Penalty calculation error in cassation: failure to respect non-reformatio in pejus limits after applying statutory penalty reduction for organized crime and drug trafficking.

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 78 din data de 5 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale).

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (92 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 142/2018, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu precursori ai drogurilor.

S-a constatat că infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive şi trafic de droguri de risc şi de mare risc din prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013.

S-a constatat că infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, efectuare fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive şi trafic de droguri de risc şi de mare risc din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016.

S-a constatat că infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin Sentinţa penală nr. 1656 din data de 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, a fost concurentă cu infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi de port fără drept de arme albe, pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare (impunând astfel anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei).

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 şi art. 85 din C. pen. din 1968, a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, 4 luni închisoare şi 1 an închisoare, iar în baza art. 36 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare (care a atras anularea suspendării condiţionate) cu pedepsele de 4 luni închisoare şi de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, rezultând o pedeapsă intermediară de 1 an închisoare.

În baza art. 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, iar la pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 ani şi 6 luni, rezultând o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni închisoare.

Făcând aplicarea dispoziţiilor Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, la pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, s-a adăugat pedeapsa rezultantă intermediară obţinută în urma operaţiunilor anterioare de contopire, de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute în final o pedeapsă de 10 (zece) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele complementare şi s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa, în baza art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (5) din C. pen., au fost contopite pedepsele accesorii şi s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce se va executa, în baza art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până ce pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpat prin Încheierea penală nr. 24 din data de 17 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 3 ianuarie 2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu, de la 14 februarie 2018, la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat şi, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţa inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţilor de droguri şi de substanţe cu efect psihoactiv, care au făcut obiectul dosarului, rămase în urma analizelor de laborator şi a căror deţinere este interzisă de lege, astfel:

- cantitatea de 37,8 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă 5F-MDMB-PICA, rămasă în urma analizelor de laborator din cele 100 plicuri cumpărate în data de 7 februarie 2018 de către investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B." de la inculpaţii A. şi C., depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 2 martie 2018;

- cantităţile de 60,2 grame şi 0,8 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă 5F-MDMB-PICA, rămasă în urma analizelor de laborator din cele 150 plicuri cumpărate în data de 13 februarie 2018 de către investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B." de la inculpaţii A., depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 2 martie 2018;

- cantitatea de 1,0 grame fragmente vegetale care conţin MDMB-CHIMCA şi 5F-MDMB-PICA, rămasă din cantitatea de 1,5 grame de substanţe găsite într-un plic în dormitorul apartamentului inculpatului A. la data de 13 februarie 2018, depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 29 martie 2018;

- 2 fiole Ephedrine, care au fost ridicate din posesia inculpatului A. cu ocazia constatării infracţiunii flagrante în data de 13 februarie 2018, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 29 martie 2018;

- cantităţile de 0,8 grame cocaină şi de 0,2 grame cannabis, rămase din cantităţile ridicate din autoturismul inculpatului A. cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 2 aprilie 2018;

- cantitatea de 0,5 grame cannabis, rămasă din cantitatea de 0,8 grame care a fost cumpărată de către colaboratorul cu nume de cod "D." de la inculpatul A. în data de 9 aprilie 2017, depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezii seria x nr. x din 5 septembrie 2017.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, bunuri ce au fost ridicate de la acesta cu ocazia constatării infracţiunii flagrante şi a efectuării percheziţiei domiciliare, astfel:

- un cântar pe care s-a pus în evidenţă cocaină, ambalat într-un plic de culoare albă sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. şi aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x pe care s-a pus în evidenţă cocaină, ambalat într-un plic de culoare albă sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. şi aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x de culoare gri/negru, model x seria x cu ecranul spart, 1 memory stick de culoare negru/verde cu inscripţia x de 4 GB, 1 memory stick de culoare albastră cu inscripţia x de 4 GB, 1 memory stick de culoare argintie cu inscripţia x de 4 GB, ambalate într-un plic de culoare alba sigilat cu sigiliul tip MAI nr. x, ridicate de la inculpatul A. şi aflate în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon marca x model x de culoare alb cu auriu, cu cartelă telefonică SIM orange x introdus în plic sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. şi aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x de culoare gri, deteriorate în totalitate, cu seria x: x, introdus în plic sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. şi aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x cu carcasă de culoare alb cu auriu având ecranul deteriorate în totalitate şi mai multe perforări în carcasa din spate, model x, introdus în plic sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. şi aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

