Defendant's tardy constitutional-exception appeal rejected, forfeiting right to challenge inadmissibility ruling.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) rejected as tardy (late-filed) the defendant's appeal against the decision of the Court of Appeal of Iaşi that had dismissed, as inadmissible, his request to refer an exception of unconstitutionality (of Law No. 240/2019, which abrogated Article 55¹ of Law No. 254/2013) to the Constitutional Court. The appeal was filed on March 3, 2020, more than 48 hours after the challenged decision was pronounced on February 28, 2020, at 13:00, exceeding the deadline set by Article 29(5) of Law No. 47/1992. The Court held that, per Article 269(1)-(2) of the Criminal Procedure Code, the 48-hour deadline is calculated in hours and is not extended if it expires on a non-working day, so the appellant's failure to meet it triggered the forfeiture of the right to appeal and the nullity of the late-filed act under Article 268(1). The defendant was ordered to pay 200 RON in judicial expenses to the state and the fee for the court-appointed lawyer (313 RON) was to be paid from the Ministry of Justice's fund.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 551 din Legea nr. 254/2013, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 269 alin. (4) C. proc. pen, art. 268 alin. (1) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Defendant's tardy constitutional-exception appeal rejected, forfeiting right to challenge inadmissibility ruling: 240/2019, which abrogated Article 55¹ of Law No. 254/2013) to the Constitutional Court. The appeal was filed on March 3, 2020, more than 48 hours after the challenged decision was pronounced on February 28, 2020, at 13:00, exceeding the deadline set by Article 29(5) of Law No. 47/1992. The Court held that, per Article 269(1)-(2) of the Criminal Procedure Code, the 48-hour deadline is calculated in hours and is not extended if it expires on a non-working day, so the appellant's failure to meet it triggered the forfeiture of the right to appeal and the nullity of the late-filed act under Article 268(1). The defendant was ordered to pay 200 RON in judicial expenses to the state and the fee for the court-appointed lawyer (313 RON) was to be paid from the Ministry of Justice's fund.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to dismiss the appeal as late, since the 48-hour time limit for appealing the refusal to refer the matter to the Constitutional Court had expired.
Full text
Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, instanţă învestită cu soluţionarea contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1195 din data de 2 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, având ca obiect contestaţia la executare, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 240/2019.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, iar potrivit art. 29 alin. (3), nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Prin urmare, curtea de apel a reţinut că, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă; legea, ordonanţa sau dispoziţia vizată să fie în vigoare, cu luarea în considerare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766/2011, în sensul că sunt considerate "în vigoare" şi dispoziţiile care continuă să îşi producă efectele şi după ieşirea din vigoare; legea, ordonanţa sau dispoziţia vizată de excepţia ridicată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; prevederile vizate de excepţie să nu fi fost deja constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Astfel, făcând trimitere la solicitarea contestatorului privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 240/2019, prin care s-a dispus abrogarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, curtea de apel a constatat că obiectul cauzei pendinte îl reprezintă solicitarea contestatorului de recalculare a numărului de zile ce i se consideră executate în condiţii necorespunzătoare tocmai în baza dispoziţiilor art. 551 din Legea privind executarea pedepselor privative de libertate.
Pe cale de consecinţă, raportat la obiectul contestaţiei la executare, la susţinerile contestatorului, precum şi la argumentele pentru care contestaţia la executare a fost respinsă ca nefondată, excepţia de neconstituţionalitate vizează tocmai o lege prin care s-a dispus ieşirea din vigoare a dispoziţiilor a căror aplicare o solicită contestatorul şi nu poate fi considerată ca fiind una care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 31 martie 2020.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării căii de atac a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
La data de 28 februarie 2020, ora 13:00, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a pronunţat Decizia penală nr. 16/2020 prin care, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 240/2019.
Se constată că minuta deciziei atacate a fost comunicată condamnatului la data de 28 februarie 2020, ora 13:30, la locul de deţinere, prin administraţia Penitenciarului Iaşi .
La data de 3 martie 2020, condamnatul A. a formulat recurs împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în Decizia nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, cererea sa fiind depusă la administraţia Penitenciarului Iaşi.
În contextul acestor elemente factuale, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României poate fi atacată la instanţa imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunţare.
În lipsa unor dispoziţii exprese şi derogatorii, termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., normă procesual penală cu caracter general.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.:
"(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte."
În raport de aceste dispoziţii exprese, Înalta Curte constată că recursul formulat de condamnatul A. este tardiv, calea de atac fiind declarată la data de 3 martie 2020, după expirarea termenului de 48 de ore de la data pronunţării Deciziei nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, ora 13:00, a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împrejurarea că termenul procedural prevăzut de lege pentru exercitarea recursului s-a împlinit într-o zi nelucrătoare (respectiv, la data de 1 martie 2020) este irelevantă sub aspectul tardivităţii căii de atac, întrucât termenele pe ore nu se prorogă, neexistând o dispoziţie legală în acest sens.
Prevederile art. 269 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la împlinirea termenelor a căror ultimă zi cade într-o zi nelucrătoare, reglementează exclusiv ipoteza termenelor pe zile, fiind strict aplicabile acestei categorii de termene şi neputând fi extinse, prin analogie, la situaţia distinctă a termenelor pe ore.
Prin urmare, exercitarea recursului după expirarea celor 48 de ore de la pronunţarea hotărârii atacate atrage, în speţă, incidenţa dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Pe cale de consecinţă, constatând întemeiată excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în Decizia nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în Decizia nr. 16/2020 din data de 28 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2020.
Procesat de GGC - LM