Inadmissibility of appeal against preliminary rejection of cancellation appeal in criminal execution proceedings

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Vaslui, împotriva Deciziei penale nr. 94 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2017, pe care a menţinut-o.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87/2019 din 13 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2017, s-a luat act de neînsuşirea contestaţiei la executarea Sentinţei penale nr. 493/2014 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 433/2016 a Curţii de Apel Iaşi, formulată de partea civilă ANAF, prin Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale-Direcţia Operativă Valorificare Bunuri Confiscate-Compartimentul Regional de Valorificare Bunuri Confiscate.

A respins, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile formulate de condamnatul intimat A..

A dispus recalificarea cererii completatoare depuse la data de 3 decembrie 2018 de către condamnatul A., cu privire la contestaţia la executarea Sentinţei penale nr. 493/2014 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 433/2016 a Curţii de Apel Iaşi, formulată de partea civilă ANAF, prin Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale-Direcţia Operativă Valorificare Bunuri Confiscate-Compartimentul Regional de Valorificare Bunuri Confiscate Iaşi, ca fiind o cerere de revizuire, conform art. 452 - 464 C. proc. pen., atât pe latură civilă cât şi penală, a acestei sentinţe penale şi a dispus înaintarea acesteia la Biroul de Registratură din cadrul Tribunalului Vaslui, pentru a fi înregistrată ca atare.

Împotriva acestei sentinţe penale condamnatul A. a formulat contestaţie.

Prin Decizia penală nr. 94 din 10 octombrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Iaşi în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/2019 din 13 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii penale, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 94 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2017, Curtea a constatat că persoana condamnată A. a formulat "contestaţie în anulare" împotriva Deciziei penale nr. 94 din 10 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, prin care Curtea de Apel Iaşi a soluţionat calea de atac a contestaţiei, reglementată de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., promovate împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 13 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/2017 care a avut ca obiect o contestaţie la executare în sensul reglementat de art. 598 şi art. 600 din C. proc. pen.

Decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei reglementate de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen. este una definitivă, aşadar împotriva acesteia nu se pot formula căi de atac ordinare. Totodată, împotriva unei astfel de decizii nu poate fi promovată nici o cale extraordinară de atac, aşa cum este şi contestaţia în anulare reglementată în art. 426 - art. 432 din C. proc. pen., deoarece legea procesual penală nu prevede această posibilitate. Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, poate avea ca obiect doar hotărâri penale definitive prin care a fost soluţionat fondul cauzei, aşadar hotărâri (sentinţe, respectiv decizii) prin care se rezolvă acţiunea penală/civilă, nicidecum hotărâri privind aspecte incidente în executarea unei condamnări definitive.

Or, potrivit principiului legalităţii procesului penal (nulla justitia sine lege) consacrat în art. 2 din C. proc. pen., procesul penal, aşadar inclusiv căile de atac ce pot fi formulate, se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. Dacă legea nu prevede o cale de atac împotriva unei anumite hotărâri penale (încheiere, sentinţă, decizie), atunci calea de atac, indiferent care ar fi aceasta, nu poate fi promovată, adică este inadmisibilă.

Curtea a constatat că aceasta este şi situaţia în speţa de faţă, formularea unei căi extraordinare de atac împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o cale de atac a contestaţiei fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii penale, persoana condamnată A. a formulat apel.

În esenţă, a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării cauzei.

Examinând apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, Înalta Curte constată că este inadmisibil urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dispoziţiile prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.

Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, aşadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este şi cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu apelul declarat de apelantul persoană condamnată împotriva Deciziei penale nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, decizie definitivă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva Deciziei penale nr. 94 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2017.

Aşadar, Înalta Curte constată că apelul de faţă a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţii ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 248 din 10 aprilie 2015 a stabilit că:

"hotărârea pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului".

Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, în conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 5 alin. (1) lit. k) din Protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, privind plata onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 15/CJ din data de 20 februarie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM