Prisoner's appeal against final criminal ruling inadmissible; judicial costs awarded.

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 609 din 27 august 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Botoşani, împotriva Sentinţei penale nr. 1270 din 18 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., i s-a aplicat condamnatului A. amendă judiciară în cuantum de 1.500 RON pentru abuz de drept procesual.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 350 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1270 din 18 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iaşi a dispus următoarele:

În baza dispoziţiilor art. 469 alin. (1), alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 466 din acelaşi cod, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal privind pe condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Iaşi.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub numărul de mai sus, petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Iaşi, a solicitat redeschiderea procesului penal cu privire la Dosarul penal nr. x/2017 al Judecătoriei Iaşi, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 3343 din 11 decembrie 2017, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 259 din 17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Iaşi.

În motivare petentul a arătat că pe toată durata procesului penal s-au strecurat erori materiale.

Înainte de primul termen de judecată, condamnatul a depus la dosar o declaraţie prin care a arătat că nu a formulat cererea de redeschidere a procesului penal ce face obiectul cauzei .

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:

Petentul condamnat A. se afla deţinut în Penitenciarul Iaşi în executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 3343 din 11 decembrie 2017 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 259 din 17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Iaşi .

Potrivit dispoziţiilor art. 466 alin. (1) C. proc. pen., persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa. Articolul 467 alin. (1) din C. proc. pen. prevede, la rândul său, că cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.

Conform art. 468 alin. (1) şi art. 469 alin. (1) lit. a), alin. (4) C. proc. pen., cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii, instanţa examinează, printre altele, dacă a fost formulată de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466, în caz contrar urmând a dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de redeschidere a procesului penal.

Or, instanţa a constatat că, în cauză, petentul condamnat A. a depus la dosar, în data de 18 mai 2020, o declaraţie prin care a arătat că cererea nu a fost în realitate formulată de el .

Pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 469 alin. (1), alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 466 din acelaşi cod, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal privind pe condamnatul A..

Împotriva Sentinţei penale nr. 1270 din 18 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2020, a formulat apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., condamnatul A., fără a preciza care sunt motivele căii de atac exercitate.

Condamnatul A. a fost legal citat, fiind prezent în faţa instanţei de apel prin intermediul videoconferinţei cu Penitenciarul Botoşani.

La primul termen de judecată, din data de 27 august 2020, instanţa de control judiciar a pus în discuţie inadmisibilitatea apelului declarat de condamnatul A.

Analizând, prioritar, inadmisibilitatea apelului declarat de condamnatul A., curtea de apel a constatat următoarele:

Prin sentinţa apelată, prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal privind pe condamnatul A., cu privire la Dosarul penal nr. x/2017 al Judecătoriei Iaşi, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 3343 din 11 decembrie 2017, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 259 din 17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, motivat de faptul că cererea nu a fost formulată, în realitate, de acesta, aşa cum a rezultat din chiar declaraţia condamnatului dată în faţa administraţiei Penitenciarului Iaşi .

Cu toate acestea, condamnatul A. a formulat apel împotriva soluţiei primei instanţei, fără a preciza, la solicitarea instanţei de control judiciar, care sunt motivele pentru care a promovat calea de atac, el însuşi arătând, în şedinţă publică, faptul că nu avea niciun motiv să declare apel.

Constatând lipsa unui interes în exercitarea căii de atac, curtea de apel, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1270 din 18 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2020.

Prin Adresa din data de 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Iaşi a înaintat instanţei supreme Dosarul nr. x/2020, împreună cu dosarele componente şi cu calea de atac exercitată de condamnatul A., la data de 4 septembrie 2020, împotriva Deciziei penale nr. 609 din 27 august 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, acesta fiind înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub acelaşi număr, la data de 23 septembrie 2020.

Având în vedere că, în cuprinsul cererii scrise aflate la dosar, condamnatul A. a arătat că declară calea de atac împotriva Sentinţei penale nr. 1270 din 18 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea sa de redeschidere a procesului penal, Înalta Curte, la termenul din data de 15 octombrie 2020, a solicitat apelantului condamnat să precizeze care este, în concret, hotărârea criticată, prilej cu care acesta a învederat că are cunoştinţă de împrejurarea că, prin Decizia penală nr. 609 din 27 august 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost soluţionat apelul pe care l-a declarat împotriva sentinţei anterior menţionate, înţelegând să exercite calea de atac şi împotriva acestei hotărâri.

Astfel fiind, la acelaşi termen de judecată din data de 15 octombrie 2020, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii apelului, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat au susţinut că nu este admisibilă calea de atac promovată în cauză, aceasta vizând o hotărâre definitivă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speţă, calea de atac promovată de condamnatul A. vizează Decizia penală nr. 609 din 27 august 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 (prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 1270 din 18 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2020 - prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal privind pe acelaşi condamnat), hotărâre care este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac.

Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 609 din 27 august 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 609 din 27 august 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM