care a fost cazat erau necorespunzătoare, în diverse perioade.

În aceste condiţii, prin Încheierea din 28 iunie 2019, Curtea de Apel Iaşi a dispus emitere unei adresă către Penitenciarul Iaşi pentru a explica neconcordanţele între adresa Penitenciarului Iaşi, care se referă la spaţiile de cazare şi destinaţia lor, şi adresa Penitenciarului Bacău, în sensul că, în evidenţa Penitenciarului Bacău, toate perioadele de cazare sunt evidenţiate în regim de tranzit, cu excepţia perioadei 11 aprilie 2013 - 19 aprilie 2013, iar în adresa Penitenciarului Iaşi se arată că perioadele de cazare în Penitenciarul Bacău sunt evidenţiate ca fiind spaţii destinate infirmeriei.

Totodată s-a solicitat comunicarea dispoziţiilor Administraţiei Penitenciarului Iaşi pentru transferul persoanei condamnate A., în Penitenciarul Bacău, în perioade în care acesta figurează ca fiind în tranzit în Penitenciarul Bacău, conform art. 45 din Legea nr. 254/2003, modificată. De asemenea, având în vedere consemnările din Procesul-verbal din 12 octombrie 2017, privind evaluarea spaţiilor de cazare, spaţiul de cazare nr. x cu nr. de inventar x, secţia E9, camerele 8 şi 6, fiind calificate ca neconforme, în raport de art. 551 din Legea nr. 169/2017, pentru perioada iulie 2012 până în prezent, s-a solicitat să se comunice dacă au destinaţie de infirmerie sau au avut această destinaţie, întrucât din procesul-verbal de evaluare a locurilor de cazare nu rezultă acest aspect.

Astfel, prin Adresa nr. x din 2 iulie 2019 emisă de Penitenciarul Iaşi s-a comunicat că deţinutul A. a fost în tranzit la Penitenciarul Bacău, în vederea prezentării la instanţele de judecată din raza Curţii de Apel Bacău, şi nu în transfer, menţionându-se, totodată, că spaţiul de cazare nr. 2 cu nr. de inventar x, secţia E9, camerele 8 şi 6 are destinaţia de infirmerie, Procesul-verbal din 12 octombrie şi ordinul OMJ nr. 2773/C/2017 făcând referire la spaţiul de cazare (pavilion), iar nu la camere individual.

Se mai constată că din Adresa nr. x din 22 iulie 2018 rezultă că deţinutul A. nu a fost niciodată transferat din Penitenciarul Iaşi la Penitenciarul Bacău în vederea executării pedepsei, acesta aflându-se doar în tranzit în vederea prezentării la organele judiciare.

Totodată, prin Adresa nr. x din 9 martie 2020 Penitenciarul Iaşi a transmis că, în perioada aprilie 2013 - februarie 2014, spaţiul de cazare nr. 2, cu număr de inventar x, secţia E9, camerele 6 şi 8 au avut destinaţia de infirmerie.

Aşadar, Înalta Curte constată că deţinutul A. a fost cazat într-un spaţiu cu destinaţia de infirmerie, deşi din adresa din 19 aprilie 2018 a Penitenciarului Iaşi, fila x, d.i.f.) rezultă că pe perioada cât s-a aflat în custodia Penitenciarului Iaşi nu a prezentat motive medicale care să impună cazarea în infirmeria unităţii.

Conform art. 551 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică, precum şi în tranzit.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 167/2017, fiind irelevant faptul că persoana condamnată a fost cazată (nu internată) la infirmerie (aflată într-o încăpere, respectiv spaţiul nr. 2) sau cazată pe perioada tranzitului în spaţii din clădiri care intră sub incidenţa acestor dispoziţii legale, adică sunt necorespunzătoare în ansamblu.

Prin urmare, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare, perioada în care deţinutul a fost cazat într-o infirmerie plasată într-un spaţiu de deţinere necorespunzătoare sau s-a aflat în tranzit, chiar cazat, într-un spaţiu necorespunzător din punct de vedere al criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 551 alin. (2) din Legea nr. 167/2017, întrucât aceste situaţii sunt prevăzute ca excepţii, astfel încât, în mod corect, raportat la înscrisurile emise în cauză de Penitenciarele Bacău şi Iaşi, nu s-au acordat contestatorului A. zile compensatorii pentru respectivele perioade de detenţie.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că Sentinţa penală nr. 28 din 19 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., contestaţia formulată de condamnatul A. urmează a fi respinsă, ca nefondată, şi, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 19 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2020.

Procesat de GGC - LM