- un telefon mobil marca x de culoare neagră, deteriorate pe ambele părţi, respective ecran şi carcasă deteriorate, introdus în plic sigilat cu sigiliul MAI nr. x, ridicat de la inculpatul A. şi aflat în prezent la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Sălaj;

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. şi a art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumelor de bani obţinute prin comiterea infracţiunilor în cuantum de 83.010 RON (în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen.) şi de 4.510 RON (în baza art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000);

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, având seria şasiu x, înmatriculat pe numele inculpatului şi a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x cu seria şasiu x, an fabricaţie 2013, înmatriculat pe numele martorei E., ca bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., în vederea realizării confiscării speciale, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj prin ordonanţa din data de 14 martie 2018 asupra sumelor de 1.143 RON, 20 lire sterline şi 10 euro, ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare de la inculpatul A. şi consemnate la F. pe seama şi la dispoziţia A.N.A.B.I., conform recipiselor de consemnare nr. x din data de 14 martie 2018 (pentru suma de 1.143 RON), nr. x din data de 14 martie 2018 (pentru suma de 20 GBP) şi nr. x din data de 14 martie 2018 (pentru suma de 10 EUR) şi prin ordonanţa din data de 28 iunie 2018, asupra autoturismelor x cu numărul de înmatriculare x cu seria şasiu x, an fabricaţie 2013 şi x cu seria şasiu x cu numărul de înmatriculare x, aflate în prezent la Camera de Corpuri Delicte Auto din cadrul I.P.J. Sălaj.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. pen., s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului penal, în vederea confiscării speciale şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, astfel:

- pentru inculpatul A., până la concurenţa valorii de 101.224,45 RON (diferenţa dintre sumele la care a fost obligat inculpatul şi cele ridicate de la acesta şi cu privire la care s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj prin ordonanţa din data de 14 martie 2018, respectiv 1.295,55 RON);

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 15.000 RON.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La începutul anului 2015, inculpatul A. împreună cu inculpaţii C. şi G. au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi inculpatele H., (în luna octombrie 2015) şi I. (în luna februarie 2017) în vederea săvârşirii de infracţiuni de efectuare, fără drept, de operaţiuni cu substanţe susceptibile a avea efect psihoactiv, grup care sub coordonarea inculpatului A. a activat până la data de 13 februarie 2018.

Astfel, în perioada ianuarie 2015 - 13 februarie 2018, inculpatul A. a săvârşit în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, 3160 acte materiale ale infracţiunii continuate de efectuare de operaţiuni cu produse, ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii.

În aceeaşi perioadă, ianuarie 2015 - 13 februarie 2018, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul A. a vândut martorului J. de 2 ori câte 1 gram de cannabis, i-a instigat pe inculpaţii C. şi G. să-i vândă martorului J. cannabis, urmat de vânzarea de către aceştia, de 87 de ori, a câte 1 gram de cannabis, a vândut colaboratorului cu nume de cod D. cantitatea de 0,8 grame cannabis, substanţe ce fac parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, a deţinut şi oferit investigatorului sub acoperire cu nume de cod "B." cocaină, a deţinut în locuinţă cantitatea de 1,5 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă MDMB-CHIMCA, substanţă care face poarte din Tabelul anexă nr. 1 al Legii nr. 143/2000.

La data de 13 februarie 2018, s-a procedat la organizarea şi prinderea în flagrant a inculpatului A. cu ocazia cumpărării autorizate efectuate de investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B.".

Cu referire la această faptă s-a reţinut că în data de 11 februarie 2018, inculpatul l-a apelat telefonic pe investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B.", fără ca acesta să răspundă la telefon. În data de 12 februarie 2018, în jurul orelor 18:35, investigatorul sub acoperire l-a contactat pe inculpat, ocazie cu care acesta i-a cerut să vină, întrucât merge în vacanţă. În acelaşi timp, inculpatul l-a întrebat pe C. cum îl cheamă pe investigatorul sub acoperire, precizându-i ultimele cifre ale numărului de telefon ale acestuia "178". În acest context, s-au pus bazele unui flagrant, sens în care, pe bază de proces-verbal, i s-a înmânat investigatorului sub acoperire suma de 2.190 RON, constituită din 10 bancnote din cupiura de 100 RON.

Astfel, în ziua de 13 februarie 2018, în jurul orei 11:46:26, inculpatul a fost contactat de către investigatorul sub acoperire, ca urmare a discuţiei din ziua precedentă, convenind să se întâlnească în parcarea din incinta supermarketului K. din mun. Baia Mare. În locul stabilit, inculpatul a venit cu autoturismul proprietate personală marca x cu numărul de înmatriculare x şi în jurul orei 12:00, i-a transmis un mesaj investigatorului sub acoperire cu textul "de 2250", aspect confirmat de către acesta din urmă. În jurul orei 13:10, investigatorul sub acoperire a apărut în incinta parcării supermarketului K., s-a deplasat prin faţa intrării în supermarket, iar inculpatul i-a cerut să intre în autoturism, după care s-a deplasat în partea laterală a parcării, unde era liber, nefiind parcate alte maşini, pentru a avea vizibilitate în jur. În maşina inculpatului, investigatorul sub acoperire i-a dat acestuia 2.190 RON, afirmând că nu are întreagă sumă de 2.250 RON. Inculpatul a luat banii, i-a numărat şi i-a pus în cotiera maşinii afirmând:

"lasă că o să-mi dai restul altă dată", apoi i-a spus investigatorului să deschidă torpedoul şi să ia plicurile.

Investigatorul sub acoperire a luat din torpedou trei pungi în care ar fi trebuit să se afle, conform înţelegerii avute cu o seară înainte, 150 plicuri cu substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive, la preţul de 2.250 RON (15 RON/plic).

După această tranzacţie, inculpatul i-a zis investigatorului sub acoperire:

"hai să-ţi dau o linie de cocaină", însă acesta a refuzat, afirmând că o să-l vadă soţia sa că a consumat astfel de substanţe. Inculpatul a insistat în continuare, sens în care a făcut o linie pe spatele telefonului său mobil, a rulat o bancnotă de 5 RON în sul, moment în care au intervenit organele de poliţie împreună cu procurorul, imobilizându-i pe cei doi. Asupra investigatorului sub acoperire s-au găsit 150 plicuri transparente cu închizătoare tip ziplock, conţinând fragmente vegetale de culoare verde-olive, care au fost ambalate într-un plic şi sigilate.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 27 februarie 2018 întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul L. Cluj-Napoca rezultă că în proba constând într-o punguţă din material plastic transparent, cu ziplock s-a pus în evidenţă cocaină, substanţă care face parte din Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 14 februarie 2018 întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul L. Cluj-Napoca, rezultă că în flaconul de culoare maro cu inscripţia M. ridicat de lângă autoturismul inculpatului, se află o substanţă cristalină de culoare crem în amestec cu o substanţă pulverulentă de culoare albă, care este constituită din 1 gram substanţă ce conţine cocaină, iar pe telefonul x şi pe cele trei beţişoare cu care s-a ridicat, de pe preşul din autoturism, pulberea de culoare albă, s-a pus în evidenţă aceeaşi substanţă, cocaină, care face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

În cursul judecăţii, faţă de împrejurarea că inculpatul a contestat rezultatele de laborator în privinţa unei părţi din substanţele ridicate de la el, instanţa a încuviinţat efectuarea în cauză a unei noi expertize criminalistice, iar din Raportul de expertiză criminalistică nr. x din data de 10.05.2019, întocmit de către Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Fizico-Chimice din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, a rezultat că pulberea de culoare alb - gălbui aflată în plicul depus la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R., privitoare la substanţa ridicată din autoturismul inculpatului conţine, majoritar, cocaină.

