Inadmissibility of cassation appeal against final judgment on transfer of venue for minor criminal cases
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's appeal against a filter judge’s ruling that had previously rejected his request for cassation, ordering the appellant to pay 200 RON in court fees; the underlying dispute concerned the inadmissibility of a cassation appeal filed against a final judgment dismissing a request to transfer the venue of a criminal trial for minors, with the Court holding that no appeal lies against a procedural ruling based on the filter judge’s determination that the appealed decision did not fall within the category of judgments susceptible to cassation under the law; the decision rests on the principles of the legality of judicial remedies under Article 129 of the Romanian Constitution and Article 21, reinforced by Article 13 of the European Convention on Human Rights, and the specific procedural requirements of the Code of Criminal Procedure regarding the hierarchy and admissibility of appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 434 alin. (1) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation appeal against final judgment on transfer of venue for minor criminal cases: Pentru a hotărî astfel judecătorul de filtru, din cadrul Înaltei Curţi a constatat că decizia penală recurată nu face parte din categoria celor la care se referă art. 434 alin. (1) C. proc. pen., petentul A. formulând recurs în casaţie împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 232/RC din data de 11 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins ca inadmisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, dispunându-se obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel judecătorul de filtru, din cadrul Înaltei Curţi a constatat că decizia penală recurată nu face parte din categoria celor la care se referă art. 434 alin. (1) C. proc. pen., petentul A. formulând recurs în casaţie împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.
De asemenea, s-a apreciat că cererea de recurs în casaţie nu este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care să fie soluţionat fondul cauzei, pronunţată în calea de atac a apelului de către o curte de apel sau de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva încheierii nr. 232/RC din data de 11 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat prezenta contestaţie.
Examinând contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 232/RC din data de 11 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că petentul A. a declarat contestaţie împotriva unei încheieri prin care fusese respinsă ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată împotriva unei sentinţe definitive prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 232/RC din data de 11 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 232/RC din data de 11 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2020.
GGC - GV