În consecinţă, în sarcina inculpatului s-a reţinut un act material component al infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc constând în deţinerea de cocaină în autoturism şi oferirea de cocaină investigatorului sub acoperire cu nume de cod "B.".

S-a mai reţinut că inculpatul în data de 13 februarie 2018, a deţinut precursori ai drogurilor - substanţe clasificate prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul nr. 273/2004 şi în anexa la Regulamentul nr. 111/2005 şi Tabelul Anexa nr. IV al Legii nr. 143/2000, respectiv 4 fiole Ephedrine, fără autorizaţia prev. de art. 5 alin. (1) sau licenţa prevăzută de art. 5 alin. (3) şi fără înregistrarea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (4) Legea nr. 142/2018.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, din fişa de cazier judiciar reieşind că a suferit două condamnări cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ambele pentru infracţiuni care aduc atingere relaţiilor privind convieţuirea socială, respectiv ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi port fără drept de arme albe, că a avut rolul de lider al grupului infracţional organizat, coordonând activitatea celorlalţi membri, precum şi ampla sa activitate infracţională regăsită şi în numărul extrem de ridicat de acte materiale reţinute în sarcina sa, ca autor sau ca instigator ori complice.

În consecinţă s-a apreciat că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie.

Întrucât inculpatul a comis faptele înainte de intervenirea vreunei hotărâri definitive de condamnare pentru vreuna dintre ele, s-a constatat incidenţa concursului de infracţiuni şi s-a procedat conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., astfel că la pedeapsa cea mai grea s-a aplicat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.

De asemenea, întrucât inculpatul a comis faptele din prezenta cauză în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013 şi în concurs cu infracţiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la 19 ianuarie 2016, s-a constatat că pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 atrage anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 şi art. 85 C. pen. din 1968, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 10 mai 2013, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, s-au repus pedepsele în individualitatea lor, s-au contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 44 alin. (2) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, iar la pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.

Prin Decizia penală nr. 140/A din data de 10 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, a admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 78 din 5 iulie 2019 a Tribunalului Sălaj, pe care a desfiinţat-o în parte, doar sub aspectul laturii penale, referitor la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, urmare a reţinerii incidenţei art. 19 din Legea nr. 682/2002, la soluţia de condamnare pronunţată împotriva acestuia cu privire la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 142/2018 şi la operaţiunile de contopire şi, pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, a dispus următoarele:

În temeiul art. 395 alin. (5) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. sub aspectul comiterii infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu precursori ai drogurilor, prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 142/2018.

A redus pedepsele aplicate inculpatului A., urmare a reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pentru comiterea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale), prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 din C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare;

- trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (92 acte materiale), de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.

A constatat că infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, de efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive şi de trafic de droguri de risc şi de mare risc din prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013.

A constatat că infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive şi trafic de droguri de risc şi de mare risc din prezenta cauză, sunt concurente cu infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 şi art. 85 C. pen. din 1969, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016.

În baza art. 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016, iar la pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (2 ani 6 luni, 4 ani şi 1 an), respectiv 2 ani 6 luni, rezultând o pedeapsă de 7 ani 6 luni închisoare.

La pedeapsa rezultantă de 7 ani 6 luni închisoare, aplicată inculpatului în cauză, a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare, cu privire la care a dispus revocarea suspendării condiţionate, urmând ca inculpatul A. să execute în final, o pedeapsă de 8 ani 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

A dedus din pedeapsa finală aplicată inculpatului durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu începând cu 14 februarie 2018 la 11 noiembrie 2019.

Instanţa de apel a reţinut că pentru infracţiunea de efectuare fără drept de operaţiuni cu precursori chimici ai drogurilor prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 142/2018 se impune achitarea inculpatului întrucât substanţa folosită de acesta este considerată precursor al drogurilor - efedrina, însă ea a fost consumată ca atare de către inculpat, nu a fost folosită pentru fabricarea ilicită a substanţelor psihotrope sau a stupefiantelor.

S-a susţinut că operaţiunile cu precursori ai drogurilor se supun obţinerii unor licenţe, licenţe speciale, înregistrări sau înregistrări speciale vizând activităţi care au caracter comercial sau care se desfăşurară în mod sistematic, într-un cadru organizat.

În mod evident, consumul sau deţinerea în vederea consumului a unor precursori ai drogurilor nu pot fi incluse în categoria activităţilor pentru care ar fi necesară licenţa sau înregistrarea. În toate reglementările în vigoare se face referire la activităţi comerciale, astfel că deţinerea în vederea consumului propriu nu poate face parte dintr-o astfel de activitate.

Referitor la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, instanţa de apel a reţinut că acestea au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, pe baza materialului probator administrat în cauză.

Cererea apărătorului inculpatului de a se înlătura din activitatea infracţională reţinută în sarcina acestuia a actului material din data de 13 februarie 2018 constând, potrivit actului de acuzare şi celor reţinute de instanţa de fond, în aceea că a oferit o linie de cocaină pe spatele telefonului său mobil, investigatorului sub acoperire, a fost respinsă de instanţa de apel.

S-a reţinut că acest act material a fost pe deplin dovedit, prin declaraţia investigatorului sub acoperire cu nume de cod "B.", procesul-verbal de percheziţie a autoturismului condus de inculpat, rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifice, procesul-verbal de redare a convorbirilor în mediu ambiental, raportul de expertiză criminalistică nr. x din 10 septembrie 2019 întocmit de Institutul de Medicină Legală. Din aceste probe a reieşit că inculpatul a deţinut şi oferit investigatorului sub acoperire, din proprie iniţiativă, fără a fi provocat "o linie de cocaină", faptă ce constituie act material al infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc.

În ce priveşte rolul inculpatului în cadrul grupului infracţional organizat, s-a reţinut că era liderul grupului, care îi coordona pe ceilalţi coinculpaţi, se ocupa de aprovizionare şi de distribuţie, îi trimitea pe ceilalţi să porţioneze marfa şi să onoreze comenzi şi a încasat cele mai mari sume de bani din această activitate infracţională.

Referitor la cererea apărătorului de a se reţine dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a arătat că din Adresa nr. x/2019 emisă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Maramureş, rezultă că inculpatul a fost audiat în calitate de martor în Dosarul nr. x/2019, iar în baza datelor furnizate de acesta la data de 2 octombrie 2019, N. a fost prins deţinând în scopul vânzării, 80,9 gr. rezină de cannabis şi 15,6 gr. fragmente vegetale mărunţite în care s-a pus în evidenţă 5-F-MDMB-PICA.

Constatând că sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanţa de apel a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului din perspectiva noilor limite de pedepse, a gravităţii concrete sporite a faptelor comise, a duratei extinse a infracţiunilor, a numărului extrem de ridicat de persoane implicate în activitatea infracţională, a sumelor de bani consistente obţinute din comiterea faptelor ilicite, a conduitei procesuale şi, nu în ultimul rând, a antecedentelor penale ale acestuia.

În consecinţă, au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului de către instanţa de fond, urmare a reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru comiterea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., de la 5 ani la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale), prev.de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 din C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare;

- trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (92 acte materiale), de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Împotriva Deciziei penale nr. 140/A din 10 februarie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărătorul ales.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-au invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apărarea a susţinut, în esenţă, că fapta din data de 13 februarie 2018 (reţinută de instanţa de fond şi de cea de apel ca act material al infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc şi de mare risc) nu realizează condiţiile de tipicitate prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

În opinia apărării, simpla remarcă "Hai să-ţi dau o linie de coca", a recurentului inculpat către investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B.", neurmată de nici un act de executare, nu este sancţionată de legea penală, în absenţa altor elemente de factură obiectivă prin care recurentul să fi trecut efectiv la executare. Punerea cocainei la dispoziţia investigatorului sub acoperire ar fi presupus ca inculpatul să-i permită acestuia accesul la drogul respectiv, lucru care, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, nu s-a realizat.

Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apărarea a susţinut, în esenţă, că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În concret, s-a arătat că în condiţiile în care instanţa de fond (care nu a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, neexistând la dosar la data judecării în fond a cauzei înscrisurile din care să rezulte incidenţa acestei cauze de reducere a pedepsei) a aplicat inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, pedeapsa maximă de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, potrivit art. 36 alin. (1) din C. pen., prin reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanţa de apel putea stabili o pedeapsă maximă de 3 ani şi 6 luni închisoare. Prin aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare, instanţa de apel a agravat situaţia inculpatului în propria cale de atac deoarece, la maximul prevăzut de lege, de 1 an şi 6 luni închisoare, redus ca urmare a reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002, i-a aplicat un spor de 2 ani şi 6 luni închisoare, deci superior celui stabilit de instanţa de fond.

Pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc comisă în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, s-a susţinut că instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare orientată spre minim (limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 ani şi 12 ani închisoare).

Prin reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă s-au redus la jumătate, situându-se între 2 ani şi 6 luni şi 6 ani închisoare. Instanţa de apel stabilind o pedeapsă de 5 ani închisoare, a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege. S-a susţinut că instanţa de apel trebuie să stabilească o pedeapsă orientată spre minim (2 ani şi 6 luni închisoare), dar superior acestuia.

Apărarea a mai invocat greşita soluţionare a acţiunii civile, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel nu a pronunţat o soluţie de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa de fond să discute în condiţii de contradictorialitate cererea de constituire de parte civilă formulată de O. şi că valoarea bunurilor confiscate depăşeşte valoarea folosului obţinut de inculpat prin comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi s-a trimis cauza în vederea judecării pe fond.

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că numai criticile vizând lipsa de tipicitate obiectivă a actului material al infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc şi de mare risc, din data de 13 februarie 2018 şi cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.

În ce priveşte critica vizând greşita soluţionare a acţiunii civile, s-a constatat, în primul rând, că instanţa de fond şi cea apel nu au pronunţat o soluţie cu privire la latura civilă a cauzei şi că instituţia confiscării speciale este o măsură de siguranţă, în strânsă legătură cu latura penală şi nu cu latura civilă a cauzei.

În al doilea rând, s-a constatat că prin motivele invocate (bunurile confiscate şi proprietarul acestora, probele pe baza cărora s-a stabilit valoarea acestora, faptul că valoarea bunurilor indisponibilizate depăşeşte sumele obţinute de inculpat prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată), în realitate, se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel, argumentele apărării constituind veritabile critici în cadrul soluţionării cauzei în fond şi în căile de atac devolutive integral, ce nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. (în sensul că nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului în casaţie aspecte vizând măsura de siguranţă a confiscării speciale, Înalta Curte s-a pronunţat şi prin Încheierea nr. 6/RC din data de 18 februarie 2020, nepublicată).

Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de apărare, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Critica apărării vizând lipsa de tipicitate obiectivă a actului material al infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc şi mare risc, din data de 13 februarie 2018, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu este fondată.

Apărarea a susţinut că simpla remarca a recurentului inculpat "hai să-ţi dau o linie de cocaină", neurmată de punerea cocainei la dispoziţia investigatorului sub acoperire, nu poate să constituie, în absenţa altor elemente de factură obiectivă prin care recurentul să fi trecut efectiv la executare, o faptă prevăzută de legea penală.

Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate s-a reţinut că la data de 13 februarie 2018, în jurul orelor 13:10, recurentul inculpat A. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod "B." în parcarea supermarketului K., i-a cerut acestuia să intre în autoturism şi i-a vândut 150 plicuri de substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive la preţul de 2250 RON (15 RON/plic), sumă din care a primit 2.190 RON. După această tranzacţie, recurentul inculpat i-a spus investigatorului sub acoperire "hai să-ţi dau o linie de cocaină", însă acesta a refuzat, afirmând că o să-l vadă soţia sa că a consumat astfel de substanţe. Inculpatul a insistat, a făcut o linie pe spatele telefonului său mobil şi a rulat o bancnotă de 5 RON în sul, moment în care au intervenit organele de poliţie împreună cu procurorul şi i-au imobilizat pe cei doi.

De asemenea, se constată că instanţa de apel a respins cererea apărătorului inculpatului de a se înlătura din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc şi de mare risc actul material din 13 februarie 2018, reţinând că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul a deţinut şi a oferit investigatorului sub acoperire, din proprie iniţiativă, fără a fi provocat, "o linie de cocaină", faptă ce constituie un act constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Rezultă, aşadar, că instanţa de apel a stabilit, cu titlu definitiv, că la data de 13 februarie 2018, recurentul inculpat a deţinut şi oferit droguri de mare risc investigatorului sub acoperire cu nume de cod "B.".

Reţinând că deţinerea şi oferirea sunt modalităţi normative alternative de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, Înalta Curte constată că fapta din data de 13 februarie 2020, imputată recurentului inculpat A., astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Critica apărării vizând cuantumul pedepselor aplicate recurentului inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în sensul că sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., este fondată.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. "Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În jurisprudenţa sa, Înalta Curte a statuat că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă ci că, "în căile de atac se impune o verificare şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus "(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 144/RC/2015, Decizia nr. 390/RC/2015, Decizia nr. 98/RC/2018, Decizia nr. 333/RC/2018, Decizia nr. 150/RC/2019, Decizia nr. 79/RC/2020).

Acest principiu consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., statuează că instanţa de apel soluţionând cauza nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

Potrivit dispoziţiilor 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

Infracţiunea de efectuare fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 din C. pen. şi la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 din C. pen. (pentru această din urmă infracţiune, pedeapsa a fost stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din C. pen., astfel că maximul special, de 3 ani, a fost majorat cu 2 ani).

Comparând pedepsele aplicate de instanţa de fond cu limitele minime şi maxime prevăzute de textele de lege care incriminează infracţiunile pentru care recurentul inculpat a fost trimis în judecată, se constată că pedeapsa pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc este orientată spre minimul special prevăzut de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, dar superioară acestuia, iar pedeapsa pentru infracţiunea de efectuare fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive este orientată spre maximul special prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 (care prin aplicarea art. 36 din C. pen., este de 6 ani închisoare).

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel inculpatul A., apelul declarat de procuror, referindu-se la un coinculpat din cauză.

Instanţa de apel, reţinând în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 a redus pedepsele aplicate acestuia de instanţa de fond, de la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 din C. pen., la 5 ani închisoare şi de la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 din C. pen., la 4 ani închisoare.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind efectele cauzei legale de reducere a pedepsei, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, acestea fiind de la 2 ani şi 6 luni la 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 şi art. 44 din C. pen. şi de la 3 luni la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 şi art. 44 din C. pen.

Comparând pedepsele stabilite de instanţa de apel cu limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege care incriminează faptele reţinute în sarcina recurentului inculpat (reduse la jumătate ca efect al reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002), se constată că pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc este orientată spre maximul special prevăzut de lege, iar pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de efectuare fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive depăşeşte maximul special prevăzut de lege, de 3 ani închisoare (maximul de 6 ani, stabilit conform art. 36 din C. pen., redus la jumătate, ca urmare a reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002).

Or, urmare a reţinerii cauzei legale de reducere a pedepselor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, având în vedere că nu a existat un apel al procurorului cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de apel nu putea modifica, în defavoarea acestuia, aspectele legate de limitele individualizării judiciare.

Astfel, se impunea ca la stabilirea pedepselor, instanţa de apel să aibă în vedere limitele minime şi maxime ale pedepselor prevăzute pentru infracţiunile săvârşite de inculpat, reduse la jumătate, cu păstrarea modalităţii de individualizare realizată de instanţa de fond, respectiv, într-un cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, dar superior acestuia, şi într-un cuantum apropiat de maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011.

Prin urmare, se apreciază că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare (orientată spre minimul special prevăzut de lege, rezultat în urma aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002, dar superior acestuia), pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare (orientată spre maximul special prevăzut de lege, rezultat în urma aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002), pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, corespund sub aspectul proporţionalităţii modalităţii de individualizare stabilită de prima instanţă şi respectă limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus.

Susţinerea apărării în sensul că pedeapsa aplicată recurentului inculpat pentru infracţiunea prev. de ar. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 este nelegală deoarece instanţa de apel a aplicat un spor mai mare (2 ani şi 6 luni) decât cel stabilit de instanţa de fond (2 ani), nu este întemeiată deoarece, aplicarea pedepsei în cazul infracţiunii continuate se face într-o singură etapă, fără a se evidenţia separat sporul aplicat. Cu alte cuvinte, în situaţia stabilirii pedepsei după regulile prevăzute în art. 36 din C. pen., nu se stabileşte mai întâi o pedeapsă concretă care s-ar fi aplicat dacă infracţiunea nu era comisă în formă continuată, la care să se adauge apoi sporul, ci se stabileşte de la început o pedeapsă care poate ajunge până la maximul special plus sporul prevăzut.

Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de apel pentru această infracţiune este nelegală pentru că, depăşeşte maximul special prevăzut de lege, de 3 ani închisoare.

Nelegalitatea hotărârii instanţei de apel cu privire la stabilirea pedepselor de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către Înalta Curte deoarece, nu implică o chestiune de aplicare referitoare la individualizarea pedepsei, ci este rezultatul exclusiv al calculului aritmetic, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. şi nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza ultimă din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 140/A din 10 februarie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, va casa în parte decizia numai în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat şi, numai referitor la cuantumul pedepselor principale aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 C. pen. şi de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 44 C. pen.

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale) prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 C. pen.

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (92 acte materiale) prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 C. pen.

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016, pentru care, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 şi art. 85 din C. pen. din 1969, s-a dispus anularea suspendării condiţionate şi va înlătura sporul de pedeapsă de 2 ani şi 6 luni.

Va reduce pedepsele aplicate recurentului inculpat, după cum urmează:

- de la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale) prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- de la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (92 acte materiale) prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Va menţine dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013, precum şi dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016.

În baza art. 44 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen. şi cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016 şi se va dispune executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani şi 6 luni, la care va adăuga sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (de 2 ani 6 luni, 2 ani şi 6 luni şi 1 an închisoare), respectiv 2 ani, rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare.

La pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare se va adăuga pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate, urmând ca în final, inculpatul A. să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 78 din 5 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 140/A din 10 februarie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi se va dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei decizii.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din acelaşi Cod, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 140/A din 10 februarie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Casează în parte decizia penală mai sus menţionată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., şi, numai referitor la cuantumul pedepselor principale aplicate acestuia pentru infracţiunile prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 C. pen. şi de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 44 C. pen.

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale) prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 C. pen.

- 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (92 acte materiale) prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 C. pen.

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016, pentru care, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 şi art. 85 din C. pen. din 1969, s-a dispus anularea suspendării condiţionate.

Înlătură sporul de pedeapsă de 2 ani şi 6 luni.

Reduce pedepsele aplicate recurentului inculpat, după cum urmează:

- de la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea fără drept de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată (3.160 acte materiale) prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) şi art. 44 C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- de la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (92 acte materiale) prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 44 C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Menţine dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013.

Menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016.

În baza art. 44 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 44 C. pen. şi cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1656 din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 19 ianuarie 2016 şi dispune executarea pedepsei celei mai grele, de 3 ani şi 6 luni, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (de 2 ani 6 luni, 2 ani şi 6 luni şi 1 an închisoare), respectiv 2 ani, rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare.

La pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare adaugă pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală 1045 din 25 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare la data de 10 mai 2013, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate, urmând ca în final, inculpatul A. să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 78 din 5 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 140/A din 10 februarie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM