Decizia nr. 275/A/2020 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra apelurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 85 din 22 iulie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie pronunţată în Dosarul nr. x/2016 s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei A. este vechiul C. pen.

1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2008.

2. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea art. disp. art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2008.

3. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna iunie 2008.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului B. este actualul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. faptă din luna aprilie 2008.

Tot prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei C. este actualul C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata C., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din aprilie 2008.

IV. S-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului D. este vechiul C. pen.

1. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D., cu antecedente penale. la o pedeapsă de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2012.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2012.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., din perioada martie - aprilie 2012;

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., din perioada martie - aprilie 2012;

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa definitivă prin Decizia penală nr. 904 din 15 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Sentinţa penală nr. 211 din 8 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti definitivă prin nerecurare şi prin Sentinţa penală nr. 279 din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti.

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin cea din urmă sentinţă menţionată anterior în:

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa definitivă prin Decizia penală nr. 904 din 15 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 211 din 08 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti definitivă prin nerecurare;

- pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 279 din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti;

- sporul de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 279 din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti;

pe care le-a repus în individualitatea lor.

Conform art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. raportat la art. 34 lit. b) din vechiul C. pen. s-au contopit pedepsele principale anterior menţionate cu pedepsele principale aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul D. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 3 luni închisoare la care s-a adăugat sporul deja stabilit de 2 ani şi 2 luni închisoare, în final, rezultând o pedeapsă de 6 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) din vechiul C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 5 luni închisoare perioada executată de la data de 24 mai 2011 la data de 30 martie 2012 inclusiv; de la data de 18 martie 2013 la data de 27.02.2015 inclusiv şi de la data de 02 martie 2018 la data de 11.02.2019 inclusiv.

În baza art. 35 alin. (2) şi (3) din vechiul C. pen. s-au interzis inculpatului D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b) şi c) din vechiul C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 36 alin. (1) şi (3) din vechiul C. pen. s-a dedus din durata pedepsei complementare, perioada executată din pedepsele complementare aplicate anterior, din 26 noiembrie 2013 până în prezent.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din vechiul C. pen.

S-a dispus anularea formelor de executare emise anterior şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 21 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, 1357, 1359 şi 1381 din C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpatului D. şi s-a dispus obligarea inculpatului D. la plata unei sume de 30.000 RON în favoarea acestei părţi civile cu titlu de daune morale.

În baza 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpaţilor A. şi B.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpatei C.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa împotriva inculpaţilor D. şi C.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa împotriva inculpaţilor A. şi B.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă F. împotriva inculpatei A.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (6) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă G., în prezent decedat, împotriva inculpaţilor D., A., B. şi C.

S-a constatat că în cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale ca urmare a restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor prin constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. x din 2 mai 2012 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1), (2) şi 5 din C. proc. pen. s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra unei cote de 1/2 din bunurile imobile aparţinând inculpatului D. reprezentate de casa de locuit situată în localitatea Tărtăşeşti sat Bâldana în suprafaţă de 220 mp, precum şi a suprafeţei de teren intravilan aferent acestei construcţii în suprafaţă totală de 1.000 mp, astfel cum sunt acestea menţionate în registrul agricol al Primăriei comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, măsură care va fi pusă în aplicare de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisului reprezentat de fişa de punere în posesie întocmită pentru C. a cărei fotocopie se află în filele x ale Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti.

În baza art. 398 din C. proc. pen. raportat la 274 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D. la plata unei sume de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi de judecată în primă instanţă.

Onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul B., în cuantum de 300 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

PREZENTAREA SUCCINTĂ A RECHIZITORIULUI

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 21 martie 2016 întocmit în Dosar nr. x/2012 s-au dispus următoarele:

1. Trimiterea în judecată a inculpatei A., în executarea unei pedepse privativă de libertate, fără antecedente penale la data săvârşirii faptelor, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, prin exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei şi încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar (Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 890/2005 privind normele de aplicare a acesteia) şi a normelor de procedură civilă (art. 109 alin. (2) şi art. 114 din vechiul C. proc. civ.), în luna aprilie 2008 a soluţionat Dosarul civil nr. x/2008 având ca obiect "plângere fond funciar", promovată de reclamanta C. din comuna Tărtăşeşti, sat Bâldana, judeţul Dâmboviţa, în condiţiile în care nu fusese urmată procedura prealabilă instituită de legislaţia în materie (respectiv solicitarea nu se adresase iniţial Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti), iar reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi nici a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, în absenţa părţilor, prin consemnarea în fals a declaraţiei martorei H., pronunţând în aceste împrejurări Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra unui teren arabil extravilan de 4,87 ha.;

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, în luna iunie 2008, fiind investită cu soluţionarea Dosarului civil nr. x/2008 având ca obiect acţiunea în constatare - hotărâre care ţine loc de act autentic - privind un imobil situat în afara razei de competenţă teritorială a instanţei sesizate, acţiune promovată de reclamanta I. din oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa, şi-a exercitat cu rea - credinţă funcţia în sensul că la data de 26 iunie 2008 a efectuat menţiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamantă - consemnând acordarea termenului în cunoştinţa părţilor în condiţiile în care nici aceasta şi nici pârâtul J. nu au fost prezenţi în realitate, a pronunţat încheierea de şedinţă prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării cererii şi a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative de procedură civilă, respectiv ignorarea regulilor în materie de competenţă teritorială (art. 13 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.), în absenţa părţilor J. şi I. a căror prezenţă a fost consemnată în fals, pronunţând Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafaţă de 400 mp situat în municipiul Bucureşti, str. x, în condiţiile în care la dosar nu a existat un titlu valabil care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorului J. asupra acestui teren, hotărâre care a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legitime ale lui F. - titulara unei potenţiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului - şi totodată obţinerea unui folos necuvenit pentru I. constând în dreptul de proprietate asupra terenului menţionat;

cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

2. Trimiterea în judecată a inculpatului B., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar a semnat întâmpinarea formulată în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (având ca obiect "plângere fond funciar"), în care s-a consemnat că lasă soluţia la aprecierea instanţei, în funcţie de probele administrate, în condiţiile în care avea cunoştinţă că reclamanta

C. nu formulase iniţial cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 - care să fi fost respinsă, ajutând în acest mod pe magistratul judecător A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea dosarului - să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care s-a consfinţit în mod nelegal dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi contribuind astfel la prejudicierea intereselor legitime ale unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti, care a fost obligată să atribuie suprafaţa menţionată, precum şi la obţinerea pentru C. a unui folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

3. Trimiterea în judecată a inculpatei C. fără antecedente penale, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de reclamantă în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prin punerea la dispoziţia judecătorului A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea cauzei - a datelor de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în fals a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, l-a ajutat pe magistrat să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care i-a fost admisă cererea, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru sine un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

4. Trimiterea în judecată a inculpatului D., fără antecedente penale la data comiterii faptelor descrise în prezentul rechizitoriu, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine şi pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, în anul 2012, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul nr. x/2008 al

Judecătoriei Răcari (art. 5 lit. d) şi i) din H.G. nr. 890/2005), a propus Comisiei judeţene de fond funciar Dâmboviţa emiterea titlului de proprietate către C. pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan atribuit în baza acestei hotărâri judecătoreşti, deşi cunoştea că nu era îndreptăţită să-l obţină (întrucât anterior atacase respectiva sentinţă) şi a procedat la punerea în posesie a reclamantei pe suprafeţe situate în intravilanul localităţii (contrar dispozitivului hotărârii), cauzând astfel vătămarea intereselor legitime ale persoanelor ce deţineau deja terenuri în locaţia respectivă - E. şi G. - reprezentant al SA K., precum şi ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului atribuit (din care ar fi beneficiat de 4966 mp achiziţionaţi de la cea din urmă, prin intermediari);

- fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, în perioada martie - aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa, a semnat fişa de punere în posesie întocmită de L. pentru C. - ca moştenitoare a autorilor M. şi N., atestând în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x, parcela x şi 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan;

- uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, în perioada martie - aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa, a prezentat acestui din urmă organism fişa de punere în posesie pentru C. - ca moştenitoare a autorilor M. şi N., prin care se atesta în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x, parcela x şi 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan, fişă pe baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012;

cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

5. Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), comise de A., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

6. Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale) şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), comise de A., întrucât şi pentru aceste infracţiuni a intervenit prescripţia răspunderii penale.

7. Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, fals intelectual şi uz de fals, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 321 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen., pretins comise de O., întrucât în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că aceasta a comis faptele fără vinovăţia prevăzută de lege.

8. Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, fals intelectual şi uz de fals, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 321 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen., pretins comise de P. - secretar al comunei Tărtăşeşti şi L. - fost angajat al Primăriei comunei Tărtăşeşti, întrucât prima s-a aflat în eroare, iar cea de-a doua a fost constrânsă moral.

9. Clasarea cauzei sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea unui folos pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., pretins comisă de J., întrucât a intervenit decesul acestuia.

10. Disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor într-un nou dosar înregistrat la unitatea noastră de parchet, cu privire la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., pretins comisă de D. - în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, în perioada 2008 - 2009, în legătură cu pretinderea de la administratorul al SC Q. SRL Bucureşti, a sumei de 2.500.000 RON sau cooptarea sa ca asociat în implementarea investiţiei pe care societatea respectivă intenţiona să o realizeze, în schimbul acceptării derulării lucrărilor pe raza comunei pe care o conducea.

11. Disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor la nivelul unităţii noastre de parchet, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prev. în noua reglementare de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 321 din C. pen., pretins comise de magistraţii judecători A. şi R. în legătură cu modul de soluţionare a dosarelor civile menţionate în acţiunile disciplinare promovate împotriva acestora de comisia de disciplină pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a cauzelor civile evidenţiate de grefierul O. de la instanţa respectivă, care a depus ca anexe ale memoriului formulat în apărare în Dosarul nr. x/2011 (în care a fost trimisă în judecată) copii ale hotărârilor adoptate în aceste dosare, precum şi în legătură cu plângerea formulată de S. împotriva judecătorului R.

12. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals prevăzute în noua reglementare de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., art. 320 alin. (1) din C. pen. şi art. 323 din C. pen., toate cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., pretins comise de I. şi T. - expert tehnic la Biroul Local de Expertize din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, unitate competentă să o instrumenteze din punct de vedere material şi teritorial (locul săvârşirii infracţiunii fiind cel al întocmirii raportului de expertiză).

13. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., pretins comisă de D., în legătură cu atribuirea nelegală a unor suprafeţe de teren către U. şi V., prin modificarea titlurilor de proprietate emise pe numele acestora, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.

Pentru a dispune în acest sens, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Ploieşti a reţinut următoarele:

I. Cazul C.

În anul 1991, N. - bunica inculpatei C. - a formulat la Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, în baza Legii nr. 18/1991, o cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren deţinută anterior colectivizării.

Conform registrului agricol din perioada 1959 - 1961 al comunei Tărtăşeşti, autoarea cererii a deţinut suprafaţa de 1,25 ha. teren, din care 1,15 ha. - categoria arabil şi 0,10 curţi-clădiri.

În şedinţa Comisiei judeţene de fond funciar Dâmboviţa din 14 august 1991 a fost validată propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti în sensul atribuirii lui N. a terenului de 1,25 ha pe raza satului Bâldana al comunei Tărtăşeşti (Anexa 2a - poziţia 316), iar la data de 6 iulie 1998 s-a emis titlul de proprietate nr. x pentru suprafaţa menţionată, din care 0,83 ha. arabil extravilan, 0,32 ha. arabil intravilan şi 0,10 ha. intravilan curţi construcţii.

Suprafaţa de 1,25 ha. a făcut obiectul acţiunii de partaj succesoral înregistrată la Judecătoria Răcari sub numărul x/2008, formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu ceilalţi moştenitori şi anume surorile sale W. (secretar al oraşului Răcari) şi X., respectiv unchiul său Y.

Cauza a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 496 din 26 februarie 2008, care a consfinţit tranzacţia intervenită între părţi, conform căreia întreaga masă succesorală a revenit lui C., ceilalţi moştenitori renunţând în favoarea acesteia.

La scurt timp după pronunţarea hotărârii menţionate, mai exact la data de 1 aprilie 2008, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, sub numărul x/2008, cererea de chemare în judecată - datată 26 martie 2008, pretins formulată de C. din comuna Tărtăşeşti, sat Bâldana, judeţul Dâmboviţa împotriva Comisiei Locale pentru aplicarea legilor proprietăţii Tărtăşeşti şi Comisiei judeţene de fond funciar Dâmboviţa, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha teren.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi din conţinutul acesteia a rezultat că petiţionara a solicitat iniţial Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa menţionată, ce ar fi aparţinut bunicilor săi - N. şi M., cerere care - însă - i-ar fi fost respinsă.

S-a mai susţinut că suprafaţa solicitată a fost deţinută de autorii săi până la colectivizare, dată la care a fost preluată de către Z.

Aspectele învederate în cererea de chemare în judecată nu corespund realităţii, întrucât C. nu a formulat nicio cerere în baza Legii nr. 247/2005, fapt ce rezultă din cercetarea registrului special al comunei Tărtăşeşti instituit în baza acestui act normativ, în care o astfel de solicitare - ce ar fi trebuit să apară înregistrată - nu se regăseşte.

Nici în celelalte registre existente la nivelul Comisiei locale de fond funciar destinate înregistrării cererilor formulate în baza legilor fondului funciar, anterioare apariţiei Legii nr. 247/2005 nu se regăseşte vreo solicitare adresată de C. sau autorii săi care să aibă ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha.

Inexistenţa unei cereri formulată în baza Legii nr. 247/2005 de C. mai rezultă şi din procesul-verbal nr. x din 20 decembrie 2005 al şedinţei Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti - condusă de preşedintele B. (primarul în funcţie), întrunită în vederea soluţionării cererilor depuse în baza acestui act normativ, în care au fost analizate un total de 279 de solicitări înregistrate, din care 253 au fost respinse, niciuna din ele referitoare la aceasta.

Cererile respinse au fost evidenţiate într-un tabel cu numele şi prenumele solicitanţilor - ce constituie anexă a procesului-verbal al şedinţei amintite, tabel afişat la sediul Primăriei spre luare la cunoştinţă, din conţinutul căruia nu rezultă că şi C. ar fi formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 4,87 ha. teren.

Mai mult decât atât, în registrul agricol din perioada 1959 - 1961, autorii acesteia - N. şi M. figurează doar cu suprafaţa de 1,25 ha. pentru care se reconstituise dreptul de proprietate în favoarea lui N. încă din anul 1998, nu şi cu vreo suprafaţă de 4,87 ha.

Cererea de chemare în judecată a fost primită de preşedintele instanţei din acea perioadă - judecător A. şi încadrată ca "plângere fond funciar" fiind repartizată completului nr. 3 - prezidat de ea însăşi (din care făcea parte grefier O.), cu prim termen de judecată 30 aprilie 2008.

Conform menţiunilor de pe prima filă a dosarului civil, judecătorul A. a dispus citarea părţilor cu copie de pe acţiune.

Referitor la înregistrarea cererii de chemare în judecată, martora AA. - grefier registrator în cadrul Judecătoriei Răcari în perioada ce interesează cauza, a declarat:

"acţiunea formulată de C. a fost primită de A. - judecător de serviciu, în biroul dumneaei. În mod cert autoarea acţiunii nu s-a prezentat la arhivă pentru depunerea cererii de chemare în judecată. Ulterior, judecătorul A. mi-a transmis acţiunea pe care eu am operat-o prin programul Ecris, rezultând completul dumneaei şi termenul 30 aprilie 2008. Am prezentat dosarul judecătorului A. care a stabilit măsurile ".

Martora O. - grefierul care a făcut parte din completul prezidat de A. a precizat că "în ceea ce priveşte repartizarea aleatorie a dosarelor civile, ajunsese cunoscut în timp că putea fi repartizat un anumit dosar unui anumit judecător, dacă era introdus în programul ECRIS într-o anumită zi a săptămânii. Ştiu că A. proceda în acest mod şi chiar o dată am fost prezentă când i-a spus lui AA. - grefier arhivar să aibă grijă să pice la ea o anumită acţiune pe care i-o dăduse pentru a

o înregistra. Am înţeles că pentru a fi repartizate lui A. anumite dosare pe care intenţiona să le judece ea, acestea trebuiau înregistrate în ziua de miercuri şi să fie între primele 7 - 8 dosare înregistrate.

Am mai constatat că în biroul lui A. veneau foarte multe persoane, părţi din dosare, inclusiv W. - secretarul oraşului Răcari, între cele două existând o relaţie de cumetrie. Ştiu că A. le dăduse dispoziţie jandarmilor care asigurau paza instanţei să nu consemneze în registre persoanele care veneau la dumneaei, ci numai pe cele care intrau în birourile grefierilor.

Am văzut-o pe W. intrând la A. în birou cu teancuri de hârtii, înţelegând că aceasta venea să depună acţiuni în numele altor persoane. În oraşul Răcari se auzise că persoanele care au probleme în instanţă, dacă ajung la W., aceasta le poate rezolva fiind foarte apropiată de preşedintele Judecătoriei Răcari - A.

Au existat multe situaţii în care A., dar şi fiica ei - BB. (în prezent decedată) îmi cereau comunicări din anumite dosare civile, pe care ulterior mi le aduceau deja semnate de părţi, iar eu eram obligată de preşedinta instanţei să-mi trec numele ca agent procedural, deşi eu practic nu îndeplinisem procedura. În situaţiile în care eu comunicam hotărârile, menţionam sub semnătura părţii şi datele din buletin, iar acest lucru îl făceam doar când părţile erau prezente în arhivă".

Referitor la cererea de chemare în judecată adresată instanţei în numele lui C., aceeaşi martoră a specificat că "acţiunea formulată de C. este tehnoredactată în aceeaşi manieră cu alte acţiuni redactate în numele altor persoane ori de fiica lui A. ori de W. Îmi dau seama de acest lucru după modul de aşezare în pagină şi acele spaţii mari între cuvinte, ele fiind practic tehnoredactate după un model, pentru că am mai întâlnit şi alte asemenea acţiuni, în alte dosare civile, judecate de A."

La filele x ale dosarului civil se regăsesc dovezile de îndeplinire a procedurii de citare care atestă primirea citaţiilor personal de către CC.

DD. - în calitate de petentă şi de către primarul comunei Tărtăşeşti - B., ca reprezentant al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti - intimată, precum şi de către serviciul de registratură al Instituţiei Prefectului Judeţului Dâmboviţa pentru Comisia Judeţeană de Fond Funciar - de asemenea intimată.

În urma verificării registrului de corespondenţă al Primăriei comunei Tărtăşeşti din perioada de referinţă, s-a constatat că, deşi citaţia a fost primită de către B., aceasta nu se regăseşte înregistrată în evidenţele primăriei.

La data de 30 aprilie 2008 - primul termen de judecată, a fost primită la dosar de către preşedintele completului - inculpata A. o aşa zisă "întâmpinare" formulată de Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti, semnată doar de către primarul B., în care se menţiona că se lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei, în funcţie de probele administrate.

Întâmpinarea nu poartă număr de înregistrare din partea emitentului, nu se regăseşte evidenţiată în registrele de corespondenţă ale Primăriei comunei Tărtăşeşti, iar în cuprinsul acesteia este lăsat spaţiu liber la numărul dosarului, fiind menţionat doar indicativul instanţei de judecată "284" şi anul "2008". De asemenea, se face referire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,75 ha., deşi prin cererea de chemare în judecată - primită personal de B., în numele intimatei Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti- se solicită 4,87 ha.

Modul în care a fost întocmită şi depusă la Dosarul civil nr. x/2008 întâmpinarea pretins formulată de Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti este total diferit faţă de procedura de lucru descrisă de însuşi inculpatul B., care a susţinut că în astfel de situaţii erau întocmite întâmpinări de către un avocat angajat de primărie prin care se solicita respingerea acţiunii şi erau semnate de el ca preşedinte al Comisiei, dar şi de secretarul acesteia.

În ceea ce priveşte înscrisul intitulat "întâmpinare" aflat la dosarului civil, B. a precizat în declaraţiile sale că l-a conceput personal şi a fost redactat pe calculator de către una din angajatele primăriei, secretarul comunei lipsind în perioada respectivă.

Referitor la poziţia Comisiei Locale Tărtăşeşti - în numele căreia B. a formulat întâmpinarea - faţă de cererea de chemare în judecată, în sensul de a lăsa la aprecierea instanţei în funcţie de probele administrate în cauză, acesta a motivat-o prin aceea că ar fi primit de la Judecătoria Răcari doar acţiunea formulată de C. nu şi alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate.

Tot din declaraţia lui B. rezultă că întâmpinarea a depus-o personal la o angajată din cadrul Arhivei Judecătoriei Răcari, iar la termenul de judecată menţionat în citaţia primită nu s-a prezentat nimeni, întrucât "începuse campania electorală".

Susţinerile inculpatului sunt contrazise, atât de propria declaraţie referitoare la procedura de întocmire a întâmpinărilor şi de participare a Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti în astfel de procese, cât şi de actele dosarului civil, respectiv întâmpinarea propriu-zisă care apare ca fiind primită de preşedintele instanţei şi al completului de judecată - inculpata A. - chiar în ziua şedinţei de judecată - 30 aprilie 2008, ceea ce poate atesta prezenţa lui B. la Judecătoria Răcari în ziua judecării cauzei şi totuşi neparticiparea sa la şedinţa respectivă.

Toate aceste aspecte, inclusiv faptul că la primirea citaţiei şi a copiei acţiunii introduse de C., B. - în calitate de primar al comunei şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar - ar fi trebuit să dispună efectuarea de verificări cu privire la existenţa vreunei cereri formulate în baza Legii nr. 247/2005 şi a hotărârii adoptate de comisie, iar ulterior să participe în şedinţa de judecată şi să se opună admiterii acţiunii, nu pot conduce decât la concluzia rezonabilă a unei înţelegeri între edil şi inculpata A., în sensul creării premiselor pronunţării unei hotărâri în favoarea lui C.

Un argument în plus în sprijinul celor de mai sus îl constituie şi faptul că, după pronunţarea sentinţei civile de către inculpata A., prin care s-a atribuit lui C. suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan, deşi a primit personal hotărârea - semnând pe dovada de comunicare a acesteia, B. nu a întreprins demersuri în vederea formulării recursului în termenul legal de către Comisia Locală Tărtăşeşti, ascunzând - astfel - existenţa dosarului civil în care comisia era parte (intimată) faţă de toţi funcţionarii primăriei cu atribuţii juridice şi de fond funciar, prin neînregistrarea în registrul de corespondenţă, atât a cererii de chemare în judecată, cât şi a hotărârii pronunţate.

Referitor la probele pe care magistratul judecător A. şi-a întemeiat hotărârea civilă adoptată în această cauză, la Dosarului civil nr. x/284/2008 al Judecătoriei Răcari se regăseşte declaraţia martorei H. - datată 30 aprilie 2008, conform căreia "bunicii petiţionarei M. şi N. au avut în proprietate până la colectivizare terenul în suprafaţă de 4,87 ha pe raza localităţii Bâldana, comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, teren care a fost preluat în mod abuziv de către CAP ".

Audiată fiind în prezenta cauză, martora H. - în vârstă de 78 ani la data la care se pretinde că ar fi fost audiată în dosarul civil respectiv, a susţinut că vecina sa - C. nu i-a solicitat vreodată să depună mărturie la Judecătoria Răcari, nu a fost prezentă la această instanţă, iar semnătura existentă pe declaraţia de martor aflată în dosarul respectiv nu îi aparţine, singura semnătură executată de ea fiind cea prin aplicarea amprentei, având în vedere că nu este şcolarizată.

Martora a oferit şi o explicaţie cu privire la existenţa datelor sale de identificare pe declaraţia din dosarul civil, constând în aceea că vecina sa, C., i-a solicitat actul de identitate pe motivul că ar fi avut nevoie de un martor la încheierea unei tranzacţii.

La aceeaşi dată de 30 aprilie 2008, preşedintele completului de judecată - A. a pronunţat sentinţa civilă nr. 1322 prin care a admis cererea formulată de petiţionara C., dispunând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa.

În practicaua hotărârii s-a menţionat că la apelul nominal s-a prezentat personal petiţionara C., lipsind intimatele: Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti şi Comisia judeţeană Dâmboviţa.

Legat de desfăşurarea efectivă a şedinţei de judecată trebuie menţionat că în caietul de note al grefierului de complet - O. nu există consemnări referitoare la acest dosar civil.

Deşi în considerentele sentinţei civile se face referire la înscrisuri depuse la dosar din care ar fi rezultat faptul că petiţionara este moştenitoarea defuncţilor N. şi M. - ca nepoată şi că aceştia apar cu suprafaţa totală de 4,87 ha., în dosarul civil respectiv nu se regăseşte niciun document care să confirme aceste menţiuni.

Astfel, în dosar nu există acte de stare civilă sau certificat de moştenitor care să confirme vocaţia succesorală a lui C., înscrisuri care să ateste faptul că autorii săi au deţinut suprafaţa solicitată şi care să facă dovada dreptului de proprietate, hotărârea comisiei locale de fond funciar prin care i-ar fi fost respinsă cererea de reconstituire, contestaţia formulată împotriva acesteia şi eventual hotărârea comisiei judeţene de fond funciar de respingere a contestaţiei.

În ceea ce priveşte necesitatea administrării înscrisurilor care sa ateste cele de mai sus, legile fondului funciar care au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 cuprind dispoziţii imperative cu privire la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.

În practica judiciară s-a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, cererea se depune la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în a căror rază teritorială se afla terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, regula de principiu fiind aceea că instanţele judecătoreşti nu se pot substitui organelor care potrivit legii au competenţa de a emite actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv comisiile şi organele administraţiei abilitate în acest sens.

Persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate care nu au urmat procedura administrativ jurisdicţională reglementată de lege nu pot pretinde direct instanţelor judecătoreşti emiterea unei hotărâri de reconstituire. Numai după parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de lege persoana nemulţumită se poate adresa cu plângere la instanţă.

Dispoziţiile legii speciale trebuie avute în vedere şi prin prisma normelor generale, mai exact a art. 109 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit căruia "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

În plus, conform art. 114 din C. proc. civ. "La primirea cererii de chemare în judecată preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. (2) şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea ".

Văzând toate aceste dispoziţii legale obligatorii, se constată că magistratul judecător A., atât la primirea cererii de chemare în judecată, cât şi pe parcursul judecării Dosarului civil nr. x/2008 nu a întreprins niciun demers pentru verificarea îndeplinirii de către reclamanta C. a procedurii prealabile instituită de legea fondului funciar.

Or, în situaţia constatării de către magistratul judecător a neîndeplinirii procedurii administrative obligatorii în faţa instanţei de judecată, în practica judiciară s-a statuat că cererea de chemare în judecată, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate, se respinge, ca inadmisibilă.

Din probele administrate în cauză, a rezultat în mod indubitabil că sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Răcari conţine menţiuni nereale cu privire la: judecarea cauzei în şedinţă publică - existând suspiciunea rezonabilă că şedinţa de judecată nu a avut loc în realitate; prezenţa petiţionarei C. în şedinţa de judecată, audierea martorei H.; depunerea de înscrisuri la dosar care ar fi atestat calitatea de moştenitor a lui C. pentru suprafaţa solicitată de 4,87 ha. care anterior colectivizării ar fi aparţinut bunicilor său - M. şi N.

Mai mult decât atât, grefierul de şedinţă - martora O. a arătat că dosarul civil respectiv nu a fost judecat în şedinţă publică - dat fiind şi faptul că nu a consemnat în caietul său menţiunile referitoare la desfăşurarea respectivei şedinţe. Martora a mai precizat că a tehnoredactat sentinţa civilă pronunţată de preşedintele completului - A. urmând un model impus de aceasta, în care a preluat date rezultate din acţiunea formulată şi din celelalte înscrisuri ale dosarului.

Referitor la declaraţia martorei H. aflată la dosarului civil, pe care se află semnătura sa în calitate de grefier de şedinţă, martora O. a precizat că nu a văzut persoana respectivă - având în vedere că judecarea cauzei nu s-a făcut în şedinţă publică, modelul declaraţiei nu este cel folosit de ea în mod uzual, însă a semnat-o, întrucât se afla printre actele dosarului în momentul în care judecătorul A. i l-a predat cu solicitarea de a tehnoredacta hotărârea.

Din declaraţia martorei O. a mai rezultat că dovezile de comunicare a hotărârii pronunţate, respectiv cele ce trebuiau trimise Primăriei comunei Tărtăşeşti şi petiţionarei C., i-au fost solicitate de A., aceasta restituindu-i-le ulterior cu semnăturile destinatarilor.

Însăşi inculpata C. - pretinsa autoare a acţiunii a precizat că cererea de chemare în judecată aflată la dosarului civil nu a fost formulată de ea, iar semnătura existentă pe aceasta nu-i aparţine.

Cu ocazia audierii sale, inculpata C. nu a putut oferi nicio explicaţie pertinentă cu privire la existenţa în dosarul civil menţionat a unei alte cereri de chemare în judecată decât cea olografă pe care ea a susţinut că a formulat-o şi depus-o personal la Judecătoria Răcari.

Cu toate acestea, C. şi-a însuşit menţiunile din cererea respectivă, arătând că sunt identice cu cele scrise de ea. Pe baza acelor informaţii false, nedocumentate - cu intenţie - de completul investit cu judecarea cauzei (întrucât se cunoştea de la început nerealitatea acestora şi soluţia contrară legii ce trebuia adoptată) C. a obţinut dreptul de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa printr-o hotărâre judecătorească adoptată de judecător A. cu încălcarea flagrantă a normelor imperative de procedură civilă şi dispoziţiilor legale ce reglementează materia fondului funciar, în detrimentul unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti, ale cărei interese legitime au fost vătămate prin obligarea Comisiei locale de fond funciar la atribuirea către petentă a suprafeţei menţionate, suprafaţă ce constituie, totodată, un folos necuvenit pentru cea din urmă.

La data de 8 august 2008 a fost transmisă, prin fax, de la Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa către Primăria Comunei Tărtăşeşti, cererea înregistrată sub nr. x din 4 august 2008, pretins formulată de C. prin care aceasta solicita comisiei judeţene de fond funciar să se ia act de Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Cererea respectivă a fost repartizată de către noul primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa - D. - secretarului comunei, martora P. care, în urma verificărilor efectuate în evidenţele comunei, a constatat că autoarea solicitării nu a formulat cereri de reconstituire a vreunei suprafeţe de teren în baza legilor fondului funciar. S-a mai constatat că, în baza Legii nr. 18/1991, N. - autoarea lui C., formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 1,25 ha., suprafaţă ce se regăseşte în registrul agricol din perioada 1959 - 1960, validată de Comisia Judeţeană de fond funciar, pentru care s-a şi emis Titlul de proprietate nr. x din 6 iulie 1998.

În sensul celor de mai sus, a fost emisă Adresa nr. x din 11 august 2008 a Primăriei comunei Tărtăşeşti, sub semnătura primarului D. şi a secretarului comunei P. care a şi întocmit-o, adresă ce a fost transmisă ca răspuns Comisiei Judeţene de fond funciar Dâmboviţa.

În legătură cu împrejurările de mai sus, secretarul comunei Tărtăşeşti - martora P. a susţinut că "în mod normal, în astfel de cauze având ca obiect Legea nr. 247/2005, instanţa solicita Primăriei cererea formulată conform Legii 247/2005 şi actele anexate, precum şi copii după registrele agricole [...] "în cazul C. am constatat că nu s-au solicitat înscrisuri de către instanţă şi deci nu am ştiut de existenţa dosarului până în luna august 2008"f...J."Dl. B. niciodată nu mi-a spus de existenţa acestui dosar şi a acestei hotărâri pronunţată ".

Referitor la corespondenţa purtată cu Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa, inculpatul D. a depus în apărare, cu ocazia audierii în prezenta cauză, Adresa nr. x din 18 august 2008 emisă de respectiva autoritate, înregistrată la Primăria comunei Tărtăşeşti sub nr. x din 22 august 2008, prin care - cu referire la răspunsul Comisiei Locale Tărtăşeşti mai sus menţionat - i se comunică faptul că nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti constituie infracţiune, iar pentru executarea acesteia este necesară înaintarea către Comisia Judeţeană Dâmboviţa a propunerii pentru a se lua act de dispozitivul sentinţei, în vederea validării suprafeţei reconstituite şi adoptării unei hotărâri.

Inculpatul D. a susţinut că a înţeles din conţinutul adresei semnată din partea Prefecturii şi de către jurista EE. despre care ştia că este bună prietenă cu W. - sora lui C., că i se solicita să dea curs hotărârii, dar şi că exista posibilitatea promovării unei căi extraordinare de atac şi obţinerii unei hotărâri prin care să se suspende punerea în executare a sentinţei Judecătoriei Răcari.

În aceste împrejurări, s-a solicitat Judecătoriei Răcari eliberarea în copie a Dosarului civil nr. x/2008, demers în urma căruia, la data de 28 august 2008, Comisia Locală de fond funciar, prin reprezentant convenţional (avocat FF. din cadrul Baroului Dâmboviţa) a declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008. Calea de atac apare ca tardiv formulată, hotărârea fiind comunicată sub semnătură de primire fostului primar B. la 19 mai 2008, dată de la care curgea termenul de recurs de 15 zile.

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Dâmboviţa a hotărât suspendarea soluţionării recursului pe motivul neprezentării părţilor, iar ulterior, prin decizia nr. 53 din 12 ianuarie 2010, instanţa a constatat perimat recursul civil declarat de Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti.

Astfel, prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 în Dosarul nr. x/2008, cu încălcarea în mod intenţionat a dispoziţiilor legale în materia fondului funciar, respectiv ale Legii nr. 247/2005 şi ale H.G. nr. 890/2005, în baza căreia comisia locală de fond funciar a fost obligată la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa în favoarea Iui C., în condiţiile în care nici aceasta şi nici autorii săi nu avea dreptul la reconstituire, magistratul judecător A. a cauzat o vătămare a intereselor legitime ale unităţii administrativ teritoriale şi în acelaşi timp un folos necuvenit pentru C., constând în dreptul de proprietate asupra terenului respectiv.

Deşi inculpatul D. a susţinut în apărare că - în condiţiile în care a invocat nelegalitatea hotărârii Judecătoriei Răcari - i s-a impus de către Instituţia Prefectului să o pună în executare - acest lucru nu s-a realizat până în primăvara anului 2011, când i-a condiţionat lui C. punerea în posesie pe suprafaţa de 4,87 ha. de emiterea unei procuri pe numele unui angajat al primăriei - GG. (şoferul său), care să se ocupe de obţinerea titlului de proprietate şi eventual găsirea unor cumpărători în vederea vânzării terenului.

Această împrejurare a rezultat, atât din declaraţia inculpatei C., cât şi din cea a martorului GG.

Urmare acestei înţelegeri, care ascunde, de fapt, interesul edilului pentru terenul în cauză, la data de 4 mai 2011, în numele Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, D. a formulat o cerere, pe care a semnat-o personal, singur, şi prin care a solicitat Judecătoriei Răcari eliberarea Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 în 6 exemplare.

Astfel, la data de 9 mai 2011 a fost autentificată sub numărul x la Biroul Notarului Public "HH." din comuna Conteşti, judeţul Dâmboviţa, procura specială prin care C. îl împuternicea pe GG. să obţină titlul de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. reconstituită în baza Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunţată de Judecătoria Răcari şi să-l vândă cui va crede de cuviinţă, la preţul pe care îl consideră avantajos.

În legătură cu împrejurările de mai sus, martorul GG. a relatat organelor de anchetă:

"În primăvara anului 2011 când eram încă angajat la primărie, primarul D. mi-a cerut să merg acasă la C. din satul Bâldana să o iau de acolo cu maşina primăriei şi să o conduc la notarul HH. din Răcari, urmând să ne întâlnim cu toţii la notar. Pe drum spre biroul notarial C. pe care o cunoşteam fiind consăteni mi-a spus că discutase cu primarul D. ca să-mi dea procură pentru a-i vinde terenurile.

Când am ajuns la notar acolo ne aştepta D. care cred că discutase cu notarul întrucât procura era deja făcută iar C. a semnat-o. [...]

Procura a fost luată de D. care mi-a cerut să o duc pe C. acasă. Ulterior, l-am întrebat pe primar de ce sunt eu împuternicit, iar el mi-a răspuns ca de obicei scurt şi autoritar să-mi văd de treabă că ştie el ce face. Citisem în procura respectivă că trebuia să mă ocup de obţinerea titlului de proprietate pentru C. şi să-i vând terenurile. Nu am făcut nimic din tot ce scria acolo eu înţelegând că acea procura era formală şi că exista o înţelegere între D. şi C.".

La scurt timp după acest moment, mai exact la data de 24 mai 2011, D. a fost arestat preventiv pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, în Dosarul nr. x/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie şi s-a aflat în detenţie până la data de 30 martie 2012.

Anterior punerii sale în libertate, respectiv la data de 27 martie 2012, a avut loc şedinţa Comisiei Locale de fond funciar condusă de viceprimarul II., în care au fost analizate 14 cazuri cuprinse în nota de prezentare nr. x din 27 martie 2012 în vederea înaintării lor Comisiei judeţene de fond funciar, pentru a fi discutate în şedinţa din 12 aprilie 2012, cu propuneri de validare/invalidare a dreptului de proprietate.

Atât procesul-verbal al şedinţei Comisiei locale (înregistrat sub numărul x din 3 aprilie 2012 la Primăria comunei Tărtăşeşti), cât şi nota de prezentare a celor 14 cazuri analizate au fost tehnoredactate de către L. - referent în cadrul Primăriei comunei Tărtăşeşti cu atribuţii pe linie de urbanism şi cadastru.

Însă, înaintea transmiterii acestor documentaţii la Comisia Judeţeană de fond funciar, la revenirea lui D. în primărie, acesta i-a solicitat referentului L. să completeze, atât procesul-verbal al şedinţei din 27 martie 2012, cât şi nota de prezentare aferentă acestuia cu alte două cazuri, respectiv cel referitor la autorii M. şi N. pentru care s-a propus validarea suprafeţei de 4,87 ha. conform Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 şi cel vizând pe autoarea V., în sensul modificării Titlului de proprietate nr. x din 28 decembrie 2005 emis pe numele acesteia din urmă, constând în corecţie tarla, parcelă, vecinătăţi.

Completările aduse procesului-verbal de şedinţă şi notei de prezentare au fost semnate de primarul D. ca preşedinte al Comisiei Locale de fond funciar, de secretarul comunei şi implicit al Comisiei - P. şi de către referentul L.

În documentaţia transmisă de Primăria comunei Tărtăşeşti unităţii noastre de parchet, referitoare la cazul C., se regăseşte o cerere olografă datată 7 martie 2012, adresată primarului comunei, ce apare ca fiind formulată de GG. ca împuternicit al lui C. prin care solicită punerea în aplicare a Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Referitor la această cerere, martorul GG. a declarat că nu este întocmită şi nici semnată de el şi nici nu a cunoscut de existenţa acesteia până în momentul în care i-a fost prezentată de organele de anchetă.

Conform atribuţiilor de serviciu, martora L. a procedat la întocmirea fişelor de punere în posesie cu suprafeţele propuse a fi reconstituite, fişe ce urmau să însoţească documentaţiile transmise Comisiei Judeţene de fond funciar.

L. a întocmit fişa de punere în posesie pentru autorii N. şi M. cu suprafeţele ce i-au fost indicate de către primarul comunei - D. şi din care unele se aflau în intravilanul localităţii Tărtăşeşti, deşi reconstituirea dreptului de proprietate ar fi trebuit realizată cu suprafeţe din extravilanul respectivei comune, aşa după cum se specifica în hotărârea judecătorească.

Potrivit declaraţiilor sale date în faţa organelor judiciare, martora L. i-ar fi atras atenţia la acel moment primarului în funcţie D. că acele suprafeţe indicate de el spre a fi menţionate în fişa de punere în posesie la categoria extravilan se regăseau - de fapt - în intravilanul localităţii, însă, neputându-se opune insistenţelor acestuia şi nici autorităţii sale - a semnat documentul în forma în care i-a fost cerut, alături de secretarul comunei - P. şi de primar.

Fişa de punere în posesie a fost verificată de către angajaţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa - consilier JJ. şi tehnician cadastru KK. care au avizat-o, împreună cu martorul LL. - directorul instituţiei, neconstatând suprapuneri între suprafeţele propuse a fi atribuite şi cele aflate în evidenţe, care aveau deja numere cadastrale. Această situaţie a fost posibilă, aşa după cum susţin martorii sus-menţionaţi, întrucât programele informatice deţinute şi utilizate la nivelul Oficiului de Cadastru şi

Publicitate Imobiliară Dâmboviţa făceau imposibilă constatarea unor eventuale suprapuneri ale imobilelor aflate în evidenţele instituţiei peste terenuri care nu erau înregistrate din punct de vedere cadastral.

Astfel, fişa de punere în posesie pentru C., cuprinzând menţiuni nereale a fost depusă la Comisia Judeţeană Dâmboviţa care, prin Amendamentul nr. 3.900 din 23 aprilie 2012 a validat dreptul de proprietate al acesteia, ca moştenitoare a autorilor M. şi N. şi a emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012, pentru suprafaţa totală de 4,87 ha. menţionată la categoria extravilan compusă din: 10.162 mp în tarlaua x, parcela x; 10.057 mp în tarlaua x, parcela x; 5.414 mp în tarlaua x, parcela x; 1.070 mp în tarlaua x, parcela x; 1524 mp în tarlaua x, parcela x; 2.912 mp în tarlaua x, parcela x; 1.427 mp în tarlaua x, parcela x; 888 mp în tarlaua x, parcela x; 1.461 mp în tarlaua x, parcela x, 4.000 mp în tarlaua x, parcela x, 1684 mp în tarlaua x, parcela x; 2.054 mp în tarlaua x, parcela x, 1.550 mp în tarlaua x, parcela x, 3.497 mp în tarlaua x, parcela x, 1.000 mp în tarlaua x, parcela x, deşi, în realitate unele din aceste suprafeţe se aflau în intravilanul localităţii.

La data de 15 iunie 2012, la Biroul Notarului Public "HH." din oraşul Răcari, judeţul Dâmboviţa, a fost autentificat sub numărul x contractul de vânzare-cumpărare încheiat între GG. ca mandatar al vânzătoarei C. şi MM. (naşul de cununie al lui D.) - cumpărător, având ca obiect două dintre suprafeţele menţionate în titlul de proprietate, respectiv cea de 2912 mp din tarlaua x, parcela x şi cea de 2.054 mp din tarlaua x, parcela x (în total 4.966 mp), preţul fiind de 10.000 RON.

În contractul de vânzare-cumpărare, cele două suprafeţe sunt menţionate la categoria reală - intravilan, deşi, conform titlului de proprietate, acestea fuseseră atribuite în extravilanul localităţii Tărtăşeşti, întrucât în documentaţia prezentată notarului public în vederea încheierii şi autentificării contractului de vânzare- cumpărare au fost depuse Certificatele de urbanism nr. 152 şi 153 din 12 iunie 2012 eliberate de Primăria comunei Tărtăşeşti, sub semnătură primarului D., a secretarului P. şi a referentului L.

Martorul GG. a declarat că s-a prezentat la biroul notarului public menţionat la solicitarea primarului D. în vederea semnării actului de vânzare-cumpărare ca împuternicit al lui C., neavând nicio implicare în tranzacţia respectivă, în afara semnăturilor depuse pe actele autentice.

Probele administrate în cauză au demonstrat că adevăratul beneficiar al suprafeţelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menţionat era inculpatul D. şi nu cumpărătorul din acte (naşul său) - MM. (angajat ca paznic la NN.), care a susţinut în mod nereal că înţelegerea cu privire la tranzacţie a încheiat-o cu GG.

GG. - mandatat de C., însă nu a fost interesat să vadă unde sunt situate terenurile, nici înainte de semnarea contractului, nici ulterior acestui moment.

Interesul pentru achiziţionarea terenurilor atribuite lui C. a fost manifestat de inculpatul D. încă din anul 2011, când i-a solicitat lui C. să-l împuternicească pe angajatul primăriei să obţină titlul de proprietate şi să vândă terenurile, interes menţinut şi în anul 2012 (după eliberarea din penitenciar) prin indicarea amplasamentului suprafeţelor aflate în intravilanul localităţii Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa cu ocazia întocmirii fişei de punere în posesie de către subordonata sa - L.

Prin atribuirea suprafeţelor de teren menţionate în titlul de proprietate către C. au fost prejudiciate interesele legale ale altor persoane care deţineau terenuri pe acele amplasamente.

Astfel, suprafaţa de 2912 mp situată în tarlaua x, parcela x - în intravilan, care a şi făcut obiectul vânzării către MM. se suprapune cu cea de aproximativ 2.000 mp deţinută în posesie de K. din comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, reprezentată de G., pe care se află mijloacele fixe ale societăţii, teren pentru care posesorul a achitat impozit anual începând cu anul 1993.

De asemenea, suprafaţa de 2.054 mp situată în tarlaua x, parcela x - în intravilan - ce a făcut obiectul contractului încheiat cu MM. - se suprapune cu cea de 1.000 mp proprietatea lui E. - achiziţionată de acesta încă din anul 1973 prin act autentic de vânzare-cumpărare, precum şi cu o altă suprafaţă de 1.000 mp alăturată acesteia, aparţinând domeniului privat al comunei Tărtăşeşti, aferentă construcţiei, reprezentând fostul sediu al unităţii administrativ teritoriale.

Cu privire la această din urmă suprafaţă (de 1.000 mp) s-a constatat că la momentul atribuirii către C. terenul se afla în folosinţa gratuită a Parohiei Bâldana către care a fost predat la 25 iulie 2001 de Consiliul Local al comunei Tărtăşeşti (în urma unei hotărâri adoptată de acest organism) pe o perioada de 25 ani.

În aceste condiţii, prin întocmirea fişelor de punere în posesie - la iniţiativa primarului în funcţie D. - şi emiterea titlului de proprietate în favoarea lui C. pentru terenurile menţionate, care au intrat în circuitul civil prin transferul dreptului de proprietate în formă autentică în condiţiile arătate, au fost prejudiciate interesele legitime ale comunei Tărtăşeşti şi ale părţilor civile E. şi G. - ca reprezentant al SA K., care au fost deposedaţi de suprafeţele deţinute.

Partea civilă E. a relatat organelor de anchetă împrejurările în care a aflat că pe terenul - proprietatea sa - a fost emis un titlu de proprietate pe numele lui C.:

"În anul 2012 am fost contactat de noul primar al com. Tărtăşeşti - OO., care mi-a spus că vrea să discute cu mine, întrucât intenţiona să construiască pe terenul meu de 1.000 mp, precum şi pe cel alăturat, deţinut de Parohia Bâldana, o piaţă agroalimentară. În principiu, am fost de acord şi am mers la Primăria Tărtăşeşti pentru a discuta detalii.

În această împrejurare primarul comunei mi-a spus că descoperise că pe terenul meu şi al fostei Primării Bâldana fusese emis un titlu de proprietate chiar în anul 2012, cu puţin timp înainte de alegeri, pe numele lui C. din com. Tărtăşeşti, sat Bâldana. Totodată, mi-a arătat şi o hotărâre a Judecătoriei Răcari, pronunţată de judecător A., prin care fusese atribuită lui C. suprafaţa de 4,87 ha în extravilanul com. Tărtăşeşti. Examinând hotărârea respectivă am constatat că în acel proces fusese audiată ca martor o vecină de-a noastră, în vârstă, H., care cunoştea foarte bine realitatea în ceea ce priveşte proprietarul de fapt şi de drept al terenurilor, ea ajutându-l de multe ori pe bunicul meu la muncile agricole de pe acest teren.

O cunoşteam pe C. din satul Bâldana şi ştiam că este sora lui W. (n-a.: W.) - secretarul oraşului Răcari, judeţul Dâmboviţa. Mi-am dat seama că tot ceea ce se întâmplase fusese creaţia acestei din urmă doamne care avea relaţii peste tot, inclusiv la Judecătoria Răcari, adică la doamna judecător A. cu care este cumătră ".

La rândul său, reprezentantul SA K. - G. a precizat următoarele:

"În cursul anului 2012, E. - o rudă mai îndepărtată, inginer horticol de profesie, care deţine şi el în proprietate o suprafaţă de teren în satul Bâldana, situat la aproximativ 400 m de terenul deţinut de societatea mea, mi-a spus că nu mai am nici magazia, nici terenul, întrucât mi-au fost luate de către fostul primar D. şi atribuite lui C. cu titlu de proprietate. O cunosc pe C. pentru că este din satul Bâldana şi ştiu că este sora secretarei oraşului Răcari, W. E. mi-a mai comunicat că şi el este în aceeaşi situaţie, întrucât şi terenul moştenit de la mama lui a fost atribuit tot lui C.

Împreună cu E. am luat legătura cu avocatul FF. de la Baroul Dâmboviţa care deţinea o copie a titlului de proprietate emis pe numele lui C. şi consultându-l cu toţii am constatat că, atât suprafaţa deţinută de mine, cât şi terenul lui E., dar şi al altor cetăţeni din Bâldana, inclusiv al Parohiei Bâldana (preotul PP.) erau menţionate pe acesta, la categoria de folosinţă extravilan, deşi terenurile erau intravilane.

După această discuţie, m-am interesat la Primăria com. Tărtăşeşti, respectiv la actualul primar OO. şi acesta mi-a confirmat situaţia în sensul că, atât terenul meu, cât şi alte suprafeţe pentru care existau deja acte de proprietate fuseseră atribuite de către fostul primar D. lui C."

II. Cazul J.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15 martie 1989 la Notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucureşti, F., personal şi în calitate de reprezentant al fiicei sale minore - F., a vândut către J. locuinţa situată în municipiul Bucureşti, str. x, terenul aferent acesteia în suprafaţă de 300 mp, urmând regimul juridic al art. 30 din Legea nr. 58/1974 (dobânditorului locuinţei atribuindu-se teren în folosinţă pe durata existenţei construcţiei).

În urma apariţiei Legii fondului funciar nr. 18/1991, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (3) ale acestui act normativ, prin Ordinul Prefectului Municipiului Bucureşti nr. 300 din 18 septembrie 1997, terenul de 300 mp a fost trecut în proprietatea lui J., fapt atestat prin Certificatul nr. x eliberat la 19 septembrie 1997 de Prefectura Municipiului Bucureşti.

Această suprafaţă de 300 mp făcea parte dintr-un lot de 700 mp pe care părinţii lui F. îl deţineau din anul 1954, fiind preluat de la QQ. (fără acte autentice) pe baza unor chitanţe de mână, edificând în acelaşi an - fără autorizaţie - locuinţa ce a făcut obiectul vânzării către J.

Ulterior, în anul 1997, F. a semnat o chitanţă de vânzare-cumpărare prezentată de J. - purtând data de 10 martie 1988, ce avea ca obiect suprafaţa de 400 mp - grădină de zarzavat, situată pe strada x nr. 108 - 110, Sector 2 Bucureşti (lângă cei 300 mp şi parte din lotul de 700 mp), pentru care prima ar fi primit de la cel de-al doilea preţul de 11.000 RON (aspect negat de F. cu ocazia audierii în prezenta cauză).

În anul 1998, J. a formulat o acţiune, înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 sub nr. x/1998, prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiunea mai mare de 30 ani, realizată prin joncţiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Bucureşti, str. x, compus din teren în suprafaţă de 400 mp

Prin Sentinţa civilă nr. 12.430 din 27 septembrie 1999, Judecătoria Sectorului 2 a admis acţiunea formulată, constatând că reclamantul a obţinut dreptul de proprietate asupra terenului de 400 mp ca urmare a uzucapiunii de 30 ani, prin joncţiunea posesiilor.

Hotărârea a fost atacată cu apel de către F. care a invocat în motivare nerespectarea de către J. a unei tranzacţii încheiată între ei în formă autentică ce avea ca scop stingerea litigiului prin pronunţarea unei hotărâri de convenient care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, tranzacţie ce nu a fost respectată de J. şi nici prezentată instanţei de judecată.

Prin Decizia nr. 768 A din 7 martie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2000, a fost admis apelul declarat de F., însă nu pe considerentele exprimate de apelantă, ci pe fond - în sensul că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru constatarea uzucapiunii şi joncţiunea posesiilor.

Recursul declarat de J. împotriva acestei hotărâri a fost respins irevocabil ca insuficient timbrat, prin Decizia nr. 2127 din 16 iunie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, în Dosarul nr. x/2000.

După pronunţarea acestei hotărâri, F. a achitat periodic la Primăria Sectorului 2 Bucureşti impozitul aferent suprafeţei de 400 mp, până în anul 2009 - când a constatat că la rolul fiscal proprietarul acestei suprafeţe devenise o altă persoană - I., în baza unei hotărâri judecătoreşti ce ţine loc de act autentic, pronunţată de Judecătoria Răcari.

Între J. şi această I. a existat o relaţie apropiată, cei doi locuind împreună într-un imobil compus din teren şi casă, situate în oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa, achiziţionate prin contract de vânzare-cumpărare în formă autentică în anul 2002 de către J. Totodată, între cei doi a existat o înţelegere, în sensul că J. să-i vândă lui I. proprietăţile, în schimbul asumării de către aceasta a obligaţiei de întreţinere până la sfârşitul vieţii.

Această înţelegere s-a materializat în primă fază prin întocmirea unei chitanţe între cei doi denumită "contract de întreţinere" datată 20 ianuarie 2007 şi a avut ca obiect casa de locuit şi terenul din str. x, oraş Titu, ulterior, pe rolul Judecătoriei Răcari fiind înregistrată sub numărul x/2007 cererea de chemare în judecată formulată de I. împotriva lui J., având ca obiect emiterea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic în legătură cu imobilul respectiv.

Cauza a fost repartizată iniţial aleatoriu completului prezidat de R. care, la data de 28 iunie 2007, a formulat o cerere de abţinere în temeiul art. 27 pct. 1 din C. proc. civ. (n.a.: R. era nepoata lui J., în prezent decedat).

În urma acestui incident procedural, dosarul a fost repartizat completului prezidat de RR., care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1994 din 29 iunie 2007, prin care fost admisă cererea, constatându-se intervenită între părţi vânzarea-cumpărarea imobilului - casă de locuit.

La data de 25 iunie 2008 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, sub numărul x/2008, acţiunea având ca obiect hotărâre care ţine loc de act autentic, pretins formulată de I. din oraşul Titu, judeţul Dâmboviţa împotriva lui J., cu acelaşi domiciliu, prin care a solicitat instanţei să se constate că pârâtul i-a vândut suprafaţa de 400 mp teren curţi construcţii, situată în municipiul Bucureşti, str. x.

În motivarea acţiunii, autoarea cererii a susţinut că la data de 3 mai 2005, pârâtul J. i-ar fi vândut - prin înscris sub semnătură privată intitulat "chitanţa de vânzare-cumpărare" - suprafaţa menţionată, pe care acesta o deţinea conform unei chitanţe de vânzare-cumpărare din 1988. Se mai precizează în cerere că preţul vânzării a fost de 6.000 RON şi s-a achitat integral la data încheierii chitanţei.

La cererea de chemare în judecată au fost ataşate următoarele înscrisuri ce constituie filele x ale dosarului civil:

- o chitanţă de vânzare-cumpărare datată 10 martie 1988, încheiată între F. din municipiul Bucureşti ca vânzător şi J. - cumpărător, având ca obiect suprafaţa de 400 mp situată în municipiul Bucureşti, str. x, despre care se menţionează că este grădină de zarzavat;

- o chitanţă de vânzare-cumpărare - în original - (scrisă cu pix cu pastă de culoare verde), încheiată între J. în calitate de vânzător şi I. - cumpărător, pentru suprafaţa de 400 mp situată în municipiul Bucureşti, str. x, despre care se menţionează că J. ar fi deţinut-o din anul 1988 în baza chitanţei de vânzare-cumpărare şi a folosit-o ca grădină de zarzavat. Pe chitanţa respectivă nu apare semnătura vânzătorului, doar cea a cumpărătorului I. şi a martorilor menţionaţi în cuprinsul ei: SS. - sora lui I. şi TT. - fratele lui J. Preţul vânzării, conform actului sub semnătură privată, a fost de 6.000 RON.

- un certificat de atestare a dreptului de proprietate emis la 19 septembrie 1997 sub nr. x de Prefectura Municipiului Bucureşti ce atestă că terenul situat în Bucureşti, str. x, în suprafaţă de 300 mp a fost trecută în proprietatea lui J. prin Ordinul Prefectului nr. 300 din 18 septembrie 1997, fiind inclusă în tabelul anexă la poziţia 6, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, însă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, terenul respectiv nu face parte din cei 400 mp, fiind aferent unei case de locuit pe care J. a achiziţionat-o anterior - prin act autentic de vânzare-cumpărare - tot de la F., cele două suprafeţe: de 300 m.p., respectiv 400 mp, aflându-se una lângă alta.

Judecarea cauzei a revenit completului C3 - condus de A. - Preşedintele Judecătoriei Răcari, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 17 septembrie 2008.

La dosarului civil se regăseşte o cerere nedatată, pretins formulată de I. prin care se solicită preschimbarea termenului de judecată, pe motiv că pârâtul este foarte bolnav, iar starea sănătăţii acestuia, dată fiind vârsta înaintată, este foarte gravă.

Cererea de preschimbare apare ca fiind primită la data de 26 iunie 2008 (a doua zi după înregistrarea dosarului) de către judecător A., aceasta fixând termen de judecată în aceeaşi zi, în cunoştinţa părţilor J. şi I.

Astfel, aşa cum s-a menţionat prin încheierea din 26 iunie 2008, completul format din preşedinte A. şi grefier O. a admis cererea de preschimbare, acordând termen de judecată în aceeaşi zi, când s-a şi pronunţat Sentinţa civilă nr. 2016 (hotărâre ce ţine loc de act autentic), prin care a fost admisă cererea reclamantei şi s-a constatat că între părţi a intervenit vânzarea-cumpărarea terenului în suprafaţă de 400 mp situat în strada x nr. 108 - 110 Sector 2 Bucureşti aflat în continuarea suprafeţei de 300 mp conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x, preţul de 6.000 RON fiind achitat de reclamanta cumpărătoare.

În partea introductivă a hotărârii se menţionează că părţile au fost prezente şi că instanţa a luat din oficiu interogatoriul pârâtului J.

Aceste menţiuni nu corespund realităţii, însuşi J. susţinând că nu a fost prezent niciodată la Judecătoria Răcari pentru a participa la acest proces intentat de I.

Din declaraţia acestuia mai rezultă că în anul 1989 a cumpărat de la F. o casă situată în municipiul Bucureşti, str. x, terenul aferent acesteia de 300 mp neputând face la acel moment obiectul tranzacţiei. Ulterior, ca proprietar al construcţiei a obţinut şi dreptul de proprietate asupra terenului - atestat printr-un certificat emis de Prefectura Municipiului Bucureşti.

J. a susţinut că în spatele locuinţei se afla o grădina de zarzavat în suprafaţă de 400 mp aparţinând tot lui F., cu care a convenit să o cumpere, dar pentru că nici aceasta nu deţinea act de proprietate au încheiat o chitanţă de mână. Ulterior, J. a promovat o acţiune în constatare având ca obiect hotărâre care să ţină loc de act autentic cu privire la această tranzacţie, însă a pierdut procesul în faza recursului, astfel că titulara unei potenţiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului a rămas F.

J. a mai arătat că, deşi a făcut cunoscută situaţia menţionată lui I., aceasta a acceptat să preia pretinsul său drept de proprietate asupra terenului respectiv în contul unei obligaţii de întreţinere asumată faţă de el şi au încheiat o chitanţă de mână în care s-a consemnat în mod nereal că s-ar fi achitat preţul de 6.000 RON.

Având în vedere că el nu deţinea act de proprietate pentru suprafaţa de 400 mp, vânzarea-cumpărarea terenului nu s-a putut realiza în formă autentică la un birou notarial, împrejurare în care - la iniţiativa lui I. - au ales soluţia unui proces civil, mai precis promovarea unei acţiuni în constatare la Judecătoria Răcari, unde aceasta ar fi susţinut că va "rezolva" situaţia - a relevat J.

La rândul sau, I. a declarat că având o relaţie de concubinaj cu J. a convenit cu acesta să preia de la el dreptul de proprietate asupra unei case de locuit pe care cel din urmă o deţinea în oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa şi a unui teren de 400 mp din Municipiul Bucureşti, în ambele cazuri vânzarea-cumpărarea realizându-se prin procese civile, având ca obiect hotărâre care să ţină loc de act autentic.

Martora I. a susţinut să semnăturile existente pe cererea de chemare în judecată şi cea de preschimbare a termenului aflate în Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari nu-i aparţin, acestea fiind executate de UU.

J., care s-a ocupat de depunerea lor la instanţa de judecată, unde avea o nepoată magistrat (n.a.: judecător R.). Este vizibil - de altfel - că cele două semnături nu sunt executate de I.

Tot din declaraţia martorei a mai rezultat că împreună cu J. s-a prezentat la Judecătoria Răcari unde au fost conduşi de către nepoata primului - judecător R. - într-un birou în care se aflau judecătorul RR. şi "o doamnă blondă în jur de 50 ani". Judecătorul RR. a fost cel care le-a adresat întrebări, însă hotărârea a fost emisă de judecător A.

Acest aspect cuprins în declaraţia menţionată trebuie avut în vedere în raport cu cealaltă cauză civilă înregistrată în anul 2007, pe rolul Judecătoriei Răcari (Dosar nr. x/2007) care - într-adevăr a fost soluţionată de magistratul judecător RR. (prin Sentinţa civilă nr. 1994 din 29 iunie 2007, aşa cum s-a arătat în cele ce preced), existând - astfel - posibilitatea ca martora să confunde momentele în care a fost prezentă la instanţa de judecată.

Concluzia că părţile din Dosarul civil nr. x/2008 nu au fost prezente la instanţă şi cu atât mai mult în şedinţa publică pretins condusă de A. la data de 26 iunie 2008 este susţinută şi de grefierul de şedinţă O., care a arătat în declaraţia dată la unitatea noastră de parchet că nu a văzut părţile din procesul respectiv, că acest dosar nu este menţionat în caietul său de grefier din care rezultă că în luna iunie 2008 şedinţe de judecată au avut loc la datele de 25 iunie 2008 şi 30 iunie 2008, nu şi la 26 iunie 2008. Martora O. a mai precizat că şi în situaţia în care dosarul ar fi fost soluţionat în camera de consiliu ca urmare a cererii de preschimbare a termenului, ar fi fost chemată de judecătorul A. - preşedintele completului, în biroul său pentru a consemna în caietul grefierului susţinerile părţilor.

Grefierul O. a mai evidenţiat că acest dosar i-a fost predat de către A. cu solicitarea redactării urgente a hotărârilor, lucru pe care l-a şi realizat a doua zi - 27 iunie 2008, în condiţiile în care - de regulă - motivarea depăşea 30 zile, din cauza volumului mare de dosare.

După obţinerea Sentinţei civile nr. 2016 din 26 iunie 2008, I. a făcut demersuri în vederea vânzării terenului de 400 mp apelând la serviciile expertului tehnic T., pentru delimitarea acestuia printr-un raport de expertiză.

Iniţial, expertul a întocmit un raport pe baza susţinerilor lui J. în sensul poziţionării suprafeţei de 400 mp în spatele terenului de 300 mp pentru care acesta deţinea act de proprietate. Ulterior, cu ocazia deplasării la adresa din municipiul Bucureşti, str. x, expertul a constatat că în realitate suprafaţa de 400 mp este situată lângă cea de 300 mp, ambele terenuri având acces la strada x, împrejurare în care a fost întocmit un alt raport de expertiză extrajudiciară.

Acest ultim raport care reflectă realitatea - fiind în acord şi cu susţinerile persoanei vătămate/părţii civile F. referitoare la amplasamentul celor 400 mp, a determinat formularea de către J. a unor plângeri penale împotriva lui I. şi T., precum şi a unei cereri de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Sentinţei civile nr. 2016 din 26 iunie 2008.

Prin Încheierea pronunţată la data de 29 martie 2012 în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, de un alt complet decât cel care a judecat iniţial acţiunea principală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de J.

Este important de evidenţiat că în motivarea acestei acţiuni s-a reţinut, printre altele, că şi dacă instanţa ar ţine cont de o expertiză extrajudiciară (depusă la dosar) tot nu ar putea afla dacă pârâtul a fost sau nu proprietar pe o suprafaţă de 400 mp aflată în continuarea unui alt teren de 300 mp care ar rămâne în proprietatea vânzătorului, suprafaţă pe care pretinde că a înstrăinat-o reclamantei, deoarece în anul 1988 nu era posibil a cumpăra cu chitanţă sub semnătura privată un teren, fiind necesar ca, şi în situaţia în care ar fi făcut această operaţiune juridică, să obţină ulterior un titlu de proprietate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991 sau măcar sa poată face dovada că a figurat cu acesta în cadastrul localităţii sau în evidenţele fiscale ale primăriei de domiciliu.

S-a mai reţinut că J. a făcut doar dovada că a deţinut în proprietate o suprafaţă de 300 mp (n.a.: aferentă imobilului cumpărat prin act autentic de la F.), dar despre această suprafaţă susţine că nu a înstrăinat-o, ci că ar fi vecină cu suprafaţa de 400 mp ce face obiectul sentinţei civile ce s-a solicitat a fi lămurită.

Cercetările efectuate în prezenta cauză penală au concluzionat că J. nu a fost proprietarul suprafeţei de 400 mp din municipiul Bucureşti, str. x, deci terenul respectiv nu putea face obiectul vânzării către I.

Cu toate acestea, prin demersurile efectuate la Judecătoria Răcari, instanţă necompetentă teritorial să judece acţiunea formulată, întrucât imobilul nu se afla în raza teritorială a acesteia (fiind încălcate dispoziţiile imperative ale art. 13 alin. (1) din C. proc. civ. în vigoare la momentul analizat), a fost obţinută o hotărâre definitivă şi irevocabilă care a consfinţit o tranzacţie efectuată între J. şi I. asupra unui teren din municipiul Bucureşti, pentru care primul nu deţinea un titlu de proprietate legal valabil.

Acest ultim aspect putea fi stabilit în cursul judecării cauzei dacă magistratul judecător A. ar fi întreprins un minim de verificări la organele competente ale statului (Primăria Sectorului 2, Oficiul de Cadastru) prin care să se constate dacă J. a deţinut în realitate suprafaţa de teren vândută către I.

Prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 2016 din 26 iunie 2008, cu încălcarea normelor de procedură civilă, într-un simulacru de şedinţă de judecată, fără nicio verificare prealabilă a sarcinilor imobilului (pe care ar fi făcut-o orice notar), magistratul judecător A. a cauzat - cu intenţie - o vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate F., prin lipsirea acesteia de posesia suprafeţei de 400 mp din municipiul Bucureşti, str. x, pe care a stăpânit-o din anul 1954 (fiind astfel titularul unei potenţiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului), obţinând - totodată pentru I. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra acesteia.

Parchetul a apreciat că faptele descrise mai sus sunt probate cu mijloacele de probă aflate la filele x ale rechizitoriului (înscrisuri, declaraţii de suspecţi, inculpaţi, martori, persoane vătămate, părţi civile).

S-a considerat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor au fost săvârşite cu intenţie directă, aceştia prevăzând rezultatele faptelor lor şi urmărind ca scop, în mod evident, dobândirea unor foloase materiale necuvenite, într-un mod facil şi nelegal, inclusiv cu consecinţa vătămării intereselor legale ale unor persoane fizice şi unităţii administrativ teritoriale.

Întrucât de la săvârşirea faptelor şi până la întocmirea rechizitoriului a intervenit o lege nouă care reglementează infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din noul C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, în cauză faptele circumscrise ilicitului penal au fost calificate, în raport, cu noile prevederi ale C. pen., care s-a apreciat că sunt mai favorabile sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei Parchetul a învederat următoarele:

Prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, în legătură cu pronunţarea Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 în favoarea lui C., inculpata A. a cauzat la momentul adoptării hotărârii o vătămare a intereselor legitime ale unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti - prin obligarea Comisiei locale de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren arabil extravilan.

Prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, în legătură cu demersurile întreprinse de inculpatul D. pentru atribuirea către C. a unor suprafeţe de teren în intravilanul localităţii, au fost vătămate interesele legitime ale persoanelor ce deţineau deja terenuri în locaţia respectivă - E. şi G. - reprezentant al SA K., precum şi ale unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti.

Persoanele vătămate E. şi G. s-au constituit părţi civile în procesul penal cu contravaloarea suprafeţelor de 1254 mp (15 euro/mp), respectiv 2000 mp (10 euro/mp), de care au fost deposedate prin atribuirea acestor terenuri către C. ca urmare a comiterii de către inculpatul D. a infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Pe parcursul urmăririi penale efectuate în prezenta cauză, prin hotărârea instanţei de judecată civilă a fost constatată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate emis către C. şi cu privire la suprafeţele de teren atribuite în intravilanul localităţii care s-au suprapus cu terenurile părţilor civile şi unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti, în aceste condiţii fiind restabilită situaţia anterioară emiterii titlului respectiv, atât pentru unitatea administrativ teritorială, cât şi pentru părţile civile.

Pentru aceste considerente nu s-a procedat la instituirea măsurilor asigurătorii.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, în legătură cu pronunţarea Sentinţei civile nr. 2016 din 26 iunie 2008, s-a reţinut că inculpata A. a cauzat o vătămare a intereselor legitime ale lui F. - titulara unei potenţiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului de 400 mp situat în municipiul Bucureşti, str. x.

Persoana vătămată F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60.000 euro (150 euro/mp) reprezentând contravaloarea terenului menţionat.

CAMERA PRELIMINARĂ

Prin încheierea din data de 23 iunie 2016 pronunţată de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti s-au admis cererile formulate de inculpaţii B. şi D. vizând neregularitatea actului de sesizare.

În temeiul disp. art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus ca în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii procurorul să remedieze neregularităţile actului de sesizare reprezentat de Rechizitoriul nr. x din 21 martie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor şi încadrarea juridică a acestora, cu luarea în considerare a celor statuate de Curtea Constituţională prin decizia pronunţată la data de 15 iunie 2016 şi să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

În motivarea acestei încheieri s-au învederat, în esenţă, următoarele:

Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., în forma autoratului ori a complicităţii.

Prin Decizia din 15 iunie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", reţinând că sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu întruneşte condiţiile calitative impuse, atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita, Curtea reţinând, de asemenea, că defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu.

S-a constatat că inculpaţii au formulat astfel de critici în privinţa rechizitoriului, iar decizia în cauză a fost pronunţată ulterior dispunerii trimiterii în judecată a inculpaţilor dar înainte de pronunţarea unei soluţii dintre cele prev. de art. 346 din C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 75/2016, Judecătorul de cameră preliminară, constatând îndeplinite cerinţele prev. de art. 345 alin. (3) din C. proc. pen.

Cu privire la celelalte cereri şi excepţii, s-a menţionat că se va pronunţa după remedierea neregularităţilor/expirarea termenului de 5 zile stabilit în acest sens.

Ca urmare a dispoziţiilor date de Judecătorul de cameră preliminară Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti a emis Ordonanţa nr. 53/P/2012 din data de 27 iunie 2016 prin care a procedat la remedierea neregularităţilor cuprinse în actul de sesizare a instanţei în sensul celor de mai jos:

1. Trimiterea în judecată a inculpatei A., fără antecedente penale la data săvârşirii faptelor, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, prin exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei şi încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar (art. 9 alin. (3), art. 51, art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi art. 27 alin. (3), (6) şi 7 din H.G. nr. 890/2005 privind normele de aplicare a acesteia) şi a normelor de procedură civilă (art. 109 alin. (2) şi art. 114 din vechiul C. proc. civ.), în luna aprilie 2008 a soluţionat Dosarul civil nr. x/2008 având ca obiect "plângere fond funciar", promovată de reclamanta C. din comuna Tărtăşeşti, sat Bâldana, judeţul Dâmboviţa, în condiţiile în care nu fusese urmată procedura prealabilă instituită de legislaţia în materie (respectiv solicitarea nu se adresase iniţial Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti), iar reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi nici a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, în absenţa părţilor, prin consemnarea în fals a declaraţiei martorei H., pronunţând în aceste împrejurări Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care

a admis cererea reclamantei şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra unui teren arabil extravilan de 4,87 ha.;

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, în luna iunie 2008, fiind investită cu soluţionarea Dosarului civil nr. x/2008 având ca obiect acţiunea în constatare - hotărâre care ţine loc de act autentic - privind un imobil situat în afara razei de competenţă teritorială a instanţei sesizate, acţiune promovată de reclamanta I. din oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa, şi-a exercitat cu rea- credinţă funcţia în sensul că la data de 26 iunie 2008 a efectuat menţiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamantă - consemnând acordarea termenului în cunoştinţa părţilor în condiţiile în care nici aceasta şi nici pârâtul J. nu au fost prezenţi în realitate, a pronunţat încheierea de şedinţă prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării cererii şi a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative de procedură civilă, respectiv ignorarea regulilor în materie de competenţă teritorială (art. 13 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.), în absenţa părţilor J. şi I. a căror prezenţă a fost consemnată în fals, pronunţând Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafaţă de 400 mp situat în municipiul Bucureşti, str. x, în condiţiile în care la dosar nu a existat un titlu valabil care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorului J. asupra acestui teren, hotărâre care a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legitime ale lui F. - titulara unei potenţiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului - şi totodată obţinerea unui folos necuvenit pentru I. constând în dreptul de proprietate asupra terenului menţionat;

- cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

2. Trimiterea în judecată a inculpatului B., fără antecedente penale, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, prin încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de legile fondului funciar (art. 9 şi art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi art. 5 şi art. 27 din H.G. nr. 890/2005), a semnat întâmpinarea formulată în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (având ca obiect "plângere fond funciar"), în care s-a consemnat că lasă soluţia la aprecierea instanţei, în funcţie de probele administrate, în condiţiile în care avea cunoştinţă că reclamanta C. nu formulase iniţial cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 - care să fi fost respinsă, ajutând în acest mod pe magistratul judecător A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea dosarului - să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care s-a consfinţit în mod nelegal dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi contribuind astfel la prejudicierea intereselor legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti, care a fost obligată să atribuie suprafaţa menţionată, precum şi la obţinerea pentru C. a unui folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului;

3. Trimiterea în judecată a inculpatei C. fără antecedente penale, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de reclamantă în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prin punerea la dispoziţia judecătorului A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea cauzei - a datelor de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în fals a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, l-a ajutat pe magistrat să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care i-a fost admisă cererea, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru sine un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

4. Trimiterea în judecată a inculpatului D., fără antecedente penale la data comiterii faptelor descrise în prezentul rechizitoriu, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine şi pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, în anul 2012, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar, cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 1322/30 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul nr. x/2008 al

Judecătoriei Răcari (art. 5 lit. c), d), şi) i) din H.G. nr. 890/2005), a propus Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa emiterea titlului de proprietate către C. pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan atribuit în baza acestei hotărâri judecătoreşti, deşi cunoştea că nu era îndreptăţită să-l obţină (întrucât anterior atacase respectiva sentinţă) şi a procedat la punerea în posesie a reclamantei pe suprafeţe situate în intravilanul localităţii (contrar dispozitivului hotărârii), cauzând astfel vătămarea intereselor legitime ale persoanelor ce deţineau deja terenuri în locaţia respectivă - E. şi G. - reprezentant al SA K., precum şi ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului atribuit (din care ar fi beneficiat de 4966 mp achiziţionaţi de la cea din urma, prin intermediari).

- fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în perioada martie - aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa, a semnat fişa de punere în posesie întocmită de L. pentru C. - ca moştenitoare a autorilor M. şi N., atestând în mod nereal că suprafeţele de 2.912 mp din tarlaua x, parcela x şi 2.054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan;

- uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, în perioada martie - aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa, a prezentat acestui din urmă organism fişa de punere în posesie pentru C. - ca moştenitoare a autorilor M. şi N., prin care se atesta în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x, parcela x şi 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan, fişă pe baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012;

- cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin Încheierea din data de 5 august 2016 pronunţată de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti s-au dispus următoarele:

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. civ. penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 75/2016, s-au respins cererile invocate de inculpaţii B. şi D.

S-a luat act că inculpatele A. domiciliată în judeţul Dâmboviţa, nu au formulat cereri sau excepţii.

S-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x din data de 21 martie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, astfel cum a fost remediat în temeiul disp. art. 345 alin. (3) din C. proc. pen. prin Ordonanţa nr. 53/P/2012 din 27 iunie 2016, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii faţă de inculpaţii A., trimisă în judecată pentru comiterea a două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen., B., trimis în judecată pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., C., trimisă în judecată pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi D., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine şi pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă Judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Potrivit disp. art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a patru aspecte legate de cauza penală şi de sesizarea realizată de procuror, respectiv competenţa instanţei, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor şi legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală.

În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează exclusiv un control de legalitate a posteriori, atât a actului de trimitere în judecată (rechizitoriul), cât şi a probelor pe care se bazează acesta, în aşa fel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate, în cursul acestei proceduri neanalizându-se temeinicia acuzaţiilor, în sensul că nu se va stabili vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, nesoluţionându-se acţiunea penală şi nici substanţa probelor sau numărul acestora.

Verificarea competenţei instanţei presupune verificarea faptului dacă procurorul a sesizat instanţa competentă să judece cauza potrivit legii.

Raportând o astfel de verificare cu referire concretă la cauza de faţă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul a sesizat instanţa competentă să judece cauza potrivit legii.

Astfel, în ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei, în cauză sunt incidente disp. art. 38 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. potrivit cărora

"curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe", constatându-se că inculpata A. a exercitat funcţia de magistrat judecător la Judecătoria Răcari, judeţul Dâmboviţa, infracţiunile imputate acesteia au legătură cu atribuţiile de serviciu, astfel cum impun disp. art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar faţă de împrejurarea că între acestea şi cele imputate coinculpaţilor B., C. şi D. există legătură de cauzalitate, în cauză devin aplicabile dispoziţiile cuprinse în art. 44 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen.

Sub aspectul competenţei teritoriale s-a constatat că sunt incidente disp. art. 41 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.

Verificarea legalităţii sesizării, de fapt a regularităţii actului de sesizare întocmit şi înaintat de procuror, presupune o verificare exclusiv a condiţiilor de formă şi de conţinut ale rechizitoriului.

Potrivit normelor procesual penale, conţinutul şi forma rechizitoriului, ca act de sesizare a instanţei, sunt reglementate de art. 328 - 329 din C. proc. pen., verificarea regularităţii presupunând analizarea faptului dacă actul de sesizare înaintat de procuror se circumscrie conţinutului obligatoriu al acestuia, respectiv dacă se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., referitoare la cuprinsul ordonanţei, cuprinde datele referitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acestora, menţionează probele şi mijloacele de probă, stabileşte cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală, cuprinde menţiunile prevăzute la art. 330 şi art. 331 din C. proc. pen., privitoare la măsurile preventive, asigurătorii şi la măsurile de siguranţă, cuprinde expres dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei.

Menţionarea probelor şi a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, presupune menţionarea în cuprinsul rechizitoriului a motivelor de fapt şi în drept pentru care se dispune trimiterea în judecată, maniera în care probele administrate au format convingerea procurorului că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal.

Descrierea de o manieră rezonabilă a faptelor sesizate - condiţie de regularitate a actului de sesizare a instanţei, rezidă în dispoziţiile art. 371 din C. proc. pen., care fixează obiectul şi limitele judecăţii, fiind obligatoriu ca rechizitoriul să aibă un conţinut pentru a contura obiectul judecăţii, între elementele pe care trebuie să le cuprindă fiind necesar să se înscrie, atât fapta reţinută în sarcina inculpatului, cât şi încadrarea juridică a acesteia.

Raportând toate aceste condiţii la cauza de faţă, s-a constatat, contrar susţinerilor inculpaţilor B. şi D. că rechizitoriul întocmit de procuror la data de 21 martie 2016 în Dosarul nr. x/2012, astfel cum a fost refăcut prin Ordonanţa nr. 53/P/2012 din 27 iunie 2016, îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile cuprinse în art. 328 din C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că rechizitoriul se limitează la faptele şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde menţiunile prevăzute în art. 286 alin. (2) din acelaşi cod, referitoare la faptele care fac obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acestora, probele şi mijloacele de probă administrate, menţiunile din art. 330 şi art. 331 din C. proc. pen., precum şi dispoziţia de trimitere în judecată.

De asemenea, s-a constatat că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei la data de 21 martie 2016, în temeiul disp. art. 222 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 43/2002, cu referire la art. 328 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, contrar susţinerilor inculpaţilor, s-a constatat ca fiind îndeplinită şi condiţia privitoare la respectarea disp. art. 371 din C. proc. pen., care fixează obiectul şi limitele judecăţii, obiectul judecăţii fiind precis determinat în cuprinsul rechizitoriului prin descrierea faptelor imputate fiecăruia într-o modalitate susceptibilă de a produce consecinţe juridice, fiind astfel respectate prevederile art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care recunoaşte acuzatului dreptul de a fi informat, în mod detaliat, nu numai cu privire la cauza acuzării, adică cu privire la faptele materiale de care este acuzat şi pe care este fondată acuzaţia, dar şi cu privire la natura acuzării, aspecte ce reprezintă o condiţie esenţială a caracterului echitabil al procedurii garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţie.

Referitor la susţinerile ambilor inculpaţi în sensul că nici chiar după remedierea actului de trimitere în judecată nu se specifică dacă li se impută o neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora şi nici dacă pretinsa încălcare a normelor legale invocate vizează calitatea de primar ori pe aceea de preşedinte al comisiei locale de fond funciar, s-a constatat că acestea nu justifică restituirea cauzei la procuror, astfel cum s-a solicitat, dat fiind că în cursul procedurii de cameră preliminară nu se analizează temeinicia acuzaţiilor, şi prin urmare, nu se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpaţilor, după cum nu se verifică substanţa probelor sau numărul acestora, controlul de legalitate vizând doar îndeplinirea cerinţelor legale, ceea ce în cauză s-a realizat.

În ceea ce priveşte verificarea legalităţii administrării probelor şi a legalităţii actelor efectuate, aceasta presupune verificarea condiţiilor impuse în Titlul IV din Partea Generală a C. proc. pen., intitulat "Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii", respectiv verificarea faptului dacă actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au realizat ori nu cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute în art. 281 - 282 din C. proc. pen.

Altfel spus, în cadrul acestei verificări, judecătorul de cameră preliminară este dator a analiza, din oficiu sau la cererea inculpatului, probele şi actele prin prisma respectării dispoziţiilor legale, mai exact să realizeze o verificare, exclusiv prin prisma legalităţii, a fiecărei probe şi a mijlocului de probă prin care aceasta a fost administrată, a fiecărui act procedural şi act procesual efectuat sau dispus în cursul urmăririi penale de către procuror, iar acolo unde constată nelegalităţi, să le sancţioneze în măsura şi cu sancţiunea permisă de lege, respectiv, cu nulitatea în cazul actelor de urmărire penală şi cu excluderea, în cazul probelor şi a mijloacelor de probă.

Sancţiunea nulităţii aplicabilă actelor de urmărire penală intervine atunci când se constată o încălcare a dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, cerându-se întrunirea cumulativă a trei condiţii de fond, respectiv: să existe o încălcare a legii la momentul efectuării actului procedural sau procesual; să se fi produs o vătămare a drepturilor părţilor sau subiecţilor procesuali; vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului, în cazul nulităţii absolute încălcarea anumitor dispoziţii legale (dispoziţii expres arătate în cuprinsul art. 281 alin. (1) din C. proc. pen.) la efectuarea actului respectiv, prezumând în mod absolut şi îndeplinirea celorlalte două condiţii.

În ceea ce priveşte legalitatea probelor şi a mijloacelor de probă, aceasta presupune urmărirea confirmării activităţii de probaţiune anterior efectuată, prin urmare, a fiecărui mijloc de probă administrat în cursul urmăririi penale, a fiecărui procedeu probatoriu utilizat cu principiile legalităţii probelor reglementat în art. 102 din C. proc. pen., respectiv al loialităţii administrării probelor reglementat în art. 101 din C. proc. pen.

În analiza probatoriului administrat din perspectiva conformităţii acestuia cu principiul loialităţii administrării probelor, sunt sancţionate cu excluderea probelor cele obţinute prin întrebuinţarea de violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi prin promisiuni sau îndemnuri (art. 101 alin. (1) din C. proc. pen.); prin metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele, chiar dacă persoana ascultată ar consimţi la astfel de metode sau tehnici (art. 101 alin. (2) din C. proc. pen.); prin provocarea unei persoane să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe (art. 101 alin. (3) din C. proc. pen.).

De asemenea, în analiza probatorului administrat prin perspectiva conformităţii acestuia cu principiul legalităţii probelor sunt sancţionate cu excluderea probele care au fost obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea (art. 102 alin. (1) din C. proc. pen.); probele care au fost obţinute în mod nelegal, respectiv cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind condiţiile de administrare a mijlocului de probă sau de folosire a procedeului probatoriu (art. 102 alin. (2) din C. proc. pen.), precum şi probele derivate din acestea (art. 102 alin. (4) din C. proc. pen. dar şi cele izvorâte din nelegalitatea actului prin care s-a dispus sau analizat administrarea probei ori prin care aceasta a fost administrată în măsura în care actul respectiv a fost sancţionat cu nulitatea (absolută sau relativă).

În cauză s-a constatat că nu au fost invocate încălcări care să atragă nulitatea actelor procesuale întocmite ori care să justifice excluderea vreuneia dintre probele ori mijlocele de probă administrate şi nici nu s-au constatat din oficiu încălcări ale dispoziţiilor cuprinse în art. 281 din C. proc. pen., rezultând, prin urmare, că administrarea probelor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale procedurale în vigoare la data la care au fost efectuate.

Referitor la susţinerea inculpatului D. în sensul că pe parcursul urmăririi penale i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât abia la data de 18 martie 2016 a intrat în posesia actelor de urmărire penală, astfel că până la momentul întocmirii rechizitoriului ce a avut loc la 21 martie 2016, a fost în imposibilitatea obţinerii înscrisurilor necesare formulării unei apărări corespunzătoare, s-a constatat că aceasta nu poate fi primită dată fiind împrejurarea că fost informat asupra drepturilor din momentul dobândirii calităţii de suspect şi prin urmare, a avut cunoştinţă, atât de posibilitatea de a consulta dosarul şi de a obţine fotocopii de pe acesta, cât şi în ceea ce priveşte dreptul de a solicita administrarea de probatorii în apărare.

În plus, nu toate actele de urmărire penală se referă la infracţiunile ce i-au fost imputate, astfel că raportat la volumul acestora din urmă, nu s-a constatat vreo încălcare a dreptului prev. de art. 10 din C. proc. pen. cu referire la art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, pe de altă parte, inculpatul are posibilitatea ca pe parcursul cercetării judecătoreşti să solicite administrarea de probe care să combată temeinicia acuzaţiilor.

Împotriva acestei încheieri au declarat contestaţii doar inculpaţii B. şi D.

Prin Încheierea nr. 1180 din data de 20 septembrie 2016 pronunţată de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a luat act de retragerea contestaţiei declarate de inculpatul B. împotriva încheierii de cameră de consiliu-din data de 5 august 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016

De asemenea, s-a respins, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpatul D. împotriva aceleiaşi încheieri.

Pentru a pronunţa această încheiere Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

Prin cererea transmisă prin fax la data de 15 septembrie 2016, aflată la 24 din dosar, contestatorul inculpat B. a precizat că îşi retrage contestaţia declarată împotriva încheierii de cameră de consiliu din data de 5 august 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016

S-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., dispoziţiile art. 415 din C. proc. pen. privind retragerea apelului, se aplică similar şi în cazul contestaţiei.

Conform art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat personal, prin mandatar special sau printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de conducerea locului de deţinere.

S-a observat că contestatorul inculpat B. a semnat personal cererea de retragere a contestaţiei, aflată la dosar, aspect faţă de care s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 415 din C. proc. pen.

Obiectul procedurii în camera preliminară, astfel cum este stabilit prin art. 342 din C. proc. pen., îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Înalta Curte a constatat că obiectul judecăţii contestaţiei este dublu limitat, respectiv la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor ce a condus la soluţia începerii judecaţii (art. 347 alin. (1) din C. proc. pen.) şi la cele invocate în scris de părţi şi procuror (art. 347 raportat la art. 344 alin. (2) din C. proc. pen.) (ICCJ, încheierea nr. 138/C din 20 mai 2015, Dosar nr. x/2015).

S-a reţinut că contestatorul inculpat D. a formulat critici privind neregularitatea actului de sesizare şi nelegalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

I. Legalitatea sesizării instanţei

Limitele controlului ce este efectuat din perspectiva dispoziţiilor art. 342 alin. (1) teza a II a din C. proc. pen. pe aspectul legalităţii sesizării instanţei se suprapune peste procedura din reglementarea anterioară prevăzută la art. 300 din C. proc. pen. anterior şi se mărgineşte la a analiza dacă rechizitoriul îndeplineşte exigenţele de fond şi formă, cu accent pe descrierea detaliată, clară a bazei factuale, caracterizarea în drept a acesteia, precizarea mijloacelor de probă, pentru a se putea stabili obiectul şi limitele judecăţii şi la existenţa verificărilor sub aspectul legalităţii şi temeiniciei efectuate de către procurorul ierarhic superior, legalitatea rechizitoriului fiind independentă de legalitatea sau de sancţiunile aplicate actelor de urmărire penală. Valorificarea altor nulităţi din faza urmăririi penale este subsumată tezei finale a art. 342 alin. (1) care se referea la legalitatea efectuării actelor de către organul de urmărire penală.

Potrivit art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., sub aspectul conţinutului, este necesar ca rechizitoriul:

- să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală;

- să cuprindă menţiunile referitoare la denumirea parchetului şi data emiterii; numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte; fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia şi, după caz, datele privitoare la persoana inculpatului; obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de drept ale acestora; date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter medical şi măsurile preventive luate în cursul urmăririi; alte menţiuni prevăzute de lege; semnătura celui care a întocmit-o (art. 286 alin 2);

- să cuprindă descrierea clară şi detaliată, a faptei reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia;

- să menţioneze probele sau mijloacele de proba ce susţin acuzaţia, distinct; pe fapte şi făptuitori;

- să cuprindă menţiuni referitoare la măsurile preventive, asigurătorii, de siguranţă, cheltuieli judiciare în raport cu fiecare inculpat;

- să cuprindă dispoziţia de trimitere în judecată pentru infracţiunile ce au făcut obiectul punerii în mişcare a acţiunii penale.

Verificând conţinutul actului de sesizare, aşa cum a fost remediat prin Ordonanţa nr. 53/P/2012 din data de 27 iunie 2016 a Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, Judecătorul de cameră preliminară a constatat că acesta satisface exigenţele dispoziţiilor art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., criticile formulate de către inculpat fiind nefondate. Situaţia de fapt şi caracterizarea în drept sunt prezentate, distinct pentru fiecare inculpat, astfel cum au fost prezentate în partea introductivă şi nu au fost identificate norme procesuale încălcate cu ocazia emiterii rechizitoriului şi a sesizării instanţei.

Aşa cum s-a arătat anterior, nu orice împrejurare poate fi calificată ca o neregularitate a actului de sesizare care să atragă incidenţa procedurii remediu prevăzută de art. 345 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., rolul camerei preliminare fiind acela de a stabili dacă sunt respectate exigenţele art. 328 din C. proc. pen. şi nu de a-i impune procurorului un anumit stil de redactare a actului de sesizare, deşi conţinutul este impus de textele de lege (în acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a secţiei, respectiv Încheierile nr. 230 din 25 februarie 2015 şi 118 din 19 februarie 2015). În prezenta cauză rechizitoriul conţine menţiunile obligatorii, descrie în linii precise, clare, detaliate, obiectul judecăţii, probele administrate, iar caracterizările în drept, sunt prezentate astfel încât să fie înţelese de către inculpaţi. În ceea ce priveşte calitatea în care inculpatul D. ar fi comis infracţiunile de abuz în serviciu, reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, s-a constatat că aceasta este clar menţionată în Ordonanţa nr. 53/P/2012 din data de 27 iunie 2016 a Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti - respectiv aceea de primar al comunei Tărtăşeşti, jud. Dâmboviţa şi de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, în condiţiile în care, în conformitate cu art. 12 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, primarul este, de drept, preşedintele acestei comisii. Ca urmare, din actul de sesizare rezultă acuzaţia şi posibilele consecinţe juridice ale acesteia, limite în care părţile îşi pot organiza eficient apărarea.

II. Legalitatea efectuării actelor de urmărire penală

Sub acest aspect Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea pactelor procesuale dispuse în cauză, respectiv a actelor de începere a urmăririi penale in rem şi in personam, a punerii în mişcare a acţiunii penale, respectarea dreptului la apărare în etapa anterioară emiterii actului de sesizare. Analiza legalităţii actelor procesuale trebuie făcută din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute de dispoziţiile art. 281 - 282 din C. proc. pen. şi a regimului juridic al nulităţilor. Ca urmare, judecătorul verifică eventuale cauze de nulitate absolută sau de nulitate relativă invocate de părţi sau din oficiu (în cazul nulităţii absolute).

În ceea ce priveşte legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, inculpatul D. a invocat încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală, apreciind că nu a avut la dispoziţie un termen rezonabil pentru a-şi exercita acest drept şi caracterul incomplet al urmăririi penale.

Sub acest aspect, Judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul a respectat întocmai prevederile legale ce reglementează succesiunea etapelor fazei procesuale a urmăririi penale şi că inculpatul şi apărătorul acestuia au avut acces la dosar, au primit, la cerere, copii ale actelor solicitate, a fost citat la efectuarea actelor procesuale ce reclamau prezenţa acestuia.

Este adevărat că între data la care inculpatului i-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia (16 martie 2016) şi cea la care s-a emis rechizitoriul (21 martie 2016) s-a scurs un interval de timp scurt, de o săptămână, ceea ce ar putea constitui o eventuală încălcare a dreptului la apărare al inculpatului în faza de urmărire penală, însă o astfel de încălcare nu s-ar putea circumscrie decât unei nulităţi relative care se poate remedia în faza de cercetare judecătorească, inculpatul având posibilitatea să-şi formuleze apărările pe care le consideră necesare şi să propună administrarea de probe noi, astfel că procedura, în ansamblul său, să aibă un caracter echitabil (ICCJ, Încheierea nr. 118 din 19 februarie 2015, Dosar nr. x/2014).

În ceea ce priveşte caracterul incomplet al urmăririi penale, Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că această critică poate fi circumscrisă tot încălcării dreptului la apărare al inculpatului, ce este sancţionată, prin raportare la dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) şi art. 282 alin. (1) din C. proc. pen., cu nulitatea relativă. Or, faţă de dispoziţiile art. 282 alin. (4) din C. proc. pen., nulitatea relativă poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, respectiv până la şedinţa prevăzută de art. 345 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, cu ocazia soluţionării contestaţiei nu se pot formula alte cereri şi excepţii decât cele invocate iniţial, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât contestaţia nu are efect devolutiv total, ci poartă numai asupra aspectelor deja dezbătute în primul grad jurisdicţional, fapt pentru care Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu se mai impune analizarea acesteia.

Cu toate acestea, a subliniat că, potrivit competenţei sale funcţionale, în mod exclusiv, numai legalitatea administrării unor probe poate face obiectul în cameră preliminară.

Criticile privind caracterul incomplet al urmăririi penale impun verificări prin prisma îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 327 alin. (1) din C. proc. pen. şi anume dacă urmărirea penală este completă, dacă există probele necesare, dacă fapta există, dacă a fost săvârşită de inculpat şi dacă acesta răspunde penal, or Judecătorul de cameră preliminară nu poate analiza temeinicia probatoriului, cu atât mai mult cu cât legea nu îi dă posibilitatea restituirii cauzei pentru acest motiv.(ICCJ, Încheierea nr. 451 din 23 iunie 2015, Dosar nr. x/2015).

În raport de toate considerentele anterioare a constatat că nu există motive de nelegalitate ce ar putea fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 281 din C. proc. pen.

CERCETAREA JUDECĂTOREASCĂ

Drept urmare a rămânerii definitive a încheierii, Curtea a acordat termen în vederea începerii judecăţii, procedând ulterior, la data de 6 septembrie 2017, la aplicarea disp. art. 374 din C. proc. pen.

În acest sens, s-a dat citire actului de sesizare al instanţei, au fost încunoştinţaţi inculpaţii prezenţi cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, precum şi cu dreptul de a pune întrebări martorilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socotesc necesar.

De asemenea, li s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor că pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate, dacă recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, aducându-li-se la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Niciunul dintre cei patru inculpaţi, la termenul respectiv sau la termenele următoare, nu a consimţit să opteze pentru procedura recunoaşterii învinuirii motiv pentru care s-a procedat la administrarea de probatorii.

În prezenta cauză au fost administrate mijloace de probă constând în: declaraţii inculpaţi, declaraţii părţi civile, declaraţii martori, înscrisuri.

Ca urmare a încetării activităţii judecătorului iniţial investit cu soluţionarea prezentei cauze, în vederea respectării principiilor oralităţii şi contradictorialităţii care guvernează procesul penal şi având în vedere concluziile care se extrag din interpretarea disp. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum au fost acestea relevate, printre altele, în Hotărârile Curţii Europene a

Drepturilor Omului în cauzele Cutean împotriva României din data de 2 decembrie 2014 şi Beraru împotriva României din data de 18 martie 2014, în data de 15 octombrie 2018 s-a dispus readministrarea probatoriului administrat de completul anterior învestit cu soluţionarea cauzei. În plus au fost administrate şi mijloace de probă care nu fuseseră încă administrate de către mai sus menţionatul complet de judecată.

În cauză au fost formulate cereri de constituire ca parte civilă de către persoanele vătămate Unitatea Administrativ Teritorială a com. Tărtăşeşti judeţul Dâmboviţa; E.; F. precum şi G.

Prin Încheierea din data de 12 iulie 2019, având în vedere datele săvârşirii presupuselor infracţiuni pentru care inculpaţii A. şi D. au fost trimişi în judecată; împrejurarea că aceste două persoane au fost trimise în judecată pentru săvârşirea unor concursuri de infracţiuni, dar şi incidenţa Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii A. şi D. au fost trimişi în judecată, astfel:

Pentru inculpata A. dintr-o infracţiune de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în luna aprilie 2008, în două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul în concurs ideal prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) din vechiul C. pen., săvârşite în luna aprilie 2008.

Pentru inculpata A. din infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în luna iunie 2008 într-o infracţiune prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea disp. art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în luna iunie 2008.

Pentru inculpatul D. din infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în cursul anului 2012, în două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul în concurs ideal prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşite în cursul anului 2012;

Pentru inculpatul D. din infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012, în infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012;

Pentru inculpatul D. din infracţiunea de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. săvârşită în perioada martie - aprilie 2012, în infracţiunea prevăzută de art. 291 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012.

Curtea a constatat că din eroare a fost menţionat sediul materiei privind concursul ideal de infracţiuni potrivit vechiul C. pen. ca fiind art. 34 lit. a) din vechiul C. pen. în loc de 33 lit. b) din vechiul C. pen.

ANALIZA PROBATORIULUI ŞI STABILIREA SITUAŢIEI DE FAPT

Cu privire la inculpata A.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicată acestei inculpate, Curtea observă că aceasta este dată de vechiul C. pen. în considerarea aspectului esenţial al modului de sancţionare al concursului de infracţiuni săvârşită de către o persoană fizică în conformitate cu disp. art. 34 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. raportat la art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen.

Într-adevăr, inculpata A., fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., în cazul unei soluţii de condamnare, acesteia i s-ar aplica dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen., prin urmare, i s-ar da spre executare pedeapsa cea mai grea la care s-ar adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (spor obligatoriu).

Or, potrivit vechiul C. pen. chiar dacă, raportat la subiectul pasiv al infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul săvârşită în luna aprilie 2008, aceasta s-ar transforma în două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul dar raportată la dispoziţiile art. 246 din vechiul C. pen. - persoane vătămate E. şi G. (prima infracţiune) respectiv disp. art. 248 din vechiul C. pen. - persoană vătămată Unitatea Administrativ Teritorială Tărtăşeşti (a doua infracţiune), tot vechiul C. pen. apare ca fiind mai favorabil acestei inculpate în virtutea faptului că sancţionarea în cazul concursului de infracţiuni are loc cu spor facultativ.

Toate acestea chiar şi în condiţiile în care în conformitate cu disp., art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din C. pen. pedeapsa principală este închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni, iar potrivit art. disp., art. 132 din Legea nr. 78/2000 (de la momentul săvârşirii faptelor) raportat la art. 246 din vechiul

C. pen. sau art. 248 din vechiul C. pen., pedeapsa principală era închisoarea de la 3 la 15 ani.

În ceea ce priveşte faptele pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată şi a căror schimbare de încadrare juridică a avut loc conform încheierii din data de 12 iulie 2019, Curtea a reţinut în primul rând că este vorba în mod exclusiv de infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul.

Acest lucru s-a datorat împrejurării că prin acelaşi rechizitoriu nr. x din data de 21 martie 2016 în cauză s-a dispus clasarea sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., comise de A.

A. constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător şi preşedinte al completului investit cu soluţionarea Dosarului civil nr. x/2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna aprilie 2008, a atestat în mod nereal, prin consemnarea şi semnarea declaraţiei martorei H., împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la dreptul de proprietate al autorilor reclamantei C. asupra terenului solicitat de aceasta prin acţiunea formulată şi a adoptat Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 în care s-a menţionat neadevărat că la termenul de judecată din 30 aprilie 2008 a procedat la audierea martorei respective şi că la dosar existau înscrisuri din care rezulta calitatea de moştenitoare a reclamantei ca nepoată şi că autorii acesteia au deţinut suprafaţa de 4,87 ha. solicitată de C., înscrisuri pe care le-a introdus în dosarul civil menţionat (câte 2 acte materiale), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei şi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., comise de A., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător şi preşedinte al completului investit cu soluţionarea Dosarului civil nr. x/2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a efectuat menţiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamanta I., consemnând acordarea termenului în cunoştinţa părţilor în condiţiile în care nici reclamanta şi nici pârâtul nu au fost prezenţi în realitate, a pronunţat încheierea de şedinţă prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării sale, a adoptat Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008 în care s-a menţionat nereal prezenţa părţilor, luarea interogatoriului pârâtului J. şi acordul acestuia vizând admiterea acţiunii reclamantei, înscrisuri pe care le-a introdus în dosarul civil menţionat (câte 3 acte materiale), întrucât şi pentru aceste infracţiuni a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Or, Curtea a observat faptul că un judecător nu poate fi cercetat şi cu atât mai puţin condamnat în mod exclusiv pentru o faptă constând în pronunţarea unei anumite hotărâri judecătoreşti decât dacă aceasta este însoţită de săvârşirea unei infracţiuni (infracţiune mijloc) prin intermediul căreia s-ar comite infracţiunea de abuz în serviciu (infracţiune scop).

Dacă nu s-ar întâmpla astfel s-ar aduce o atingere extrem de gravă şi de neconceput principiului independenţei justiţiei şi a judecătorilor care o înfăptuiesc consacrat la nivel constituţional de către art. 124 şi următoarele din legea fundamentală a României.

Prin urmare, pentru ca un judecător să fie tras la răspundere penală şi eventual condamnat pentru o infracţiune de abuz în serviciu, cu sau fără aplicarea art. 132 din Legea 78/2000, este absolut necesar ca în urma unor cercetări judiciare să se ajungă la concluzia că acea persoană a săvârşit şi alte fapte de natură penală cum ar fi, spre exemplu, infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 din vechiul C. pen./art. 289 din actualul C. pen. sau infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen./art. 321 din actualul C. pen.

Translatând expunerea teoretică mai sus menţionată la situaţia din prezentul dosar, Curtea a constatat că prin rămânerea definitivă - ca urmare a neatacării - a soluţiilor de clasare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals presupus comise de inculpata A. la nivelul lunii aprilie 2008, dar şi a infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals presupus comise de aceeaşi inculpată la nivelul lunii iunie 2008 a intervenit stingerea acţiunii penale îndreptată de către stat împotriva acestei persoane pentru aceste infracţiuni, conform art. 17 alin. (1) din C. proc. pen.

Împrejurarea că această stingere a acţiunii penale a survenit doar ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale este lipsită de relevanţă practică singurul efect concret al acestei constatări fiind acela că instanţa de judecată nu a mai putut fi investită cu cercetarea şi soluţionarea respectivelor infracţiuni de fals şi uz de fals.

Singura posibilitate pentru ca aceste fapte să mai fie în continuare cercetate ar fi putut avea loc în conformitate cu disp. art. 18 din C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege, în caz de ... prescripţie... suspectul sau inculpatul poate cerere continuarea procesului penal".

Aşa cum s-a învederat şi în doctrina juridică (spre exemplu M. Udroiu - Procedură penală. Partea generală, ediţia a IV-a, editura C.H. Beck, pag. 146 - 147) continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului reprezintă un drept al suspectului sau inculpatului cu privire la care se dispune clasarea de a solicita continuarea procesului penal pentru a putea demonstra existenţa unui caz ce împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen. în vederea dispunerii de către procuror sau de instanţa de judecată (ca în cazul nostru) a soluţiei de clasare, respectiv a achitării pentru unul dintre aceste temeiuri.

Cum, în speţa de faţă, acest lucru nu s-a întâmplat apare cu evidenţă că niciuna dintre infracţiunile pretins săvârşite de către inculpata A., de fals intelectual şi de uz de fals, nu poate să mai stea la baza analizării comiterii de către această persoană a infracţiunilor de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 2462 din vechiul C. pen.

S-a impus a fi făcută menţiunea conform căreia situaţia mai sus prezentată diferă în mod esenţial de aceea relevată prin Sentinţa penală nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 176/A din 5 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin care aceeaşi inculpată a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoare exclusiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen.

Şi aceasta, întrucât în respectiva cauză în care aceeaşi inculpată A. a fost cercetată pentru fapte asemănătoare celor din prezenta speţă inculpata a fost trimisă în judecată şi pentru săvârşirea unor infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din vechiul C. pen., de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen. şi de uz de fals prev. de art. 291 din vechiul C. pen. (după schimbarea încadrărilor juridice iniţiale).

Prin urmare, chiar dacă Curtea de Apel Ploieşti prin sentinţa mai sus menţionată, a dispus în cele din urmă încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru infracţiuni de fals ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în conformitate cu disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., această instanţă a beneficiat de vocaţia procesuală de a cerceta aceste infracţiuni şi de a-şi expune punctul de vedere asupra existenţei acestora şi a săvârşirii lor cu forma de vinovăţie prevăzută de lege de către inculpata A., lipsind doar posibilitatea instanţei de a dispune condamnarea sa din pricina impedimentului procedural evidenţiat.

Spre deosebire de situaţia mai sus prezentată, instanţei de faţă îi lipseşte tocmai această aptitudine, vocaţie procesuală.

În consecinţă, oricum ar apărea - şi aceasta cu precădere din cauza prodigioasei activităţi infracţionale desfăşurată de inculpata A. în speţe de acelaşi gen şi consfinţită în mod definitiv prin Sentinţa penală nr. 80 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi prin Sentinţa penală nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti definitivă prin Decizia penală nr. 176/A din 5 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Sentinţele civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 şi nr. 2016 din 26 iunie 2008, ambele pronunţate de către Judecătoria Răcari, se bucură de autoritate de lucru judecat nemaifiind posibil ca instanţa de judecată să constate răspunderea penală a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, în conformitate cu cele ce s-au arătat anterior, faptele acesteia nefiind prevăzute de către legea penală.

Prin urmare, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata

A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2008.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea art. disp. art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2008.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. se va achita inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna iunie 2008.

Cu privire la inculpatul B.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicată acestui inculpat, Curtea a observat că, spre deosebire de situaţia inculpatei A., aceasta este dată de actualul C. pen., întrucât inculpatul este trimis în judecată pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul.

Or, pedeapsa principală, ca unul dintre criteriile importante în stabilirea legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni în timp ce pedeapsa prev. de art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (la momentul presupusei săvârşiri a faptei) cu referire la art. 2462 din vechiul C. pen. este de la 3 ani la 15 ani închisoare.

În ceea ce priveşte infracţiunea pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată se învederează în primul rând că această persoană nu a contestat niciun moment faptul că a semnat şi a depus la Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari un înscris intitulat "Întâmpinare" prin care a învederat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei în funcţie de probele administrate în aceasta.

Acest inculpat a recunoscut, de asemenea (a se vedea depoziţiile acestei persoane din cursul urmăririi penale - fila x, filele x, precum şi în cursul judecăţii - filele x, respectiv fila x) faptul că a acţionat în mod neglijent în sensul că întâmpinarea respectivă nu poartă număr de înregistrare din partea emitentului, nu se regăseşte evidenţiată în registrele de corespondenţă ale Primăriei com. Tărtăşeşti şi că în ea apare o suprafaţă de 4,75 ha în locul celei solicitate prin cererea de chemare în judecată de 4,87 ha. De asemenea, acesta a recunoscut că nu a efectuat niciun fel de verificări cu privire la existenţa vreunei cereri formulate în baza Legii nr. 247/2005.

Totuşi, inculpatul B. a oferit organelor judiciare o explicaţie credibilă, învederând în mod expres că toate aceste neglijenţe s-au datorat faptului că se afla în plină campanie electorală şi că " nu îi ardea de nimic, mai bine nu făcea răspunsul şi risca o amendă". În plus, a mai arătat că tot din cauza momentului nepotrivit, nu a avut pe cine să consulte, să intre în arhivă şi să efectueze verificări, fiind de profesie inginer mecanic.

Curtea a constatat că situaţia mai sus relevată nu poate conduce în niciun caz la concluzia - denumită de procuror ca fiind rezonabilă - a existenţei unei înţelegeri între inculpatul B. şi inculpata A. în sensul creării unei premise pentru pronunţarea unei hotărâri în favoarea inculpatei C.

Tot astfel, nici faptul că nu a întreprins demersuri în vederea formulării unei căi de atac în termen legal nu poate conduce la o astfel de concluzie. De altfel, analizând înscrisul de la dosar urmărire penală, reprezentând dovada de primire şi procesul-verbal de predare privind comunicarea Sentinţei civile nr. x din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari s-a constatat că inculpatul B. a luat la cunoştinţă de hotărârea judecătorească mai sus menţionată în data de 19 mai 2008, adică cu mai puţin de două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor locale ceea ce, fără a reprezenta desigur o scuză, poate constitui un motiv suficient de pertinent pentru modul dezorganizat în care acesta a înţeles să trateze problema referitoare la acest act jurisdicţional.

Potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Or, în speţă, lipseşte orice dovadă concretă a existenţei intenţiei directe sau indirecte pe care această persoană ar fi putut-o avea la momentul semnării şi depunerii întâmpinării respective, acesta neputând prevedea rezultatul faptei sale.

Drept urmare, constatând că fapta inculpatului B. nu este prevăzută de legea penală, s-a dispus în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achitarea acestuia pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2008.

Cu privire la inculpata C.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicată acestei inculpate, Curtea a observat că aceasta este dată tot de actualul C. pen., întrucât inculpata este trimisă în judecată pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul.

Or, pedeapsa principală, ca unul dintre criteriile importante în stabilirea legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni în timp ce pedeapsa prev. de art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (la momentul presupusei săvârşiri a faptei) cu referire la art. 2462 din vechiul C. pen. este de la 3 ani la 15 ani închisoare.

Curtea a observat faptul că, deşi din actul de trimitere în judecată răzbate concluzia faptului că inculpata C. s-a aflat la baza demarării procesului soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari şi, deşi apare că această inculpată este beneficiara constituirii unui drept de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha teren extravilan în com. Tărtăşeşti judeţul Dâmboviţa prin care s-au prejudiciat interesele Unităţii Administrativ Teritoriale com. Tărtăşeşti dar şi ale unor persoane fizice ne referim la E. şi G., singura acuzaţie adusă acestei inculpate constă în aceea că în calitate de reclamantă în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, a pus la dispoziţia judecătorului A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea cauzei - datele de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în fals a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie.

Or, în legătură cu această faptă, Curtea a constatat că acuzaţia nu este probată prin absolut niciun mijloc de probă, ea reprezentând o simplă presupunere a organelor de urmărire penală în sensul că lucrurile s-ar fi desfăşurat în acest fel.

Această presupunere se bazează pe împrejurarea că una dintre martorele din prezenta cauză, numita H., a susţinut (a se vedea depoziţiile acesteia din cursul urmăririi penale vol. 5 vila 54 şi din cursul judecăţii fila x) că actul respectiv de identitate ar fi fost solicitat de către inculpata C. norei sale VV. pentru un anumit motiv (că ar fi avut nevoie de un martor la încheierea unei tranzacţii privind o moştenire de familie).

Chiar dacă acest aspect ar fi adevărat, deşi nici el nu este demonstrat, nu s-ar putea extrage din el decât o simplă bănuială că, la rândul său, inculpata C. ar fi remis actul de identitate inculpatei A. care ar fi consemnat datele de identificare în depoziţia presupus a fi fost dată în faţa instanţei de judecată de către martora H.

În condiţiile în care, faţă de cele expuse cu privire la inculpata A., nu s-a putut stabili lipsa prezenţei martorei H. de la desfăşurarea şedinţei de judecată care a stat la baza Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari şi faţă de incertitudinea modului în care datele de stare civilă ale acestei martore au ajuns să fie menţionate în mijlocul de probă testimonial, concluzia nu poate fi decât aceea că nu există practic nicio probă care să confirme acuzaţia adusă inculpatei C.

Faţă de cele astfel menţionate, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata C., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din aprilie 2008.

Cu privire la inculpatul D.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicată acestui inculpat, Curtea a observat că aceasta este dată de vechiul C. pen. în considerarea aspectului esenţial al modului de sancţionare al concursului de infracţiuni săvârşit de către o persoană fizică în conformitate cu disp. art. 34 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. raportat la art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen.

Într-adevăr, inculpatul, fiind trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., precum şi a două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) şi uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., în cazul unei soluţii de condamnare, acestuia i s-ar aplica dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen., prin urmare, i s-ar da spre executare pedeapsa cea mai grea la care s-ar adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (spor obligatoriu).

Or, potrivit vechiul C. pen., chiar dacă raportat la subiectul pasiv al infracţiunii de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul săvârşită în luna aprilie 2012 aceasta s-ar transforma în două infracţiuni de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, dar raportat la dispoziţiile art. 246 din vechiul C. pen. - persoane vătămate E. şi G. (prima infracţiune), respectiv disp. art. 248 din vechiul C. pen. - persoană vătămată Unitatea Administrativ Teritorială Tărtăşeşti (a doua infracţiune), tot vechiul C. pen. apare ca fiind mai favorabil acestui inculpat în virtutea faptului că sancţionarea în cazul concursului de infracţiuni are loc cu spor facultativ, diferenţele în ceea ce priveşte infracţiunile de fals între vechiul şi noul C. pen. fiind foarte mici (pentru art. 289 din vechiul C. pen. pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, pentru art. 321 din actualul C. pen. pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani; în timp ce, pentru art. 291 din vechiul C. pen. pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, pentru art. 323 din actualul C. pen., pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amendă când înscrisul este oficial).

Toate acestea chiar şi în condiţiile în care în conformitate cu disp., art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din C. pen. pedeapsa principală este închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni, iar potrivit disp., art. 132 din Legea nr. 78/2000 (de la momentul săvârşirii faptelor) raportat la art. 246 din vechiul

C. pen. sau art. 248 din vechiul C. pen. pedeapsa principală era închisoarea de la 3 la 15 ani.

În plus, raportat la condiţia impusă de către Deciziile Curţii constituţionale a României nr. 405/2016 şi nr. 392/2017 potrivit cărora dispoziţiile art. 246 alin. (1) din vechiul C. pen., art. 248 alin. (1) şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii" s-a constatat că prevederile art. 45 şi art. 49 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, în prezent abrogată şi înlocuită de O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi la care se raportează noţiunea de "încălcare a legii" sunt, practic, identice cu disp. art. 222 şi art. 224 din O.U.G. nr. 57/2019.

În ceea ce priveşte faptele pentru care inculpatul D. a fost trimis în judecată şi a căror schimbare de încadrare juridică a avut loc conform încheierii din data de 12 iulie 2019, Curtea urmează a constata două aspecte.

Primul este dat de aceea că activitatea infracţională a acestui inculpat se situează la nivelul anului 2012, prin urmare, după aproximativ 4 ani de la momentul pronunţării Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari, deşi inculpatul a iniţiat demersuri frauduloase cu un an înainte, în 2011, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.

A doua constatare este dată de faptul că aceeaşi activitate infracţională a inculpatului D. se circumscrie în mare parte semnării fişei de punere în posesie întocmit de către martora L. pentru inculpata C., precum şi prezentării acesteia Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa.

Astfel, începând cu anul 2008, inculpatul D. a devenit primar al com. Tărtăşeşti în urma desfăşurării alegerilor locale.

La data de 8 august 2008 inculpatul D. a primit, în această calitate, prin fax, de la Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa cererea înregistrată sub nr. x din 4 august 2008 formulată de către C. prin care solicita comisiei judeţene de fond funciar să se ia act de Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Secretarul comunei, martora P., în urma verificărilor efectuate, a constatat că autoarea solicitării nu a formulat cereri de reconstituire a vreunei suprafeţe de teren în baza legilor fondului funciar. S-a mai constatat că, în baza Legii nr. 18/1991, N. - autoarea lui C., formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 1,25 ha., suprafaţă ce se regăseşte în registrul agricol din perioada 1959 - 1960, validată de comisia judeţeană de fond funciar, pentru care s-a şi emis Titlul de proprietate nr. x din 6 iulie 1998.

A fost emisă Adresa nr. x din 11 august 2008 a Primăriei comunei Tărtăşeşti, sub semnătura primarului D. şi a secretarului comunei P. ce a fost transmisă ca răspuns Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa.

Prin Adresa nr. x din 18 august 2008 emisă de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa, înregistrată la Primăria comunei Tărtăşeşti sub nr. x din 22 august 2008 i s-a comunicat faptul că nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti constituie infracţiune, iar pentru executarea acesteia este necesară înaintarea către Comisia Judeţeană Dâmboviţa a propunerii pentru a se lua act de dispozitivul sentinţei, în vederea validării suprafeţei reconstituite şi adoptării unei hotărâri.

Inculpatul D. a susţinut, în depoziţia furnizată în cursul urmăririi penale, că a înţeles din conţinutul adresei semnată din partea Prefecturii şi de către jurista EE. despre care ştia că este bună prietenă cu W. - sora lui C., că i se solicită să dea curs hotărârii, dar şi că exista posibilitatea promovării unei căi extraordinare de atac şi obţinerii unei hotărâri prin care să se suspende punerea în executare a sentinţei Judecătoriei Răcari.

În aceste împrejurări, s-a solicitat Judecătoriei Răcari eliberarea în copie a Dosarului civil nr. x/2008, demers în urma căruia, la data de 28 august 2008, Comisia Locală de fond funciar, prin reprezentant convenţional (avocat FF. din cadrul Baroului Dâmboviţa) a declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008.

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Dâmboviţa a hotărât suspendarea soluţionării recursului pe motivul neprezentării părţilor, iar ulterior, prin Decizia nr. 53 din 12 ianuarie 2010, instanţa a constatat perimat recursul civil declarat de Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti.

Deşi inculpatul D. a susţinut în apărare că i s-a impus de către Instituţia Prefectului să pună în executare sentinţa civilă, dar acest lucru nu s-a realizat până în primăvara anului 2011, înainte de arestarea sa preventivă, când i-a condiţionat lui C. punerea în posesie pe suprafaţa de 4,87 ha de emiterea unei procuri pe numele unui angajat al primăriei, GG. (şoferul său), care să se ocupe de obţinerea titlului de proprietate şi eventual găsirea unor cumpărători în vederea vânzării terenului .

Acest lucru a rezultat din depoziţiile, atât ale inculpatei C.

(urmărire penală filele x filele x, instanţă filele x şi filele x), cât şi din ale martorului GG.

(urmărire penală filele x, instanţă filele x şi filele x). Deşi inculpata C. nu a recunoscut condiţionarea, afirmând că doar a fost ajutată, din aceste depoziţii a reieşit clar că toate actele efectuate în numele acesteia au fost decise de inculpatul D.

Această înţelegere, relevă, de fapt, interesul edilului pentru terenul în cauză La data de 4 mai 2011, în numele Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, D. a formulat o cerere, pe care a semnat-o personal şi prin care a solicitat Judecătoriei Răcari eliberarea Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 în 6 exemplare.

La data de 9 mai 2011, a fost autentificată sub numărul x la Biroul Notarului Public "HH." din comuna Conteşti, judeţul Dâmboviţa, procura specială prin care C. îl împuternicea pe GG. să obţină titlul de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. reconstituită în baza Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunţată de Judecătoria Răcari şi să vândă terenul oricui va crede de cuviinţă, la preţul pe care îl consideră avantajos.

Anterior punerii în libertate a inculpatului D., respectiv la data de 27 martie 2012, a avut loc şedinţa Comisiei Locale de fond funciar condusă de viceprimarul II., în care au fost analizate 14 cazuri cuprinse în nota de prezentare nr. x din 27 martie 2012 în vederea înaintării lor

Comisiei judeţene de fond funciar, pentru a fi discutate în şedinţa din 12 aprilie 2012, cu propuneri de validare/invalidare a dreptului de proprietate.

Atât procesul-verbal al şedinţei Comisiei locale (înregistrat sub numărul x din 3 aprilie 2012 la Primăria comunei Tărtăşeşti), cât şi nota de prezentare a celor 14 cazuri analizate au fost tehnoredactate de către L. - referent în cadrul Primăriei comunei Tărtăşeşti cu atribuţii pe linie de urbanism şi cadastru (filele x urmărire penală).

Însă, înaintea transmiterii acestor documentaţii la Comisia Judeţeană de fond funciar, la revenirea lui D. în primărie, acesta i-a solicitat referentului L. să completeze atât procesul-verbal al şedinţei din 27 martie 2012, cât şi nota de prezentare aferentă acestuia cu alte două cazuri, respectiv cel referitor la autorii M. şi N. pentru care s-a propus validarea suprafeţei de 4,87 ha. conform Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 şi cel vizând pe autoarea V., în sensul modificării Titlului de proprietate nr. x din 28 decembrie 2005 emis pe numele acesteia din urmă, constând în corecţie tarla, parcelă, vecinătăţi.

Completările aduse procesului-verbal de şedinţă şi notei de prezentare au fost semnate de primarul D. ca preşedinte al Comisiei Locale de fond funciar, de secretarul comunei şi implicit al Comisiei - P. şi de către referentul L.

În declaraţia furnizată la organul de urmărire penală şi menţinută cu ocazia audierii în instanţă martora P. a învederat în mod expres, faptul că, cu ocazia întocmiţii fişelor de punere în posesie pentru C., inculpatul D. i-a solicitat lui L. - referent cadastru - menţionarea unor terenuri care se aflau în intravilanul localităţii la categoria extravilan. Printre acestea era menţionat şi terenul pe care se afla fostul sediu al primăriei. Deşi martora P. se află în relaţii neamicale cu inculpatul D. ca urmare a unui litigiu de muncă în urma căruia a fost suspendată din funcţie în perioada octombrie 2009 - august 2011, depoziţia sa se coroborează cu celelalte mijloace de probă învederate şi din care se desprinde interesul inculpatului D. pentru respectivele suprafeţe de teren.

Împrejurarea pe care o relevă în apărarea sa inculpatul D. în sensul că a semnat completarea la Procesul-verbal nr. x din 27 martie 2012 întocmit de către Primăria com. Tărtăşeşti imediat după repunerea sa în funcţia de primar, în data de 4 aprilie 2012, întrucât acesta rămăsese nesemnat de către viceprimarul Badea nu a putut fi primită de instanţă, întrucât persoana care semnează un anumit înscris trebuie să-şi asume, atât conţinutul, cât şi efectele pe care acesta le produce. Acelaşi lucru este valabil şi pentru semnarea fişei de punere în posesie cu suprafeţele propuse a fi atribuite lui C.

Curtea a mai observat că prin Sentinţa penală nr. 159 din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, martora din prezenta cauză, L. a fost condamnată la o pedeapsă de 10.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen. constând în aceea că, în declaraţiile furnizate în calitate de martor în Dosarul nr. x/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti ar fi făcut declaraţii nereale cu privire la implicarea fostului primar al com. Tărtăşeşti, D. în procedura de reconstituire nelegală a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha teren în favoarea numitei C.

Ancheta penală a debutat chiar prin sesizarea formulată de către L. şi intitulată "autodenunţ".

Ulterior, prin Decizia penală nr. 95/A din 13 aprilie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis apelul declarat de către L. împotriva sentinţei penale mai sus menţionate care a fost desfiinţată în totalitate dispunându-se în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achitarea acestei persoane.

În esenţă, în motivarea soluţiei de achitare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învederat că simpla schimbare a declaraţiei unei persoane audiate în calitate de martor în cursul judecării unei cauze, atâta timp cât nu rezultă alte acţiuni de ajutorare care să împiedice tragerea la răspunderea penală a inculpatului D., nu poate angaja răspunderea penală a acesteia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea făptuitorului.

Mai mult decât atât, s-a învederat că a statua printr-o sentinţă penală cu caracter definitiv că prin schimbarea declaraţiei lui L. aceasta a comis infracţiunea de favorizarea făptuitorului, atâta timp cât cauza unde aceasta a dat iniţial declaraţia se află în curs de judecată ar echivala cu stabilirea vinovăţiei inculpatului D. mai înainte de a fi judecat.

Prin urmare, Curtea a constatat, raportat la cele învederate, că nu s-a admis antrenarea răspunderii penale a martorei din prezenta cauză L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea infractorului, instanţa alegând valorificarea primelor declaraţii pe care aceasta le-a furnizat în prezenta cauză, întrucât acestea se coroborează cu restul probatoriului administrat.

Curtea a mai reţinut că prin cererea olografă datată 7 martie 2012, adresată primarului comunei Tărtăşeşti şi care apare ca fiind formulată de GG. drept împuternicit al lui C. s-a solicitat punerea în aplicare a Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Însă, martorul GG. a declarat că nu este întocmită şi nici semnată de el şi nici nu a cunoscut de existenţa acesteia până în momentul în care i-a fost prezentată de organele de anchetă.

Conform atribuţiilor de serviciu, martora L. a procedat la întocmirea fişelor de punere în posesie cu suprafeţele propuse a fi reconstituite, fişe ce urmau să însoţească documentaţiile transmise Comisiei Judeţene de fond funciar.

L. a întocmit fişa de punere în posesie pentru autorii N. şi M. cu suprafeţele ce i-au fost indicate de către primarul comunei, D., şi din care unele se aflau în intravilanul localităţii Tărtăşeşti, deşi reconstituirea dreptului de proprietate ar fi trebuit realizată cu suprafeţe din extravilanul respectivei comune, aşa după cum se specifica în hotărârea judecătorească.

Potrivit declaraţiilor sale date în faza de urmărire penală, martora L. i-a atras atenţia la acel moment primarului în funcţie D. în sensul că acele suprafeţe indicate de el spre a fi menţionate în fişa de punere în posesie la categoria extravilan se regăseau - de fapt - în intravilanul localităţii, însă, neputându-se opune insistenţelor acestuia şi nici autorităţii sale - a semnat documentul în forma în care i-a fost cerut, alături de secretarul comunei - P. şi de primar.

Fişa de punere în posesie a fost verificată de către angajaţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa - consilier JJ. şi tehnician cadastru KK. care au avizat-o, împreună cu martorul LL.

WW. - directorul instituţiei, neconstatând suprapuneri între suprafeţele propuse a fi atribuite şi cele aflate în evidenţe, care aveau deja numere cadastrale.

Martorii sus-menţionaţi au arătat (filele x urmărire penală, filele x instanţă) că programele informatice deţinute şi utilizate la nivelul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa făceau imposibilă constatarea unor eventuale suprapuneri ale imobilelor aflate în evidenţele instituţiei peste terenuri care nu erau înregistrate din punct de vedere cadastral.

Astfel, fişa de punere în posesie pentru C., cuprinzând menţiuni nereale a fost depusă la Comisia Judeţeană Dâmboviţa care, prin Amendamentul nr. 3900 din 23 aprilie 2012 a validat dreptul de proprietate al acesteia, ca moştenitoare a autorilor M. şi N. şi a emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012, pentru suprafaţa totală de 4,87 ha. menţionată la categoria extravilan compusă din: 10.162 mp în tarlaua x, parcela x; 10.057 mp în tarlaua x, parcela x; 5414 mp în tarlaua x, parcela x; 1070 mp în tarlaua x, parcela x; 152 4mp în tarlaua x, parcela x; 2912 mp în tarlaua x, parcela x; 1427 mp în tarlaua x, parcela x; 888 mp în tarlaua x, parcela x; 1461 mp în tarlaua x, parcela x, 4000 mp în tarlaua x, parcela x, 1684 mp în tarlaua x, parcela x; 2054 mp în tarlaua x, parcela x; 1550 mp în tarlaua x, parcela x; 3497 mp în tarlaua x, parcela x, 1000 mp în tarlaua x, parcela x, deşi, în realitate unele din aceste suprafeţe se aflau în intravilanul localităţii.

În continuare, la data de 15 iunie 2012, la Biroul Notarului Public "HH." din oraşul Răcari, judeţul Dâmboviţa, a fost autentificat sub numărul x contractul de vânzare-cumpărare încheiat între GG. ca mandatar al vânzătoarei C. şi MM. (naşul de cununie al lui D.) - cumpărător, având ca obiect două dintre suprafeţele menţionate în titlul de proprietate, respectiv cea de 2912 mp din tarlaua x, parcela x şi cea de 2054 mp din tarlaua x, parcela x (în total 4966 mp), preţul fiind de 10.000 RON.

În contractul de vânzare-cumpărare, cele două suprafeţe sunt menţionate la categoria reală - intravilan, deşi, conform titlului de proprietate, acestea fuseseră atribuite în extravilanul localităţii Tărtăşeşti. Aceasta, întrucât în documentaţia prezentată notarului public în vederea încheierii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare au fost depuse certificatele de urbanism nr. 152 şi 153 din 12 iunie 2012 eliberate de Primăria comunei Tărtăşeşti, sub semnătură primarului D., a secretarului P. şi a referentului L.

Martorul GG. a învederat că s-a prezentat la biroul notarului public menţionat la solicitarea primarului D. în vederea semnării actului de vânzare-cumpărare ca împuternicit al lui C., neavând nicio implicare în tranzacţia respectivă, în afara semnăturilor depuse pe actele autentice.

Apare că adevăratul beneficiar al suprafeţelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menţionat este chiar inculpatul D., iar nu cumpărătorul din acte (naşul său) - MM. (angajat ca paznic la NN.) şi care, inclusiv în faţa instanţei de judecată a prezentat o versiune de-a dreptul fantezistă conform căreia înţelegerea cu privire la tranzacţie a încheiat-o cu GG. - mandatat de C., însă nu a fost interesat să vadă nici măcar unde sunt situate terenurile, nici înainte de semnarea contractului, nici ulterior acestui moment.

Se relevă în mod rezonabil că interesul pentru achiziţionarea terenurilor atribuite lui C. a fost manifestat de inculpatul D. încă din anul 2011, când i-a solicitat lui C. să-1 împuternicească pe angajatul primăriei să obţină titlul de proprietate şi să vândă terenurile, interes menţinut şi în anul 2012 (după eliberarea din penitenciar) prin indicarea amplasamentului suprafeţelor aflate în intravilanul localităţii Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa cu ocazia întocmirii fişei de punere în posesie de către subordonata sa - L.

Consecinţa atribuirii suprafeţelor de teren menţionate în titlul de proprietate către C. a fost prejudicierea intereselor legale ale altor persoane care deţineau terenuri pe acele amplasamente.

În acest sens, suprafaţa de 2912 mp situată în tarlaua x, parcela x - în intravilan - care a şi făcut obiectul vânzării către MM. se suprapune cu cea de aproximativ 2000 mp deţinută în posesie de K. din comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, reprezentată de G., pe care se află mijloacele fixe ale societăţii, teren pentru care posesorul a achitat impozit anual începând cu anul 1993.

La rândul său, suprafaţa de 2054 mp situată în tarlaua x, parcela x - în intravilan - ce a făcut obiectul contractului încheiat cu MM. - se suprapune cu cea de 1000 mp proprietatea lui E. - achiziţionată de acesta încă din anul 1973 prin act autentic de vânzare-cumpărare, precum şi cu o altă suprafaţă de 1000 mp alăturată acesteia, aparţinând domeniului privat al comunei Tărtăşeşti, aferentă construcţiei, reprezentând fostul sediul al unităţii administrativ teritoriale.

Referitor la această din urmă suprafaţă (de 1000 mp) s-a constatat că la momentul atribuirii către C. terenul se afla în folosinţa gratuită a Parohiei Bâldana către care a fost predat la 25 iulie 2001 de Consiliul Local al comunei Tărtăşeşti (în urma unei hotărâri adoptată de acest organism) pe o perioada de 25 ani.

În aceste condiţii, prin întocmirea fişelor de punere în posesie - la iniţiativa primarului în funcţie D. - şi emiterea titlului de proprietate în favoarea lui C. pentru terenurile menţionate, care au intrat în circuitul civil prin transferul dreptului de proprietate în formă autentică în condiţiile arătate, au fost prejudiciate interesele legitime ale comunei Tărtăşeşti şi ale părţilor civile E. şi G. - ca reprezentant al SA K., care au fost deposedaţi de suprafeţele deţinute.

În data de 11 iulie 2012, Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti, reprezentată de noul primar - OO. a solicitat Judecătoriei Răcari constatarea nulităţii titlului de proprietate nr. x din 2 mai 2012 emis pentru CC.

DD., cauza fiind înregistrată sub numărul x/2012, soluţionată - iniţial - prin Sentinţa civilă nr. 326/04 martie 2013, prin care s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

În Dosarul civil nr. x/2012 a fost administrată proba cu expertiza topo în urma căreia s-a stabilit indubitabil că terenurile menţionate în titlul de proprietate au fost incluse în categoria celor intravilane, în baza unor hotărâri ale Consiliului Local din anii 2004 şi 2007.

În acest proces au formulat cereri de intervenţie în interes propriu E. şi SA K. care, la rândul lor, au solicitat instanţei de judecată pe calea unor acţiuni separate, anularea titlului de proprietate emis pentru C., dosarele fiind înregistrate la Judecătoria Răcari sub nr. x/2013 şi y/2013.

Ulterior, în urma recursurilor civile formulate de Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti şi de către intervenienţii E. şi SA K., prin Decizia civilă nr. 1046 din 26 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr.

1619/284/2012, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a casat Sentinţa nr. 326 din 4 martie 2013 şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr. x/2012, iar prin Sentinţa civilă nr. 1107 din 5 noiembrie 2004 a fost respinsă cererea principală formulată de UAT Tărtăşeşti împotriva pârâtelor C., Comisia Judeţeană de Fond Funciar, în contradictoriu cu intervenienţii în interes propriu MM. (actualul proprietar), E. şi SA K.

Cu toate acestea, recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost soluţionat de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă prin decizia nr. 199 din 25 iunie 2015, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti, a fost admisă cererea de intervenţie formulată de SC K. SA, s-a constatat nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. x din 2 mai 2012 emis de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa pe numele lui C. cu privire la suprafeţele de teren: 5414 mp situată în tarlaua x, parcela x; 1070 mp situată în tarlaua x, parcela x; 1254 mp situată în tarlaua x, parcela x; 2912 mp situată în tarlaua x, parcela x; 2054 mp situată în tarlaua x, parcela x; 1550 mp situată în tarlaua x, parcela x; 3497 mp situată în tarlaua x, parcela x, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la cererea de intervenţie formulată de E.

Instanţa a luat în considerare faptul că prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză s-a constatat că terenurile respective erau amplasate în intravilanul localităţii, ori C. nu a avut în proprietate şi nu a predat la cooperativa agricolă de producţie terenuri amplasate în intravilanul localităţii, astfel că titlul de proprietate este lovit de nulitate.

În ceea ce priveşte recursul declarat de SA K., tribunalul a reţinut că, potrivit actului constitutiv, aceasta a luat fiinţă în temeiul art. 13 alin. (4) şi art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 18/1991 în vigoare, conform căruia terenurile aflate sub mijloacele fixe ce au aparţinut cooperativei agricole de producţie devin proprietatea membrilor asociaţiilor de tip privat care se înfiinţează aşa cum este şi cazul SA K.

Astfel, instanţa a constatat că pe terenul de 2912 mp situat în tarlaua x, parcela x se află sediul fostului CAP Bâldana, în prezent SA K., proprietatea asupra acestui teren revenind de drept acestei societăţi şi astfel nu se putea reconstitui dreptul de proprietate altei persoane, respectiv lui C.

ÎNCADRAREA ÎN DREPT A FAPTELOR SĂVÂRŞITE

În drept, raportat la cele expuse anterior, fapta inculpatului D. care în luna aprilie 2012 în calitate de primar al com. Tărtăşeşti judeţul Dâmboviţa dar şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari a propus Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa emiterea titlului de proprietate către inculpata C. pentru suprafaţa de 4,87 ha teren extravilan atribuită în baza acestei hotărâri judecătoreşti şi a procedat la punerea în posesie a acestei persoane pe suprafeţe situate în intravilanul localităţii, contrar dispozitivului hotărârii, cauzând în acest fel vătămarea intereselor legitime a persoanelor ce deţineau deja terenurile în locurile respective - E., G., ca reprezentant al SC K., precum şi Unitatea Administrativ Teritorial a com. Tărtăşeşti - şi obţinând pentru inculpata C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenurilor intravilane atribuite întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul comise în concurs ideal şi prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi respectiv prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen.

Prin acţiunile desfăşurate inculpatul D. a încălcat dispoziţiile art. 45 şi art. 49 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, lege care a fost în vigoare de la data de 06 decembrie 2004 până la data de 04 iulie 2019 când a fost abrogată şi înlocuită prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57/2019.

Astfel, potrivit art. 45 din actul normativ mai sus menţionat " aleşii locali, în calitate de reprezentanţi ai colectivităţii locale, au îndatorirea de a participa, pe durata mandatului, la exercitarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale din care fac parte sau pe care le reprezintă, cu bună credinţă şi fidelitate faţă de ţară şi de colectivitatea care i-a ales".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 49 din acelaşi act normativ, "aleşii locali sunt obligaţi să dea dovadă de cinste şi corectitudine; este interzis alesului local să ceară, pentru sine sau pentru altul bani, foloase materiale sau alte avantaje".

Ca urmare a celor învederate, este îndeplinită şi condiţia prev. în Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 405/2016 şi 392/2017 potrivit cărora, dispoziţiile art. 246 alin. (1) din vechiul C. pen., art. 248 alin. (1) şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În drept, fapta inculpatului D. care în perioada martie - aprilie 2012 în calitate de primar al com. Tărtăşeşti judeţul Dâmboviţa dar şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, între datele şedinţelor Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa a semnat fişa de punere în posesie întocmită de către L. pentru inculpata C., atestând în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x parcela x şi de 2054 mp din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen.

În drept, fapta inculpatului D. care în perioada martie - aprilie 2012 în calitate de primar al com. Tărtăşeşti judeţul Dâmboviţa dar şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, între datele şedinţelor

Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa a prezentat acestui din urmă organism fişa de punere în posesie pentru inculpata C., prin care se atesta în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x parcela x şi de 2054 mp din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan, fişă pe baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr. x din data de 3 mai 2012 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 391 din vechiul C. pen.

INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR

Curtea a reţinut cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul şi raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen. şi anume: împrejurările şi modul de comitere al infracţiunilor precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, astfel cum au fost acestea prezentate anterior, că se impune condamnarea inculpatului D. la câte o pedeapsă orientată, totuşi, către limita minimă a intervalului sancţionator, avându-se în vedere în primul rând nivelul de educaţie relativ redus pe care îl posedă inculpatul şi care l-a condus la săvârşirea şi a altor infracţiuni pentru care acesta a fost condamnat în trecut la alte pedepse cu închisoarea.

Prin urmare, s-a apreciat că pedepsele astfel orientate pentru săvârşirea fiecăreia dintre infracţiunile de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 vechiul C. pen. şi respectiv prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen., sunt apte să contribuie la realizarea scopurilor pedepsei penale, preventiv, educativ şi sancţionator.

În ceea ce priveşte pedepsele ce au fost aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen. şi de uz de fals prev. de art. 291 din vechiul C. pen. şi care au stat la baza săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu mai sus menţionate, s-au apreciat, raportat la aceleaşi criterii de individualizare expuse în cele ce preced că orientarea acestora tot către minimul special al intervalului sancţionator sunt suficiente şi apte pentru realizarea scopurilor sancţiunilor penale respective.

Prin urmare, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D., la o pedeapsă de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., faptă din luna aprilie 2012.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2012.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., din perioada martie - aprilie 2012.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., din perioada martie - aprilie 2012.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen.

Având în vedere data comiterii infracţiunilor mai sus menţionate - cel mai târziu în luna aprilie 2012 - şi având în vedere definiţia concursului de infracţiuni existentă în vechiul C. pen., ca fiind apreciată lege penală mai favorabilă, s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa definitivă prin Decizia penală nr. 904 din 15 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Sentinţa penală nr. 211 din 8 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti definitivă prin nerecurare şi prin Sentinţa penală nr. 279 din

22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti.

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin cea din urmă sentinţă menţionată anterior în:

- pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa definitivă prin Decizia penală nr. 904 din 15 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 211 din 8 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti definitivă prin nerecurare;

- pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 279 din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti;

- sporul de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicat prin Sentinţa penală nr. 279 din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti; care s-au repus în individualitatea lor.

Conform art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. raportat la art. 34 lit. b) din vechiul C. pen. s-au contopit pedepsele principale anterior menţionate cu pedepsele principale aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul D. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 3 luni închisoare la care s-au adăugat sporul deja stabilit de 2 ani şi 2 luni închisoare, în final rezultând o pedeapsă de 6 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) din vechiul C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 5 luni închisoare perioada executată de la data de 24 mai 2011 la data de 30 martie 2012 inclusiv; de la data de 18 martie 2013 la data de 27 februarie 2015 inclusiv şi de la data de 2 martie 2018 la data de 11 februarie 2019 inclusiv.

În baza art. 35 alin. (2) şi (3) din vechiul C. pen. s-a interzis inculpatului D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b) şi c) din vechiul C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 36 alin. (1) şi (3) din vechiul C. pen. s-a dedus din durata pedepsei complementare, perioada executată din pedepsele complementare aplicate anterior, din 26 noiembrie 2013 până în prezent.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din vechiul C. pen.

S-a dispus anularea formelor de executare emise anterior şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

SOLUŢIONAREA LATURII CIVILE

În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă a persoanei vătămate E., Curtea a constatat că aceasta a avut în vedere numai prejudiciile de ordin moral suferite ca urmare a activităţii infracţionale a persoanelor trimise în judecată.

Curtea a constatat că acest prejudiciu moral pretins de către această parte civilă este unul real şi nu poate fi tăgăduit în condiţiile în care urmare a activităţii infracţionale descoperite şi cercetate E. a fost nevoit să desfăşoare o activitate judiciară căutându-şi dreptatea la instanţele judecătoreşti competente, fiind prezent însă şi la alte organe judiciare, toate acestea însemnând, după cum chiar persoana în cauză învederează şi fiind de notorietate, perioade de timp pe care în alte condiţii le-ar fi petrecut în alt mod, sume de bani cheltuite dar şi afectarea stării de sănătate. Cu toate acestea, în lipsa oricăror dovezi concrete în acest sens, Curtea nu a putut reţine legătura directă de cauzalitate dintre iniţierea demersurilor judiciare de către această parte civilă şi decesul părintelui său.

Dat fiind soluţia pronunţată cu privire la latura penală a cauzei în ceea ce priveşte pe inculpaţii A., B. şi C. urmează ca la acoperirea prejudiciului să fie avut în vedere numai inculpatul D.

Drept urmare, în baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19, 20 şi 21 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349, 1357, 1359 şi 1381 din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpatului D. şi s-a dispus obligarea acestuia la plata unei sume de 30.000 RON în favoarea acestei părţi civile cu titlu de daune morale, apreciind că suma respectivă este una îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciilor de natură morală pe care acesta le-a suferit, suma de 500.000 RON solicitată fiind considerată ca depăşind cu mult un cuantum rezonabil.

În baza 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpaţilor A. şi B.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpatei C.

În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă a persoanei vătămate Unitatea Administrativ Teritorială com. Tărtăşeşti cu suma de 100.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse acestei instituţii (prestigiului şi imaginii Administraţiei Locale Tărtăşeşti), Curtea a apreciat că aceasta este nejustificată, nefiind rezonabil ca o persoană juridică de drept public să solicite despăgubiri pentru daune morale. Prestigiul şi imaginea Unităţii Administrativ Teritoriale com. Tărtăşeşti nu au fost afectate din punct de vedere moral, singurul prejudiciu al acestei părţi civile fiind de natură materială şi care în prezent a fost reparat aşa cum s-a arătat anterior.

Drept urmare, faţă de soluţia pronunţată în latură penală şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C., A. şi B., în baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de către partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa împotriva inculpaţilor D. şi C.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa împotriva inculpaţilor A. şi B.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă F. (fila x raportat la dosar instanţă) împotriva inculpatei A.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (6) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă G., în prezent decedat, împotriva inculpaţilor D., A., B. şi C. în condiţiile în care succesorii în drepturi ai acestei părţi civile nu şi-au exprimat opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile în termenul de 2 luni de la data decesului, termen prevăzut de disp. art. 24 alin. (1) din C. proc. pen.

S-a constatat că în cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale ca urmare a restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor prin constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. x din 02 mai 2012 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1), (2) şi (5) din C. proc. pen. - şi având în vedere înscrisurile de la filele x instanţă - s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra unei cote de 1/2 din bunurile imobile, aparţinând inculpatului D. reprezentate de casa de locuit situată în localitatea Tărtăşeşti sat Bâldana în suprafaţă de 220 mp, precum şi a suprafeţei de teren intravilan aferent acestei construcţii în suprafaţă totală de 1000 mp, astfel cum sunt acestea menţionate în registrul agricol al Primăriei comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, măsură care va fi pusă în aplicare de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus doar desfiinţarea înscrisului reprezentat de fişa de punere în posesie întocmită pentru C. a cărei fotocopie se află în filele x ale dosarului de urmărire penală nr. 53/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, dată fiind soluţia în latură penală în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A., B. şi C.

Având în vedere şi disp. art. 274 din C. proc. pen. şi art. 272 alin. (2) din C. proc. pen.

Prin Încheierea de la 12 iulie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, dată în Dosarul nr. x/2016, prima instanţă având în vedere datele săvârşirii presupuselor infracţiuni pentru care inculpaţii A. şi D. au fost trimişi în judecată, împrejurarea că aceste două persoane au fost trimise în judecată pentru săvârşirea unor concursuri de infracţiuni, dar şi incidenţa Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii A. şi D. au fost trimişi în judecată, astfel:

Pentru inculpata A. dintr-o infracţiune de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în luna aprilie 2008, în două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul în concurs ideal prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) din vechiul C. pen., săvârşite în luna aprilie 2008.

Pentru inculpata A. din infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în luna iunie 2008 într-o infracţiune prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea disp. art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în luna iunie 2008.

Pentru inculpatul D. din infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în cursul anului 2012 în două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul în concurs ideal prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) din vechil C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşite în cursul anului 2012;

Pentru inculpatul D. din infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie- aprilie 2012 în infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie- aprilie 2012;

Pentru inculpatul D. din infracţiunea de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. săvârşită în perioada martie - aprilie 2012 în infracţiunea prevăzută de art. 291 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012, încheiere aflată în vol. 3, dosarul curţii de apel.

Împotriva acestei sentinţe şi încheierii menţionate, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, iar tot împotriva sentinţei au declarat, în termenul legal, apeluri, partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Tărtăşeşti şi inculpatul D.

În dezvoltarea motivelor de apel, formulate în scris, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie cu privire la încheierea din 12 iulie 2019 a invocat dispoziţiile art. 408 din

C. proc. pen., art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 10, art. 349 alin. (1), art. 386 alin. (1) din C. proc. pen.

S-a opinat de către procuror în sensul că raţiunea principală pentru care Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 250/2019 statuând în esenţă că"Dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza I şi art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei este reprezentată tot de necesitatea asigurării "timpului şi înlesnirilor necesare pregătirii apărării".

Prin prisma dispoziţiilor legale menţionate supra a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 250/2019 procurorul a opinat în sensul că prima instanţă trebuia să arate motivat de ce situaţia de fapt reţinută în sarcina celor doi inculpaţi întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor prin noua încadrare juridică şi nu ale celor cu privire la care s-a efectuat încadrarea juridică prin rechizitoriu, cu accent asupra sferei relaţiilor sociale protejate prin instituirea fiecăreia din aceste incriminări, sau în condiţiile în care elementele constitutive ale infracţiunilor ar fi aceleaşi în ambele reglementări, să menţioneze expres acest lucru.

Este evident că aspectul în discuţie este de natură a zădărnici cunoaşterea de către cel acuzat a temeiniciei noii acuzaţii ce i se aduce, şi implicit a modului în care îşi poate construi apărarea.

Art. 6 § 3 lit. a) din Convenţie recunoaşte acuzatului nu numai dreptul de a fi informat cu privire la "cauza" acuzaţiei, adică faptele materiale de care este acuzat şi pe care se bazează acuzaţia, dar şi "natura" acuzaţiei, adică încadrarea juridică a faptelor în cauză; în ambele situaţii informarea trebuie să fie detaliată

(Hotărârea din 25 martie 1999, pronunţată în cauza Pelissier şi Sassi împotriva Franţei, § 51, Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunţată în cauza Mattoccia împotriva Italiei,§ 59; Hotărârea din 7 ianuarie 2010, pronunţată în cauza Penev împotriva Bulgariei,§ 33 şi 42; Hotărârea din 12 aprilie 2011, pronunţată în cauza Adrian Constantin împotriva României,§ 18).

Procurorul a criticat hotărârea instanţei de achitare a inculpatei A. pentru nelegalitate şi netemeinicie din următoarele motive:

Achitarea inculpatei pe temeiul procedural prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, este lipsită de fundament juridic.

Faptele de abuz în serviciu comise de inculpata A. au fost dovedite pe deplin, acţiunile sale îndeplinind toate condiţiile legale pentru a putea fi încadrate juridic în textul de lege care reglementează infracţiunea respectivă.

Astfel, la data comiterii faptelor, inculpata a îndeplinit calitatea de magistrat judecător şi preşedinte al Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa, s-a aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fiind investită cu soluţionarea Dosarelor civile nr. x/2008 şi nr. y/2008 ale Judecătoriei Răcari, a căror judecată a realizat-o prin încălcarea dispoziţiilor legale în materie, producându-se urmarea imediată şi constând în vătămarea intereselor legitime ale Unităţii Administrativ - Teritoriale Tărtăşeşti, jud. Dâmboviţa şi ale unei persoane fizice şi obţinerea pentru alte persoane a unor foloase necuvenite.

Infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul este de sine stătătoare, existenţa acesteia neputând fi condiţionată de comiterea unei alte infracţiuni mijloc.

Astfel, nu poate fi primită accepţiunea că un judecător nu poate fi cercetat sau condamnat în mod exclusiv pentru o faptă constând în pronunţarea unei anumite hotărâri judecătoreşti decât dacă aceasta este însoţit de săvârşirea unei infracţiuni (infracţiune mijloc), în condiţiile în care materialul probator administrat în cauză a demonstrat dincolo de orice dubiu faptul că inculpata a acţionat cu rea-credinţă, prin încălcarea evidenţă a dispoziţiilor legale.

Cu toate acestea, infracţiunea mijloc, în speţă, infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals pentru care s-a efectuat urmărire penală în cauză au existat nu poate fi pusă sub semnul întrebării împrejurarea că inculpata A. nu le-a comis, fiind vorba de înscrisuri realizate în calitatea sa în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În aceeaşi ordine de idei, imposibilitatea exercitării acţiunii civile prin prisma constatării intervenirii prescripţiei răspunderii penale nu are vreo legătură cu caracterul penal al faptelor, acestea continuând să fie fapte de natură penală.

Este eronată afirmaţia efectuată de prima instanţă în sensul că"instanţei de faţă îi lipseşte vocaţia procesuală" de a expune punctul de vedere cu privire la infracţiunile de fals în legătură cu care s-a dispus o soluţie de clasare, dată fiind instituţia existentă în C. proc. pen. la art. 52, intitulat "chestiuni prealabile".

Astfel, s-a reţinut că, în calitate de magistrat judecător, preşedinte la completului investit cu soluţionarea Dosarului civil nr. x/2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna aprilie 2008, a atestat în mod nereal, prin consemnarea semnarea declaraţiei martorei H., împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la dreptul de proprietate al autorilor reclamantei C. asupra terenului solicitat de aceasta, prin acţiunea formulată a adoptat Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 în care s-a menţionat neadevărat că la termenul de judecată din 30 aprilie 2008 a procedat la audierea martorei respective şi că la dosar existau înscrisuri din care rezulta calitatea de moştenitoare a reclamantei ca nepoată şi că autorii acesteia au deţinut suprafaţa de 4,87 ha. solicitată de C., înscrisuri pe care le-a introdus în dosarul civil menţionat (câte 2 acte materiale).

De asemenea, în calitate de magistrat judecător, preşedinte al completului investit cu soluţionarea Dosarului civil nr. x/2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a efectuat menţiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamanta I., consemnând acordarea termenului în cunoştinţa părţilor, în condiţiile în care nici reclamanta, nici pârâtul nu au fost prezenţi în realitate, a pronunţat încheierea de şedinţă prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată, acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării sale, a adoptat Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008 în care s-a menţionat nereal prezenţa părţilor, luarea interogatoriului pârâtului J. şi acordul acestuia vizând admiterea acţiunii reclamantei, înscrisuri pe care le-a introdus în dosarul civil menţionat (câte 3 acte materiale).

Procurorul a evidenţiat caracterul vădit al înscrisurilor ce a rezultat din probele administrate în cauză pe care le-a evidenţiat în concret şi anume:

- Declaraţia martorei H., din care rezultă că nu a fost audiată ca martor la Judecătoria Răcari, iar semnătura aflată pe declaraţia din Dosarul civil nr. x/2008, nu-i aparţine. Martora a formulat la data de 14 martie 2016 plângere penală privind comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals de către magistratul judecător A., respectiv complicitate la săvârşirea acestora de către C.;

- Declaraţia martorei O. care, în calitate de grefier de şedinţă al completului condus de judecător A., a susţinut că nu a văzut părţile în niciuna din cele două cauze civile ce fac obiectul prezentului dosar, nu au fost judecate în şedinţă publică, iar declaraţia martorei H. nu este tehnoredactată de ea;

- Declaraţia martorei AA., grefier registrator în cadrul Judecătoriei Răcari, din care rezultă că cererea de chemare în judecată formulată de C. nu a fost depusă la registratura instanţei, ci a fost primită de preşedintele instanţei, judecător A., care i-a predat-o în vederea înregistrării;

- Declaraţia martorei P. - secretar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa din care rezultă că nu a avut cunoştinţă de existenţa pe rolul Judecătoriei Răcari a Dosarului civil nr. x/2008 până în anul 2012;

- Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, înregistrat la data de 1 aprilie 2008, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de C. împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa;

- Registrul special al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, instituit în baza Legii nr. 247/2005 din care rezultă că nu a fost depusă de către C. cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestui act normativ;

- Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari având ca obiect "hotărâre care ţine loc de act autentic" o acţiune formulată de I. împotriva lui J. cu privire la terenul de 400 mp din municipiul Bucureşti, str. x, Sector 2;

- Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Răcari având ca obiect "hotărâre care ţine loc de act autentic" acţiune formulată de I. împotriva lui J. privind imobilul casă de locuit teren situate în oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa, repartizat iniţial judecătorului R. care a formulat o cerere de abţinere, dosarul fiind repartizat altui complet;

- Caietele de şedinţă ale grefierului O. din perioada aprilie- iunie 2008, din care rezultă că Dosarele civile nr. x/2008, y/2008 nu au fost menţionate ca fiind judecat în şedinţă publică;

- Declaraţia lui J. din care rezultă că nu s-a prezentat la Judecătoria Răcari cu ocazia judecării cererii de chemare în judecată formulată de I. pentru suprafaţa de 400 mp;

- Declaraţia martorei I. care a susţinut că a fost prezentă la Judecătoria Răcari, a fost audiată de un domn magistrat judecător, ceea ce s-a şi întâmplat cu ocazia judecării Dosarului civile nr. x/2007 soluţionat de judecător RR. - cauza ce a avut ca obiect tot "hotărâre ce ţine loc de act autentic" însă cu referire la casa, terenul din oraşul Titu, judeţul Dâmboviţa;

- Declaraţiile inculpatei C. care nu a recunoscut comiterea faptei, de a confirma că acţiunea existentă în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari nu a fost întocmită nici semnată de ea;

- Declaraţiile inculpatului B. care şi-a asumat conţinutul întâmpinării depunerea acesteia în Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari fără a proceda la verificarea în evidenţele Comisiei Locale a situaţiei lui C. care formulase cererea de chemare în judecată sau a autorilor acesteia.

În cursul urmăririi penale, la momentul la care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţi, respectiv la data de 11 februarie 2016 şi implicit la 11 martie 2016, când s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru celelalte infracţiuni de abuz în serviciu, se împlinise termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals (faptele fiind comise în aprilie 2008 iunie 2008).

Existând astfel unul dintre cazurile prev. de art. 16 alin. (1) din C. proc. pen., adică cel prevăzut la lit. f) în cazul infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals, deşi au existat probe că A. le-a săvârşit, nu s-a putut proceda conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv art. 309 alin. (1) din C. proc. pen.

Deşi s-a dispus clasarea cu privire la infracţiunile de fals intelectual, uz de fals, prin actul de sesizare s-a solicitat instanţei de judecată ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., să desfiinţeze înscrisurile - obiect material al acestora, respectiv:

- declaraţia martorei H. aflată în original la Dosarului civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari;

- Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 aflată în original la Dosarului nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari;

- cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamanta I., aflată la dosarului civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari;

- încheierea de şedinţă din 26 iunie 2008 prin care s-a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată, aflată la Dosarului civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari;

- Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008, aflată la fila nr. x, 14 a Dosarului civil nr. x/284/2008 al Judecătoriei Răcari.

Nu poate fi acceptată ca o motivare situaţia unei alte cauze penale soluţionată definitiv, respectiv cea în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, întrucât în această cauză, la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata A. (10 decembrie 2015), respectiv la data emiterii rechizitoriului (23 decembrie 2015), nu intervenise prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunile de fals, uz de fals, pentru care a fost dedusă judecăţii (reţinute în concurs real cu cea de abuz în serviciu).

Adoptarea de către procuror a soluţiei de clasare cu privire la infracţiunile de fals, uz de fals pentru temeiul procedural al intervenirii prescripţiei răspunderii penale nu poate fi considerată un impediment pentru judecător să aibă în vedere că inculpata A. a comis aceste fapte.

Aceasta cu atât mai mult cu cât autoarea infracţiunilor nu a contestat soluţia de clasare, conform art. 18 din C. proc. pen., în sensul de a solicita continuarea procesului penal având astfel posibilitatea legală de a demonstra existenţa unui alt caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia, respectiv cele prevăzute la art. 16 lit. a) - d) din C. proc. pen.

Or, tocmai această atitudine de pasivitate a inculpatei A. demonstrează că a achiesat la soluţia de clasare adoptată de procuror pe temeiul procedural prevăzut de art. 16 lit. f) din C. proc. pen.

Judecătorul nu a fost lipsit de posibilitatea analizării cauzei sub aspectul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale care a demonstrat caracterul vădit nereal al înscrisurilor falsificate, mai ales că acest probatoriu coincide cu cel care a stat la baza punerii în mişcare a acţiunii penale, trimiterii în judecată a inculpatei şi ulterior readministrat şi în faza de cercetare judecătorească.

Prin Sentinţa penală nr. 85 din 17 iulie 2019, Curtea de Apel Ploieşti a dispus conform art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen. achitarea inculpatului B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, vând ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 din C. proc. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2008.

În motivarea soluţiei, s-a arătat că nu s-a dovedit existenţa unei înţelegeri între inculpatul B., inculpata A., în sensul creării unei premise pentru pronunţarea unei hotărâri în favoarea inculpatei C.

Instanţa a considerat explicaţiile oferite organelor judiciare de inculpatul B. ca fiind plauzibile, în sensul că în perioada infracţională reţinută în sarcina sa, se afla în campanie electorală a acţionat în mod neglijent, atât în formularea "întâmpinării" la cererea de chemare în judecată formulată de C., cât şi cu ocazia luării la cunoştinţă de hotărârea Judecătoriei Răcari împotriva căreia nu a declarat cale de atac.

Procurorul a apreciat că hotărârea instanţei de achitare a inculpatului B. este nelegală şi netemeinică din următoarele considerente:

Apărarea inculpatului B. nu poate fi primită, întrucât personal a conceput întâmpinarea, a semnat-o, a depus-o la Judecătoria Răcari, acţionând astfel, în numele comisiei locale de fond funciar, fără ca ceilalţi membri să aibă cunoştinţă de situaţia ivită.

Atitudinea inculpatului de a pune mai presus de interesele comunităţii pe care o conducea campania electorală în care era implicat personal nu poate fi de natură a-l absolvi de răspundere penală pentru complicitate la fapta de abuz în serviciu comisă de inculpata A.

Astfel, prin consemnarea în cuprinsul "întâmpinării" că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei în funcţie de probele administrate, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei, deşi nu l-a urmărit, a prevăzut posibilitatea producerii lui.

Vinovăţia inculpatului B. este dovedită inclusiv de faptul că, primind personal hotărârea Judecătoriei Răcari, pronunţată de inculpata A., prin care comisia locală de fond funciar era obligată să reconstituie inculpatei C. o suprafaţă considerabilă de teren, nu a întreprins nici personal, nici prin intermediul angajaţilor Primăriei vreun demers legal în sensul verificării situaţiei juridice creată prin pronunţarea acelei hotărâri aprecierii asupra formulării unei căi de atac.

Aşa cum rezultă inclusiv din cele menţionate supra, simpla alegaţie a inculpatului nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cele două faze ale procesului penal.

Mai mult decât atât, inculpatul fiind o persoană ce are un interes procesual, afirmaţiile sale, în mod singular, nu pot crea o certitudine în sensul menţionat, pe cale de consecinţă să formeze convingerea instanţei.

Participaţia penală a inculpatului B. sub forma complicităţii rezultă, în mod evident, din următoarele mijloace de probă:

- Titlul de proprietate emis în anul 1998 pentru autorii lui C., N., M. - actele care au stat la baza emiterii acestuia;

- Registrul special al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti instituit în baza Legii nr. 247/2005 din care rezultă că, nu a fost depusă de către C. cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestui act normativ;

- Procesul-verbal din 20 decembrie 2005 încheiat de Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti, condusă de primarul B., din care rezultă că au fost înregistrate 279 cereri în baza Legii nr. 247/2005, din care au fost respinse 253, precum tabelul nominal cuprinzând aceste cazuri din care rezultă că o astfel de solicitare nu a fost formulată de C.,

- Adresa nr. x din 1 august 2008 emisă de Primăria comunei Tărtăşeşti către Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa, cuprinzând rezultatul verificărilor în evidenţele primăriei în urma cărora s-a constatat că C. nu a formulat cereri de reconstituire în baza niciuneia din legile fondului funciar că în baza Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate la solicitarea autoarei N. pentru suprafaţa de 1,25 ha, ce se regăseşte în registrul agricol 1959 - 1960, validată de comisia judeţeană pentru care s-a emis deja titlul de proprietate în anul 1998;

- Registrele de corespondenţă ale Primăriei comunei Tărtăşeşti din care reiese că nu a fost înregistrat niciun înscris constând în comunicarea acţiunii citaţiei, a hotărârii civile emise de Judecătoria Răcari în Dosarul nr. x/2008;

- Declaraţia martorului OO. - primar al comunei Tărtăşeşti din care reiese că nu a fost înregistrat niciun înscris constând în comunicarea acţiunii citaţiei, a hotărârii civile emise de Judecătoria Răcari în Dosarul nr. x/2008;

- Declaraţia martorei P. - secretar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa din care rezultă că nu a avut cunoştinţă de existenţa pe rolul Judecătoriei Răcari a Dosarului civil nr. x/2008 până în anul 2012.

Procurorul a observat, totodată, din modul în care prima instanţă descrie fapta pe care o reţine în sarcina inculpatului B., că aceasta ar putea întruni elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Cu toate acestea soluţia pe care o pronunţă este aceea de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Cu privire la inculpata C., prin Sentinţa penală nr. 85 din 17 iulie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală pentru cauze cu minori şi de familie a dispus achitarea în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2008.

S-a reţinut că acuzaţie nu a fost probată prin absolut niciun mijloc de probă, ea reprezentând o simplă presupunere a organelor de urmărire penală, bazată pe o singură depoziţie - declaraţia martorei H. care relevă o împrejurare la rândul ei nedemonstrată.

S-a menţionat că nu s-a putut stabili lipsa prezenţei martorei H. de la desfăşurarea şedinţei de judecată care a stat la baza pronunţării Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari faţă de incertitudinea modului în care datele de stare civilă ale acestei martore au ajuns să fie menţionate în mijlocul de probă testimonial, concluzia nu poate fi decât aceea că, nu există nicio probă care să confirme acuzaţia inculpatei C.

Soluţia de achitare este netemeinică şi nelegală din următoarele considerente:

Au fost ignorate celelalte mijloace de probă administrate în cauză din care rezultă participaţia penală a inculpatei C. la infracţiunea de abuz în serviciu comisă de inculpata A. cu ocazia soluţionării dosarului civil având ca obiect acţiunea formulată de C.

Declaraţia martorei H. care a susţinut în mod constant, formulând chiar plângere penală împotriva magistratului judecător A. şi împotriva lui C., că nu a fost prezentă la această instanţă, iar semnătura existentă pe declaraţia de martor aflată în dosarul respectiv nu îi aparţine, singura semnătură executată de ea fiind cea prin aplicarea amprentei, având în vedere că nu este şcolarizată. A mai susţinut că vecina sa, DD. i-a solicitat actul de identitate pe motivul că ar fi avut nevoie de un martor la încheierea unei tranzacţii.

Această depoziţie se coroborează cu cea a grefierului, de martora O. a arătat că dosarul civil respectiv nu a fost judecat în şedinţă publică dat fiind faptul că nu a consemnat în caietul său menţiunile referitoare la desfăşurarea respectivei şedinţe. Martora a mai precizat că a tehnoredactat sentinţa civilă pronunţată de preşedintele completului, A., urmând un model impus de aceasta, în care a preluat date rezultate din acţiunea formulată din celelalte înscrisuri ale dosarului.

Referitor la declaraţia martorei H. aflată la dosarului civil, pe care se află semnătura sa în calitate de grefier de şedinţă, martora O. a precizat că nu a văzut persoana respectivă - având în vedere că judecarea cauzei nu s-a făcut în şedinţă publică, modelul declaraţiei nu este cel folosit de ea în mod uzual, însă a semnat-o, întrucât se afla printre actele dosarului în momentul în care judecătorul A. i l-a predat cu solicitarea de a tehnoredacta hotărârea.

Aceste depoziţii trebuie coroborate cu actele dosarului civil.

Astfel, la data de 30 aprilie 2008, când apare audiată martora H., inculpata A. a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1322 prin care a admis cererea formulată de petiţionara C., menţionând în practicaua hotărârii că la apelul nominal s-a prezentat personal petiţionara C., lipsind intimatele: Comisia locală de Fond Funciar, Comisia Judeţeană Dâmboviţa. În aceste condiţii este lesne de înţeles că singura persoană care i-a furnizat inculpatei A., datele de identificare ale martorei H. este inculpata C., al cărei interes nelegitim urmărit promovarea acţiunii civile a fost îndeplinit de magistratul judecător prin adoptarea hotărârii de reconstituire în favoarea acesteia a suprafeţei de 4,87 ha. Teren, cu încălcarea legii.

Având în vedere părţile din procesul civil (petiţionara C. şi intimatele comisia locală de fond funciar şi comisia judeţeană de fond funciar), datele de identificare ale persoanei care putea "să confirme" (printr-o declaraţie de martor dată în faţa completului de judecată) deţinerea de către autorii reclamantei a suprafeţei ce făcea obiectul cererii de reconstituire puteau fi furnizate completului de judecată, în speţă, inculpatei A.), doar de către reclamantă, adică de inculpata C.

Nu în ultimul rând, procurorul a menţionat şi aspectul că dispoziţiile din legislaţia primară, dar şi secundară care au fost încălcate, au fost indicate, atât prin rechizitoriu, cât şi prin ordonanţa din data de 27 iunie 2016.

În concluzie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice în sensul celor de mai sus.

În motivele de apel formulate în scris, partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Tărtăşeşti a criticat sentinţa pronunţată doar în parte pentru netemeinicie şi nelegalitate, atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi cea civilă, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii apelate, iar în ceea ce priveşte latura penală, condamnarea inculpaţilor A., B. şi C., adică a principalilor "actori" ai fraudei care a paralizat ani de zile şi paralizează în continuare dreptul de proprietate al altor persoane cărora li s-a reconstituit în mod legal dreptul de proprietate pe amplasamentele primite fraudulos de C. pe baza hotărârii judecătoreşti ilegale pronunţate de inculpata A. în calitatea sa de magistrat la acea vreme; în ce priveşte latura civilă, admiterea cererii Unităţii Administrativ-Teritoriale de constituire ca parte civilă, desfiinţarea în tot a Titlului de proprietate nr. x din 2 mai 2012 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa; înfiinţarea de măsuri asigurătorii asupra averii inculpaţilor A., B. şi C. (mai ales asupra terenurilor care fac obiectul titlului de proprietate, aşa cum acesta a fost anulat parţial, pentru a împiedica valorificarea frauduloasă a acelor terenuri; menţinerea celorlalte dispoziţii care nu sunt contrare soluţiei pretinse de Unitatea Administrativ-Teritorială).

Apelanta parte civilă a menţionat că hotărârea instanţei de fond este în parte netemeinică şi nelegală, cât timp aceasta nu oferă soluţii de condamnare faţă de inculpata A. în principal şi faţă de C., de beneficiarul direct al demersurilor ilicite ale inculpatei A.

De asemenea, consideră că prin soluţia de achitare dispusă privind pe inculpata A. este paralizat orice demers al acesteia de a remedia ilegalităţile ce au decurs din hotărârea judecătorească ilegală pronunţată de inculpata. În lipsa unei condamnări, hotărârea ilegală a inculpatei A. rămâne în vigoare, proprietarii afectaţi de hotărârea acestei rămânând în continuare în situaţia în care nu îşi pot exercita prerogativele dreptului de proprietate obţinut în condiţii de legalitate.

Se apreciază că este de neadmis ca hotărârea judecătorească ilegală pe baza căreia s-a obţinut de către C. un drept ilegal să nu poată fi revizuită pentru a deschide calea unei acţiuni de constatare a nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. x din 2 mai 2012 emis de comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa, anulat parţial de instanţa civilă, respectiv doar în măsura în care acest titlu ilegal afectează drepturile persoanei vătămate G. Desfiinţarea fişei de punere în posesie apare ca un demers irelevant şi pur formal cât timp la baza emiterii titlului totuşi stă hotărârea ilegală a inculpatei A.

Fapta inculpatei A. de a nesocoti dispoziţiile de procedură, prevăzute într-o lege şi dispoziţiile Legii nr. 18/1991 este o faptă prevăzută de legea penală. Este absurd să se susţină că nesocotirea dispoziţiilor legale de către un judecător nu poate contura o activitate specifică ilicitului penal, atunci când este chemat să aplice legea.

Apelanta a menţionat că hotărârea judecătorească nu poate fi desfiinţată decât în căile de atac prevăzute de lege şi una dintre aceste căi, în speţă este revizuirea. Cât timp s-a stabilit prin soluţia de achitare că magistratul nu a comis un abuz de putere în sens penal când a pronunţat hotărârea, atunci hotărârea ilegală rămâne în vigoare şi exclude orice demers de anulare pe cale civilă a titlului emis în baza ei.

La termenul de judecată de la 10 octombrie 2019, Înalta Curte conform dispoziţiilor art. 356 din C. proc. pen. cu referire la art. 10 din C. proc. pen., precum şi art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a constatat întemeiate cererile de amânare formulate de către apelantul intimat inculpat D. şi de intimaţii inculpat A., C. şi B. pentru a le da posibilitatea să-şi angajeze apărători aleşi, fiind acordat termen la 21 noiembrie 2019, punându-li-se în vedere în vedere să-şi angajeze din timp apărători aleşi pentru a putea să studieze dosarul şi să pregătească apărarea, apelantul intimat inculpat D., intimaţii inculpaţi A., C. şi B. şi apelanta parte civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Tărtăşeşti au primit termen în cunoştinţă, potrivit dispoziţiilor art. 353 alin. (2) din C. proc. pen., urmând a nu mai fi citaţi, iar citarea intimatelor persoane vătămată E., F. şi G., ca în precedent, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data mai sus arătată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse motive de apel de apelantul intimat inculpat D. prin apărător, ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x la 19 noiembrie 2019, la care s-au anexat fotocopii ale unor înscrisuri în dublu exemplar, respectiv fotocopia unui proces-verbal de aplicare a sechestrului penal din 18 iunie 2014, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

Apelantul intimat inculpat prin apărător a arătat că, deşi prin încheierea din 12 iulie 2019 instanţa de fond a dispus, potrivit dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din infracţiunile de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

şi uz de fals prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, prin încălcarea dispoziţiilor art. 5 lit. c), d) şi i) din H.G. nr. 890/2005 a propus Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa, emiterea titlului de proprietate către inculpata C. pentru suprafaţa de 4,87 ha., teren situat în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, deşi cunoştea că nu era îndreptăţită la o astfel de reconstituire şi a procedat la punerea în posesie a acesteia pe suprafeţe aflate în intravilanul localităţii, cauzând, în acest fel, vătămarea intereselor legitime ale persoanelor vătămate E. şi G., reprezentant al SC K., precum şi U.A.T. comuna Tărtăşeşti, obţinând, totodată, un folos necuvenit pentru inculpata C., constând în dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 4.966 mp, achiziţionată prin intermediul martorului MM., respectiv că în luna aprilie 2012 a semnat fişa de punere în posesie întocmită de L. pentru C., atestând, în mod nereal, că suprafaţa de 2.912 mp, situată în tarlaua x, parcela x şi 2.054 mp, aflată în tarlaua x, parcela x, erau situate în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, deşi acestea se aflau în intravilanul localităţii şi a prezentat această fişă de punere în posesie Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa, pe baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012, în infracţiunile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) din C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) din C. pen., art. 289 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit.

a) din C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi art. 291 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 33 lit.

a) din C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) din C. pen., totuşi aceasta trebuia să facă şi aplicarea art. 31 alin. (2) din C. pen. anterior cu privire la participaţie improprie, în condiţiile în care a comis aceste fapte fără vinovăţie, chiar dacă faţă de persoana vinovată - martora P., secretara comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa - s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 321 alin. (1) din C. pen. şi art. 323 din C. pen. şi să dispună achitarea sa în baza art. 396 alin. (1) şi (5) şi art. 16 alin. (1) lit.

b) teza a II a din C. proc. pen. nu a săvârşit faptele cu vinovăţia prevăzută de lege, având în vedere următoarele:

- prin Adresa nr. x din 18 august 2008 emisă de Instituţia Prefectului - judeţul Dâmboviţa s-a comunicat Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, că Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunţată de Judecătoria Răcari în Dosarul nr. x/2008, prin care intimatei-inculpata C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha., teren arabil extravilan, situat pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, trebuie executată, întrucât, în caz contrar, fapta constituie infracţiune potrivit C. pen., vol. I, dosar fond:

- după obţinerea unei copii a acestei hotărâri de la Judecătoria Răcari, la data de 28 august 2008, în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, a atacat-o cu recurs, deşi sentinţa fusese comunicată fostului primar, B., la 19 mai 2008, dar cu privire la care nu a declarat recurs, însă prin încheierea din 25 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmboviţa a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, iar prin Decizia civilă nr. 53 din 12 ianuarie 2010 a constatat perimarea recursului potrivit legii;

- urmare cererii redactată în numele numitului GG., procuratorul inculpatei C., făcută la data de 7 martie 2012, atunci când el se afla în Penitenciarul Mărgineni (a se vedea biletul de liberare nr. x din 30 martie 2012 şi declaraţiile martorului GG. din 12 iunie 2013, vol. V, dosar de urmărire penală, din 14 decembrie 2017, filele x şi din 9 mai 2019, dosar fond), prin care a solicitat punerea în aplicare a Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008, de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea intimatei - inculpate C. la 27 martie 2012 a fost întocmit un proces-verbal, înregistrat sub nr. x din 3 aprilie 2012, redactat în vederea analizării propunerilor de stabilire a dreptului de proprietate, semnat de primarul interimar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, II., precum şi nota de prezentare nr. 2394 din 27 martie 2012, întocmită de referent L. şi semnată de aceeaşi persoană, înscrisuri completate cu privire la executarea hotărârii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea intimatei - inculpate C. şi care au fost semnate de inculpat în calitate de preşedinte al comisiei, deşi şi-a reluat activitatea de primar începând cu 4 aprilie 2012, potrivit Adresei nr. x din 4 aprilie 2012 eliberată de Instituţia Prefectului - judeţul Dâmboviţa, întrucât viceprimarul II. a refuzat să le semneze (vezi, cererea din 28 februarie 2018 prin care a depus înscrisurile respective în copie certificate pentru conformitate cu originalul, dosar fond, declaraţiile date de inculpat la 14 decembrie 2017, filele x, la 5 noiembrie 2018, filele x şi la 12 iulie 2019, dosar fond, depoziţiile făcute de martorul II. la 23 mai 2018, filele x şi la 20 iunie 2019, filele x, autodenunţul din 12 aprilie 2016, redactat de martora L. şi declaraţiile acesteia din 27 februarie 2018, filele x şi la 9 mai 2019, vol. III, dosar fond);

- de asemenea, inculpatul a semnat şi fişa de punere în posesie întocmită de martora L. pentru intimata-inculpată C., la solicitarea secretarei P., care deţinea planurile parcelare, după ce aceasta a fost semnată de cele două persoane, precum şi de numita XX., astfel cum rezultă din declaraţiile acesteia date la 15 iunie 2013 şi la 4 iulie 2019, vol. III, dosar fond.

Cu privire la acest aspect apelantul intimat inculpat D. prin apărător a menţionat, că, deşi numita L. a declarat în cursul urmăririi penale că a întocmit fişa de punere în posesie după ce el i-a indicat tarlalele şi parcelele, din care unele erau situate în intravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi nu în extravilanul acestei localităţi, astfel cum s-a dispus prin Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin autodenunţul formulat şi declaraţiile făcute în cursul cercetării judecătoreşti a precizat că suprafeţele de teren menţionate în fişa de punere în posesie i-au fost indicate de secretara P. şi care a făcut o declaraţie în acest sens, motiv pentru care a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 din C. pen. şi care a fost condamnată la 10.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 159 din 28 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2016, însă a fost achitată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 95/A 13 aprilie 2018, filele x şi vol. II, dosar fond.

Pe de altă parte, declaraţiile date de martora P. la 11 iunie 2013, 13 ianuarie 2015, 27 februarie 2018, filele x şi la 9 aprilie 2019, vol. III, dosar fond, care l-a acuzat de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, urmează a fi înlăturate ca nesincere, întrucât se află în relaţii de duşmănie cu aceasta, la data de 17 iulie 2019 depunând la dosar denunţul formulat împotriva sa la 7 iunie 2010 pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii şi înşelăciune, raportul de evaluare din 26 octombrie 2009, Dispoziţia nr. x din 26 octombrie 2009 privind mutarea acesteia de la Primăria comunei Tărtăşeşti, la Primăria comunei Iedera şi Dispoziţia nr. x din 1 iulie 2000 de eliberare din funcţia de secretar, dosar fond;

- fişa de punere în posesie a fost verificată de către angajaţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa, care au avizat-o, neconstatând suprapuneri între suprafeţele ce urmau a fi atribuite şi cele aflate în evidenţa acestuia şi care aveau deja atribuite numere cadastrale (a se vedea, depoziţiile martorilor JJ., făcută la 28 ianuarie 2015 şi la 20 iunie 2019, filele x, LL., din 19 februarie 2015 şi din 20 iunie 2019, filele x şi KK., din 20 iunie 2019, dosar fond);

- documentaţia astfel întocmită a fost depusă la Comisia Judeţeană Dâmboviţa, care, prin Amendamentul nr. 3900 din 23 aprilie 2012 a validat dreptul de proprietate al inculpatei C. şi a emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012;

- menţionez că inculpatei C. nu i-a fost înmânat titlul de proprietate şi nici nu a fost pusă în posesie, situaţie în care a avut reprezentarea că toate tarlalele şi parcelele se află în extravilan, astfel că nu a prejudiciat interesele legale ale altor persoane care deţineau aceste terenuri;

- de asemenea, a precizat că prin Sentinţa civilă nr. 1254 din 26 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Răcari în Dosarul nr. x/2013 şi Decizia civilă nr. 199 din 25 iunie 2015 (Dosar nr. x/2012 al Tribunalului Dâmboviţa), s-a constatat nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. x din 2 mai 2012 eliberat inculpatei C. de către Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmboviţa pentru următoarele suprafeţe de teren: 5.414 mp, situată în tarlaua x, parcela x; 1.070 mp, aflată în tarlaua x, parcela x; 1.524 mp, situată în tarlaua x, parcela x; 2.912 mp, aflată în tarlaua x, parcela x; 2.054 mp, situată în tarlaua x, parcela x; 1.550 mp, aflată în tarlaua x, parcela x şi 3.497 mp, situată în tarlaua x, parcela x, în total, 18.021 mp, urmare recursurilor declarate de recurentul - intervenient în nume propriu E., Societatea agricolă "K." şi recurenta-reclamantă Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti, cu motivarea că inculpata C. nu era îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor amplasate în intravilanul localităţii, iar în ce priveşte terenurile situate în extravilan, Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti nu a făcut dovada că pentru aceste terenuri s-ar fi emis titluri de proprietate altor persoane anterior emiterii titlului de proprietate pentru inculpata C.

Pe de altă parte, prin Sentinţa civilă nr. 1254 din 26 noiembrie 2013 a Judecătoriei Răcari (Dosar nr. x/2013) s-a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. x/2012 pentru suprafaţa de 1.000 mp, aflată în tarlaua x, parcela x, situaţie în care cu privire la cererea de intervenţie formulată de E. există autoritate de lucru judecat.

De altfel, în expozitivul rechizitoriului, precum şi al ordonanţei din 27 iunie 2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti privind remedierea neregularităţilor cuprinse în actul de sesizare a instanţei, dispuse de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 23 iunie 2016, s-a menţionat că el a încălcat dispoziţiile art. 5 lit. c), d) şi i) din Regulamentul din 4 august 2005 privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005 şi nu vreo dispoziţie legală, cuprinsă în legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, situaţie în care procurorul trebuia să solicite restituirea cauzei, având în vedere Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale care a decis că dispoziţiile art. 246 din C. pen. anterior şi ale art. 297 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Pentru a justifica condamnarea sa cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, prima instanţă a considerat, însă, că a încălcat dispoziţiile art. 45 şi ale art. 49 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, în vigoare în perioada 6 decembrie 2004 - 4 iulie 2019 şi care nu au fost puse în discuţia părţilor, texte, potrivit cărora aleşii locali au îndatorirea să exercite funcţiile cu bună-credinţă şi fidelitate faţă de ţară şi faţă de colectivitatea care i-a ales şi să dea dovadă de cinste şi corectitudine, fiindu-le interzis să ceară pentru sine sau pentru alţii, foloase materiale sau alte avantaje şi care au un caracter general, nereglementând procedura de întocmire a documentaţiei necesare emiterii titlurilor de proprietate conform legilor fondului funciar.

Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi uz de fals, în cauză s-a împlinit şi termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 124 din C. pen. anterior, nemodificat prin Legea nr. 63/2012, potrivit căruia prescripţie înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.

Astfel, conform art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. anterior, care reprezintă legea penală mai favorabilă, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Or, faptele prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 din C. pen. anterior, art. 289 alin. (1) şi art. 291 din C. pen. anterior se pedepseau cu închisoarea de la 8 luni la 4 ani, ca urmare a modificării art. 132 din

Legea nr. 78/2000 prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 79 pct. 9, când limitele pedepsei s-au mărit cu 1/3, de la 6 luni la 5 ani şi de la 3 luni la 3 ani, când înscrisul este oficial, iar el a semnat fişa de punere în posesie la 4 aprilie 2012 şi a prezentat-o Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa la 17 aprilie 2012, în condiţiile în care Legea nr. 63/2012 fost publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 19 aprilie 2012, astfel că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la 4 şi la 17 octombrie 2019.

În consecinţă, în situaţia în care ar fi dispus achitarea sa, prima instanţă nu ar mai fi constatat că faptele pentru care a fost trimis în judecată ar fi concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 15 din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin Decizia penală nr. 904 din 15 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Sentinţa penală nr. 211 din 8 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin nerecurare şi prin Sentinţa penală nr. 279 din 22 iunie 2016 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, nu ar fi descontopit pedepsele aplicate prin aceste hotărâri şi nu le-ar fi contopit cu pedepsele aplicate prin sentinţa apelată şi nu ar fi adăugat la pedeapsa cea mai grea sporul de 2 ani şi 2 luni închisoare, nu ar fi dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 5 luni închisoare perioadele executate, nu i-ar fi aplicat pedeapsa complementară şi nu ar fi dedus-o din pedepsele complementare aplicate anterior, nu i-ar fi aplicat pedeapsa accesorie şi nu ar fi dispus anularea formelor de executare emise anterior şi nu ar fi emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Un alt motiv de apel invocat de către apelantul intimat inculpat D. prin apărător se referă la faptul că instanţa de fond trebuia să respingă acţiunea civilă formulată de partea civilă E., în condiţiile în care a săvârşit faptele fără vinovăţie.

Oricum, suma acordată cu titlu de daune morale - 30.000 RON - este vădit disproporţionată, în raport, cu activitatea judiciară desfăşurată, cu sumele de bani cheltuite, dar pentru care nu a făcut nicio dovadă şi care ar constitui daune materiale şi nu daune morale şi cu afectarea stării de sănătate, de altfel, nedovedită.

Apelantul intimat inculpat a invocat ca motiv de apel că prima instanţă nu trebuia să dispună instituirea unui sechestru asigurător asupra casei de locuit, situată în comuna Tărtăşeşti, satul Bâldana, judeţul Dâmboviţa, în suprafaţă de 220 mp, precum şi a suprafeţei de 1.000 mp, curţi - construcţii, deoarece nu a săvârşit faptele cu vinovăţia prevăzută de lege, iar acesta nu poate servi la repararea pagubei produse prin infracţiunea de abuz în serviciu şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., cele două imobile fiind deja puse sub sechestru în Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, aspect care rezultă din cuprinsul proceselor-verbale din 18 iunie 2014, încheiate de ofiţeri din cadrul I.P.J. Dâmboviţa, Serviciul de Investigare a Fraudelor, pe are le-a ataşat motivelor de apel.

Un alt motiv de apel formulat se referă la greşita obligare a inculpatului la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, acestea urmând să rămână în sarcina statului, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

În concluzie, apelantul intimat inculpat D. prin apărător a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.

La termenul de judecată de la 21 noiembrie 2019, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 420 alin. (4) din C. proc. pen. a pus în vedere apelantului intimat inculpat D., precum şi intimaţilor inculpaţi C. şi B., să precizeze dacă doresc să dea declaraţie în această cauză, învederându-le, totodată, că orice declară poate fi folosit împotriva lor.

Apelantul intimat inculpat D. şi intimaţii inculpaţi C. şi B., având pe rând cuvântul, au precizat că înţeleg să uzeze de dreptul la tăcere, menţinând declaraţiile date anterior în cauză.

Faţă de cele precizate de apelantul intimat inculpat D., precum şi de intimaţii inculpaţi C. şi B., în sensul că nu doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, Înalta Curte a pus în discuţie cererile de probatorii formulate în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, în raport cu apelul formulat de parchet, a apreciat că se impune reaudierea unor martori, motivul fiind reprezentat de soluţia pronunţată de către instanţa de fond, în sensul achitării inculpaţilor pentru anumite infracţiuni şi, de dispoziţia prevăzută de art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. Astfel, a considerat, în raport, cu acuzaţiile aduse referitor la Dosarul nr. x/2008, inculpaţilor A., B. şi C., că s-ar impune a fi reaudiaţi martorii AA., care avea funcţia de grefier registrator şi ar putea să ofere relaţii legate de modalitatea de primire şi înregistrare, care a dus la formarea Dosarului nr. x/2008, O., grefierul de şedinţă în acel dosar şi numita H., persoana a cărei declaraţie apare ca fiind în dosarul civil judecat de către judecătorul de la acel moment, A.

De asemenea, a apreciat că s-ar impune audierea martorei P. care avea funcţia de secretar al comunei Tărtăşeşti şi ar putea oferi relaţii legate de modalitatea în care dosarul de pe rolul judecătoriei cu numărul x/2008, a fost sau nu înregistrat în evidenţele acestei primării. Aceasta cu privire la fapta din aprilie 2008. Referitor la cealaltă faptă pentru care s-au formulat acuzaţii, din iunie 2008 şi în raport cu soluţia de achitare dispusă faţă de inculpata A., a apreciat că se impune a fi reaudiată martora O., grefier de şedinţă în Dosarul nr. x/2008 şi, de asemenea, martora I., care avea calitatea de parte în dosarul anterior menţionat. A mai arătat că acestea sunt persoanele a căror audiere în calitate de martori o solicită, în acest dosar, în raport cu situaţia de fapt reţinută, cu aspectele pe care consideră că le-ar putea prezenta instanţei, precum şi cu soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D. a învederat că este de acord cu cele solicitate de reprezentantul Ministerului Public, având în vedere textul de lege la care s-a referit, respectiv dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. În cazul achitării, se procedează la reaudierea martorilor ale căror declaraţii au contribuit la pronunţarea soluţiei de achitare şi, de asemenea, ar mai adăuga că se impune şi audierea martorei YY., în legătură cu cea de-a doua faptă din Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, audiată în faţa Curţii de Apel Ploieşti. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., pentru care a formulat motivele de apel şi pe care le-a depus la dosarul cauzei, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu toate că atunci când a motivat apelul, nu se afla în posesia acestor înscrisuri, şi anume o adresă de la Penitenciarul Mărgineni, unde a executat aceste pedepse, zilele executate, zilele pe care le-a obţinut ca urmare a muncii prestate şi zilele executate în baza art. 551 din Legea nr. 169/2007.

Cu încuviinţarea Înaltei Curţi a depus la dosarul cauzei înscrisul la care a făcut referire anterior.

Pentru inculpata A., faţă de probele menţionate, a arătat că este de acord cu cele susţinute, reprezentantul Ministerului Public s-a referit şi la acest aspect privind readministrarea probelor care o privesc şi pe această inculpată.

Apărătorul ales al intimatei inculpate C. a arătat că este de acord cu readministrarea probelor solicitate.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B., în acord cu cele precizate de reprezentantul Ministerului Public, cu dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. a apreciat ca fiind relevantă proba cu reaudierea primilor patru martori menţionaţi, respectiv O., AA., P. şi H. În rest, nefiind fapte care i se impută inculpatului pe care îl asistă, a susţinut că nu are de formulat un punct de vedere.

Intimata parte vătămată E. a susţinut cele învederate de reprezentantul Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D. În ceea ce priveşte solicitarea de audiere a martorei YY., având în vedere modalitatea în care consideră că ar trebui să formuleze concluzii şi necesitatea de a nu se audia foarte mulţi martori în acest dosar, raportat şi la motivarea instanţei de fond, a considerat că nu se mai impune audierea acesteia.

Înalta Curte asupra cererilor de probatorii formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de inculpatul D., având în vedere criticile formulate în apel împotriva soluţiei dispuse de instanţa de fond, ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în baza art. 420 alin. (5) raportat la art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. şi în temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. a încuviinţat proba testimonială solicitată de reprezentantul Ministerului Public, constând în reaudierea martorilor AA., O., H., P. şi I.

În temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., a încuviinţat proba testimonială solicitată de inculpatul D., constând în audierea martorei YY.

În temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul D. şi a considerat-o administrată prin depunerea acestora la dosarul cauzei şi s-a amânat cauza la data de 23 ianuarie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 23 ianuarie 2020, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 122 raportat la art. 381 alin. (1), art. 382 şi art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. a procedat la audierea martorelor AA. şi P., sub prestare de jurământ, declaraţiile acestora fiind consemnate, semnate şi ataşate la dosarul cauzei, la filele x.

În timpul audierii martorei P., Înalta Curte a respins întrebările adresate acesteia de către apărătorul ales al inculpaţilor D. şi A., ce au fost arătate expres, întrucât nu au legătură cu motivul prezenţei martorei în faţa instanţei.

În continuare, apărătorul ales al intimatului inculpat B. a susţinut că s-a întâlnit în cursul zilei de astăzi cu fiul martorei H., care i-a expus un lucru de care şi acesta avea cunoştinţă, respectiv că din cauza vârstei înaintate aceasta nu se poate prezenta în faţa instanţei. Totodată, a învederat instanţei că fiul martorei H. este prezent în sala de şedinţă, putând da lămuririle necedare cu privire la acest aspect.

La interpelarea Înaltei Curţi, fiul martorei H. a susţinut că mama sa are vârsta de 90 de ani, precum şi că nu poate fi adusă în faţa instanţei, având în vedere problemele medicale pe care aceasta le are.

Reprezentantul Ministerului Public, faţă de precizările ce au fost făcute anterior în faţa instanţei, a opinat că după audierea celorlalţi martori se va putea aprecia dacă mai este necesară sau nu audierea martorei H. În măsura în care aceasta se va considera ca fiind necesară, a susţinut că audierea acestei martore se poate efectua şi fără prezentarea sa în faţa Înaltei Curţi, la Bucureşti.

Având în vedere cele expuse anterior, Înalta Curte a stabilit că martora H. nu va mai fi citată, urmând ca la un termen ulterior, după audierea celorlalţi martori, astfel cum a precizat şi reprezentantul Ministerului Public, să se constatate dacă se va renunţa la audierea acestui martor sau instanţa va avea în vedere acest aspect din oficiu.

Înalta Curte, faţă de lipsa nejustificată a martorei O., a dispus citarea acesteia cu mandat de aducere; în vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorelor O., I. şi YY. şi s-a amânat cauza la 20 februarie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 20 februarie 2020, magistratul asistent a făcut referatul cauzei, învederând că la data de 17 februarie 2020, Poliţia oraşului Răcari a comunicat faptul că mandatul de aducere privind pe martora O. nu poate fi îndeplinit, întrucât din verificările efectuate rezultă că aceasta este plecată la muncă în Germania. A mai învederat că tot la data de 17 februarie 2020, numitul ZZ., în calitate de moştenitor al lui J. a solicitat a i se permite studierea acestui dosar, la cerere fiind anexat un set de înscrisuri.

În continuare, Înalta Curte a învederat că lipsesc martorii citaţi pentru termenul de judecată, precum şi că a fost înaintat un proces-verbal de către Poliţia oraşului Răcari în ceea ce o priveşte pe martora O., în cuprinsul căruia se arată imposibilitatea executării mandatului de aducere emis pe numele acestei martore, întrucât aceasta este plecată în Germania. În acest sens, Înalta Curte a arătat că nu a fost indicată adresa din Germania a acestei martore la care ar putea fi citată, în vederea audierii de către instanţa de apel.

La interpelarea Înaltei Curţi, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că, aparent, sunt întrunite condiţiile pentru ca această martoră să nu mai fie audiată, existând la dosarul cauzei acest proces-verbal din care rezultă că ar fi plecată la muncă în Germania. Şi la instanţa de fond a fost citată şi s-a constatat că nu este în ţară, astfel că nu a mai fost posibilă reaudierea acesteia şi pe cale de consecinţă, a solicitat a se constata că această martoră nu mai poate fi audiată.

Cu privire la martorele I. şi YY. a învederat că acestea au fost citate pentru prima dată la acest termen, motiv pentru care înţelege să solicite a se reveni cu procedura de citare în ceea ce le priveşte.

A menţionat că există o problemă în ceea ce o priveşte pe martora H., la termenul anterior dispunându-se să nu mai fie citată pentru acest termen de judecată, în vederea discutării dacă mai este necesară citarea acesteia în continuare, raportat la vârsta pe care o are şi la anumite probleme medicale care au fost învederate instanţei. În acest sens, a arătat că nu mai solicită citarea acestei martore, în vederea audierii.

Referitor la solicitarea de studiere a dosarului făcută de numitul ZZ. şi înaintată la dosarul cauzei a susţinut că nu are calitate de parte din punctul său de vedere, astfel că nu ar trebui să studieze acest dosar.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D. şi al intimatei inculpate A., a susţinut concluziile expuse de reprezentantul Ministerului Public, urmând a se proceda la citarea sau emiterea de mandat de aducere pentru martorii care nu s-au prezentat la acest termen de judecată şi care pot fi reaudiaţi de către Înalta Curte.

Apărătorul ales al intimatei inculpate C. a susţinut concluziile formulate de antevorbitorul său, urmând să se dispună recitarea martorelor care nu s-au prezentat la acest termen de judecată. La interpelarea Înaltei Curţi a precizat că nu mai insistă în audierea martorelor O. şi H.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B., în ceea ce priveşte audierea martorei O. a susţinut că aceasta a fost audiată în primă fază la Curtea de Apel Ploieşti, însă nu a mai putut fi reaudiată când s-a reluat procesul, urmare a pensionării unui domn magistrat. Greşeala a fost aceea că nu i s-a solicitat adresa de reşedinţă, întrucât şi atunci locuia tot în Germania. În acest context, a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., susţinând, totodată, că nu insistă în audierea acesteia. A solicitat a se emite mandate de aducere pe numele celorlalte două martore citate pentru acest termen de judecată şi care nu s-au prezentat în faţa instanţei. În ceea ce priveşte solicitarea de studiere a dosarului a susţinut că o persoană fără calitate nu-l poate studia.

După deliberare, Înalta Curte a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 383 alin. (3) din C. proc. pen. în ceea ce o priveşte pe martora O., având în vedere toate demersurile făcute în vederea aducerii acesteia şi imposibilităţii efective de a putea fi audiată în cauză. De asemenea, a învederat că aceleaşi dispoziţii legale sunt incidente şi în ceea ce o priveşte pe martora H., dată fiind vârsta înaintată a acesteia şi imposibilitatea de a fi audiată.

În continuare, apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D., a susţinut că a fost angajat de două zile şi că doreşte să susţină o cerere de probatorii. Astfel, a solicitat reaudierea martorei L., care a dat declaraţii contradictorii. În cursul urmăririi penale a declarat că a întocmit fişa de punere în posesie după ce inculpatul D. i-a indicat parcelele. Prin autodenunţ şi în cursul cercetării judecătoreşti a precizat faptul că aceste aspecte i-au fost indicate de P., secretara comunei. Or, apărarea doreşte să cunoască cu exactitate cum s-au întâmplat lucrurile.

Totodată, a învederat instanţei că are cunoştinţă cu privire la faptul că martora P. a fost audiată în faţa Înaltei Curţi, însă înţelege să solicite reaudierea acesteia cu privire la primirea citaţiei de la Tribunalul Dâmboviţa pentru a se prezenta la recurs în Dosarul nr. x/2008. A mai solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, constând în dovada de îndeplinire a procedurii de citare, primită de martora P., aceasta având obligaţia să asigure prezenţa la recurs. A arătat că renunţă la audierea martorului II., întrucât înţelege că şi acesta a fost audiat.

La interpelarea Înaltei Curţi a precizat că această cerere de probatorii a fost formulată şi în scris, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 100 din C. proc. pen., art. 198 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 420 alin. (5) din C. proc. pen.

Cu încuviinţarea Înaltei Curţi a depus la dosarul cauzei cererea de probatorii susţinută anterior, precum şi înscrisul la care a făcut referire, un exemplar al acestei cereri fiind înmânat şi reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public, faţă de cererea de probatorii formulată de apelantul intimat inculpat D., prin apărător ales, a susţinut că în ceea ce priveşte solicitarea de reaudiere a martorei P., scopul reaudierii vizează primirea de către aceasta a unei citaţii pentru judecarea în recurs a unei cauze civile, în raport cu care s-au formulat şi acuzaţii în acest dosar, numai raportat la fondul dosarului judecat la Judecătoria Răcari. Astfel că, din punctul său de vedere, acest aspect nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte solicitarea de reaudiere a martorei L., a solicitat respingerea acesteia tocmai pentru aspectul pe care l-a precizat apărarea, în sensul că există declaraţii contradictorii şi, din punctul său de vedere, faptul că acum ar veni să declare într-unul dintre cele două sensuri prezentate, nu ar trebui să prezinte o relevanţă mai mare pentru că dreptul nu este un fel de matematică în care se adună anumite declaraţii date de o persoană în favoarea uneia sau împotriva celeilalte. Chiar dacă va declara într-una din modalităţile prezentate, tot declaraţii contradictorii vor fi şi va trebui ca acestea să fie apreciate, în raport cu celelalte mijloace de probă.

În replică, apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D., vis-a-vis de solicitarea de reaudiere a martorei P. a susţinut că apărarea are în vedere şi latura civilă a cauzei, când ea a fost exonerată de partea civilă. Aici se arată elementele delictuale şi frauduloase pe care aceasta le-a săvârşit şi care ar putea atrage răspunderea civilă.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B., având cuvântul, a susţinut că a o reaudia pe martora P., este inutil, pe de o parte, pentru că abia ce a fost audiată la termenul trecut, iar, pe de altă parte, incriminarea vizează fapta judecătorului de la fond. În acest context, a apreciat că nu este cazul a se proceda la reaudierea acesteia. Cu privire la solicitarea de audiere a martorei L. în faţa Înaltei Curţi, a susţinut că din postura sa de apărător, nu poate decât să aprecieze că, dacă apărarea găseşte de cuviinţă, lucrul este posibil şi, în concluzie, fără a retracta nimic din ceea ce a spus, a lăsat la aprecierea instanţei soluţia cu privire la această solicitare, întrucât nu vizează direct fapta pentru care este incriminat inculpatul B., inculpatul pe care îl asistă în această cauză.

Apărătorul ales al intimatei inculpate A. a susţinut că aceste probe o privesc în primul rând pe inculpata pe care o reprezintă. Cu privire la reaudierea secretarei comunei Tărtăşeşti, urmează ca instanţa să aprecieze, în condiţiile în care aceasta a mai fost audiată în toate fazele procesuale, iar acel recurs pe care l-a declarat inculpatul D., oricum era tardiv şi indiferent dacă s-ar fi prezentat sau nu la Tribunalul Dâmboviţa pentru susţinerea acelui recurs împotriva hotărârii privind reconstituirea dreptului de proprietate, ar fi condus la aceeaşi soluţie, să constate că recursul este tardiv. Recursul trebuia declarat în termen de către fostul primar al comunei Tărtăşeşti, B. şi, nu de D. În legătură cu solicitarea de reaudiere a martorei L., a susţinut că se impune această reaudiere, având în vedere afirmaţiile pe care le-a făcut, atât în legătură cu autodenunţul pe care după opinia sa ar fi fost nevoită să-l redacteze împotriva fostului primar D., pe de-o parte, iar, pe de altă parte, faptul că ulterior aceasta a revenit asupra declaraţiei cu lux de amănunte şi a formulat două declaraţii la Curtea de Apel Ploieşti şi, de asemenea, urmare a acestui autodenunţ dânsa a fost trimisă în judecată de DNA - ST Ploieşti, iar Înalta Curte a dispus achitarea sa.

Apărătorul ales al intimatei inculpate C., având în vedere motivarea din cererea de probatorii formulată de colegul său, dar şi susţinerile reprezentantului Ministerului Public a solicitat a se aprecia asupra reaudierii celor două martore.

Înalta Curte asupra cererii suplimentare de probe formulată de apelantul intimat inculpat D., prin apărător ales, având în vedere criticile formulate în apel împotriva soluţiei dispuse de instanţa de fond, ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 420 din C. proc. pen., a respins probele testimoniale, constând în reaudierea martorei P. şi audierea martorei L., având în vedere că sunt suficiente elemente, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, iar în ceea ce o priveşte pe martora P., aceasta a fost audiată de către instanţa de apel;

A luat act de faptul că se renunţă la solicitarea de reaudiere a martorului II., care, de altfel nici nu a fost menţionat;

În temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul D., prin apărător ales, constând în dovada de îndeplinire a procedurii de citare, primită de martora P., probă deja administrată prin fotocopia citaţiei depusă ca anexă la cererea de probatoriu;

În conformitate cu dispoziţiile art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., a constatat imposibilitatea de audiere a martorelor O. şi H.;

Faţă de lipsa martorelor I. şi YY. a dispus citarea acestora cu mandat de aducere;

În vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorelor I. şi YY. a amânat cauza la 19 martie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Prin rezoluţia preşedintelui de complet, din 17 martie 2020, s-a constatat, în conformitate cu prevederile art. 43 din Decretul nr. 195/2020 al Preşedintelui României, suspendarea de drept a judecării cauzei şi încunoştinţarea părţilor şi martorilor, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Prin Rezoluţie din 15 mai 2020 au fost încunoştinţaţi apărătorii cu privire la noul termen stabilit în cauză, 11 iunie 2020, fila x verso dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 11 iunie 2020, în conformitate cu dispoziţiile art. 122 din C. proc. pen. raportat la art. 381 alin. (1) din C. proc. pen., art. 382 din C. proc. pen. şi art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea martorei YY. sub prestare de jurământ, declaraţia acesteia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, dosarul Înaltei Curţi.

În timpul audierii martorei YY., Înalta Curte a respins întrebările adresate de domnul avocat AAA., ce au fost evidenţiate, în concret, ca inutile pentru soluţionarea cauzei.

La interpelarea instanţei, reprezentantul parchetului a susţinut că insistă în audierea martorei I., având în vedere critica parchetului referitoare la soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond. A solicitat recitarea martorei, cu aplicarea unei amenzi judiciare, având în vedere că este al doilea termen când aceasta a fost citată cu mandat de aducere.

Apărătorul ales al inculpaţilor D. şi A. a susţinut că este necesar ca instanţa de control judiciar să procedeze la audierea martorei I., având în vedere dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B. a lăsat la aprecierea instanţei soluţia cu privire la cererea parchetului de recitare a martorei I. în vederea audierii, concluzii la care a achiesat şi apărătorul ales al intimatei inculpata C.

Înalta Curte, după deliberare, a încuviinţat cererea parchetului de recitare a martorei I. în vederea audierii de către instanţa de control judiciar, având în vedere criticile formulate în apel împotriva soluţiei dispuse de instanţa de fond, dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) teza finala din C. proc. pen., precum şi procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie în executarea mandatului de aducere privind pe martora I. din care rezultă că aceasta nu se află în imposibilitate de prezentare.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în ceea ce o priveşte pe inculpata A., să se dispună schimbarea încadrării juridice cu privire la fapta reţinută în rechizitoriu în legătură cu Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, din două infracţiuni de abuz în serviciu cu reglementarea din vechiul C. pen., cum a reţinut instanţa fondului, într-o singură infracţiune de abuz în serviciu, cu aplicarea noului C. pen., aşa cum s-a reţinut încadrarea juridică în actul de sesizare şi, totodată, pentru cea de-a doua infracţiune reţinută în rechizitoriu să se aplice noul C. pen.

În opinia parchetului, în mod greşit judecătorul fondului a dispus schimbarea încadrării juridice, depăşind astfel limitele judecăţii. A susţinut că, din punctul de vedere al parchetului, legea penală mai favorabilă este noul C. pen. A arătat că s-a dispus schimbarea încadrării juridice de către prima instanţă prin încheierea din 12 iulie 2019, însă motivarea acestei soluţii se regăseşte mai clar în sentinţa apelată, în care se arată în raport cu această infracţiune legată de Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari faptul că "...raportat la subiectul pasiv al infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul săvârşită în luna aprilie 2008, aceasta s-ar transforma în două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul dar raportată la dispoziţiile art. 246 vechiul C. pen. - persoane vătămate E. şi G." Or, în cuprinsul rechizitoriului în legătură cu acest dosar activitatea infracţională a inculpatei este reţinută doar cu producerea prejudiciului prin afectarea intereselor legitime ale UAT Tărtăşeşti, nicidecum prin afectarea intereselor celor două persoane fizice, ale căror interese legitime au fost vătămate prin activitatea infracţională derulată de către inculpatul D. la momentul punerii în posesie a inculpatei C., nerezultând din actul de sesizare că au fost afectate interesele legitime ale celor două persoane de către A., prin hotărârea plăsmuită. Astfel, în actul de inculpare se reţine că prin activitatea infracţională derulată de către inculpatul D. s-a cauzat o vătămare a intereselor legitime ale persoanelor ce deţineau deja terenurile, respectiv numiţilor E. şi G., acest lucru întâmplându-se la câţiva ani de la nivelul anului 2012.

Prin urmare, a considerat că în raport cu conduita abuzivă unică a inculpatei A. în legătură cu plăsmuirea hotărârii pronunţată în dosarul la care a făcut referire nu trebuie să se reţină decât infracţiunea de abuz în serviciu, cu consecinţa vătămării intereselor legitime doar a UAT-ului Tărtăşeşti. A susţinut că şi literatura de specialitate este în aceleaşi sens, respectiv în sensul că potrivit noului C. pen. printr-o singură conduită abuzivă se incriminează o singură infracţiune, chiar dacă sunt afectate mai multe victime.

La interpelarea instanţei, reprezentantul Ministerului Public a precizat că prin motivele de apel s-a criticat faptul că din cuprinsul încheierii din 12 iulie 2019 nu rezultă foarte clar motivarea instanţei de fond cu privire la schimbarea de încadrare juridică, însă, din punctul său de vedere, procurorul, pentru legalitate, poate să extindă motivele de apel în favoarea sau defavoarea inculpatei.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că se impune reţinerea undi singure infracţiuni, în raport cu, conduita abuzivă a inculpatei legată de Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari prev. de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., întrucât raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen. faţă de infracţiunile de abuz în serviciu, inclusiv în situaţia în care s-ar aplica regulile concursului de infracţiuni, în baza noului cod pedeapsa nu ar putea fi mai mare decât cea care ar putea fi stabilită prin raportare la vechiul cod.

Referitor la cea de-a treia faptă reţinută în sarcina inculpatei în legătură cu Dosarul nr. x/2008 a susţinut că legea penală mai favorabilă este tot noua reglementare, solicitând să se facă aplicabilitatea dispoziţiilor noului C. pen. şi cu privire la această faptă, urmând a se reţine încadrarea juridică din actul de acuzare (art. 132 din legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi art. 38 din C. pen.).

Preşedintele completului de judecată a arătat că schimbarea de încadrare juridică care se dispune de către instanţa de judecată este rezultatul faptului că din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti sau din probele existente la dosarul cauzei rezultă elemente ce conduc instanţa la concluzia că încadrarea juridică a faptelor este eronată în actul de sesizare sau în sentinţa primei instanţe, cu precizarea că instanţa de apel apreciază că cele susţinute de procurorul de şedinţă la acest termen sunt critici cu privire la sentinţa apelată.

Reprezentantul Ministerului Public, faţă de cele precizate de instanţă, a susţinut că, în mod categoric, prin extindere, parchetul critică schimbarea de încadrare juridică, pentru că fapta nu este descrisă întocmai în actul de sesizare, nici în detaliu, nici la Secţiunea "În drept" nu se aminteşte despre cele două persoane care ar atrage într-adevăr reţinerea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi astfel este depăşit obiectul judecăţii, existând un singur subiect pasiv.

A reiterat faptul că, din punctul său de vedere, legea penală mai favorabilă este noul C. pen., solicitând să se reţină încadrarea juridică întocmai cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei.

Apărătorul ales al intimatei inculpate A., având cuvântul cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către procuror, a solicitat respingerea acestei cereri, întrucât legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen., în condiţiile în care prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) din noul C. pen. în infracţiunile prev. de art. 246 şi art. 248 din vechiul C. pen. s-a creat inculpatei o situaţie mai favorabilă, pentru că în cazul concursului de infracţiuni nu este obligatoriu aplicarea unui spor potrivit vechii reglementări. Pe de altă parte, limitele de pedeapsă trebuie să fie majorate cu o treime potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000, situaţie în care limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 297 din noul C. pen. ar fi mult mai mari potrivit legii noi.

De asemenea, trebuie să se aibă în vedere şi instituţia prescripţiei răspunderii penale. Astfel, dat fiind faptul că se reţine că pretinsele fapte au fost comise în datele de 30 aprilie 2008 şi 26 iunie 2008, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale de 7 ani şi 6 luni în cazul infracţiunii prev. de art. 246 din vechiul C. pen. s-a împlinit la data de 30 septembrie 2015, respectiv 26 decembrie 2015, deci înainte de sesizarea instanţei de judecată.

Din punctul de vedere al apărării, judecătorul fondului în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei A. A susţinut că descrierea faptei în rechizitoriu este lacunară şi se referă numai la UAT Tărtăşeşti, nu şi la cele două persoane vătămată E. şi G., însă judecătorul fondului a avut în vedere şi acest aspect atunci când a dispus schimbarea de încadrare juridică, respectiv că au fost afectate şi interesele acestor două persoane fizice, persoane care ar fi fost deposedate de terenurile cu privire la care aveau drept de proprietate.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B. a susţinut că, din punctul său de vedere, cererea formulată de către procurorul de şedinţă la acest termen de judecată reprezintă o extindere a motivelor de apel.

Apărătorul ales al intimatei inculpate C. a solicitat să se aprecieze cu temeinicie asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet, susţinând că, din punctul său de vedere, se impune respingerea acestei cereri.

Înalta Curte asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie privind pe intimata-inculpata A.:

La termenul de judecată din data de 11 iunie 2020, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., într-o singură infracţiune de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., aceasta fiind, de altfel, încadrarea juridică prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. prin actul de sesizare a instanţei.

Totodată, a solicitat ca pentru cea de-a doua infracţiune reţinută în rechizitoriu să nu se aplice ca lege penală mai favorabilă vechiul C. pen., ci să se menţină încadrarea juridică dată prin actul de sesizare, respectiv abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

Motivele prezentate în susţinerea solicitării de schimbare a încadrării juridice reţinute pentru inculpata A. au fost redate pe larg în practicaua prezentei încheieri, astfel că nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte analizând cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie privind pe intimata-inculpată A., în raport, cu actele aflate la dosarul cauzei, a constatat că cererea este nefondată.

În acest sens, Înalta Curte a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 21 martie 2016 întocmit în Dosar nr. x/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârşirea a două infracţiuni:

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, prin exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei şi încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar (Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 890/2005 privind normele de aplicare a acesteia) şi a normelor de procedură civilă (art. 109 alin. (2) şi art. 114 din vechiul C. proc. civ.), în luna aprilie 2008 a soluţionat Dosarul civil nr. x/2008, având ca obiect "plângere fond funciar", promovată de reclamanta C. din comuna Tărtăşeşti, sat Bâldana, judeţul Dâmboviţa, în condiţiile în care nu fusese urmată procedura prealabilă instituită de legislaţia în materie (respectiv solicitarea nu se adresase iniţial Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti), iar reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi nici a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, în absenţa părţilor, prin consemnarea în fals a declaraţiei martorei H., pronunţând în aceste împrejurări Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha., teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit, constând în dreptul de proprietate asupra unui teren arabil extravilan de 4,87 ha,

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, în luna iunie 2008, fiind învestită cu soluţionarea Dosarului civil nr. x/2008 având ca obiect acţiunea în constatare - hotărâre care ţine loc de act autentic - privind un imobil situat în afara razei de competenţă teritorială a instanţei sesizate, acţiune promovată de reclamanta I. din oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa, şi-a exercitat cu rea- credinţă funcţia, în sensul că la data de 26 iunie 2008 a efectuat menţiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamantă - consemnând acordarea termenului în cunoştinţa părţilor în condiţiile în care nici aceasta şi nici pârâtul J. nu au fost prezenţi în realitate, a pronunţat încheierea de şedinţă prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată, acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării cererii şi a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative de procedură civilă, respectiv ignorarea regulilor în materie de competenţă teritorială (art. 13 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.), în absenţa părţilor J. şi I. a căror prezenţă a fost consemnată în fals, pronunţând Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafaţă de 400 mp situat în municipiul Bucureşti, str. x, în condiţiile în care la dosar nu a existat un titlu valabil care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorului J. asupra acestui teren, hotărâre care a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legitime ale lui F. - titulara unei potenţiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului - şi, totodată obţinerea unui folos necuvenit pentru I., constând în dreptul de proprietate asupra terenului menţionat;

cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

După trimiterea în judecată, prin încheierea din data de 12 iulie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, respectiv dintr-o infracţiune de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din

C. pen. în două infracţiuni de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen.

Totodată, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din luna iunie 2008, din infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

În condiţiile în care corecta încadrare juridică a unei fapte pentru care o persoană este inculpată ţine de corecta aplicare a legii penale, de respectarea principiului legalităţii în cursul procedurilor judiciare, în vederea respectării acestor principii şi a dreptului părţilor la un proces echitabil, pe parcursul procesului penal acuzaţia penală poate fi modificată din perspectiva încadrării juridice a faptei. (Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 500 din 20 iunie 2019).

În acest sens, Înalta Curte a reţinut că schimbarea încadrării juridice ce a făcut obiectul cererii formulată la acest termen de judecată nu a constituit un motiv de apel. De altfel, în cuprinsul motivelor de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie s-a menţionat doar că hotărârea atacată este nelegală, întrucât prin încheierea de şedinţă din data de 12 iulie 2019 când s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi D. nu au fost prezentate considerentele în susţinerea acestei soluţii, aspect de natură a încălca dreptul la apărare al inculpaţilor.

Un alt aspect pentru care Înalta Curte consideră că cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată îl constituie faptul că legea penală mai favorabilă inculpatei este cea din vechiul C. pen., astfel că prin aplicarea noului C. pen. soluţia nu ar fi favorabilă acesteia.

În acest sens, Înalta Curte s-a raliat considerentelor primei instanţe, care a observat că legea penală mai favorabilă este dată de vechiul C. pen. în considerarea aspectului esenţial al modului de sancţionare al concursului de infracţiuni săvârşită de către o persoană fizică în conformitate cu disp. art. 34 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen. raportat la art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen.

Astfel, prima instanţă a reţinut că, inculpata A., fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea

78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., în cazul unei soluţii de condamnare, acesteia i s-ar aplica dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen., prin urmare, i s-ar da spre executare pedeapsa cea mai grea la care s-ar adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (spor obligatoriu).

Or, potrivit vechiul C. pen. chiar dacă, raportat la subiectul pasiv al infracţiunii de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul săvârşită în luna aprilie 2008, aceasta s-ar transforma în două infracţiuni de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul dar raportată la dispoziţiile art. 246 din vechiul C. pen. - persoane vătămate E. şi G. (prima infracţiune) respectiv disp. art. 248 din vechiul C. pen. - persoană vătămată Unitatea Administrativ Teritorială Tărtăşeşti (a doua infracţiune), tot vechiul C. pen. apare ca fiind mai favorabil acestei inculpate în virtutea faptului că sancţionarea în cazul concursului de infracţiuni are loc cu spor facultativ.

Toate acestea chiar şi în condiţiile în care în conformitate cu dispoziţiile art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 297 din C. pen. pedeapsa principală este închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni, iar potrivit art. disp. art. 132 din Legea 78/2000 (de la momentul săvârşirii faptelor) raportat la art. 246 din vechiul C. pen. sau art. 248 vechiul C. pen. pedeapsa principală era închisoarea de la 3 la 15 ani.

Prin urmare, a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie privind pe intimata-inculpată A.

II. Pe fond: A încuviinţat cererea formulată de către Ministerul Public de recitare a martorei I. în vederea audierii şi a dispus citarea acesteia cu mandat de aducere;

În vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorei I. a amânat cauza la 3 septembrie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 3 septembrie 2020, magistratul asistent a învederat faptul că apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D., avocat AAA. a transmis la dosar o cerere de amânare, întrucât se află în imposibilitate de prezentare, fiind depistat cu COVID-19 POZITIV, aflându-se în izolare în perioada 28 august 2020 - 10 septembrie 2020, după care:

Înalta Curte a pus în discuţie cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D., avocat AAA. şi posibilitatea audierii martorei I. la acest termen în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că se poate proceda la audierea martorei la acest termen, având în vedere prezenţa acesteia şi faptul că este asigurată asistenţa juridică în cauză pentru inculpaţi.

Nu s-a opus încuviinţării cererii de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D., avocat AAA., având în vedere că este justificată, apreciind că se poate acorda un alt termen în cauză.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A. a solicitat acordarea unui termen în cauză, având în vedere starea de sănătate a apărătorului ales al inculpatei, apreciind că se impune audierea martorei I. în prezenţa apărătorului ales al inculpatei.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B. a susţinut că, din punctul său de vedere, se impune audierea martorei I. în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor D. şi A., în vederea respectării dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât cererea de amânare formulată de domnul avocat AAA. este şi dovedită.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat D. şi apărătorul ales al intimatei inculpate C. au achiesat la concluziile formulate de apărătorul ales al intimatului inculpat B.

Înalta Curte a respins cererile de audiere a martorei I. la un alt termen de judecată în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor D. şi A., sub rezerva reaudierii acesteia, în situaţia în care se va solicita acest lucru.

În conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 122 din C. proc. pen., art. 381 alin. (1) din C. proc. pen., art. 382 din C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea martorei I. sub prestare de jurământ, declaraţia acesteia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, la dosarul Înaltei Curţi.

În timpul audierii martorei I., Înalta Curte a respins întrebările adresate acesteia de către procuror şi arătate în mod concret în încheiere, motivat de faptul că martora nu are cunoştinţe juridice şi acţiunea de chemare în judecată a fost făcută de un avocat şi pe cea de-a doua, motivat de faptul că martora a răspuns la această întrebare în cuprinsul declaraţiei, în sensul că nu îşi aduce aminte.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B. a susţinut că în data de 17 septembrie 2020 va suferi o intervenţie chirurgicală în Istanbul, că se va reîntoarce în ţară în data de 18 septembrie 2020 şi că doreşte să fie prezent la dezbaterile pe fondul cauzei, apreciind că instituţia substituirii nu se aplică automat şi pentru aceste motive, a solicitat acordarea unui termen ulterior acestei date.

Înalta Curte a încuviinţat cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D., avocat AAA. pentru imposibilitate de prezentare, cerere dovedită cu acte şi având în vedere solicitarea apărătorului ales al intimatului inculpat B., în sensul acordării unui termen ulterior datei de 18 septembrie 2020 a amânat cauza la data de 1 octombrie 2020, punând în vedere apărătorilor aleşi ai inculpaţilor să îşi asigure substituirea în cazul în care se vor afla în imposibilitate de prezentare la termenul acordat în cauză, în caz contrar asistenţa juridică va fi asigurată de apărătorii desemnaţi din oficiu şi să pregătească concluzii scrise pe fondul cauzei pentru termenul acordat, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 1 octombrie 2020, magistratul asistent, a învederat faptul că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus, la data de 30 septembrie 2020, concluzii scrise, dosarul Înaltei Curţi după care:

La interpelarea instanţei, reprezentantul parchetului a susţinut că concluziile scrise depuse la dosar pentru acest termen de judecată reprezintă o reformulare a primului motiv de apel.

În timpul susţinerii concluziilor pe fondul cauzei de către procurorul de şedinţă s-a prezentat apelantul intimat inculpat D.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a susţinut că parchetul critică Sentinţa penală nr. 85 din data de 22 iulie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, precizând că susţine motivele de apel formulate în scris în integralitate.

O primă critică a vizat încheierea din 12 iulie 2017 pronunţată de către instanţa de fond, întrucât în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatei A. o a treia infracţiune, respectiv infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă comisă în aprilie 2008 în legătură cu Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari. A susţinut că din cuprinsul acestei încheieri şi din motivarea dezvoltată în sentinţa apelată rezultă că schimbarea de încadrare juridică, prin reţinerea celei de-a treia infracţiuni, ar fi fost determinată de reţinerea ca situaţie de fapt şi în ceea ce priveşte urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu în legătură cu afectarea intereselor legitime ale părţilor civile G. şi E. Or, din situaţia de fapt expusă în detaliu, dar şi din secţiunea în drept din rechizitoriu rezultă că activitatea infracţională a inculpatei A. în legătură cu Dosarul nr. x/2008, respectiv cu pronunţarea sentinţei civile în acest dosar, a avut drept consecinţă doar lezarea intereselor legitime ale UAT Tărtăşeşti, nu şi a intereselor legitime ale celor două persoane fizice menţionate, aşa cum s-a reţinut, spre exemplu, în cazul inculpatului D. cu privire la fapta săvârşită doi ani mai târziu cu ocazia punerii în posesie a inculpatei C.

A susţinut că, în condiţiile în care se pune problema aplicării şi a dispoziţiilor art. 36 şi art. 34 din C. pen., încadrarea juridică corectă dată faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. este următoarea: art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (infracţiune în legătură cu Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

Al doilea motiv de apel a vizat greşita achitare a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în legătură cu soluţionarea Dosarelor civile nr. x/2008 şi nr. y/2008 ale Judecătoriei Răcari, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. În opinia parchetului, în mod neîntemeiat instanţa de fond a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., motivat de faptul că în lipsa unei infracţiuni mijloc (în speţă, infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals pentru care s-a dispus clasarea ca urmare a intervenirii prescripţiei) un judecător nu poate cerceta şi judeca o infracţiune de abuz în serviciu. Astfel, judecătorul fondului a considerat că prin soluţia de clasare a intervenit stingerea acţiunii penale şi că infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals nu mai pot constitui infracţiuni mijloc pentru infracţiunile de abuz în serviciu. Or, infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de sine stătătoare, iar soluţia de clasare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. nu justifică acest argument. În acest sens, a făcut trimitere la deciziile Înaltei Curţi, respectiv la Decizia nr. 102 din 27 martie 2019 vizând pe inculpata BBB. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, Decizia nr. 216 din 14 iunie 2017 vizând pe inculpatele CCC. şi DDD. - judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi la Decizia nr. 177/2020 vizând pe inculpatul judecător EEE. A susţinut că din cuprinsul acestor decizii se desprinde ideea că magistraţii pot fi subiecţi activi a unor infracţiuni de serviciu, în acest gen de cauze răspunderea acestora fiind atrasă de încălcarea principiului legalităţii în ceea ce priveşte emiterea actelor procesuale şi procedurale şi buna-credinţă în evaluarea cauzelor. A solicitat să se aibă în vedere faptul că prin cele două infracţiuni sunt protejate relaţii sociale distincte, respectiv prin infracţiunea de abuz în serviciu sunt protejate relaţiile de serviciu, buna îndeplinire a acestora conformă cu atribuţiile de serviciu, iar prin infracţiunile de fals sunt ocrotite relaţiile de serviciu care vizează existenţa încrederii în documentele publice semnate de către funcţionari publici.

Din punctul de vedere al parchetului, modul de operare a inculpatei A. a scos procedura înregistrării acţiunilor în dosarele civile, a formării şi judecării dosarelor (în speţă, Dosarul nr. x/2008) din sfera conceptului de legalitate în emiterea actului procesual, care a fost hotărârea civilă pronunţată. Or, acest mod de operare în scopul obţinerii unui rezultat prefigurat justifică reţinerea intenţiei în forma vinovăţiei inculpatei în comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu. În prezenta cauză, relevante pentru Dosarul nr. x/2008 sunt declaraţiile martorilor O. - grefier de şedinţă, AA. - arhivar, P. - secretar în cadrul primăriei, H., precum şi înscrisurile care evidenţiază modul de lucru în ceea ce priveşte formularea sau nu a unor cereri în baza Legii nr. 247/2005. De asemenea, în ceea ce priveşte înregistrarea acţiunii în Dosarul nr. x/2008 relevantă este chiar declaraţia inculpatei C. Din punctul său de vedere, aceste probe evidenţiază, în primul rând, încălcarea dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, care prevedeau o procedură prealabilă care ar fi îndreptăţit persoana care dorea reconstituirea dreptului de proprietate să formuleze acea plângere de fond funciar la instanţă. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere declaraţia inculpatei C., care a precizat că acţiunea înregistrată, aşa cum a fost tehnoredactată, nu-i aparţine şi nu şi-a recunoscut semnătura, precizând că, de fapt, a depus o acţiune scrisă olograf.

În opinia parchetului, din probatoriu rezultă, fără niciun dubiu, faptul că dosarul civil a fost plăsmuit într-o procedură ocultă, paralelă celei legale prevăzută de C. proc. civ., însăşi înregistrarea acţiunii fiind efectuată nu conform procedurii prin depunerea acesteia la registratură, ci prin primirea chiar de către magistratul-judecător A., aspect evidenţiat de către martorul arhivar, AA., care a precizat că acţiunea a fost depusă la judecătorul A., iar ulterior doamna judecător i-a înmânat această acţiune pentru a fi înregistrată. De asemenea, grefierul de şedinţă, O., în privinţa acţiunii "formulată de C." a precizat că aceasta era redactată în aceeaşi manieră cu alte acţiuni redactate în numele altor persoane (deci, se cunoştea cumva o practică a magistratului în acest sens), fie de fiica inculpatei A., fie de W. În opinia sa, această susţinere prezintă importanţă pentru că la un moment dat în privinţa inculpatei C. s-a spus că nu ar fi dovedit conexiunea cu magistratul A., or, atât fiica judecătorului A., cât şi W., sora inculpatei C. şi cumătră cu inculpata A., redactau acţiuni.

A susţinut că probele evidenţiază lipsa judecăţii în şedinţă publică a Dosarului nr. x/2008, sens în care a solicitat să se aibă în vedere faptul că grefierul de şedinţă a arătat că nu a făcut menţiuni în caietul de şedinţă, iar în privinţa declaraţiei martorei H., a arătat că pe aceasta nu a văzut-o niciodată, că nu a fost prezentă în instanţă, că a semnat declaraţia dată de H., dar după ce i-a fost înmânată de către A. A susţinut că declaraţia martorei O. se coroborează cu declaraţia martorei H., care a spus că niciodată nu a participat în nicio cauză în care C. ar fi fost parte, dar totuşi are o explicaţie cu privire la datele de stare civilă care figurează în declaraţia plăsmuită de către magistratul-judecător, respectiv că a existat o discuţie între inculpata C. sau cu nora acesteia, în sensul că i-a cerut buletinul, întrucât voia să facă o tranzacţie pe o casă, acestea fiind vecine. Această susţinere a martorei H. evidenţiază, în opinia parchetului şi conexiunea care exista între cele două inculpate, pentru că altfel datele de stare civilă ale acestei martore nu s-ar fi regăsit nici în declaraţie, nici în cuprinsul dosarului în integralitatea sa, nici în hotărâre.

De asemenea, în opinia parchetului, probele evidenţiază lipsa de interes a magistratului-judecător, pasivitatea acestuia în a solicita şi administra probe esenţiale care să ateste calitatea de moştenitor a reclamantei C. în respectivul dosar, ca având ca autori soţii Sxx, deşi era obligat potrivit legii.

De asemenea, magistratul-judecător nu a efectuat niciun demers în a obţine înscrisuri din care să rezulte, nu numai calitatea, dar şi faptul că autorii inculpatei C. au deţinut suprafaţa de 4,87 ha. A susţinut că această pasivitate a magistratului-judecător este evidenţiată şi de martora P., secretar în cadrul primăriei, din declaraţia acesteia, rezultând că nu au existat niciun fel de verificări în privinţa suprafeţei solicitate în ceea ce priveşte parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 247/2005, că nu s-a solicitat, deşi în mod obişnuit se solicita, ataşarea la dosar a hotărârii Comisiei

Locale de Fond Funciar din care să rezulte că i-a fost respinsă o cerere de reconstituire, iar apoi contestaţiile care urmau procedurii la Comisia Judeţeană de Fond Funciar. În plus, martora O. a mai precizat faptul că în urma discuţiei cu inculpata A. a consemnat ca fiind prezentă la judecată reclamanta C., inculpata din prezenta cauză, martora declarând că "deşi nu a văzut-o, a consemnat că a fost prezentă, întrucât A. a asigurat-o că s-a aflat în biroul său". De asemenea, martora O. a arătat că dovezile de comunicare a hotărârii pronunţate, respectiv comunicările care trebuiau comunicate Primăriei Comunei Tărtăşeşti şi petiţionarei C. i-au fost solicitate de către inculpata A., aceasta restituindu-le ulterior cu semnătura destinatarilor.

A susţinut că hotărârea pronunţată în dosarul civil conţine împrejurări necorespunzătoare referitoare la audierea martorei H., din care ar rezulta în mod nereal calitatea de nepoată a reclamantei şi faptul că autorii reclamantei au deţinut suprafaţa de 4,87 ha teren. A susţinut că din declaraţia martorei O. rezultă şi faptul că inculpaţii A., C. şi B., primar la acel moment, se vizitau, atât la locul de muncă, cât şi la locuinţa lor, apreciind că prin această susţinere se poate stabili inclusiv conlucrarea care exista între aceşti inculpaţi.

În ceea ce priveşte Dosarul civil nr. x/2008, a susţinut că modul de acţiune a fost aproximativ similar ca în Dosarul civil nr. x/2008

A susţinut că pentru Dosarul civil nr. x/2008 prezintă relevanţă declaraţiile martorilor audiaţi inclusiv de instanţa de apel şi declaraţiile persoanelor vătămate, respectiv declaraţiile date de F., YY., J. şi I.

A solicitat să se aibă în vedere faptul că Dosarul civil nr. x/2008 a fost soluţionat în termen de 30 de zile, iar Dosarul civil nr. x/2008 a fost soluţionat în două zile, respectiv acţiunea a fost înregistrată în data de 25 iunie 2008, a primit termen în data de 17 septembrie 2008, s-a făcut cerere de preschimbare a termenului a doua zi, în data de 26 iunie 2008, a fost soluţionată favorabil cererea de preschimbare, consemnându-se prezenţa părţilor şi termenul în cunoştinţa acestora. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere declaraţia grefierului de şedinţă din care rezultă că în data de 26 iunie 2008 a primit dosarul şi magistratul-judecător A. i-a solicitat redactarea urgentă, lucru pe care l-a şi făcut în data 27 iunie 2008, declaraţia martorei I. din care rezultă că semnătura de pe cererea de chemare în judecată, dar şi cea de pe cererea de preschimbare a termenului nu-i aparţin şi că nu a fost prezentă la judecată decât în alte cauze anterioare, precum şi declaraţia martorului J. din care rezultă că niciodată nu s-a prezentat la Judecătoria Răcari în procesul intentat de I., care s-a ocupat de toate cele necesare prin formulare de cereri.

A susţinut că acţiunea a fost soluţionată de către magistrat cu încălcarea dispoziţiilor art. 13 din C. proc. civ. anterior, întrucât imobilul în privinţa căruia se dorea obţinerea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu se afla în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Răcari.

Din punctul de vedere al parchetului, vinovăţia inculpatei A. este dovedită în mod temeinic şi se impune condamnarea acesteia pentru infracţiunile de abuz în serviciu.

Al treilea motiv de apel a vizat greşita achitare a inculpatei C. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., instanţa de fond reţinând că acuzaţia nu este probată, întrucât nu rezultă că inculpata ar fi înmânat cartea de identitate a martorei H. inculpatei A. Or, în condiţiile în care martora H. neagă orice prezenţă a sa la Judecătoria Răcari în orice dosar al inculpatei C. nu se poate explica altfel deţinerea datelor de stare civilă ale martorei H. de către judecătorul A., consemnarea acestora în declaraţia plăsmuită şi cu reţinerea aspectelor care nu erau conforme cu realitate în legătură cu calitatea de moştenitor şi cu privire la suprafaţa de teren, decât în împrejurările menţionate anterior, respectiv faptul că între magistratul-judecător A., sora inculpatei C. şi primarul de la acel moment exista o relaţie de încredere şi de prietenie. A solicitat să se aibă în vedere faptul că martora O. a precizat că au existat mai multe cazuri, dar inclusiv în cazul acţiunilor existente cel puţin în primul dosar, a recunoscut stilul pe care W. îl avea în ceea ce priveşte redactarea unor acţiuni similare. De asemenea, martora O. a declarat că doamna judecător A. a fost cea care a luat comunicările pentru a le transmite părţilor din dosare şi ulterior au fost predate din nou grefierului de şedinţă cu semnăturile persoanelor care figurau că trebuiau să primească aceste comunicări. Această împrejurare, din punctul de vedere al parchetului, nu poate fi depăşită cu uşurinţă pentru că la scurt timp este evident că în această modalitate inculpata C. a intrat în posesia hotărârii pentru că aceasta a depus copie de pe hotărâre, atât la Primăria Tărtăşeşti (aspect confirmat de inculpatul B.), dar şi la Prefectura Dâmboviţa, ca dovadă în acest sens fiind adresa din data de 8 august 2008 prin care li se comunica celor de la primărie, respectiv comisiei locale cu privire la depunerea acestei hotărâri. În opinia parchetului, toate aceste aspecte menţionate coroborate cu folosul necuvenit obţinut de către inculpata C. arată implicarea celor două şi înţelegerea care a existat între acestea în realizarea scopului urmărit, respectiv obţinerea hotărârii prin care să i se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 4,87 ha teren extravilan.

O altă critică a vizat greşita achitare a inculpatului B., care deţinea la momentul respectiv funcţia de primar şi de preşedinte al comisiei locale, susţinând că este foarte important de urmărit rolul pe care acesta l-a avut în ceea ce priveşte desăvârşirea activităţii infracţionale derulată de către inculpata A. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere faptul că inculpatul B. a depus chiar în data pronunţării hotărârii în Dosarul nr. x/2008 o întâmpinare în numele comisiei locale prin care se menţiona că se lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei în funcţie de probele administrate în cauză, împrejurări confirmate şi recunoscute de către inculpat, apreciind că motivele acestuia au fost de natură să sfideze atribuţiile pe care i le conferea calităţile pe care le deţinea la momentul respectiv. Astfel, inculpatul, în calitate de preşedinte al comisiei locale, cunoştea, iar dacă nu cunoştea avea obligaţia să verifice că nu existase nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 4,87 ha teren formulată de către C. Mai mult decât atât, dacă nu cunoştea acest lucru avea posibilitatea să cunoască că nu există nicio hotărâre a comisiei pe care o conducea, de respingere a unei astfel de cerere şi că nu exista nicio soluţie de respingere cu privire la o eventuală contestaţie pe care ar fi trebuit, în procedura normală, să o depună la comisia judeţeană.

A susţinut că inculpatul B. s-a apărat şi a precizat aspecte pe care instanţa de fond cu multă uşurinţă le-a primit drept argument, respectiv a precizat că a acţionat cu neglijenţă pentru că la vremea respectivă avea o preocupare foarte mare, întrucât avea loc campania electorală, solicitând să fie înlăturate aceste apărări ale inculpatului, întrucât aspectele legate de campania electorală sunt nerelevante în ceea ce priveşte îndeplinirea sau realizarea activităţii de depunere a întâmpinării în numele comisiei locale. Mai mult decât atât, din declaraţia martorei P. şi din declaraţiile celorlalţi funcţionari rezultă că în mod normal activităţile cu privire la depunerea întâmpinărilor şi formularea răspunsurilor către judecători erau realizate de către alţi funcţionari şi că în mod obişnuit secretarul primăriei era cel care efectua astfel de verificări. În opinia parchetului, această apărare a inculpatului este neviabilă, întrucât campania electorală a debutat abia la data de 2 mai 2008, ulterior pronunţării sentinţei civile în Dosarul nr. x/2008, primul şi al doilea tur de alegeri fiind în iunie 2008.

A susţinut că în condiţiile în care s-ar fi respectat dispoziţiile art. 53, care impun verificarea îndeplinirii procedurii prealabile, răspunsul firesc şi legal ar fi fost în sensul că nu a fost parcursă o astfel de procedură, iar acţiunea devenea inadmisibilă la instanţă, acesta fiind ajutorul esenţial, care până la urmă nu a fost o piedică în calea pronunţării unei hotărâri în sensul celei pronunţate în primul dosar la care a făcut referire.

Din punctul de vedere al parchetului, vinovăţia inculpatului B. în comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată este dovedită, fără niciun fel de dubiu.

În ceea ce o priveşte pe inculpata A. a solicitat următoarele:

- condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa închisorii de 6 ani, pedeapsă orientată spre limita de mijloc a limitelor de pedeapsă prevăzute în cazul infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza II-a, b şi c din C. pen., ca pedeapsă complementară;

- condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) din C. pen.

- să se constate că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 80/2013 a Curţii de Apel Braşov, definitivă, şi prin Sentinţa penală nr. 165/2016 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă;

- descontopirea pedepsei de 3 ani închisoare în pedepse componente de 3 ani, 2 ani, 1 an şi 6 luni, 3 ani, 1 an, 6 luni şi 3 ani, aşa cum au fost reţinute prin Sentinţa penală nr. 165 şi să se dispună contopirea acestor pedepse cu cele două pedepse aplicate în prezenta cauză pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată;

- să se facă aplicarea dispoziţiilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen.

- să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen.

- să se constate, conform dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din C. pen., că inculpata a fost arestată de la data de 17 aprilie 2015 până la data de 4 mai 2016 şi de la data de 5 iulie 2018 până la data de 11 decembrie 2018 şi să se dispună emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În opinia sa, practica şi deciziile la care a făcut referire anterior pot justifica cuantumul pe care astăzi l-a precizat în cazul celor două infracţiuni de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpatei A.

Cu privire la inculpatul B., a solicitat să se dispună condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea disp. prev. de art. 66 lit. a), b), g) şi k) din C. pen., ca pedeapsă complementară şi cu aplicarea disp. prev. de art. 65 din C. pen. raportat la art. 66 lit. a), b), g) şi k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Referitor la inculpata C., a solicitat să se dispună condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea disp. prev. de art. 66 lit. a), b), g) şi k) din C. pen., ca pedeapsă complementară şi cu aplicarea disp. prev. de art. 65 din C. pen. raportat la art. 66 lit. a), b), g) şi k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În procedura reglementată de art. 256 din C. proc. pen. cu referire la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. a solicitat desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- Sentinţele civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 şi nr. 2016 din 26 iunie 2008 ale Judecătoriei Răcari, cu motivarea că aceste două hotărâri nu reprezintă rolul unei activităţi de judecată, ci au fost plăsmuite într-o procedură paralelă celei legale, arătând că prin Sentinţa penală nr. 80 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov s-a dispus în acelaşi fel cu privire la hotărârea pronunţată de către inculpata A.;

- Titlul de proprietate nr. x/2012 emis de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa, în privinţa căruia instanţa civilă a dispus doar desfiinţarea parţială prin constatarea nulităţii absolute doar cu privire la cele două suprafeţe care au fost atribuite cu ocazia punerii în posesie a celor două părţi civile;

- declaraţia martorei H.;

- cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de I.;

- Încheierea de şedinţă din 26 iunie 2008 prin care s-a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată;

- procesul-verbal din 27 martie 2012 întocmit în cadrul şedinţei comisiei locale doar în ceea ce priveşte propunerea de validare a dreptului de proprietate pentru inculpata C.;

- fişa de punere în posesie cu privire la suprafaţa de teren intravilan, aşa cum a fost dictată de către inculpatul D. martorei L., cu privire la suprafeţele de 2000 mp deţinute de Asociaţia reprezentată de partea civilă G. şi 1000 mp proprietatea părţii civile E.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D. şi a intimatei inculpate A. a depus la dosar un înscris în legătură cu competenţa teritorială în situaţia în care un bun imobil este situat în afara razei teritoriale a Judecătoriei Răcari, respectiv o hotărâre a Înaltei Curţi (RIL) şi concluzii scrise privind situaţia juridică a inculpatei intimate A., aflate la dosarul Înaltei Curţi.

În concluziile orale, în dezbateri, în ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul D. a solicitat să se constate că prin încheierea din 12 iulie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti s-a dispus schimbarea de încadrare juridică, fiind considerată ca lege penală mai favorabilă vechiul C. pen., susţinând că, din punctul său de vedere, la încadrarea juridică a faptei trebuiau reţinute şi disp. art. 31 alin. (2) din vechiul C. pen. cu privire la participaţia improprie, în condiţiile în care faptele reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite fără vinovăţie.

A solicitat să se constate că hotărârea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru intimata inculpată C. urma să fie pusă în executare, situaţie în care aceasta s-a adresat şi Comisiei Judeţene de Fond

Funciar Dâmboviţa, care a trimis o adresă către Primăria Tărtăşeşti în vederea punerii în executare a acestei hotărâri. Prin urmare, această hotărâre urma să fie pusă în executare de noul primar D., ca urmare a acestui demers făcut de prefectură.

A susţinut că inculpatul D. a ştiut că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut potrivit legii, motiv pentru care a solicitat de la Judecătoria Răcari o copie a hotărârii menţionate şi a atacat-o cu recurs, deşi nu mai era în termen, întrucât nu s-a prezentat nimeni la Tribunalul Dâmboviţa dosarul a fost suspendat, iar ulterior s-a constatat perimarea recursului potrivit legii. Prin urmare, inculpatul a făcut toate demersurile pentru a îndrepta situaţia, dar nefiind în termen nu putea să schimbe hotărârea.

În legătură cu celelalte aspecte privind discutarea în cadrul Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti a solicitării de punere în executare a hotărârii, a solicitat să se constate că în acel moment inculpatul D. se afla în Penitenciarul Mărgineni, fiind arestat în altă cauză, acesta reluându-şi activitatea de primar în data de 4 aprilie 2012, când deja toate demersurile privind punerea în executare a acestei hotărâri erau făcute de primarul interimar al comunei Tărtăşeşti, domnul II. (viceprimar al comunei) şi de funcţionarii care se ocupau de aplicarea Legii fondului funciar. Astfel, actele în legătură cu punerea în executare a hotărârii de reconstituire a dreptului de proprietate erau deja întocmite, iar după prezentarea inculpatului D. la Primăria comunei Tărtăşeşti, viceprimarul comunei a refuzat să mai semneze aceste documente, situaţie în care clientul său a fost nevoit să semneze acele acte privind executarea hotărârii, inclusiv fişa de punere în posesie, având în vedere adresa prefecturii.

A susţinut că fişa de punere în posesie era deja redactată de către L., funcţionar din cadrul primăriei, cu acordul doamnei secretar P. şi a doamnei XX., membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, primarul semnând ultimul acest document şi neavând nicio contribuţie la întocmirea acestui document. Totodată, a susţinut că inculpatul D. a semnat documentul, întrucât a fost convins că toate suprafeţele menţionate în fişa de punere în posesie întocmită de L. erau corecte şi că se aflau în extravilanul comunei Tărtăşeşti, jud. Dâmboviţa, aşa cum se dispusese prin hotărârea pronunţată de Judecătoria Răcari. Pe de altă parte, fişa de punere în posesie şi documentele ataşate au fost verificate de specialişti de la OCPI Dâmboviţa, care au constatat că nu există suprapuneri între suprafeţele menţionate în această fişă de punere în posesie şi alte suprafeţe care au fost atribuite altor persoane în baza titlurilor de proprietate. A susţinut că inculpatul a prezentat această fişă de punere în posesie, documentele care o însoţeau şi o fişă de prezentare Comisiei Judeţene Dâmboviţa pentru validare şi pentru emiterea titlului de proprietate, comisia judeţeană fiind cea care a dispus emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafaţa de 4,87 ha teren.

În speţă, prezintă importanţă, atât faptul că după emiterea titlului de proprietate acesta nu a fost niciodată înmânat inculpatei C., cât şi faptul că după emiterea titlului de proprietate Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti trebuia să încheie un proces-verbal de punere în posesie, însă niciodată nu a fost încheiat acest proces-verbal de punere în posesie, pentru că, în caz contrar, s-ar fi aflat şi la dosar şi în evidenţele primăriei. În opinia apărării, atâta timp cât titlul de proprietate nu a fost eliberat lui C. şi atâta timp cât comisia nu a încheiat un proces-verbal de punere în posesie interesele legale ale UAT Tărtăşeşti nu au fost încălcate în niciun fel.

A susţinut că ulterior s-a constatat că anumite suprafeţe se află în intravilanul şi nu extravilanul comunei, aşa cum se preciza în hotărâre, motiv pentru care a fost sesizată Judecătoria Răcari care a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate cu privire la suprafeţele situate în extravilan, s-a făcut recurs, iar Tribunalul Dâmboviţa a anulat titlul de proprietate numai cu privire la suprafeţele din intravilanul comunei, menţinând titlul de proprietate cu privire la suprafeţe de teren situate în extravilan.

A susţinut că pentru a putea fi reţinută infracţiunea de abuz în serviciu trebuie să fie încălcate dispoziţii legale cuprinse în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă, or, în actul de sesizare în sarcina inculpatului s-a reţinut că a încălcat nişte dispoziţii legale prevăzute în Regulamentul din 4 august 2015 cu privire la procedura de urmat în legătură cu eliberarea titlului de proprietate. Ulterior, judecătorul fondului a constatat că inculpatul apelant D. nu a încălcat nicio dispoziţie cuprinsă în legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă şi a recalificat aceste încălcări, considerând că inculpatul ar fi încălcat disp. art. 45 şi art. 49 din Legea nr. 395/2004 privind statutul aleşilor locali în vigoare la acel moment, or, aceste dispoziţii legale nu se referă în niciun caz la procedura de urmat privind aplicarea legilor fondului funciar şi la eliberarea titlului de proprietate, susţinând că aceste două texte de lege, care se regăsesc în hotărârea de condamnare, nu au fost puse în discuţia părţilor.

A susţinut faptul că toate actele au fost întocmite de secretarul Primăriei comunei Tărtăşeşti, care era şi secretarul Comisiei Locale de Fond Funciar, că planurile parcelare se aflau la acesta, nu la primar. Prin urmare, secretarul primăriei era cel care ştia dacă acele suprafeţe, menţionate ulterior în titlul de proprietate, sunt situate în intravilanul sau extravilanul comunei.

A solicitat să fie înlăturate toate depoziţiile martorei P., întrucât nu corespund adevărului. De altfel, cu ocazia reaudierii la Curtea de Apel Ploieşti judecătorul a realizat că toate afirmaţiile făcute de această martoră sunt mincinoase şi a solicitat procurorului de şedinţă să se sesizeze pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, însă procurorul nu s-a sesizat. În opinia apărării, P., L. şi alte persoane au fost folosite de procurorii de la Direcţia Naţională Anticorupţie Ploieşti pentru a-l incrimina pe fostul primar D., în condiţiile în care acesta a săvârşit faptele fără vinovăţie.

A solicitat să se aibă în vedere Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, care se referă la situaţiile în care poate fi reţinută infracţiunea de abuz în serviciu şi care se referă numai la art. 246 din C. pen. anterior şi la art. 297 din C. pen. în vigoare, arătând că ulterior Curtea Constituţională a mai adoptat o decizie care se referă şi la abuzul în serviciu contra intereselor publice, respectiv Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017.

Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi uz de fals, a susţinut că în cauză s-a împlinit şi termenul de prescripţie a răspunderii penale. Astfel, în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen. anterior raportat la 132 din Legea nr. 78/2000 pedeapsa prevăzută de lege este de la 8 luni la 4 ani, care se majorează cu o treime, conform art. 132 din Legea nr. 78/2000 ca urmare a modificării acestui text de lege prin Legea de punere în aplicare a C. pen. În cauză, s-a reţinut că această faptă a fost săvârşită la data de 4 aprilie 2012, termenul de prescripţie fiind de 7 ani şi jumătate, s-a împlinit la data de 4 octombrie 2019. De asemenea, în legătură cu infracţiunile de fals, termenul de prescripţie s-a împlinit la 17 octombrie 2019.

Referitor la intervenirea prescripţiei, a susţinut că instanţa urmează să aprecieze ceea ce a susţinut, cu precizarea că de fapt termenul de prescripţie s-a împlinit nu la data de 4 şi 17 octombrie 2019, ci la data de 3 şi 16 octombrie 2019, având în vedere că termenele de prescripţie sunt termene substanţiale prevăzute în C. pen. şi expiră cu 1 zi înainte datei la care a început să curgă. Ca o consecinţă a celor afirmate, a apreciat că instanţa de fond nu mai putea să hotărască cu privire la celelalte aspecte pe care le-a menţionat şi care sunt dezvoltate la pct. 4 din motivele de apel.

Din punctul de vedere al apărării, trebuia respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă E., în condiţiile în care inculpatul apelant D. a săvârşit faptele fără vinovăţie. În al doilea rând, au fost acordate daune morale în sumă de 30.000 RON pentru că s-ar fi deplasat la instanţă, că ar fi cheltuit nişte bani (deşi, cheltuirea banilor nu constituie daune morale, ci daune materiale), că a suferit ca urmare a faptului că la un moment dat ar fi fost deposedat de o suprafaţă de teren, însă niciodată nu a fost deposedat de o suprafaţă de teren, toate aspectele fiind scriptice, în condiţiile în care titlul de proprietate nu a fost eliberat inculpatei intimate C., care nu a fost pusă în posesie. Practic, inculpata C. nu a ştiut niciodată ce suprafeţe de teren i-au fost atribuite fiindcă nu a fost pusă în posesie, nu a folosit nicio suprafaţă de teren, iar celelalte aspecte nu puteau conduce la obligarea inculpatului la plata daunelor morale.

În legătură cu sechestrul asigurător instituit de instanţa de fond, a arătat că alăturat motivelor de apel a depus mai multe procese-verbale încheiate de ofiţerii din cadrul IPJ Dâmboviţa din care rezultă că suprafeţele cu privire la care s-a instituit acest sechestru asigurător erau deja puse sub sechestru în alt dosar penal şi astfel nu se mai putea institui sechestru în legătură cu prezentul dosar.

Faţă de argumentele pe care le-a menţionat în motivele de apel şi faţă de cele expuse azi, a apreciat că inculpatul D. nu putea fi obligat la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. acestea urmând să fie suportate de stat.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului formulat de inculpatul D., desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri potrivit art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în sensul achitării inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată în principal, iar în subsidiar, să se dispună încetarea procesului penal pentru faptele pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, aşa cum a susţinut anterior.

În ceea ce o priveşte pe intimata inculpată A., a solicitat respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie şi menţinerea, conform art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Sentinţei penale nr. 85 din 22 iulie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, ca fiind legală şi temeinică, pentru considerentele pe care le-a menţionat în concluziile scrise.

În legătură cu prima faptă referitoare la faptul că, urmare a încălcării mai multor dispoziţii legale, a pronunţat o hotărâre privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha teren în favoarea intimatei inculpate C., a susţinut că inculpata nu putea fi condamnată pentru această faptă, având în vedere că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului în cursul urmăririi penale, în condiţiile în care nu s-a stabilit cine a redactat plângerea cu care a fost sesizată Judecătoria Răcari, cine a depus-o şi unde a depus-o, cine a semnat-o, fiindcă inculpata C. a spus "eu am redactat olograf această plângere la judecătorie, ulterior am constatat că este redactată la calculator, iar semnătura nu-mi aparţine", aspecte pe care nu putea să le cunoască A., având în vedere desfăşurarea procesului civil.

Cu privire la prezenţa sau lipsa martorei H., a solicitat să se aibă în vedere faptul că această martoră a fost audiată de mai multe ori în cursul cercetării judecătoreşti la Curtea de Apel Ploieşti, faptul că a afirmat că nu ştie carte şi nici nu poate să semneze, însă pe ultima declaraţie dată în faţa judecătorului fondului apare o semnătură a acesteia, or, procedând de această manieră se creează un dubiu în legătură cu sinceritatea acestei martore, dubiu care profită inculpatei A. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că inculpata C. a spus că martora H. s-a deplasat efectiv la Judecătoria Răcari şi a fost audiată ca martor.

A arătat că în concluziile scrise a făcut menţiuni în legătură cu faptul că procurorul nu putea să cenzureze o hotărâre judecătorească. Sens în care, a arătat că în practica instanţelor de judecată s-a statuat că nu se poate stabili că hotărârea judecătorească constituie o încălcare a legii de către magistrat, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea dispoziţiilor art. 124 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţia României coroborat cu art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 304/2004, efectuându-se, astfel, un control al hotărârilor în alt cadru decât cel al căilor de atac prevăzute de lege. În opinia apărării, greşelile de judecată nu pot fi cenzurate de procuror, iar judecătorul care a greşit pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică nu poate fi acuzat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În legătură cu aspectele vizând faptul că ulterior hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a fost pusă în executare şi ulterior s-a emis titlul de proprietate pentru inculpata C., a solicitat să se aibă în vedere faptul că acest titlu de proprietate a fost atacat şi s-a constatat nulitatea absolută parţială în legătură cu suprafeţele menţionate în intravilanul şi nu în extravilanul comunei Tărtăşeşti, situaţie în care interesele legale ale UAT Tărtăşeşti nu au fost prejudiciate, cu atât mai mult cu cât inculpata C. nu a obţinut un folos necuvenit, întrucât nu i-a fost înmânat titlul de proprietate şi nu a fost pusă în posesie. Prin urmare, totul a fost doar scriptic, nu şi faptic, ceea ce conduce la concluzia pe care a prezentat-o deja.

În legătură cu cea de a doua faptă constând în aceea că inculpata a pronunţat o hotărâre care ţine loc de act de vânzare-cumpărare pentru o suprafaţă de teren situat pe raza municipiului Bucureşti şi nu pe raza teritorială a Judecătoriei Răcari, a solicitat să se aibă în vedere Hotărârea nr. 8 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (RIL) prin care se statuează că cererea privind pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act de vânzare-cumpărare are caracterul unui acţiuni personale imobiliare şi că înainte de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare noul C. proc. civ., competenţa teritorială se determină potrivit art. 5, art. 7 şi art. 10 pct. 1 din C. proc. civ. anterior, hotărâre pe care a depus-o la dosar la acest termen de judecată. Prin urmare, această acţiune putea fi soluţionată de către Judecătoria Răcari, respectiv de către inculpata A. chiar dacă terenul se afla pe raza municipiului Bucureşti în condiţiile în care pârâtul J. avea domiciliul pe raza de competenţă a Judecătoriei Răcari. Din punctul de vedere al apărării, această decizie a Înaltei Curţi înlătură acuzaţia adusă inculpatei prin rechizitoriu şi ulterior prin motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie.

A solicitat să se aibă în vedere faptul că aşa-zisa persoană prejudiciată nu deţine niciun act de proprietate cu privire la acest teren, că aceasta pretinde că a avut o chitanţă (un înscris sub semnătură privată) pe care a pierdut-o. Prin urmare, această persoană nu putea să fie niciodată beneficiara unui potenţial drept de valorificare a acestui teren fiindcă nu a avut niciun act de proprietate cu privire la acest teren, acea chitanţă a pierdut-o, iar ulterior nu a formulat nicio acţiune în justiţie privind admiterea unei acţiuni în constatare prin care să constate că este proprietara acestui teren, potrivit legii. În atare condiţii, neavând niciun act de proprietate şi nejustificând un drept de proprietate cu privire la acest teren nu i s-a adus niciun prejudiciu, faptei prev. de art. 246 din C. pen. anterior combinat cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 lipsindu-i unul din elementele constitutive, fiindcă nu s-a produs niciun prejudiciu.

În legătură cu schimbarea încadrării juridice, a apreciat că judecătorul fondului în mod corect a schimbat încadrarea juridică a faptelor potrivit dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., având în vedere că legea penală mai favorabilă nu era legea nouă, art. 297 din C. pen. cu privire la abuzul în serviciu, ci disp. art. 246 şi art. 248 din C. pen. anterior combinat cu art. 132 din Legea nr. 78/2000, având în vedere, în primul rând, cuantumul pedepselor prevăzute de lege, arătând că apărarea a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice. De asemenea, a precizat că apărarea este de acord şi cu acea afirmaţie referitoare la infracţiunea scop şi infracţiunea mijloc din motivarea hotărârii de fond.

În ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 şi art. 248 din C. pen. anterior, a susţinut că s-a împlinit termenul de prescripţie specială. Astfel, faptele prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 246 şi art. 248 din C. pen. anterior, care constituie legea penală mai favorabilă, se pedepseau cu închisoarea de la 8 luni la

4 ani, respectiv de la 8 luni la 6 ani şi 8 luni, ca urmare a modificării art. 132 din Legea nr. 78/2000 prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicarea a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., când limitele speciale ale pedepsei pentru cele două infracţiuni s-au majorat cu o treime. În cauză termenele de prescripţie au început să curgă la 30 aprilie 2008, respectiv la 26 iunie 2008 şi s-au împlinit la 29 octombrie 2015, respectiv la 25 august 2020, având în vedere dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. c) şi d), art. 124 şi art. 154 din C. pen. anterior (5 ani + 2 ani şi jumătate = 7 ani şi jumătate; 8 ani + 4 ani = 12 ani), la care se adăugă 2 luni, pentru cea de-a doua faptă, ca urmare a suspendării cursului prescripţiei în perioada stării de urgenţă potrivit dispoziţiilor art. 41 din Decretul Prezidenţial nr. 195/16 martie 2020 şi ale art. 128 din C. pen. anterior.

Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, a solicitat să se aibă în vedere că prin Decizia nr. 265/2014, Curtea Constituţională a statuat că dacă o lege penală mai severă (în speţă, art. 132 din Legea nr. 78/2000 înainte de modificare prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 79 pct. 9 care prevedea pentru infracţiunea de abuz în serviciu o pedeapsă de la 3 la 15 ani), nu se poate aplica în cazul actelor comise anterior, dar judecate ulterior intrării sale în vigoare, atunci o lege penală mai favorabilă trebuie să se aplice actelor comise anterior, dar judecate ulterior intrării sale în vigoare (urmare modificării acestui text de lege, s-a stabilit că limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime).

Nu în ultimul rând, a solicitat respingerea apelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie potrivit argumentelor pe care le-a susţinut şi pe care le-a menţionat în scris.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public din dezbateri asupra apelului declarat de inculpatul D. şi privind pe inculpata A. au fost consemnate în detaliu în încheierea de dezbateri din data de 1 octombrie 2020.

Având cuvântul cu privire la apelul formulat de către apelanta parte civilă UAT Tărtăşeşti, reprezentantul Ministerului Public a arătat că partea civilă a solicitat condamnarea inculpaţilor A., B. şi C., susţinând că sub acest aspect solicită admiterea apelului părţii civile.

În ceea ce priveşte solicitarea părţii civile de a fi instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor A., B. şi C., a susţinut că instanţa de fond a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului D. Raportat la faptul că parchetul solicită desfiinţarea sentinţelor judecătoreşti şi a titlului de proprietate, a apreciat că prin desfiinţarea acestor înscrisuri pretenţiile părţii civile sunt acoperite.

A arătat că partea civilă a solicitat în primă instanţă daune morale în cuantum de 100 000 RON, cerere care a fost respinsă. Prin urmare, a apreciat că se justifică măsura asigurătorie doar asupra bunurilor inculpatului D.

A susţinut că se impune respingerea pretenţiilor civile ale părţilor civile F. şi G., instanţa de fond lăsând nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către aceste părţi civile.

Apărătorul ales al intimatului inculpat B., în concluziile orale, în dezbateri, a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În cauză se pune problema cât de credibil trebuie să fie un act de acuzare emis în iunie 2016, care în 98 de pagini de 7 ori spune că o judecătorie necompetentă judecă un proces în temeiul art. 13 din C. proc. pen. anterior, invocând procedura penală, când în urmă cu 3 ani Înalta Curte spunea că "această acţiune este una personală imobiliară şi nu se judecă decât în condiţiile art. 5, 7 şi 10 alin. (1), adică la domiciliul pârâtului" şi cu toate acestea se aduce o acuză şi se trimite în judecată o persoană pentru chestiunea aceasta.

Din punctul său de vedere, inculpatul B. estre trimis în judecată doar în baza unor prezumţii. A arătat că a depus la instanţa de fond practică judecătorească din care rezultă că o eroare de judecată nu poate fi privită ca un element obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu, pentru că o eroare de judecată poate fi îndreptată prin exercitarea căilor de atac. Or, în sarcina inculpatului B. se reţine că a depus o întâmpinare chiar în ziua procesului din 30 aprilie 2008, prin care a lăsat la aprecierea instanţei.

A solicitat să se aibă în vedere că potrivit Legii nr. 247/2005 instanţa se poate folosi numai de anumite probe, respectiv de proba cu martori şi trebuie să facă anumite verificări, solicitând, totodată, să se aibă în vedere faptul că inculpatul B. a arătat că nu a depus cerere pentru că era presat, aşa cum motivează instanţa de fond la pag. 32-33 din hotărâre, de o situaţie legată de campania electorală şi a lăsat la aprecierea instanţei, eroare care putea fi îndreptă în căile de atac.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că nici comisia judeţeană nu a depus întâmpinare.

A susţinut că pentru a exista complicitate trebuie să existe autorat, or, în momentul în care este vorba de o greşeală de judecată nu există complicitate, în principal aceasta ar fi fost ideea achitării inculpatului, iar în subsidiar este cea dată de motivarea Curţii de Apel din Ploieşti că nu a existat intenţie şi nu este dovedită.

În opinia apărării, nu există probe care să conducă la concluzia rezonabilă a unei înţelegeri între edil şi inculpata A., că inculpatul B. s-a întâlnit cu inculpata A., că i-a promis ceva inculpatei C., ci există nişte rezonabile prezumţii, or, se poate dispune condamnarea doar pe bază de probe.

În principal, a solicitat respingerea apelului formulat de către parchet, iar în subsidiar, în situaţia în care se va constata că inculpatul este vinovat a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen., având în vedere faptul că acesta are 74 de ani şi au trecut 12 ani de la pretinsa faptă.

Apărătorul ales al intimatei inculpate C., în concluziile orale, în dezbateri, a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., respingerea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentinţei penale nr. 85/2019 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat, menţinerea soluţiei de achitare dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1), cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000.

A susţinut că singura critică făcută de parchet împotriva soluţiei de achitare a inculpatei C. este aceea legată de depoziţia martorei H. care, pe de-o parte, spune că nu a fost în sala de judecată, iar pe de altă parte, spune că nu ştie să scrie, însă, în opinia apărării, instanţa de fond nu putea să dea eficienţă totală acestei depoziţii de martoră, luând-o ca o singură probă în tot cuprinsul probelor constituite la prezenta cauză. Totodată, a susţinut că autorul apelului încearcă a sublinia în mod real că martora nu a fost prezentă în sala de judecată, aspect confirmat de către grefierul de şedinţă O., a cărei declaraţie, în opinia apărării, nu se bucură de coerenţă câtă vreme, pe de o parte, susţine că judecarea cauzei nu s-ar fi făcut în şedinţă publică, iar pe de altă parte, că dacă există citativul şi există menţiunea "p" în dreptul persoanei, înseamnă că acea persoană a fost în sala de judecată şi a fost prezentă la judecarea cauzei. Prin urmare, neagă împrejurarea că ar fi participat la audierea martorei prezente, solicitând să se observe că declaraţia martorei este semnată de însuşi grefierul de şedinţă.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că la fila x din rechizitoriu, în dimensiunea acuzaţiei adusă lui C., se arată că în calitate de reclamant în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha teren situată în extravilanul comunei Tărtăşeşti, jud. Dâmboviţa, ar fi pus la dispoziţia judecătorului A., preşedintele completului de judecată, datele de identificare ale martorei H. Or, în acel dosar civil este evident că formulând o cerere de chemare în judecată cu un anumit obiect şi pe o anumită teză motivată în conţinutul acestei cereri este imperios necesar ca să şi să se dovedească cu probele prevăzute de legiuitorul civil şi care sunt menţionate în disp. art. 150, art. 194 şi art. 148. Astfel, potrivit art. 148 atunci când se solicită proba testimonială reclamantul este obligat să arate numele prenumele şi datele de identificare ale martorului, or, aceasta este incriminarea din această cauză penală care i se impută inculpatei C.

Din perspectiva apărării, pentru inculpată nu s-au făcut niciun fel de probă ca să poată fi condamnată, aşa cum a solicitat reprezentantul parchetului, la 4 ani închisoare, în contextul în care "este o femeie simplă de la ţară, 17 ani nu a făcut altceva decât a stat în curte" şi a avut grijă de soţul său bolnav, având studii medii. În opinia sa, inculpata nu putea să-şi dea seama de atribuţiile pe care le are un judecător în desfăşurarea activităţii acestuia, ca să poată să dea concurs acestei infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu, apreciind că orice observator obiectiv nu ar putea să constate acest lucru, fiind depuse concluzii scrise, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

De asemenea, a solicitat respingerea apelului formulat de UAT Tărtăşeşti, lăsând la aprecierea instanţei soluţia cu privire la apelul formulat de inculpatul D.

Poziţiile apelantul intimat inculpat D., ale intimaţilor inculpaţi A., C. şi B. din ultimul cuvânt, exprimate pe rând, au fost consemnate în încheierea de dezbateri de la 1 octombrie 2020, având nevoie e timp pentru a delibera, în baza art. 391 din C. proc. pen., pentru data de astăzi 2 octombrie 2020, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, de partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Tărtăşeşti şi de inculpatul D. împotriva sentinţei, precum şi împotriva Încheierii din data de 12 iulie 2019 pronunţate de prima instanţă, de către parchet, aşa cum a fost precizat în concluziile orale, în dezbateri şi de către inculpatul D., în raport, cu motivele de apel formulate, prin prisma dispoziţiilor art. 417 cu referire la art. 420 alin. (8) - (10) din C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind fondate apelurile declarate de parchet şi de inculpatul D. şi ca nefondat apelul declarat de partea civilă Unitatea Administrativ-Teritorială comuna Tărtăşeşti, pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.

În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie împotriva sentinţei şi încheierii de şedinţă din data de 12 iulie 2019 aşa cum a fost în concluzii orale, în dezbateri numai referitor la inculpata A.:

Din analiza cauzei a rezultat că prin rechizitoriul emis la 21 martie 2016 în Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2016 la 23 martie 2016, a fost trimisă în judecată inculpata A., aflată în executarea unei pedepse privativă de libertate, în Penitenciarul Târgşor, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, prin exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei şi încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar (Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 890/2005 privind normele de aplicare a acesteia) şi a normelor de procedură civilă (art. 109 alin. (2) şi art. 114 din vechiul C. proc. civ.), în luna aprilie 2008 a soluţionat Dosarul civil nr. x/2008 având ca obiect "plângere fond funciar", promovată de reclamanta C. din comuna Tărtăşeşti, sat Bâldana, judeţul Dâmboviţa, în condiţiile în care nu fusese urmată procedura prealabilă instituită în materie (respectiv solicitarea nu se adresase iniţial Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti), iar reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi nici a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, în absenţa părţilor, prin consemnarea în fals a declaraţiei martorei H., pronunţând în aceste împrejurări Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. Teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale unităţii administrativ teritorial Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra unui teren arabil extravilan de 4,87 ha;

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, în luna iunie 2008, fiind investită cu soluţionarea Dosarului civil nr. x/2008 având ca obiect acţiunea în constatare - hotărâre care ţine loc de act autentic - privind un imobil situat în afara razei de competenţă teritorială a instanţei sesizate, acţiune promovată de reclamanta I. din oraşul Titu, sat Solcuţa, judeţul Dâmboviţa, şi-a exercitat cu rea-credinţă funcţia în sensul că la data de 26 iunie 2008 a efectuat menţiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamantă - consemnând acordarea termenului în cunoştinţa părţilor în condiţiile în care nici aceasta şi nici pârâtul J. nu au fost prezenţi în realitate, a pronunţat încheierea de şedinţă prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării cererii şi a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative de procedură civilă, respectiv ignorarea regulilor în materie de competenţă teritorială (art. 13 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.), în absenţa părţilor J. şi I. a căror prezenţă a fost consemnată în fals, pronunţând Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea unui termen în suprafaţă de 400 mp situat în municipiul Bucureşti, str. x, în condiţiile în care la dosar nu a existat un titlu valabil care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorului J. asupra acestui teren, hotărâre care a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legitime ale lui F. - titulara unei potenţiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului - şi totodată obţinerea unui folos necuvenit pentru I., constând în dreptul de proprietate asupra terenului menţionat, cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

Tot prin acelaşi rechizitoriu a fost trimis în judecată inculpatul B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar a semnat întâmpinarea formulată în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (având ca obiect "plângere fond funciar"), în care s-a consemnat că lasă soluţia la aprecierea instanţei, în funcţie de probele administrate, în condiţiile în care avea cunoştinţă că reclamanta C. nu formulase iniţial cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 - care să fi fost respinsă, ajutând în acest mod pe magistratul judecător A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea dosarului - să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care s-a consfinţit în mod nelegal dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 4,87 ha. Teren în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi contribuind astfel la prejudicierea intereselor legitime ale unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti, care a fost obligată să atribuie suprafaţa menţionată, precum şi la obţinerea pentru C. a unui folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimisă în judecată şi inculpata C. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de reclamantă în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prin punerea la dispoziţia judecătorului A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea cauzei - a datelor de identificate ale martorei H., în vederea consemnării în fals a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, l-a ajutat pe magistrat să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care i-a fost admisă cererea, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru sine un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu a fost trimis în judecată şi inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine şi pentru altul prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în anul 2012, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (art. 5 lit. d) şi i) din H.G. nr. 890/2005), a propus Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa emiterea titlului de proprietate către C. pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan atribuit în baza acestei hotărâri judecătoreşti, deşi cunoştea că nu era îndreptăţită să-l obţină (întrucât anterior atacase respectiva sentinţă) şi a procedat la punerea în posesie a reclamantei pe suprafeţe situate în intravilanul localităţii (contrar dispozitivului hotărârii), cauzând astfel vătămarea intereselor legitime ale persoanelor ce deţinea deja terenuri în locaţia respectivă - E. şi G. - reprezentant al SA K., precum şi ale unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului atribuit (din care ar fi beneficiat de 4966 mp achiziţionaţi de la cea din urmă, prin intermediari);

- fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în perioada martie- aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa, a semnat fişa de punere în posesie întocmită de L. pentru C. - ca moştenitoare a autorilor M. şi N., atestând în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x, parcela x şi 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan;

- uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în perioada martie- aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa a prezentat acestui din urmă organism fişa de punere în posesie pentru C. - ca moştenitoare a autorilor M. şi N., prin care se atesta în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x, parcela x şi 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan, fişă pe baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012, cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

Totodată, prin acelaşi act de sesizare s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), comise de A., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

S-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale) şi uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), comise de A., întrucât şi pentru aceste infracţiuni a intervenit prescripţia răspunderii penale.

S-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, fals intelectual şi uz de fals, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 321 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen., pretins comise de O., întrucât în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că aceasta a comis faptele fără vinovăţia prevăzută de lege.

S-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, fals intelectual şi uz de fals, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 321 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen., pretins comise de P. - secretar al comunei Tărtăşeşti şi L. - fost angajat al Primăriei comunei Tărtăşeşti, întrucât prima s-a aflat în eroare, iar cea de-a doua a fost constrânsă moral.

S-a dispus clasarea cauzei sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea unui folos pentru sine sau pentru altul, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., pretins comisă de J., întrucât a intervenit decesul acestuia.

Tot prin acelaşi act de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor într-un nou dosar înregistrat la aceeaşi unitate de parchet, cu privire la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., pretins comisă de D. - în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, în perioada 2008 - 2009, în legătură cu pretinderea de la administratorul al SC Q. SRL Bucureşti, a sumei de 2.500.000 RON sau cooptarea sa ca asociat în implementarea investiţiei pe care societatea respectivă intenţiona să o realizeze, în schimbul acceptării derulării lucrărilor pe raza comunei pe care o conducea.

S-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor la nivelul aceleiaşi unităţi de parchet, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prevăzute în noua reglementare de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 321 din C. pen., pretins comise de magistraţii judecători A. şi R. în legătură cu modul de soluţionare a dosarelor civile menţionate în acţiunile disciplinare promovate împotriva acestora de comisie de disciplină pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a cauzelor civile evidenţiate de grefierul O. de la instanţa respectivă, care a depus ca anexe ale memoriului formulat în apărare în Dosarul nr. x/2011 (în are a fost trimisă în judecată) copii ale hotărârilor adoptate în aceste dosare, precum şi în legătură cu plângerea formulată de S. împotriva judecătorului R.

S-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals prevăzute în noua reglementare de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., art. 320 alin. (1) din C. pen. şi art. 323 din C. pen., toate cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., pretins comise de I. şi T. - expert tehnic la Biroul Local de Expertize din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, unitate competentă să o instrumenteze din punct de vedere material şi teritorial (locul săvârşirii infracţiunii fiind cel al întocmirii raportului de expertiză).

S-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., pretins comisă de D., în legătură cu atribuirea nelegală a unor suprafeţe de teren către U. şi V., prin modificarea titlurilor de proprietate emise pe numele acestora, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, judecătorul de cameră preliminară a admis în parte cererea formulată de inculpata A. În temeiul disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 297 alin. (1) din C. pen.

A admis cererile formulate de inculpaţii B. şi D. vizând neregularitatea actului de sesizare.

În temeiul disp. art. 345 alin. (3) din C. proc. pen. a dispus ca în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul să remedieze neregularităţile actului de sesizare reprezentat de Rechizitoriul nr. x/2012 din 21 martie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor şi încadrarea juridică a acestora, cu luarea în considerare a celor statuate de Curtea Constituţională prin decizia pronunţată la data de 15 iunie 2016 şi să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Prin Ordonanţa din 27 iunie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti în Dosarul nr. x/2012, procurorul a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (3) din C. proc. pen., precum şi cu decizia de interpretare pronunţată de Curtea Constituţională la data de 15 iunie 2016 referitoare la abuzul în serviciu, prin care s-a statuat că dispoziţiile din C. pen. privitoare la această infracţiune sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", şi a apreciat că în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, se pot formula unele precizări mai detaliate cu privire la actele normative eludate de inculpaţi, astfel cum au fost inserate şi explicate acestea în cuprinsul rechizitoriului, atât în partea sa expozitivă, cât şi la dispoziţia de trimitere în judecată.

Astfel, procurorul a dispus remedierea neregularităţilor cuprinse în actul de sesizare a instanţei constând în Rechizitoriul nr. x/2012 din 21 martie 2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, în sensul celor de mai jos:

1. Trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, prin exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei şi încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar (art. 9 alin. (3), art. 51, art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi art. 27 alin. (3), (6) şi 7 din H.G. nr. 890/2005 privind normele de aplicare a acesteia) şi a normelor de procedură civilă (art. 109 alin. (2) şi art. 114 din vechiul C. proc. civ.), în luna aprilie 2008 a soluţionat Dosarul civil nr. x/2008 având ca obiect "plângere fond funciar", promovată de reclamanta C. din comuna Tărtăşeşti, sat Bâldana, judeţul Dâmboviţa, în condiţiile în care nu fusese urmată procedura prealabilă instituită de legislaţia în materie (respectiv solicitarea nu se adresase iniţial Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti), iar reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi nici a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, în absenţa părţilor, prin consemnarea în fals a declaraţiei martorei H., pronunţând în aceste împrejurări Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prejudiciind, astfel, interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra unui teren arabil extravilan de 4,87 ha.;

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, în luna iunie 2008, fiind investită cu soluţionarea Dosarului civil nr. x/2008 având ca obiect acţiunea în constatare - hotărâre care ţine loc de act autentic - privind un imobil situat în afara razei de competenţă teritorială a instanţei sesizate, acţiune promovată de reclamanta I. din oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa şi-a exercitat cu rea-credinţă funcţia în sensul că la data de 26 iunie 2008 a efectuat menţiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamantă - consemnând acordarea termenului în cunoştinţă părţilor în condiţiile în care nici aceasta şi nici pârâtul J. nu au fost prezenţi în realitate a pronunţat încheierea de şedinţă prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării cererii şi a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative de procedură civilă, respectiv ignorarea regulilor în materie de competenţă teritorială (art. 13 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.), în absenţa părţilor J. şi I. a căror prezenţă a fost consemnată în fals, pronunţând Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a constatat intervenită vânzarea cumpărarea unui teren în suprafaţă de 400 mp situat în municipiul Bucureşti, str. x, în condiţiile în care la dosar nu a existat un titlu valabil care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorului J. asupra acestui teren, hotărâre care a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legitime ale lui F. - titulara unei potenţiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului - şi totodată obţinerea unui folos necuvenit pentru I. constând în dreptul de proprietate asupra terenului menţionat, cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

2. Trimiterea în judecată a inculpatului B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, prin încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de legile fondului funciar (art. 9 şi art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi art. 5 şi art. 27 din H.G. nr. 890/2005), a semnat întâmpinarea formulată în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (având ca obiect "plângere fond funciar"), în care s-a consemnat că lasă soluţia la aprecierea instanţei, în funcţie de probele administrate, în condiţiile în care avea cunoştinţă că reclamanta C. nu formulase iniţial cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 - care să fi fost respinsă, ajutând în acest mod pe magistratul judecător A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea dosarului - să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care s-a consfinţit în mod nelegal dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi contribuind astfel la prejudicierea intereselor legitime ale unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti, care a fost obligată să atribuie suprafaţa menţionată, precum şi la obţinerea pentru C. a unui folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

3. Trimiterea în judecată a inculpatei C. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de reclamantă în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstruirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prin punerea la dispoziţia judecătorului A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea cauzei - a datelor de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în fals a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, l-a ajutat pe magistrat să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care i-a fost admisă cererea, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru sine un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

4. Trimiterea în judecată a inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine şi pentru altul prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în anul 2012, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar, cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (art. 5 lit. c), d) şi i) din H.G. nr. 890/2005) a propus Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa emiterea titlului de proprietate către C. pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan atribuit în baza acestei hotărâri judecătoreşti, deşi cunoştea că nu era îndreptăţită să-l obţină (întrucât anterior atacase respectiva sentinţă) şi a procedat la punerea în posesie a reclamantei pe suprafeţe situate în intravilanul localităţii (contrar dispozitivului hotărârii), cauzând astfel vătămarea intereselor legitime ale persoanelor ce deţineau deja terenuri în locaţia respectivă

- E. şi G. - reprezentant al SA K., precum şi ale unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului atribuit (din care ar fi beneficiat de 4966 mp achiziţionaţi de la cea din urmă, prin intermediari), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine şi pentru altul, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

- fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în perioada martie - aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa a semnat fişa de punere în posesie întocmită de L. pentru C. - ca moştenitoare a autorilor M. şi N., atestând în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x, parcele x şi 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan;

- uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1)

din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în perioada martie - aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa a prezentat acestui din urmă organism fişa de punere în posesie pentru C. - ca moştenitoare a autorilor M. şi N., prin care se atesta în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x, parcela x şi 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan, fişă pe baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012, cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

Inculpata A. - judecător în cadrul Judecătoriei Răcari la data comiterii faptelor şi preşedinte al completului de judecată a judecat Dosarele civile nr. x/2008 şi nr. y/2008 cu încălcarea dispoziţiilor legale cuprinse în:

- art. 109 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. potrivit căruia:

"În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată." - în legătură cu faptul că a înregistrat şi judecat cererea de chemare în judecată, având ca obiect "plângere fond funciar" formulată de inculpata C. în condiţiile în care aceasta nu a parcurs procedura administrativ jurisdicţională reglementată de legile fondului funciar;

- art. 114 din vechiul C. proc. civ. conform căruia:

"La primirea cererii de chemare în judecată preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. (2) şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea.

Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare.

Acordarea termenului, potrivit alin. (2), se face, în toate cazurile, cu menţiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii.

Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), suspendarea judecăţii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339" - dispoziţii ce reglementează procedura care se impunea a fi respectată şi realizată de către inculpată având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de C. nu a fost însoţită de niciun înscris pe care se întemeia, respectiv o hotărâre a comisiei locale de fond funciar sau a comisiei judeţene de fond funciar prin care să se fi respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate şi - de asemenea - de niciun act doveditor al dreptului pretins (calitatea de moştenitor al autorilor M. şi N., acte de proprietate pentru terenul solicitat);

- art. 9 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 care prevede că: "Cererea se depune la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire."

- art. 51 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit căruia: - "Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale."

- art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 - "Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare."

- art. 27 din H.G., 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor

"(3) Persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afişare, contestaţie adresată comisiei judeţene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orăşeneşti sau municipale, care este obligat să o înregistreze şi să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei judeţene în termen de 3 zile.

(6) Comisia judeţeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum şi contestaţiile celor care s-au considerat nemulţumiţi de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orăşenească sau municipală.

(7) După analizare comisia judeţeană, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, şi le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vot afişa imediat la sediul consiliului local şi vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestaţii hotărârea comisiei judeţene."

Aceste dispoziţii legale în materia fondului funciar care reglementează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate au fost încălcate de către inculpata A., prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 atribuind - efectiv - reclamantei C. suprafaţa de 4,87 ha. teren arabil extravilan şi substituindu-se astfel - organelor care potrivit legii au competenţa de a emite actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.

- art. 13 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit căruia "Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele" - dispoziţie imperativă ce a fost încălcată de inculpata A. cu ocazia judecării Dosarului nr. x/2008 ce avea ca obiect "acţiunea în constatare - hotărâre care ţine loc de act autentic" privind un imobil situat în afara razei de competenţă teritorială;

- art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor care stipulează că: "Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă."

- art. 3 alin. (2) din Hotărârea nr. 328/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor - "Judecătorii şi procurorii trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs presiunilor şi influenţelor de orice natură."

Inculpatul B. - primar al comunei Tărtăşeşti şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, prin semnarea întâmpinării formulată în Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari a încălcat dispoziţiile legale care reglementează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv:

- art. 9 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005:

"(3) Cererea se depune la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, (...) sub sancţiunea decăderii din termen.

(4) Cererea va cuprinde:

a) numele şi prenumele persoanei solicitante şi domiciliul acesteia;

b) calitatea de titular sau de moştenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi:

c) suprafaţa de teren care i s-a reconstituit şi diferenţa pe care o solicită.,

(5) La cerere se va anexa:

a) copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fişa de punere în posesie;

b) copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren solicitate în plus;

c) o declaraţia în care se va menţiona, pe propria răspundere, suprafaţa totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localităţi sau de la mai mulţi autori.

(8) Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea şi să o înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu cuprinde toate menţiunile precizate la alin. (4) şi dacă nu este însoţită de toate actele prevăzute la alin. (5). În acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice solicitantului ca, până la data de 31 decembrie 1998, să depună toate actele menţionate la alin. (5), sub sancţiunea decăderii acestuia din termen."

- art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 -"Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale."

- art. 5 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, care reglementează atribuţiile principale ale comisiilor locale:

"a) preiau şi analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu excepţia celor formulate de comune, oraşe sau municipii;

b) verifică în mod riguros îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop relaţiile şi datele necesare;

c) stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente şi consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;

d) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice şi juridice îndreptăţite;

e) primesc şi transmit comisiei judeţene contestaţiile formulate de persoanele interesate;

i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin;

j) analizează lunar evoluţia cauzelor în justiţie în care comisia locală este parte şi în funcţie de aceasta hotărăşte şi propune organului competent poziţia procesuală pentru termenele următoare"

- art. 27 din acelaşi act normativ:

"(1) După definitivarea tabelelor prevăzute în anexele nr. 2-20 şi după aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, acestea vor fi afişate în loc vizibil la sediul consiliului local pentru luarea la cunoştinţă de către cei interesaţi. Fiecare tabel va fi semnat de membrii comisiei, cu menţiunea datei afişării.

(3) Persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale pot face, în termen de 10 zile de la afişare, contestaţie adresate comisiei judeţene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orăşeneşti sau municipale, care este obligat să o înregistreze şi să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei judeţene în termen de 3 zile.

(5) Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentaţia comisiilor judeţene.

(6) Comisia judeţeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum şi contestaţiile celor care s-au considerat nemulţumiţi de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orăşenească sau municipale.

(7) După analizare comisia judeţeană, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, şi le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afişa imediat la sediul consiliului local şi vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestaţii la hotărârea comisiei judeţene."

Inculpatul D. - primar al comunei Tărtăşeşti şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar a stabilit amplasamentul pe care C. urma să fie pusă în posesie cu suprafaţa de 4,87 ha conform Sentinţei civile nr. 1322/284/2008, parte din suprafeţele atribuite la categoria "extravilan" fiind în realitate în intravilanul localităţii şi în condiţiile în care cunoştea că aceasta nu era îndreptăţită să primească terenul, dispunând întocmirea documentaţiei ce urma a fi transmisă comisiei judeţene de fond funciar, cu încălcarea dispoziţiilor:

- art. 5 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, care reglementează atribuţiile principale ale comisiilor locale:

"c) stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente şi consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;

d) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice şi juridice îndreptăţite;

i) pun în posesie, prin delimitare în terne, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin."

Deşi art. 5 din H.G. nr. 890/2005 reglementează atribuţiile comisiei comunale de fond funciar, probele administrate în cauză au demonstrat că inculpaţii B. şi D. - preşedinţi ai acestora - au acţionat independent de ceilalţi membri ai comisiei, deciziile în activitatea frauduloasă desfăşurată - astfel cum a fost descrisă - aparţinându-le în totalitate.

2. Menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată a celor 4 inculpaţi astfel cum s-a precizat la pct. 1 din dispozitivul prezentei ordonanţe.

Prin Încheierea din 12 iulie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie aflată în filele x, s-a reţinut că având în vedere datele săvârşirii presupuselor infracţiuni pentru care inculpaţii A. şi D. au fost trimişi în judecată; împrejurarea că aceste două persoane au fost trimise în judecată pentru săvârşirea unor concursuri de infracţiuni, dar şi incidenţa Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale şi s-a dispus schimbarea încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii A. şi D. au fost trimişi în judecată astfel:

Pentru inculpata A. dintr-o infracţiune de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în luna aprilie 2008, în două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul în concurs ideal prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) din vechiul C. pen., săvârşite în luna aprilie 2008.

Pentru inculpata A. din infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în luna iunie 2008 într-o infracţiune prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi cu aplicarea disp, art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în luna iunie 2008.

Pentru inculpatul D. din infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în cursul anului 2012 în două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul în concurs ideal prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşite în cursul anului 2012;

Pentru inculpatul D. din infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012 în infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012;

Pentru inculpatul D. din infracţiunea de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. săvârşită în perioada martie - aprilie 2012 în infracţiunea prevăzută de art. 291 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus emiterea unei adrese către Primăria oraşului Răcari şi Primăria comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa pentru a se solicita relaţii cu privire la bunurile mobile şi imobile cu care figurează inculpaţii A., D., C. şi B. pe rolul acestor unităţi administrative.

S-a amânat cauza şi a fost acordat termen la data de 17 iulie 2019 stabilind strigarea acesteia la orele 13:00 pentru când inculpaţii B., C., D. şi A., precum şi persoanele vătămate F., Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Tărtăşeşti şi E. că au termen în cunoştinţă potrivit dispoziţiilor art. 353 alin. (2) din C. proc. pen.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că prima instanţă, în mod greşit a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 12 iulie 2019 numai în ceea ce o priveşte pe inculpata A., aşa cum a reţinut, în raport cu precizarea completatoare a reprezentantului Ministerului Public în concluziile orale, în dezbateri, întrucât, potrivit considerentelor încheierii, motivarea prezentată este generală, sintetică şi nu a fost fundamentată juridic, din perspectiva bazei factuale şi argumentelor în drept cu privire la existenţa mai multor infracţiuni de abuz în serviciu în concurs ideal, săvârşite în luna aprilie 2018, precum şi aceea din luna iunie 2018, referitor la inculpată fără a fi evidenţiate efectiv condiţiile de tipicitate reţinute în sarcina inculpatei prin noua încadrarea juridică şi nu a acelora cu privire la care a fost efectuată încadrarea juridică prin rechizitoriu, aşa cum a fost precizată prin ordonanţa din 27 iunie 2016, cu accentuarea sferei relaţiilor sociale protejate prin instituirea fiecăreia din incriminări sau atunci când ar fi considerat că acelea se menţin în ambele reglementări să precizeze acea situaţie, ceea ce, prima instanţă nu a făcut, astfel că aspectele arătate nu pot echivala cu o motivare în fapt şi în drept, iar schimbarea de încadrare juridică este nelegală şi netemeinică, critica parchetului fiind fondată sub aspectul menţionat.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reţine argumentele expuse de prima instanţă referitor la inculpata A. cu privire la necesitatea existenţei în cazul infracţiunii de abuz în serviciu şi a unei infracţiuni mijloc, respectiv a infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, întrucât, în cauză a fost dispusă soluţia clasării pentru acestea din urmă, nefiind atacată cu plângere, intervenind stingerea acţiunii penale, reprezentând un impediment de examinare a acestora în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, situaţia din această cauză nefiind similară cu aceea în care inculpata a fost condamnată la o pedeapsă în închisoarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen., pentru că în acea cauză inculpata a fost trimisă în judecată şi pentru săvârşirea unor infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din vechiul C. pen., de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen. şi uz de fals prev.

de art. 291 din vechiul C. pen., chiar dacă a ulterior a fost dispusă încetarea procesului penal împotriva inculpatei, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. pentru acele infracţiuni, ca urmare a beneficierii unei vocaţii procesuale de a cerceta acele infracţiuni.

Or, instanţa de apel constată că legiuitorul a incriminat infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. (fapte din lunile aprilie 2008 şi respectiv iunie 2008) pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. în prezenta cauză ca o incriminare cu un obiect juridic generic ce vizează relaţiile sociale a căror normală, formare, desfăşurare şi dezvoltare nu sunt posibile fără asigurarea, în sfera activităţii organizaţiilor publice, a respectului legalităţii în efectuarea actelor privind interesele publice.

Aşadar, această infracţiune este de-sine-stătătoare, în raport, cu infracţiunile de fals al căror obiect generic se referă la relaţiile sociale a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare se referă la alterarea adevărului, înşelarea încrederii, iar valoarea socială ocrotită este încrederea publică.

Totodată, din modul de reglementare şi al celorlalte condiţii referitoare la subiecţi, conţinutul juridic, conţinutul constitutiv al incriminării mai sus menţionate nu există nicio condiţionare, aşa încât este distinctă.

Înalta Curte consideră că baza factuală ce a fost reţinută prin ordonanţa care a precizat rechizitoriul şi a menţinut dispoziţia de trimitere în judecată a tuturor inculpaţilor, a lămurit aspectele concrete referitoare la circumstanţele reale şi contribuţia efectivă a inculpatei A., care se circumscriu celor două infracţiuni prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

Instanţa de apel a reevaluat, atât mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cât şi cele din primă instanţă, precum şi cu cele administrate în faţa Înaltei Curţi, în apel, acestea conducând la formarea convingerii dincolo de orice îndoială asupra vinovăţiei inculpatei A. în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

Astfel, în mod concret, Înalta Curte constată că declaraţiile martorilor H., O., AA., P., J., I., declaraţia martorei YY. se coroborează cu Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, înregistrat la data de 1 aprilie 2008, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de C. împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, Comisia Judeţean de Fond Funciar Dâmboviţa în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, cu registrul special al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, instituit în baza Legii nr. 247/2005 din care rezultă că nu a fost depusă de către C. cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestui act normativ, cu Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect "hotărâre care ţine loc de act autentic" - o acţiune formulată de I. împotriva lui J. cu privire la terenul de 400 mp din municipiul Bucureşti, str. x, cu Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect "hotărâre care ţine loc de act autentic" acţiune formulată de I. împotriva lui J. privind imobilul casă de locuit teren situate în oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa, dosarul fiind repartizat altui complet, caietele de şedinţă ale grefierului O. din perioada aprilie- iunie 2008, din care rezultă că Dosarele civile nr. x/2008, y/2008 nu au fost menţionate ca fiind judecate în şedinţă publică, cu declaraţiile inculpaţilor C. (filele x în vol. V dosar parchet, filele x în filele x în fila x în vol. 3 dosar curtea de apel) şi B.

Mijloacele de probă mai sus menţionate infirmă poziţiile de nerecunoaştere a infracţiunilor comise de către inculpaţii B. şi C., potrivit declaraţiile date de aceştia în procesul penal şi mai sus indicate.

Astfel, cu titlu exemplificativ în declaraţia dată în cursul urmăririi penale la 8 iulie 2013, martora H. a arătat "Sunt neştiutoare de carte şi sunt de acord să dau această declaraţie, în prezenţa fiului meu, FFF., împreună cu care locuiesc. O cunosc pe C. din comuna Tărtăşeşti, sat Bâldana, de mulţi ani de zile, de când s-a măritat cu vecinul meu, GGG., care locuieşte lângă casa mea. Aceasta nu mi-a cerut niciodată să fiu martoră pentru ea într-un proces civil la Judecătoria Răcari. Nu am fost niciodată la Judecătoria Răcari, într-o sală de judecată. Nu am fost audiată vreodată de vreun organ al legii. Nu am primit citaţie ca martor în vreun proces de la Judecătoria Răcari. Susţin că nu am fost prezentă la data de 30 aprilie 2008 la Judecătoria Răcari, aşa cum rezulta din Sentinţa civilă nr. 1322, pronunţată în Dosarul x/2008 al Judecătoriei Răcari, care mi se prezintă astăzi. De asemenea, nu am semnat declaraţia de martor presupus formulată în acest dosar la data de 30 aprilie 2008, declaraţie care mi se prezintă astăzi. Semnătura de la rubrica martor nu îmi aparţine, eu nu ştiu să semnez decât prin "punere de deget". Astăzi mi s-a citit declaraţia care se pretinde că a fost dată de mine la Judecătoria Răcari în data de 30 aprilie 2008. Nu sunt reale aspectele consemnate acolo. Nu îmi explic de ce C., vecina mea s-a folosit de numele meu şi de datele mele de identitate în acel proces la Judecătoria Răcari. C. s-a folosit de buletinul meu de identitate, pe care l-a cerut norei mele, VV., motivând că soacra sa doreşte să îi facă acte pe casă şi are nevoie de un martor..."

Aceeaşi martoră H. în declaraţia dată la 4 iulie 2019, în faţa primei instanţe a menţionat că "Menţin în totalitate declaraţiile furnizate anterior în prezenta cauză. Buletinul de identitate a fost solicitat de către inculpata C. nurorii mele VV. nu mie personal. Acest lucru îl cunosc chiar de la nora mea VV., eu nefiind de faţă la acel moment. Arăt că nu am fost niciodată prezentă în sala de judecată a Judecătoriei Răcari şi doar la alte instanţe. Nu ştiu, să răspund la ce alte instanţe am mai fost în decursul vieţii mele. Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public: Întrebare: Aţi fost audiată la Judecătoria Răcari în calitate de martor? Răspuns: Nu. Întrebări av. inculpat C.: Întrebare: Citaţia pe care a-i primit-o de unde era de la Judecătoria Răcari? Răspuns: Nu ştiu de la ce instanţă era citaţia pe care am primit-o. Nu ştiu să citesc. .."

În declaraţia dată, în cursul urmăririi penale, la data 16 ianuarie 2015, martora O. a menţionat că "Între anii 2000-2012 am fost grefier la Judecătoria Răcari. De prin anul 2001 sau 2002 am fost desemnată să fac parte din completul de cauze civile, penale, fond funciar, comerciale şi arestaţi, respectiv C3, condus de judecător A. - preşedinte al instanţei în perioada 2006-2011. Cauzele civile având ca obiect fond funciar erau repartizate la două complete de judecată, respectiv C2 condus de judecător R.

R. şi C3 prezidat de A. Ca modalitate de lucru arăt că preluam de la arhivă toate dosarele în care fusese stabilit termen de judecată la o anumită dată, pe care le verificam după obiectul lor înscris pe copertă şi în funcţie de vechimea înregistrării lor şi de obiect (cele de fond funciar având prioritate), le rearanjam în programul ECRIS, după care printam lista cu şedinţele de judecată. De asemenea, numerotam aceste dosare prin înscrierea cu creionul pe coperta lor poziţiile lor din lista de şedinţe. Acestea se întâmplau cu 2 - 3 zile înainte de termenul de judecată fixat.

Totodată, verificam dacă procedura de citare este îndeplinită şi documentele depuse în susţinerea acţiunii, date pe care trebuia să le cunosc în vederea întocmirii referatului pe care trebuia să-l prezint în şedinţă publică. Nu am întocmit niciodată un astfel de referat în scris, îmi făceam nişte notiţe pe citativul aflat la dosar, menţionând în dreptul fiecărei părţi dacă procedura de citare este îndeplinită sau nu, Consemnam "pc" dacă procedura era completă şi "lp" când era lipsă de procedură. După aceasta predam judecătorului dosarele pentru studiu, iar la termenul de judecată mergeam cu dosarele în sala de şedinţă, unde făceam apelul părţilor după cum spunea preşedintele completului.

În ceea ce priveşte repartizarea aleatorie a dosarelor civile ajunsese cunoscut în timp că puteam fi repartizat un anumit dosar unui anumit judecător, dacă era introdus în programul ECRIS într-o anumită zi a săptămânii. Ştiu că A. proceda în acest mod şi chiar odată am fost prezentă când i-a spus lui AA. - grefier arhivat să aibă grijă să pice la ea o anumită acţiune pe care i-a dăduse pentru a o înregistra. Am înţeles că pentru a fi repartizate lui A. anumite dosare pe care intenţiona să le judece ea, acestea trebuiau înregistrate în ziua de miercuri şi să fie între primele 7 - 8 dosare înregistrate.

Am mai constatat că în biroul lui A. veneau foarte multe persoane, părţi din dosare, inclusiv W. - secretarul oraşului Răcari, între cele două existând o relaţie de cumetrie. Ştiu că A. le dăduse dispoziţie jandarmilor care asigurau paza instanţei să nu consemneze în registre persoanele care veneau la dumneaei, ci numai pe cele care intrau în birourile grefierilor. Am văzut-o pe W. intrând la A. în birou cu teancuri de hârtii, înţelegând că aceasta venea să depună acţiuni în numele altor persoane. În oraşul Răcari se auzise că persoanele care au probleme în instanţă, dacă ajung la W., aceasta le poate rezolva fiind foarte apropiată de preşedintele Judecătoriei Răcari - A.

Au existat multe situaţii în care A., dar şi fiica ei - BB. (în prezent decedată) îmi cereau comunicări din anumite dosare civile, pe care ulterior mi le aduceau deja semnate de părţi, iar eu eram obligată de preşedinta instanţei să-mi trec numele ca agent procedural, deşi eu practic nu îndeplinisem procedura. În situaţiile în care eu comunicam hotărârile menţionam sub semnătura părţii şi datele din buletin, dar acest lucru îl făceam doar când părţile erau prezente în arhivă. Astăzi, cu ocazia audierii, mi-a fost prezentat în original Dosarul nr. x/2008 având ca obiect "plângere la Legea fondului funciar, reconstituire drept de proprietate", reclamant C. din com.

Tărtăşeşti, sat Bâldana, jud. Dâmboviţa, precum şi caietul de şedinţe din perioada judecării acestui dosar. Examinând acest dosar constat că acţiunea formulată de C. este tehnoredactată în aceeaşi manieră cu alte acţiuni redactate în numele altor persoane ori de fiica lui A. ori de W. Îmi dau seama de acest lucru după modul de aşezare în pagină şi acele spaţii mari între cuvinte, ele fiind practic tehnoredactate după un model, pentru că am mai întâlnit şi alte asemenea acţiuni, în alte dosare civile, judecate de A.

Acest dosar nu este consemnat de mine în caietul de şedinţă la termenul din 30 aprilie 2008 şi deduc că dosarul nu a fost judecat în şedinţă publică. Spun acest lucru întrucât Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunţată în acest dosar cuprinde menţiuni pe care eu ar fi trebuit să le notez în caiet, neavând cum să le memorez în vederea redactării hotărârii. Astfel, această şedinţă nu s-a desfăşurat efectiv fiind vorba de unul din dosarele civile în care A. avea un interes. În ceea ce priveşte declaraţia martorului H. aflată la dosarului, ce apare ca fiind dată la 30 aprilie 2008, când a avut loc şedinţa de judecată, arăt că semnătura de la rubrica grefier îmi aparţine, însă această declaraţia nu este tehnoredactată de mine, întrucât eu aveam o altă modalitate de aranjare în pagină a depoziţiei şi, în plus, la consemnarea datei eu foloseam puncte între zi, lună şi an.

Totodată, arăt că pe calculatorul din biroul meu, pe care lucram, nu aveam un model de declaraţie de martor, acest model se găsea numai în calculatorul din sala de şedinţă. Vizualizând Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 aflată la fila x a aceluiaşi dosar, arăt că aceasta este într-adevăr tehnoredactată de mine, după un model impus de preşedintele completului A. Am consemnat în această hotărâre tot ceea ce am constatat în dosarul respectiv, preluând datele din acţiunea formulată şi din declaraţia martorei H.

Aşa cum am arătat, acest dosar nu s-a judecat în şedinţă publică şi nu am văzut nici martora şi nici vreuna din părţile din dosar Acest dosar l-am preluat împreună cu celelalte dosare soluţionate în şedinţa respectivă de la A., care consemna doar minuta, în vederea redactării hotărârii. În acest dosar am găsit acea declaraţie de martor dată de H. care purta semnătura judecătorului A. şi a martorei şi am semnat-o şi eu ca grefier, fără să realizez că acea martoră nu a fost audiată în şedinţa respectivă. De regulă practiaua hotărârii o întocmeam cam în 3-4 zile după şedinţa de judecată, timp în care dosarele se aflau la A. pentru a stabili care dintre ele urma să şi le motiveze singură, restul mai uşoare dându-mi-le mie pentru motivare.

Acea declaraţie de martor a apărut în dosar în momentul în care A. mi l-a dat pentru a-l motiva. Faptul că am consemnat prezenţa petiţionarei C., atât în practicaua hotărârii, cât şi pe citativul aflat la dosar mi-l explic prin aceea că A. mi-a spus că această persoană s-a prezentat la ea în birou. Se mai întâmpla ca după terminarea şedinţei de judecată din ziua respectivă să-i rămână câteva dosare în care părţile să vină mai târziu şi atunci ea le judeca în biroul ei. Motivarea hotărârii am conceput-o având în vedere actele existente în dosar.

Hotărârea a fost verificată de A. şi a semnat-o. Cu toate acestea arăt că în dosarele ce aveau obiect plângeri la Legea fondului funciar erau solicitate relaţii de comisia locală de fond funciar referitoare la registrele agricole în care figura petiţionarul şi terenul solicitat, se solicitau punctele de vedere atât de la Comisia Locală, cât şi de la comisia judeţeană de fond funciar. În acest dosar nu există nicio solicitare în sensul celor de mai sus şi pot spune că această cauză este una din cele în care A. a avut un interes.

Susţin acest lucru pentru că aceasta mi-a cerut comunicările hotărârii pe care ulterior mi le-a restituit purtând doar semnăturile destinatarilor, iar eu am fost obligată de ea să-mi trec numele ca agent procedural, deşi eu nu realizasem procedura efectiv. Am văzut în dosar că întâmpinarea formulată de Comisia Locală Tărtăşeşti, aflată la fila nr. x, cât şi dovada de primire a hotărârii poartă semnătura primarului com. Tărtăşeşti - B. Este de notorietate în localitatea Răcari că între W. şi primarul B. există o relaţie apropiată.

Din discuţii am înţeles că şi A. se afla în bune relaţii cu primarul B. şi chiar se vizitau. Referitor la Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari având ca obiect "hotărâre care ţine loc de act autentic" acţiunea fiind formulată de I. din oraşul Titu, jud. Dâmboviţa, ce mi se prezintă astăzi în original, arăt următoarele: Verificând caietul de şedinţă din perioada judecării acestui dosar, respectiv luna iunie 2008, constat că acest dosar nu este menţionat în caiet, deci nu a fost judecat în prezenţa mea. Nu am văzut niciuna din părţile din acest dosar şi nici nu le cunosc.

Conform menţiunilor din caiet, şedinţe de judecată au fost în data de 25 iunie 2008 şi 30 iunie 2008. Chiar dacă acest dosar a fost soluţionat în camera de consiliu ca urmare a cererii de preschimbare a termenului pe data de 26 iunie 2008, A. ar fi trebuit să mă cheme, ca şi în alte cazuri, în biroul dumneaei pentru a consemna în caiet susţinerea părţilor. Acest dosar mi-a fost predat de A. împreună cu altele în vederea motivării hotărârilor. Încheierea din 26 iunie 2008 de preschimbare a termenului de judecată şi Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008 pronunţate în dosarul respectiv sunt tehnoredactate de mine, după modelul impus de A., având la îndemână doar actele existente în dosar şi minutele consemnate de judecată.

Am consemnat că părţile au fost prezente, deşi personal eu nu le-am văzut. Am considerat că acestea s-au prezentat în biroul judecătorului A., cu ocazia punerii cererii de preschimbare a termenului, întrucât aceasta a consemnat pe cerere şi termenul preschimbat a fost dat în cunoştinţa părţilor. În plus, acest gen de dosare nu puteau fi soluţionate dacă părţile nu erau prezente. În legătură cu acest dosar, A. mi-a cerut în mod expres să redactez hotărârea urgent, astfel că eu am făcut acest lucru la data de 27 iunie 2008, adică a doua zi după pronunţarea hotărârii.

În mod normal hotărârile erau redactate după o perioadă lungă de timp de la pronunţate, depăşind chiar 30 de zile din cauza volumului mare de muncă la nivelul instanţei. Acum constat şi eu că pe chitanţa de vânzare-cumpărare dintre J. şi I., aflată la dosarului, nu există semnătura lui J. - vânzător, iar actul care atestă dreptul de proprietate al acestuia din urmă asupra terenului vândut este tot o chitanţă de mână. De regulă, în aceste cauze în dosare trebuia să existe un titlu care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorului asupra terenului vândut.

Nu era atribuţia mea să verific toate aceste lucruri atât timp cât judecătorul pronunţase o hotărâre. Eu nu am făcut altceva decât să motivez hotărârea pe care i-a prezentam lui A. în vederea verificării şi semnării. Astăzi, cu ocazia audierii mi-au fost prezentate fotografiile lui I. şi J. şi arăt că nu am văzut niciodată aceste persoane, cu atât mai mult într-o şedinţă de judecată..."

Martora O. audiată, în primă instanţă la 7 noiembrie 2017, a arătat "Menţin declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale în totalitate deoarece corespund adevărului. Întrebare instanţă - Ce îşi aminteşte în legătură cu procesul în care C. a avut calitatea de reclamant? Răspuns - Îmi amintesc că în perioada în care am fost grefier procedura de repartizare aleatorie a cauzelor având ca obiect acţiune în constatare care să ţină loc de act de vânzare cumpărare ca şi cele ce se soluţionau la camera de consiliu inclusiv cele privind legea fondului funciar era în sensul că inculpata A. personal solicita ca anumite acţiuni să fie înregistrate pe completul său, acesta fiind un aspect de notorietate.

Mie personal nu mi-a solicitat acest lucru şi nici nu mă ocupam de repartizarea cauzelor prin program ECRIS. Este adevărat de asemenea faptul că în biroul inculpatei A. am văzut-o de mai multe ori pe W. cunoscută cu prenumele W. având calitatea de secretar al or. Răcari, precum şi alte persoane. Din câte îmi amintesc şi sunt aproape sigură, din ordinul inculpatei A. persoanele care veneau în biroul său nu erau înregistrate, aceasta dând dispoziţie jandarmilor ce asigurau paza să consemneze doar persoanele care intrau în biroul grefierilor.

Menţionez că biroul judecătorului A. se afla la etaj în timp ce birourile grefierilor erau la parte. Deşi personal nu am văzut la nivelul instanţei se cunoştea că W. aducea inculpatei A. acţiuni în numele altor persoane spre a fi înregistrate. Acest zvon mi s-a confirmat atunci când am văzut că dosarele înregistrate în ziua de miercuri picau tot în zi de miercuri la completul doamnei judecător A. Mi-am dat seama de asemenea că acţiunile respective erau redactate de aceeaşi persoană din modalitatea în care erau concepute apărând ca fiind făcute după un formular anume.

În general erau tehnoredactate. Ştiu că şi fiica judecătorului A., numita BB., în prezent decedată, aducea astfel de acţiuni dar şi inculpata A. direct de acasă. Am văzut foarte multe cereri de acest tip. Întrebare instanţă: Cum se judecau astfel de acţiuni? Răspuns: Prima dată erau repartizate aleatoriu, în aproape toate erau formulate cereri de preschimbarea termenului de judecată, uneori în aceeaşi zi, cu data înregistrării, alteori la 2 - 3 zile, erau cereri tehnoredactate în numele părţilor, cererea de preschimbare era primită la registratură, preşedintele A. fixa termen pentru judecarea cererii în aceeaşi zi, tot în aceeaşi zi se judeca şi cauza pe fond.

Ştiu că cererea de preschimbare a termenului se judeca în camera de consiliu, imediat stabilea termen pentru fond, practic în continuare şi se judeca pe fond cauza. De regulă părţile erau prezente. Întrebare instanţă: Ce s-a întâmplat în cauza privind pe C.? Răspuns: Acum îmi amintesc că pârâte ar fi fost comisiile de fond funciar locală şi judeţeană, îmi amintesc că procedura era îndeplinită şi deci cauza nu s-a judecat la camera de consiliu. Din partea preşedintelui A. aveam obligaţia să redactez unele hotărâri respectiv cele de o complexitate redusă printre care şi cele de fond funciar.

Când am redactat sentinţa privind pe C. am prins în motivare şi declaraţia unei martore. Întrebare instanţă - Ce are de spus în legătură cu prezenţa martorei la procesul respectiv? Răspuns: Nu îmi amintesc exact dacă persoana în cauză a fost sau nu dar ştiu exact că referitor la prezenţa acesteia nu am făcut nicio referire în caietul de şedinţă. Dacă ar fi fost în faţa mea aş fi menţionat-o ca martoră. Este adevărat că declaraţia martorei este semnată şi de mine pentru că era în obişnuinţa completului, practic a preşedintelui, ca grefierul să semneze toate actele fără să verific conţinutul declaraţiei.

Menţionez că în vremea respectivă aveam un volum de activitate foarte mare. Întrebare instanţă: Dacă a avut întâmpinare în acest dosar? Răspuns - Nu îmi amintesc. Întrebare instanţă: Dacă recunoaşte modelul de declaraţie dat de martora H.? Răspuns - Nu îmi amintesc. După ce mi s-a citit paragraful penultim din declaraţia de la fila x urmărire penală, subliniez că mă refeream la modelul general de declaraţie de martor iar nu de conţinutul în sine. Întrebare instanţă - Dacă petenta C. a fost prezentă la proces? Răspuns - Nu îmi amintesc acest lucru.

Întrebare instanţă: Dacă recunoaşte persoana cu acest nume în sala de şedinţă? Răspuns - Am văzut-o astăzi în sala de judecată, ştiu că este sora numitei W. dar am observat că seamănă cu sora sa, nu ştiu dacă a fost sau nu la instanţă. Întrebare instanţă: De ce a consemnat prezenţa lui C. la proces? Răspuns - Cel mai probabil din pricina faptului că pe acţiune era litera "p" ceea ce echivala cu prezenţa. Întrebare instanţă: Ce are de spus în legătură cu afirmaţia făcută la urmărirea penală în sensul că a văzut la dosar întâmpinarea formulată de Comisia Locală Tărtăşeşti? Răspuns:

Am făcut această declaraţie cât şi pe cea în legătură cu semnătura primarului B. pe dovada de primire a hotărârii deoarece mi-au fost prezentate înscrisurile în dosarul civil respectiv. Întrebare instanţă: Ce îşi mai aminteşte în legătură cu acţiunea formulată de I. având ca obiect hotărâre ce ţine loc de act autentic? Răspuns - Acum nu îmi amintesc absolut nimic în legătură cu acest dosar, dar după ce mi-a fost citită declaraţia aflată în filele x declar că menţin toate aspectele consemnate acolo deoarece corespund adevărului.

Întrebare avocat inculpat A. - Îşi menţine declaraţia de la urmărirea penală în sensul că personal a redactat hotărârea privind pe I.? Răspuns- Îmi amintesc că redactam aproape toate hotărârile dar nu ştiu sigur dacă şi pe aceasta, oricum eu redactam hotărârile judecătoarei A. după modelul acesteia. La finalul hotărârii erau menţionate iniţialele judecătorului şi ale grefierului. Întrebare procuror - Dacă menţine declaraţia pe care a dat-o la 16 ianuarie 2015 la procuror? Răspuns - Da. Întrebare procuror - Declaraţia pe care a dat-o corespunde faptelor percepute de aceasta? Răspuns - Exact aşa cum le-am perceput eu.

Întrebare procuror - Dacă îşi menţine declaraţia potrivit căreia în cauza privind pe C. a afirmat că inculpata A. a avut un interes? Răspuns - Este percepţia mea că avea un interes pentru că din cauza volumului mare de activitate nicio hotărâre nu era redactată a doua zi aşa cum s-a întâmplat aici. Aceste dosar eram nevoită să le iau acasă pentru a face faţă solicitării preşedintei A. Menţionez că nu era oricum sarcina mea să redactez o hotărâre. Îmi spunea punctual ce dosare trebuie să redactez în acest regim de urgenţă printre acestea figurând şi dosarul lui C.

şi cel privind pe I. Pentru că eram nevoită să intru aproape zi de zi în şedinţa de judecată inclusiv cu arestaţi, sub nicio formă nu se punea problema să redactez a doua zi dacă nu ar fi fost solicitarea expresă a preşedintei. Întrebare procuror - Dacă s-a judecat în şedinţă publică sau nu dosarul de fond funciar în care reclamantă era C. şi de asemenea acţiunea în constatare în care reclamanta era I.? Răspuns - Am declarat cele menţionate de domnul procuror în cursul urmăririi penale după ce mi-au fost arătate înscrisurile de la dosar.

Întrebare instanţă - Dacă declaraţia din 15 ianuarie 2015 a fost dată pe baza a ceea ce îşi amintea sau a înscrisurilor prezentate? Răspuns - În mare parte, pe baza înscrisurilor prezentate. Menţionez că am dat declaraţii în legătură cu activitatea inculpatei A. în foarte multe dosare. Întrebare avocat inc. A. - În ce calitate a dat asemenea declaraţii? Răspuns - În calitate de martor dar şi de inculpat. Multe declaraţii u fost date în calitate de martor inclusiv la Inspecţia Judiciară. Întrebare avocat inculpat A. - Văzând actele ce i-au fost prezentate din dosarele în discuţie şi-a amintit modul de derulare a acestora? Răspuns - Modul de derulare al dosarelor, mai exact procedura de soluţionare mi-o amintesc şi acum, dar nu ştiu cu referire la acest dosar.

Am făcut această afirmaţie deoarece sunt cauze foarte asemănătoare. Erau câte 10 - 15 dosare la termen, la camera de consiliu 3 - 4, în opinia mea erau foarte multe. Întrebare instanţă - Ce vechime de grefier avea în anul 2008? Răspuns - 8 ani. Am lucrat ca grefier până în februarie 2013. Întrebare procuror - Menţine afirmaţia în sensul că petiţionara C. ar fi fost prezentă în biroul preşedintei A.? Răspuns - Cel mai probabil a fost dar acum nu ştiu., Întrebare instanţă: Dacă îşi aminteşte să fi fost chemată în biroul preşedintelui la judecarea cererii petiţionarei C.? Răspuns - Nu îmi amintesc.

Oricum martorul nu putea fi audiat în biroul preşedintelui pentru că nu avea formular de martor. Întrebare procuror - Dacă este adevărat că în biroul preşedintei veneau multe persoane? Răspuns - Da, este adevărat că veneau, aşa cum am mai spus., Întrebare avocat inc. A. - Cărei persoane inculpata A. îi dădea dispoziţii pentru înregistrarea cu preferinţă a dosarului? Răspuns-Registratorului AA. Întrebare instanţă - A fost de faţă când AA. a primit o astfel de dispoziţie? Răspuns - Da. Îmi amintesc cu certitudine faptul că primele 5 dosare dacă erau înregistrate în ziua de miercuri picau exact la judecătorul A. tot într-o zi de miercuri şi numai în situaţia în are în aceeaşi zi se repartizau mai multe dosare acestea erau repartizate aleatoriu, respectiv şi altor judecători.

Întrebare avocat inc. A. - Unde era biroul martorei în raport de registratură sau arhivă? Răspuns - Biroul meu era situat la oarece distanţă însă aspectele pe care le-am relatat le-am constatat când eram în biroul preşedintelui, mai exact am văzut când judecătoarea A. scotea teancuri de acţiuni şi le punea pe birou în vederea repartizării şi aceleaşi acţiuni le vedeam apoi pe şedinţa de judecată. Le recunoşteam uşor după modelul respectivelor acţiuni având caractere mai îngroşate în zona în care se făcea referire la terne.

Se putea observa că erau făcute de pe acelaşi model pentru că se înlocuia decât suprafaţa de teren, numele părţilor şi alte date specifice. Întrebare avocat inc. A. - Ştie cine redacta acele acţiuni? Răspuns - Eu cred că fiica doamnei judecător redacta acele acţiuni pentru că se interesa de ele pentru că personal mi-a cerut să redactez cu prioritate hotărârile şi nu odată ci de mai multe ori. Menţionez că aceste solicitări îmi erau adresate atât de preşedintele A., cât şi de fiica acesteia. Întrebare procuror - În ce calitate redacta respectivele acţiuni? Răspuns - Nu în calitate de avocat.

Întrebare avocat inc. A. - Ce se întâmpla cu acţiunile aduse de judecătoarea A. în geantă de acasă, ce procedura se urma? Răspuns - Nu exista o viză a preşedintelui direct pe cerere, era o fişă de la registratură. Primeau termen şi ajungeau în şedinţă. Întrebare instanţă - Cum îşi explică modul acesta de lucru? Răspuns - Era o avalanşă de cereri în legătură cu terenuri nu doar în domeniul fondului funciar, era o cale mult mai uşoară de înstrăinare, de obţinere a unui titlu de proprietate evitând cadastrul şi taxele.

Era un adevărat fenomen, se vindeau terenuri şi anumite persoane profitau de acest lucru. Îmi amintesc că cele mai multe dosare de acest gen erau la judecătoarea A. Întrebare instanţă - De ce erau majoritatea la judecătoarea A.? Răspuns - Le aduna pe toate. A avut cele mai multe preschimbări de termene, a fost şi sancţionată de Inspecţia Judiciară, pentru că nu declara şedinţă publică, ultima sancţiune fiind aceea de excludere din magistratură. Fac menţiunea că deşi se consemna că şedinţa a fost publică, în realitate nu se desfăşura astfel.

Întrebare av. inc. A. - De ce a consemnat în sentinţa privind pe C. că şedinţa a fost publică iar părţile prezente şi de ce a semnat hotărârea în calitate de grefier? Răspuns - La acel moment nu am cunoscut care este situaţia dosarului. Este posibil să fi lucrat pe un model în care să se fi consemnat acest lucru. Nu îmi amintesc exact cum a fost situaţia în dosar ceea ce ştiu este că ar fi putut fi soluţionată în lipsa părţilor dar cu procedura completă. Întrebare av. inc. A. - Recunoaşte semnătura sa în dreptul calităţii de grefier de pe declaraţia de martor H. din 30 aprilie 2008? Răspuns - Recunosc semnătura, îmi aparţine dar învederez că modelul de declaraţia nu este cel de pe care lucra.

Era posibil să fie în calculatorul din sala de şedinţă şi să aparţină vreunui coleg grefier. Întrebare instanţă - Dacă recunoaşte conţinutul declaraţiei dată de martor ca fiind consemnată personal? Răspuns - nu îmi amintesc acest lucru. Am recitit conţinutul declaraţiei martorei H. şi nu recunosc să fi fost dată în faţa mea respectiv redactată de mine.

Întrebare av. inc. A. - De ce a declarat că sentinţa privind pe C. a fost redactată a doua zi în condiţiile în care din cuprinsul ei rezultă că deşi pronunţată în 30 aprilie 2008 a fost redactată în 19 mai 2008? Răspuns - Revin şi subliniez că tot ce am declarat la parchet am făcut-o pe baza înscrisurilor ce mi-au fost prezentate. Întrebarea av. inc. C. - I-a fost prezentată de procuror Sentinţa civilă 1322 din 30 aprilie 2008? Răspuns - da şi a fost redactată la momentul la care apare menţionată pe ea. Subliniez că data menţionată ca fiind a redactării corespunde cu ceea ce s-a întâmplat în realitate. Întrebare av. inc.

A. - Dacă în cazul preschimbării termenelor de judecată având ca obiect acţiuni în constatare exista o procedură de urmat? Răspuns - Niciodată nu am întocmit lista de şedinţă pentru dosarele având ca obiect cerere de preschimbare. Întrebare av. inc. A. - Unde se judecau? Răspuns - De regulă în sala de şedinţă. Întrebare av. inc. A. - Avea la dispoziţie întotdeauna caietul grefierului? Răspuns - Da. Întrebare av. inc. A. - Consemna în caiet ce se întâmpla la termenul respectiv? Răspuns - Da. În general aveam caietul de şedinţă şi aceasta pentru că de obicei erau 8-10 cauze cu termene de preschimbat.

Întrebare av. inc. A.- De ce a consemnat prezenţa părţilor dacă ele nu au fost? Răspuns - Eu îmi amintesc că J. şi I. au fost prezent şi de aceea am consemnat prezenţa lor în încheierea de preschimbare şi în hotărâre. Dosarul nu putea fi soluţionat decât în prezenţa părţilor. Întrebare av. inc. A. - Confirmă faptul că a fost condamnată pentru fapte similare cu cele ale judecătoarei A.? Răspuns - Da. Dar precizez că şi acum am credinţa că părţile au fost prezente în acest dosar. Întrebare procuror - Dacă a fost presată de cineva să declare într-un anume sens la procuror? Răspuns - Nu, nu am fost presată.

Întrebare procuror - De ce în cursul urmăririi penale după ce i-au fost arătate fotografiile cu I. şi J. a precizat că nu a văzut niciodată aceste persoane cu atât mai puţin într-o şedinţă de judecată iar la termenul de azi a precizat în sensul că acea şedinţă s-a judecat în prezenţa acelor părţi? Răspuns - Eu am declarat nu că am văzut părţile respective pentru că nu îmi amintesc ci, că respectiva cauză nu putea fi soluţionată în lipsa lor. Întrebare av. inc. A. - Ar fi putut să recunoască după 6 ani persoane văzute o singură dată? Răspuns - Nu.

Întrebare procuror - Dacă îşi aminteşte Cum a fost realizată comunicarea sentinţei către părţile din cauza privind pe C.? Răspuns - Nu îmi amintesc. Întrebare avocat inc. C. - Era posibil să omită anumite consemnări în cauza privind pe C. dar şi în alte cauze? Răspuns - Să nu consemnez absolut nimic într-o cauză este exclus, omisiune parţială da. Întrebare avocat inc. C. - Ce semnificaţie avea "p" de pe citativ sau cererea de chemare în judecată? Răspuns - Avea semnificaţia prezentei părţii la proces. Întrebare av. inc.

B. - Cât timp a făcut parte din completul doamnei judecător A.? Răspuns - din anul 2000 când m-am angajat la instanţă şi până am plecat din instanţă adică 2013. Întrebare av. inc. B. - Dacă a mai format complet şi cu alt judecător? Răspuns - Da. Întrebare av. inc. B. - Dacă avea atribuţii prin lege sau fişa postului în calitate de grefier? Răspuns - Da. Întrebare av. inc. B. - Putea să omită efectuarea anumitor acte procesuale sau procedurale în baza respectivelor atribuţii? Răspuns - Legal nu aveam voie dar în practică s-a întâmplat să mai greşesc.

Şi alţi colegi mai greşeau. Întrebare av. inc. B. - De ce a acceptat timp de 8 ani să facă ceea ce A. îi cerea? Răspuns - Eram ameninţată de preşedinta A. că voi fi dată afară şi sunt atâtea care aşteaptă să intre. Întrebare av. inc. B. - Dacă modul acesta de lucru era doar pentru completul cu A. sau şi alt complet? Răspuns - În faţa mea judecătoarea A. era foarte corectă, practic nu mi-a cerut să trec părţi prezente dacă nu erau, doar să redactez hotărârea şi acest lucru nu mi s-a părut atât de nelegal. Întrebare av. inc.

B. - Când i se cerea să redacteze hotărârea avea la dispoziţie doar modelul sau şi dosarul? Răspuns - Aveam modelul în calculator şi dosarul în faţă. Întrebare av. inc. B. - Dacă îşi aminteşte ca şedinţa din 30 aprilie 2008 să fi fost consemnată în caietul grefierului? Răspuns - Nu îmi amintesc cum s-a întâmplat în realitate dar cred că la parchet am declarat că nu am trecut nimic fiindcă mi s-a arătat caietul. Întrebare av. inc. B. - Cum a putut să motiveze hotărârea dacă nu a avut nimic consemnat în caiet? Răspuns - Pe baza modelului pe care îl aveam şi a documentelor din dosar.

Mi-a fost prezentată în copie Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 şi recunosc că a fost redactată de mine. Întrebare av. inc. B. - Dacă la momentul la care a dat declaraţie în prezenta cauză fusese audiată în propria cauză? Răspuns - Îmi amintesc că în cauza proprie am fost audiată înainte de 2015 probabil prin 2009. Întrebare procuror - Dacă persoanele despre care a afirmat că intrau în biroul judecătorului A. erau părţile din dosar? Răspuns - Unele erau părţile din dosar pentru că le vedeam în sala de judecată, pe altele nu le recunoşteam.

Întrebare av. inc. A. - Personal redacta cereri de preschimbare a termenelor de judecată? Răspuns - În unele cazuri da, la solicitarea preşedintei. Întrebare av. inc. A. - Dar acţiuni redactaţi? Răspuns - Da cred că în două situaţii tot la solicitarea judecătoarei A. Întrebare av. inc. A. - În ce relaţii este cu inc. A.? Răspuns - Nu am relaţii de duşmănie cu aceasta, deşi mi-a făcut numai rău. Întrebare av. inc. B. - Dacă la momentul la care a dat declaraţia în cauză era condamnată în propria cauză? Răspuns - Am fost condamnată în aprilie 2015.

La acel moment hotărârea a rămas definitivă."

Martora AA. în declaraţia dată la 27 februarie 2018 în faţa primei instanţe a menţionat că "Am îndeplinit funcţia de grefier registrator în perioada 1999 - 2012 în cadrul Judecătoriei Răcari, iar în prezent lucrez la aceeaşi instanţă la compartimentul arhivă începând cu 2015, întrucât în perioada 2012 - 2015 am fost suspendată din funcţie, cercetată şi în final achitată pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu comisă de A. Întrebare procuror: Ce ne poate spune despre acţiunea în constatare formulată de I.? Răspuns:

Îmi amintesc că în perioada respectivă existau pe rol foarte multe acţiuni de acest gen, numele părţii nu îmi spune nimic. După ce mi-a fost reamintit conţinutul declaraţiei în legătură cu Dosarul civil x/2008 respectiv conţinutul declaraţiei de la fila x, îmi aduc aminte că în acest caz lucrurile au stat exact cum am declarat. Întrebare procuror: Dacă îşi aduce aminte de alte situaţii în care termenul de judecată să fie stabilit în aceeaşi zi în care se formula cererea de preschimbare termen. Răspuns: Îmi aduc aminte că existau dosare în care erau formulate cereri de preschimbare dar nu se acordau termene în aceeaşi zi, acesta fiind unul din puţinele cazuri în care s-a întâmplat astfel.

Întrebare procuror: Ce experienţă în profesie avea în anul 2008? Răspuns: 9 ani. Întrebare instanţă: Ce îşi aminteşte în legătură cu dosarul având ca obiect reconstituire drept de proprietate pe numele C.? Răspuns: În plus faţă de cele declarate în ianuarie 2015 nu mai am nimic de adăugat. Mi-a fost recitit conţinutul declaraţiei de la fila x verso şi în legătură cu relatarea că reclamanta C. nu s-a prezentat pentru depunerea cererii de chemare în judecată, menţionez următoarele: Am făcut această afirmaţie din pricina faptului că această cerere a fost soluţionată cu celeritate.

Eu cunosc că un proces de fond funciar se desfăşoară obişnuit la mai multe termene de judecată, iar acesta a fost soluţionat la primul termen de judecată. Întrebare avocat inculpat B.: Care este procedura de primire în instanţă a actelor într-un dosar, adică se înregistrau într-un registru special sau doar se aplica viza de primire? Răspuns: Îmi aduc aminte că în registrul general erau înregistrate doar apelurile nu şi alte înscrisuri. Întrebare instanţă: Dacă în dosarul privind pe C. a fost depus o întâmpinare, în caz afirmativ de către cine sau în ce modalitate? Răspuns:

Nu îmi aduc aminte. Întrebare avocat inculpat B.: De unde are cunoştinţă că cererea formulată de C. nu a fost primită în arhivă, ci de către preşedintele instanţei A.? Răspuns: Aşa cum am arătat din pricina celerităţii cu care s-a soluţionat cauza. Întrebare avocat inculpat B.: Dacă acţiunea respectivă i-a fost predată de A. în vederea înregistrării? Răspuns: Da. Întrebare avocat inculpat B. La data întocmirii citaţiilor era depusă întâmpinarea la dosar? Răspuns: Niciodată nu am întâlnit situaţia ca întâmpinarea să fie depusă odată cu acţiunea.

Dacă întâmpinarea a fost depusă la dosar indiferent cum a fost transmisă instanţei, ea poartă o viză de primire."

Aceeaşi martoră AA. într-o altă declaraţie dată la prima instanţă la 11 februarie 2018 a arătat că "Menţin în totalitate declaraţiile date în cauză în faţa procurorului dar şi în faţa instanţei de judecată. În prezent îmi desfăşor activitatea de grefier arhivar la Judecătoria Răcari. Şi în urmă cu 10 ani eram salariat al Judecătoriei Răcari pe alt post. De 19 ani activez la Judecătoria Răcari. Nu o cunoşteam pe inc. C. la momentul respectiv dar ştiu că dosarul dumneaei a fost soluţionat foarte repede, practic la primul termen de judecată. Nu cunosc alte aspecte privind modul în care s-ar fi desfăşurat procedura respectivă a cauzei, deoarece nu aveam atribuţii legate de speţa respectivă în mod direct. În legătură cu Dosarul nr. x/2008 de natură civilă cunosc numai împrejurarea că, strict datorită atribuţiilor de registrator pe care le aveam la acea dată că s-a judecat în aceeaşi zi în care a fost înregistrat. Nu ştiu cum a fost posibil acest lucru dar cunosc că nu au mai existat decât una sau două astfel de situaţii din câte-mi amintesc la aceiaşi doamnă judecător. Totuşi, în legătură cu cererile de preschimbare de termen aceasta era o practică destul de frecventă în principal la doamna A. însă, ele se dădeau la câteva zile nicidecum în aceeaşi zi în care se primea cererea. Nu cunosc aspecte legate de presupusele infracţiuni făcute de inculpaţii B. şi D. persoane pe care de altfel nici nu le cunosc decât din vedere de prin instanţă. Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public: Întrebare: Când aţi fost audiată la parchet s-au executat presiuni pentru a spune într-un anumit sens? Răspuns: Nu. Întrebare: Unde a fost primită această acţiune, la arhivă sau în biroul doamnei judecător.

Răspuns: După modul de soluţionare apreciez că a fost primită această cerere de dumneaei. Primeam mapele de corespondenţă inclusiv cererile de chemare în judecată de la dumneaei. Se proceda în acest fel şi cu alte categorii de cereri nu numai cele legate de fond funciar. În acelaşi timp erau şi cereri care se depuneau direct la serviciul registratură. Nu cunosc motivul pentru care unele cereri erau depuse direct la biroul doamnei preşedinte al Judecătoriei Răcari. Întrebare: Şi alţi judecători obişnuiau să primească cererile de chemare în judecată în mod direct în birou? Răspuns:

Da, dar mai puţin. Întrebare: Ce s-a întâmplat când aţi mers la doamna judecător A. când a-ţi mers să pună viza? Răspuns: Acest dosar a rămas la dumneaei...Întrebare: Judecătoarea A. a mai primit şi alte cauze ale lui I.? Răspuns: Au fost şi alte cazuri când după ce înregistram dosarele, îmi cererea anumite dosare, nu ştiu care era criteriu de selecţie, după nume sau după număr, dar nu în aceeaşi zi. Dosarele noi intrate erau duse la judecător peste circa două zile pentru a pune viza. Întrebare: Era legal ca preşedinte, doamna judecător A. să primească acţiuni? Răspuns:

Nu ştiu dacă era legal sau nu. Întrebare: Exista posibilitatea ca unele dosare înregistrate într-o anumită zi să fie repartizate la acelaşi judecător? Răspuns: Da, exista această posibilitate...Întrebări av. AAA.: Întrebare: În acea perioadă la Judecătoria Răcari era judecător de serviciu? Răspuns: Exista instituţia judecătorului de serviciu dar programul era de 4 ore, nu stătea toată perioada, mai venea, mai pleca în birou, mai mergeam noi cu cererile. Nu stătea strict la program cele 4 ore. Întrebare: Ştie cine a primit cererea de chemare în judecată a lui I.

Răspuns: Cred că doamna judecător în birou. Viza de primire era pusă de doamna judecător R. Întrebare: Cui i-a fost repartizat dosarul spre soluţionare? Răspuns: S-a repartizat în mod aleatoriu doamnei judecător . . . . . . . . . .Întrebare av. O.: Dacă era judecătorul de serviciu cererile unde mergeau la judecătorul de serviciu şi ulterior la registratură sau invers potrivit regulamentului? Răspuns: Cererea de chemare în judecată era prezentată judecătorului de serviciu pentru a stabili obiectul dosarului, ulterior era prezentat la arhivă.

Doamna judecător A. putea primi cereri în mod direct atât când îşi desfăşura activitatea judecătorul de serviciu dar şi când nu şi-o desfăşura însă nu pot spune care era motivul pentru care proceda în acest fel şi cine erau persoanele care depuneau cererile în mod direct la doamna preşedinte. În acea perioadă pe rolul Judecătoriei erau înregistrate un număr mare de dosare. Întrebare p. văt. E.: Martora o cunoaşte pe numita W.? Răspuns: Este de notorietate că este secretara Primăriei or. Răcari. Întrebare: Care sunt relaţiile dintre doamna judecător A. cu această doamnă HHH.? Răspuns:

Doar prin prisma celorlalte dosare care au fost soluţionate, ştiu că exista o relaţie de naşă-fină. Doamna HHH. era naşa fiicei doamnei A., actualmente decedată..."

Martora P. în declaraţia dată la 27 februarie 2018 la prima instanţă a arătat că "Îmi menţin toate declaraţiile pe care le-am dat în cauză, întrucât corespund adevărului. Aşa cum am arătat anterior am fost secretara comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa în perioada 1996 - 2011, cu o întrerupere de doi ani în perioada 2009 - 2011 când am fost în litigiu civil cu primarul D.

D. Întrebare instanţă: Ce îşi aminteşte în legătură cu titlul de proprietate emis pe numele inculpatei C.? Răspuns: Cred că în primăvara anului 2012 persoana care s-a ocupat de întocmirea documentaţiei, respectiv L. care îndeplinea funcţia de specialist cadastru s-a ocupat de întocmirea fişelor de punere în posesie, schiţe cadastrale, proiecte parcelare, respectiv toată documentaţia pentru emiterea titlului de proprietate. Îmi aduc aminte că am semnat fişa de punere în posesie din punct de vedere juridic fiind trimisă în baza unei sentinţe civile rămasă definitivă.

Îmi aduce aminte exact. Ştiu că în funcţia pe care o îndeplinea, L. era singura persoană care se prezenta la Oficiul Judeţean de Cadastru şi apoi la Comisia Judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar. Nu am niciun fel de cunoştinţe vis a vis de înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate cu excepţia hotărârii judecătoreşti la care m-am referit anterior în privinţa căreia am constatat că prin aceasta s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa respectivă. Menţionez că în toate procesele soluţionate de instanţe, acestea ne solicită relaţii în legătură cu drepturile părţilor pornind de la cererea formulată de acestea, însă în cazul lui C. nu am solicitat în vreun fel de la Judecătoria Răcari, deşi la acel moment îndeplineam funcţia de secretar.

Am cunoştinţă de faptul că niciodată C. nu a formulat cerere în temeiul Legii nr. 247/2005 şi că singura cerere adresată comisiei locale de fond funciar a fost cea a autorului său N. în anul 1991, cerere soluţionată favorabil, sens în care i-a fost emis titlul de proprietate. Întrucât atât la momentul anterior cât şi în prezent primăria are contract de asistenţă juridică cu un cabinet de avocatură, eu nu m-am prezentat vreodată în instanţă pentru a reprezenta interesele primăriei şi prin urmare nu am cunoştinţă de ceea ce s-a întâmplat pe parcursul soluţionării cererii formulate de C.

După ce s-a primit sentinţa Judecătoriei Răcari, ştiu că de la Instituţia Prefectului a sosit şi o adresă prin care ni se aducea la cunoştinţă de hotărârea judecătorească şi cererea numitei C. Nu îmi amintesc exact conţinutul acestei adrese, dar ca idee am primit de la Instituţia Prefectului o adresă în legătură cu drepturile acesteia. Îmi aduc aminte, de asemenea, că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut doar pentru teren extravilan şi cred că şi titlul s-a emis pentru aceeaşi categorie de teren. Întrebare procuror:

Care este suprafaţa de teren la care avea dreptul C. de la autorii săi N. şi M. Răspuns: Menţionez că III. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume personal în anul 1991 şi ştiu că avea dreptul la o suprafaţă de cca. 1 ha., teren în privinţa căruia dreptul i-a fost recunoscut şi i s-a emis titlul. Întrebare procuror: Îşi menţine afirmaţia dată la urmărirea penală în sensul că ulterior primarul D. nu a mai susţinut recursul declarat constatând că de fapt acesta a urmărit obţinerea unor suprafeţe de la C. prin persoane interpuse cum ar fi fostul şofer al primăriei GG.? Răspuns:

Da, menţin această afirmaţie pe care am făcut-o în contextul în care în anul 2012, în vremea primarului de la acea dată OO., doamna L. ne-a adus la cunoştinţă suprafeţele reconstituite şi care nu corespundeau categoriilor de folosinţă din extravilan, fiind parţial intravilan, recunoscând în fapt că din punct de vedere tehnic parcele reconstituite lui C. se aflau în extravilan, dar o parte se aflau în intravilanul localităţii. Întrebare procuror: Are cunoştinţă cine i-a cerut lui L. să treacă în titlul de proprietate parcelele de teren reconstituite ca fiind în extravilan atâta timp cât se aflau în intravilanul localităţii? Răspuns:

În faţa mea şi a primarului OO., L. a recunoscut că suprafeţele erau tehnic în extravilan şi în fapt în intravilan. Întrebare procuror: Cine i-a cerut lui L. să procedeze astfel? Răspuns: Ştiu că rezultă din declaraţia pe care a dat-o că fostul primare D. i-a cerut să procedeze astfel, iar declaraţia se află la dosar. Întrebare procuror: Dacă la nivelul anului 2012 exista la nivelul comunei Tărtăşeşti în domeniul privat al UAT Tărtăşeşti suficientă rezervă de teren în extravilan şi pentru punerea în posesie a lui C.

Răspuns: Da. Şi în prezent există rezervă de teren extravilan. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie cine asigura reprezentarea în instanţă în cauzele de fond funciar ale UAT Tărtăşeşti la nivelul anului 2008? Răspuns: Nu avem nicio implicare în semnarea contractelor de asistenţă juridică şi nu pot da un răspuns sigur, dar aceste informaţii pot fi solicitate UAT Tărtăşeşti. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Ce se întâmpla cu citaţiile înaintate de instanţă UAT Tărtăşeşti? Răspuns: Şi atunci şi acum eu primesc citaţiile de la instanţe ca de altfel toată corespondenţa, după care le pun în mapa primarului care le repartizează spre rezolvare.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă în august 2008 a purtat vreo discuţie cu primarul D. în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeţei de 4,87 ha extravilan pe numele lui C.? Răspuns: Nu îmi amintesc exact să fi avut vreo discuţie, aspectele le-am arătat anterior. Ştiu că după ce a sosit sentinţa şi adresa de la Instituţia Prefectului, primarul D. s-a interesat la judecătorie trimiţând adresă oficială în acest sens în legătură cu persoana căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, dar nu ştiu ce răspuns a primit.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: I-a reproşat primarul D. că reconstituirea dreptului de proprietate a fost posibilă ca urmare a faptului că aceasta avea legătură cu secretara Primăriei oraşului Răcari, numita W., sora lui C.? Răspuns: Eu nu am avut niciodată vreo discuţie nici cu C. nici cu W. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă o cunoaşte pe W.? Răspuns: Ne cunoaştem întrucât ambele suntem secretare de primării. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Care era procedura de înregistrare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 mai exact cine primea cererile şi unde erau înregistrate? Răspuns:

Toate cererile formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 erau înregistrate într-un registru special. Eu primeam aceste cereri şi procedura era următoarea: fiecare cerere se analiza de către comisia locală, propunerile erau înaintate comisiei judeţene spre validare, iar în privinţa cererilor respinse se emiteau adrese de înştiinţare pentru a putea formula contestaţii, contestaţiile se primeau, se înregistrau şi se înaintau comisiei judeţene. Comisia Judeţeană pronunţa hotărâre de admitere sau respingere, după care persoana nemulţumită se adresa cu plângere la instanţă.

Întrebare instanţă: Dacă îşi aminteşte ca în temeiul

Legii nr. 247/2005 C. să fi depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de la autorii săi Sxx? Răspuns: Ştiu sigur că aceasta nu a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005 fiindcă nu apărea înregistrat în registrul special. Întrebările avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie ca Primarul D. să fi atacat în instanţă sentinţa respectivă? Răspuns: Acum nu îmi amintesc exact întrucât au trecut zece ani de atunci şi ar trebui să verific arhiva. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cunoaşte care este motivul pentru care C. nu a fost pusă în posesie timp de patru ani din 2008 până în 2012? Răspuns:

Nu cunosc motivele, singura documentaţie pe care am primit-o este cea din 2012. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cine şi când a solicitat punerea în posesie? Răspuns: Nu pot să răspund la această întrebare pentru că de această problemă se ocupa L. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Ştie când s-a semnat fişa de punere în posesie? Răspuns: Am semnat numai din punct de vedere juridic şi pentru suprafaţa totală de 4,87 ha. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Să explice în ce a constat verificarea juridică. Răspuns: Practic am verificat hotărârea civilă din care rezultă că s-a reconstituit suprafaţa de 4,87 ha.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Când a semnat fişa de punere în posesie şi-a dat seama că unele suprafeţe erau în intravilan? Răspuns: Ca secretar al primăriei nu deţin informaţiile tehnice necesare motiv pentru care nu mi-am dat seama. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Este adevărat că a purtat o discuţie cu fostul primar D. şi cu L. vis a vis de suprafeţele înscrise în fişa tehnică în vederea emiterii titlului de proprietate? Răspuns: Nu. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Are cunoştinţă când a fost întocmită fişa tehnică care în realitate nu poartă nicio dată? Răspuns:

Persoana care le-a întocmit, respectiv L. este cea care poate da răspunsul. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Are cunoştinţă de momentul în care fostul primar D. şi-a reluat activitatea după punerea în libertate? Răspuns: Nu ştiu data concretă, ştiu doar că imediat după punerea sa în libertate s-a prezentat la sediul primăriei. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă i-a însoţit pe primarul D. şi pe L. la sediul OCPI Dâmboviţa pentru verificarea fişei de punere în posesie? Răspuns: Nu, pentru că nu aveam sarcini în acest sens.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie ca un funcţionar de la OCPI a verificat fişa tehnică de punere în posesie. Răspuns: Nu am cunoştinţă de acest lucru. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dar la comisia judeţeană i-a însoţit pe cei doi în vederea eliberării titlului de proprietate? Răspuns: Documentaţia s-a predat mai întâi de către L. comisiei de lucru verificare şi apoi, în funcţie de programare, secretarul primăriei şi primarul se prezintă la comisia judeţeană pentru validare sau invalidarea propunerii.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă are cunoştinţă de formularea unor acţiuni privind anularea sau constatarea nulităţii unor titluri de proprietate? Răspuns: Ştiu că domnul primare OO. a atacat în instanţă titlul de proprietate deţinut de C. care a fost anulat parţial în privinţa suprafeţei deţinute de UAT Tărtăşeşti respectiv de E. Îmi aduc aminte că pe terenurile respective erau construcţii vechi, iar drepturile de proprietate se suprapuneau pe respectivele suprafeţe. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cum explică faptul că în declaraţia dată la urmărirea penală a afirmat că fostul primar D. nu a mai susţinut recursul urmărind obţinerea unor suprafeţe de teren de la C. prin persoane interpuse cu referire la GG.? Răspuns:

Afirmaţia mea a avut la bază constatarea din 2012 împreună cu primarul OO. Nu am cunoştinţă ce discuţii au avut lor între fostul primar şi L. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: De unde ştie că fostul primar D. a determinat-o pe L. să înscrie în fişa tehnică de punere în posesie două suprafeţe în intravilan? Răspuns: L. a declarat singură la acea dată că primarul D. i-a cerut acest lucru. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: În ce bază martora a luat declaraţie numitei L.? Răspuns: Am luat declaraţie numitei L. la momentul la care am constatat minciuna şi falsul din fişa de punere în posesie şi din titlul de proprietate şi alta era realitatea în teren.

Am luat acea declaraţie în momentul în care am constatat că din punct de vedere juridic situaţia era cu totul alta decât cele din documentele încheiate. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: De unde ştiu că fostul primar D. i-a cerut lui L. să modifice procesul-verbal de şedinţă şi nota de prezentare în sensul adăugirii propunerilor de validare privind cazurile C. şi V.? Răspuns: Pentru că primarul dispune întotdeauna şi altcineva nu avea cine să îi solicite acest lucru. Menţionez că această completare s-a făcut după ce s-a întors D.

în sediul primăriei, întrucât s-a dorit să se intre cu ambele propuneri. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cunoaşte la ce dată a fost întocmit acest proces-verbal? Răspuns: Nu ştiu exact, nu îmi amintesc data. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cine are evidenţa suprafeţelor de teren din rezerva primăriei? Răspuns: Aşa cum am arătat rezerva a existat şi la acel moment şi în prezent, astăzi potrivit evidenţei specialiştilor sunt de cca. 61 ha. Eu nu cunosc informaţii în legătură cu acest aspect. Întrebare avocat inculpata B.:

Care a fost momentul la care martora a luat la cunoştinţă de existenţa dosarului în care s-a pronunţat hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele C.? Răspuns: Am luat cunoştinţă la momentul la care am primit hotărârea, dată la care în funcţie era primarul D. Întrebare avocat inculpat B.: La nivelul primăriei există un registru în care se înregistrează toate documentele care intră în primărie? Răspuns: Există registrul de intrare ieşire de corespondenţă. Întrebare avocat inculpat B.: Cine face înregistrările în acest registru şi cine ţine registrul respectiv? Răspuns:

Eu fac toate înregistrările şi tot eu ţin şi registrul. Întrebare avocat inculpat B.: Când a constatat că în privinţa numitei C. instanţa nu a solicitat înscrisuri? Răspuns: În momentul în care am primit hotărârea judecătorească privind reconstituirea suprafeţei respective. Întrebare avocat inculpat B.: La toate hotărârile pe care le primeşte le citeşte conţinutul şi le verifică în legătură cu modul de soluţionare de către instanţe? Răspuns: Nu pe toate, pentru că majoritatea sunt pentru corecturi de suprafeţe nu şi pentru reconstituiri a dreptului de proprietate.

Întrebare avocat inculpat B.: De ce a considerat necesar să verifice hotărârea lui C.? Răspuns: Mi-a fost atrasă atenţia din cauza faptului că nu avea niciun doar de reconstituire a dreptului de proprietate, de aceea s-au solicitat şi relaţii de la Judecătoria Răcari să vedem cine este C. Întrebare avocat inculpat B.: Îşi aminteşte să fi primit o citaţie în care parte era C.? Răspuns: Acum nu, decât dacă aş putea verifica evidenţele. Întrebare avocat inculpat C.: Îşi aminteşte dacă C. a formulat o cerere să depună hotărârea judecătorească în vederea punerii în posesie? Răspuns:

Nu îmi amintesc. Întrebare avocat inculpat C.: În vederea punerii în posesie a lui C. i-a făcut o notificare în acest sens? Răspuns: Eu nu aveam atribuţii în acest sens, fiecare îndeplinea sarcinile ce îi reveneau. Întrebare avocat inculpat C.: A notificat-o pe C. să se prezinte pentru ridicarea titlului de proprietate cu privire la suprafaţa de 4,87 ha? Răspuns: Nu ştiu cum s-a întâmplat în cazul lui C., de obicei titlurile de proprietate se înmânează de către primar proprietarilor. Întrebare avocat inculpat C.: Are cunoştinţă dacă numitul GG. a făcut anumite acte în numele lui C.? Răspuns:

Nu pot să răspund concret decât în urma verificărilor. S-or fi solicitat. Întrebare avocat inculpat C.: Fişa tehnică de punere în posesie pe care a semnat-o şi pe care a primit-o de la L. avea documentaţia ataşată cu privire la fiecare suprafaţă de teren? Răspuns: Această fişă mi-a fost adusă de primarul D. Nu ştiu dacă avea ataşată documente pentru că eu nu pot să verific aşa ceva fiind date tehnice. Întrebare avocat inculpat C.: Ce a verificat martora din punct de vedere juridic când a semnat fişa de punere în posesie? Răspuns:

Actul care a stat la baza acesteia, respectiv hotărârea judecătorească. Întrebare avocat inculpat C.: A verificat concordanţa dintre datele înscrise în fişa tehnică şi cele din sentinţa civilă de reconstituire a dreptului de proprietate în cadrul verificărilor juridice efectuate? Răspuns: Am verificat şi din punct de vedere formal toate erau trecute ca fiind situate în extravilan. Întrebare avocat inculpat D.: Dacă îşi recunoaşte semnătura la rubrica secretar aplicată pe completarea la procesul-verbal nr. x din 27 martie 2012, depus în şedinţa de astăzi şi prezentat martorei? Răspuns:

Da, semnătura îmi aparţine dar împreună cu primarul D., completare care s-a făcut după liberarea sa din închisoare şi în momentul în care s-a prezentat la primărie. Mi-a fost prezentată şi o altă completare la procesul-verbal nr. x din 27 martie 2012 în legătură cu care declara că semnătura de la rubrica secretar îmi aparţin, iar la rubrica primar a semnat fostul viceprimar II. Nu pot să ofer alte informaţii pentru că documentele erau întocmite de ..."

Aceeaşi martoră P. în declaraţia dată la 9 aprilie 2019 tot în faţa primei instanţe a arătat "Menţin în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată. Mă aflu în funcţia de secretar al primăriei Tărtăşeşti de aproximativ 23 de ani în mod continuu şi neîntrerupt cu excepţia perioadei octombrie 2009 - august 2011 aproximativ 2 ani în care am fost suspendată ca urmare a plângerii formulate de către fostul primar al com. Tărtăşeşti inc. D. împotriva mea ca urmare a unor aspecte legate vizând raporturi de serviciu (legate de evaluarea pe care Consiliul Local trebuia să o aprobe prin hotărâre şi o efectuase dar şi alte aspecte).

Îmi amintesc că la vremea respectivă în mandatul primarului OO., ulterior celui al domnului D., am depistat împreună cu acest primar faptul că anumite suprafeţe de teren care aparţineau de domeniul intravilan al localităţii Tărtăşeşti figurau scriptic în titlul de proprietate al inc. C. ca fiind în extravilan. În acest context, primarul OO. a formulat acţiune judecătoreasă în vederea anulării acestui titlu de proprietate. Ca urmare a soluţionării favorabile în mod definitiv a acestei acţiuni Comisia Judeţeană a anulat primul titlu de proprietate în mod parţial şi a emis un nou titlu de proprietate de acest gen.

Îmi amintesc că ulterior după rezolvarea acestui litigiu persoanele vătămate E. şi cred G. şi-au deschis rol pe suprafeţele care au fost invalidate de către Comisia Judeţeană. Din câte îmi amintesc persoana vătămată E. s-a judecat separat în ceea ce priveşte pretenţiile sale funciare şi a câştigat acest proces, astfel că în cele din urmă a reuşit să îşi recupereze terenul ce se afla în continuarea celui al UAT Tărtăşeşti. Arăt că pe inculpata A. nu am cunoscut-o personal cu excepţia unei acţiuni de votare când a fost preşedinte al Biroului de votare prin 2001 - 2004.

Pe inc. Elena o cunosc deoarece este cetăţean al loc. Tărtăşeşti la fel ca şi mine, atât că locuim în sate diferite. Am avut relaţii normale de comunicare cu dumneaei strict legate de atribuţiile de serviciu. Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public: Întrebare: Dacă în conformitate cu practica şi cu legea în temeiul căreia îşi desfăşoară activitatea primiţi solicitări de la instanţe în litigiile având ca obiect fond funciar pentru a le înainta acte necesare soluţionării acestor litigii? Răspuns: Da se cer: dosarul de constituire, cererile formulate, documentele anexate de către instanţă respectiv circuitul, dacă s-a făcut contestaţie înaintate Comisiei Judeţene, răspunsul Comisiei Judeţene de aprobare sau respingere a contestaţiei.

În funcţie de răspunsul Comisiei Judeţene, persoana mergea în instanţă. Întrebare: În cazul lui C. s-au cerut acest gen de relaţii de constituire a dreptului de proprietate? Răspuns: Nu au fost solicitate date şi din câte îmi aduc aminte nu am transmis documente. Întrebare:Acestei persoane îi fuseseră reconstituite drepturile de proprietate de la autorii săi? Răspuns: Da, au fost solicitate de mai multe ori aceste relaţii de la autorii săi. Întrebare: Această reconstituire viza de 1 ha sau 4,87 ha? Răspuns: Nu îmi amintesc dar suprafeţele erau mici întrucât pe raza satului Bâldana existau suprafeţe mai mari de reconstituit.

Cu câteva excepţii au avut 4,5 sau 6 ha. Întrebare: Actul de proprietate privind pentru C. pentru suprafaţa de 4,87 ha a fost transmis primăriei? Răspuns: Nu-mi amintesc aceste aspecte, la acest moment. Întrebare: S-au solicitat de către instanţă copii ale aceleiaşi sentinţe judecătoreşti? Răspuns: Nu-mi mai amintesc, cred că s-au solicitat. Menţionez că aceste aspecte le-am precizat în declaraţiile anterioare. Răspuns: La revenirea primarului D. au fost şedinţe cu privire la punerea în posesie pentru anumite suprafeţe de teren? Întrebare:

Nu-mi mai aduc aminte. Întrebări av. inc. C. Întrebare: În funcţia de secretar al Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18 şi celorlalte legi succesive avea atribuţia să verifice şi să semneze pentru legalitate toate actele emise de comisia locală sau orice funcţionar din Primărie cu atribuţii în această comisie? Răspuns: Nu puteam să verific decât din punct de vedere juridic ceea ce se menţiona în hotărâre dar din punct de vedere tehnic persoana care întocmea fişa de punere în posesie era cea care deţinea baza de date şi verifica propriu zis OCPI Dâmboviţa care era verificată din punct de vedere tehnic putând fi admisă sau respinsă.

Pe fiecare fişă de punere în posesie era viza OCPI Dâmboviţa. Întrebare: Dacă Comisia Locală a chemat-o pe C. să o pună în posesie cu suprafaţa de teren dispusă în hot. jud. şi să semneze procesul-verbal de punere în posesie? Răspuns: Nu mai ştiu dar cel puţin la mine nu a ajuns acest fel de adrese. Am semnat doar fişa de punere în posesie alături de alte persoane din punct de vedere juridic în baza hot. judecătoreşti. Întrebare: Cine ridica în general titlurile de proprietate de la OCPI şi în special cel al lui C. Cine avea această competenţă? Răspuns:

Domnul primar şi doamna Elena sau persoanele care erau îndreptăţite să primească aceste titluri? Întrebare: Cum se eliberau din Primărie aceste titluri către persoanele din aceste titluri? Răspuns: Aceste titluri de proprietate erau predate pe bază de semnătură de la primărie, în prealabil după ce erau ridicate de la OCPI de primar. În particular în ceea ce priveşte titlul de proprietate al lui C. nu cunosc cine l-a ridicat şi cine a semnat iar instituţia care poate furniza acest răspuns este OCPI Dâmboviţa. Întrebare: Dacă C. s-a prezentat la primărie pentru a-i fi înmânat titlul? Răspuns:

Nu cunosc acest aspect. Întrebări av. inc. D. şi A. Întrebare: Exista la nivelul com. Tărtăşeşti un registru în care se consemnau cererile de acordare a dreptului de proprietate şi cine deţinea acest registru? Răspuns: Da, există un registru special cu ultimele menţiuni sunt aferente Legii nr. 247/2005 şi era deţinut de secretar. Acest lucru se află la dosarul cauzei. Îmi amintesc că în acest registru undeva la lunile octombrie, noiembrie 2005 sunt înregistrate contestaţiile formulate de către petenţi împotriva hot. Comisiei Locale Tărtăşeşti.

Întrebare: Cererile de reconstituire le primea dumneaei şi în ce mapă le ţinea în ceea ce priveşte cererile formulate de C.? Răspuns: Sunt arhivate în arhiva instituţiei în funcţie de solicitări. Până în anul 2005 cererile le primeam eu. Formam ulterior un dosar după care acestea se ţineau în birou dar nu-mi mai aduc aminte în ce loc concret le ţineam efectiv aceste dosare şi nici în custodia cui se aflau aceste cereri. Este timpul prea lung, 14 de pentru a-mi aduce aminte cu exactitate aceste aspecte. Întrebare: Ce funcţie deţinea în Comisia Locală de Fond Funciar al com.

Tărtăşeşti? Răspuns: Deţineam funcţia de secretar al acestei comisii de fond funciar. Întrebare: Îşi aduce aminte dacă C. a formulat o cerere de reconstituire de fond funciar iar cererea sa a fost introdusă într-o mapă roşie? Răspuns: Nu răspund la această întrebare. În mod normal, dacă ar fi depus o astfel de cerere, s-ar fi regăsit înregistrată sau îndosariată în mod corespunzător. Nu cunosc răspunsul la întrebarea pe care mi-a adresat-o domnul avocat. Întrebare: Cine a întocmit fişa de punere în posesie şi normele de prezentare care trebuiau adresate Comisiei Judeţene Dâmboviţa în vederea eliberării titlului de proprietate.

Răspuns: Cea care întocmea toată documentaţia despre care face vorbire domnul avocat era L. Întrebare: Această fişă de punere în posesie a fost întocmită de L. a fost întocmită anterior sau ulterior venirii inc. D.? Răspuns: Nu-mi aduc aminte la acest moment cursul evenimentelor. Întrebare: Cunoaşte ce documente a avut în vedere L. la întocmit fişa de punere în posesie pentru C.? Răspuns: Cunosc faptul că în ceea ce mă priveşte la fişa de punere în posesie a fost hot. judecătorească iar din punct de vedere tehnic, activitatea îi aparţinea lui L. care era un profesionist din acest punct de vedere.

Întrebare: La nivelul Comisiei Locale Tărtăşeşti cine ţinea evidenţa terenurilor aflate în rezerva comisiei în vederea punerii în posesie a persoanelor. Răspuns: Singura care avea cunoştinţă de rezerve era L. care din punct de vedere tehnic era persoana autorizată. Întrebare: Dacă în cursul procesului L. a formulat un denunţ în care a prezentat evenimentele care s-au petrecut? Răspuns: Nu pot răspunde la această întrebare, menţin declaraţiile date în cursul procesului penal. Întrebare: În perioada octombrie 1009 - noiembrie 2009 din ce cauză a fost detaşată la Primăria com.

Iedera? Răspuns: Nu pot răspunde la această întrebare, toate aspectele se regăsesc în hotărârile judecătoreşti şi doresc să fie cât mai exact. Întrebare: Împotriva domniei sale s-a formulat plângere penală pentru săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu pentru că a primit un salariu mai mare în raport de studiile pe care le avea în urma controlului Curţii de Conturi? Răspuns: Nu pot să răspund nici la această întrebare dar cunosc că mi-au fost reţinute sume de bani care au fost returnaţi conform deciziei Curţii de Conturi.

Întrebarea instanţei: Aţi fost chemată la parchet pentru a da declaraţii? Răspuns: Nu ştiu, întrucât domnul D. mi-a făcut mai multe sesizări şi am fost chemată de mai multe ori la parchet. Întrebare: Urmare a evaluării performanţelor profesionale ce note a primit în anul 2010? Răspuns: Nu cunosc notele respective întrucât această situaţie s-a întâmplat după plecarea mea din instituţie."

Martora P. în declaraţia dată la 23 ianuarie 2020 în faţa instanţei de apel a arătat "Îmi menţin declaraţiile date în datele de 13 ianuarie 2015 şi 11 iunie 2013 la parchet, ultima fiind o declaraţie olografă, precum şi declaraţia dată în calitate de martor la Curtea de Apel Ploieşti în data de 27 februarie 2018, aceste declaraţii le-am dat de bunăvoie şi ele corespund adevărului. Am fost angajată în calitate de secretară a comunei Tărtăşeşti, jud. Dâmboviţa în perioada 1996 până în prezent, anterior din 1986 - 1996 am ocupat funcţia de tehnician agricol.

Am dat declaraţii amănunţite cu privire la aceste aspecte la momentul audierii mele, nu mai am nimic de adăugat şi aştept să răspund la întrebările care îmi vor fi puse. Întrebări formulate de apărătorul ales al intimatei inculpate A. şi D.: Dacă martora îşi aduce aminte când a fost emisă fişa de punere în posesie pentru C., înainte sau după revenirea primarului D. în funcţia de primare, respectiv înainte sau după arestarea lui? Răspuns: Nu îmi aduc aminte la acest moment cu exactitate momentul precizat de domnul avocat, dar este menţionat în declaraţiile mele anterioare pe care mi le menţin.

Întrebare: Cine a întocmit fişa de punere în posesie pentru C.? Răspuns: Fişa de punere în posesie a fost întocmită de Compartimentul Cadastru din cadrul primăriei, respectiv de doamna L. Întrebare: Dacă planurile cadastrale pentru C., erau deţinute de martoră sau de L.? Răspuns: Toate proiectele parcelare care stăteau la baza întocmirii fişei erau gestionate exclusiv de dna L. şi verificate de OCPI Dâmboviţa, inclusiv fişa de punere în posesie. Întrebare: Angajaţii OCPI au constatat greşit cu ocazia verificării fişei de punere în posesie şi a notei de prezentare, cu privire la amplasament? Răspuns:

Nu cunosc acest aspect. Întrebări formulate de apărătorul ales al intimatei inculpate C.: Întrebare: Dacă fişa de punere în posesie pe numele lui C. a fost semnată şi de către martoră în calitatea ei de secretar al Primăriei şi al Comisiei Locale de Fond Funciar? Răspuns: Da, toate fişele sunt semnate conform legii, inclusiv de secretarul primăriei. Această semnătură are o conotaţie strict juridică. Întrebare: Dacă la întocmirea fişei de punere în posesie a fost chemată şi C.? Răspuns: Nu cunosc acest aspect. Întrebare:

Dacă după preluarea titlului de proprietate de la OCPI Dâmboviţa a fost chemată C. la primărie să i se înmâneze titlul de proprietate? Răspuns: Nu cunosc. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Întrebare: Dacă ştia de dosarul pe care numita C. îl avea pe rolul Judecătoriei Răcari? Răspuns: Cred că în legătură cu dosarul numitei C. am aflat în anul 2008, cu ocazia unei adrese primite de la Instituţia Prefectului Jud. Dâmboviţa, adresă prin care s-a transmis cererea numitei C. şi hotărârea judecătorească.

Întrebare: Dacă în celelalte dosare de acelaşi tip primăria era solicitată în timpul procedurilor la instanţa de judecată să trimită relaţii legate de situaţia dosarelor respective? Răspuns: Da, la fiecare dosar mi se solicita în primul rând cererea şi documentele care stăteau la baza acestor cereri sau copii după Registrele Agricole ale primăriei. Întrebare: Dacă cu primarul a discutat în legătură cu soluţia adoptată în dosarul numitei C.? Răspuns: Cred că tot la nivelul anului 2008, după primirea adresei de la Prefectură, am avut o discuţie cu dl. primar D.

în legătură cu acest dosar, aspecte pe care le-am detaliat pe larg în declaraţiile mele date în cursul anilor 2015 şi 2013, reluate în anul 2018 şi nu aş mai dori să revin pentru că trecând foarte mult timp, este posibil să îmi scape anumite amănunte legate de această discuţie. Întrebare: Dacă vă amintiţi că terenul obţinut prin sentinţă, de C., era intravilan sau extravilan? Răspuns: Nu îmi aduc aminte cum erau trecute în sentinţă, ştiu că era menţionată doar suprafaţa. Întrebare: Cât priveşte titlul emis pe baza sentinţei, punerea în posesie a fost în intravilan sau în extravilan? Răspuns:

Fişa de punere în posesie s-a făcut pentru o suprafaţă de teren în extravilan. Întrebare: Dacă au existat discuţii, evident în cadrul primăriei, purtate de martori, sau de martori cu inculpat în legătură cu diferenţa de încadrare de terenuri în cele două categorii, în legătură cu terenul numitei C.? Răspuns: Toate detaliile sunt date de mine, aşa cum am menţionat, în acele declaraţii anterioare, rămân la fel cum am declarat atunci."

Martora I. în declaraţia dată la 12 iulie 2019 în primă instanţă a menţionat că "Nu am suferit niciun prejudiciu în urma infracţiunilor deduse judecăţii. Nu sunt rudă cu niciuna dintre părţi. Deşi nu îmi aduc aminte ce am declarat, menţin declaraţia furnizată la data de 30 ianuarie 2015 deoarece corespunde adevărului. Îmi aduc aminte că, într-adevăr, am cumpărat de la dl. J., în prezent decedat un teren în suprafaţă de 400 mp situat în Bucureşti, str. x. L-am achiziţionat pe baza unei chitanţe de mână. Din câte îmi amintesc a fost semnată chitanţă atât de către mine, cât şi de către J.

În baza acestui act s-a pronunţat şi o hotărâre judecătorească fiind prezenţi atât eu cât şi J. la proces, acesta având un termen sau două nu-mi mai amintesc dar nu doresc să-l confund cu un alt proces pe care l-am avut tot cu J. dar în legătură cu o casă de la Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa. Repet că au fost semnat ambele chitanţe de către mine şi de domnul XX şi mă refer aici atât la casa din jud. Dâmboviţa, cât şi la ternul din Bucureşti. Ulterior, după ce am obţinut hot. judecătorească am fost nevoită să intabulez imobilul fiind nevoită să întocmesc actele la Oficiul de Cadastru.

Ştiu că au fost unele probleme la intabulare în ceea ce priveşte suprafaţa cealaltă de 300 mp care îi aparţinea dl. XX, întrucât s-a constatat că acesta a mai rămas cu o suprafaţă de 140 mp ca urmare a unor litigii pe care le-a avut J. cu firma ICRAL care în final ajunsese să aibă gardul despărţitor practic pe calcanul casei situate pe suprafaţa de 300 mp Întrebări ale reprezentantul Ministerului Public Întrebare: Dacă a semnat acţiunea de chemare în judecată şi cererea de preschimbare a termenului de judecată? Răspuns:

Nu îmi mai aduc aminte aceste chestiuni, prin urmare nu pot răspunde la această întrebare. Dar susţin că am fost prezentă când am depus aceste acte. Întrebare: A încercat să înstrăineze acest teren prin notariat, şi în caz afirmaţi cui, în ce an şi dacă a-ţi plătit impozit pe acest teren. Răspuns Da este adevărat că l-am vândut domnului JJJ. prin notariat cu acte în regulă. Am plătit impozit pentru acest termen. Am înstrăinat terenul în anul 2010 sau 2011. Întrebări av. AAA. pentru inculpaţii D. şi A. Întrebare:

În momentul anchetei penale procurorul v-a prezentat chitanţa încheiată cu dl. J.? Răspuns: Da. Întrebare: Această chitanţă era semnată de dl. XX? Răspuns: Nu-mi mai amintesc acest lucru. Întrebare: Cunoaşteţi dacă dl. XX a fost ajutat de cineva de la Judecătoria Răcari să formuleze acţiunea în constatare? Răspuns: Nu cunosc deşi locuiam împreună nu îmi dădea mie raportul asupra activităţilor dumnealui. Întrebare: Cunoaşte dacă judecătoarea R. era rudă cu J.? Răspuns: Da, ştiu că mama doamnei R. era soră după tată cu numitul J.

Întrebare: Cum s-a desfăşurat procesul la Judecătoria Răcari? Ce judecător a prezidat? Răspuns: Nu-mi mai amintesc întrucât am avut două dosare dar în unul dintre ele m-a judecat domnul judecător . . . . . . . . . . . . ."

Aceeaşi martoră I. în declaraţia dată la 3 septembrie 2020, în faţa Înaltei Curţi a arătat că "Menţin declaraţiile date la 30 ianuarie 2015 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi la data de 12 iulie 2019 la Curtea de Apel Ploieşti, declaraţii pe care le-am dat de bunăvoie şi am spus adevărul. Am cumpărat un teren de la J. în suprafaţă de 400 mp, în str. x în Bucureşti, cu o chitanţă de mână, după care ne-am judecat la Judecătoria Răcari şi am câştigat.

Chitanţa de mână a fost semnată de neamurile fiecăruia. Nu mai ţin minte dacă am semnat chitanţele. Terenul de la Bucureşti l-am intabulat şi l-am trecut în cartea funciară şi l-am vândut, cred că în anul 2010. Este posibil ca cineva să fi redactat acţiunea de chemare în judecată, cred că un avocat, eu am semnat acţiunea de chemare în judecată. Nu îmi aduc aminte cine a făcut cererea de preschimbare de termen, dar menţionez că aceasta a fost făcută pentru că domnul XX trebuia să meargă în spital. Nu îmi amintesc cine m-a judecat pentru această cauză, întrucât aveam mai multe dosare cu domnul XX.

Întrebări adresate de către procuror: Întrebare: Cine a hotărât că acţiunea de chemare în judecată pentru terenul din Bucureşti să fie introdusă la Judecătoria Răcari? Răspuns: Bănuiesc că avocatul care a făcut acţiunea. Întrebarea: Unde au fost depuse cererea de chemare în judecată şi cererea de preschimbare de termen? Răspuns: Nu îmi aduc aminte. Întrebare: Dacă martora nu poate menţiona dacă a observat că chitanţa de mână nu purta semnătura vânzătorului? Răspuns: Au trecut 15 ani de la acel moment şi nu îmi aduc aminte.

Întrebare: Dacă martora la momentul formulării acţiunii de chemare în judecată a avut o discuţie cu J. cu privire la încercarea acestuia nereuşită de a câştiga în justiţie dreptul de proprietate asupra terenului în cauză? Răspuns: Da, îmi aduc aminte că a făcut cineva proces, că a fost făcută o greşeală scriptică cu privire la întinderea terenului în loc de 700 mp ar fi fost 514 mp Întrebare: Ce a determinat pe martoră să susţină că la acel moment J. ar fi fost proprietarul terenului în condiţiile în care pierduse procesul cu F.? Răspuns:

Eu terenul l-am cumpărat de la domnul XX, nu de la F. Întrebare: Cum poate martora să ne explice judecarea cauzei în trei zile, în condiţiile în care în 25 iunie 2008 a fost formulată acţiunea, în 26 iunie 2008 a fost aprobată cererea de preschimbare a termenului şi în 27 iunie 2008 a fost pronunţată sentinţa? Răspuns: Nu îmi explic. Întrebare: Dacă martora a fost prezentă în instanţă în tot acest interval şi dacă J. a fost şi el prezent şi dacă au fost citaţi? Răspuns: Nu îmi aduc aminte. Întrebare: La ce dată martora a primit sentinţa pronunţată în 27 iunie 2008 şi în ce modalitate? Răspuns:

Cred că prin poştă, de fapt sigur prin poştă. Nu îmi aduc aminte data. Întrebare: Dacă martora a avut în prealabil înainte de pronunţarea sentinţei o discuţie cu inculpata A.? Răspuns: Nu. Am avut mai multe procese şi nu am avut nicio discuţie personală cu aceasta..."

Martora YY. în declaraţia dată la 4 iulie 2019 dată în faţa primei instanţa aceasta a arătat că "Sunt fiica lui F. şi am suferit o pagubă rezultată din săvârşirea uneia dintre presupusele infracţiuni deduse judecăţii. Menţin în totalitate declaraţiile furnizate în prezenta cauză. Sunt fiica părţii civile F. şi învederez că atunci când eram mică, minoră, mama mea a vândut înainte de anul 1989 o suprafaţă de 300 mp pe care se afla o locuinţă, numitului J. Prin anul 1999 domnul XX a vrut să vândă toată suprafaţa de teren şi nu a putut pentru că nu a existat act de proprietate pentru cei 400 mp Această suprafaţă de teren era cumpărată de bunicii mei cu chitanţă de mână şi era alta decât cea vândută dlui XX.

Menţionez că această chitanţă de mână s-a pierdut. Domnul XX a mers la mama mea să o ameninţe să-i facă act de proprietate pentru această suprafaţă de teren. În anul 2000 mame mea s-a judecat cu dl. XX la curtea de apel mama câştigând procesul. Mama cu acel act de proprietate de la curtea de apel s-a înregistrat la financiar pentru a plăti impozit. D. XX a făcut acţiune de uzucapiune la Judecătoria Răcari. Noi nu am ştiut de această acţiune. Mama când s-a dus să plătească impozit pentru acest teren a aflat că această suprafaţă de teren a fost vândută lui I.

De la acel moment am început toate procedurile făcând plângere la DNA constatând că în realitate constată cu anunţ de vânzare, doamna I. dorind să vândă la rândul ei terenul. Menţionez că pe suprafaţa respectivă de 400 mp era o grădină. În acest moment terenul este în litigiu între mama mea şi numitul J. În continuare figurează pe acest teren ca proprietar I. Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public Întrebare: Unde se află situat acest teren de 400 mp? Răspuns: În str. x municipiul Bucureşti. Întrebări av. inculpatul B.

Întrebare: Cu privire la această suprafaţă de teren mama dumneavoastră deţine vreun titlu de proprietate? Răspuns: Nu. Întrebare: Dumneavoastră sau mama dvs a-ţi fost împiedicate în aceşti 10 ani să folosiţi terenul de 400 mp? Răspuns: Nu am putut să folosim legal terenul. Terenul a fost îngrădit iar în prezent acest gard a dispărut. Când am vrut să ridicăm gard, nu am mai avut unde şi astfel nici activităţile de grădinărit nu au mai putut fi efectuate. Întrebare: A existat cineva să vă împiedice să folosiţi terenul? Răspuns:

Nu a existat nicio persoană anume care să ne împiedice să folosim acel teren ci din cauza situaţiei sale juridice. Întrebare: Domnul XX mai trăieşte? Răspuns: Nu ştiu acest lucru. Am auzit că am înţeles că dl. XX a mai trecut pe stradă şi s-a mai uitat la acel teren. Întrebare: Când l-a văzut ultima dată pe dl. XX. Răspuns: În anul 2000 sau 2001 când mama mea s-a judecat cu dumnealui la Curtea de Apel Bucureşti..."

Aceeaşi martoră YY. în declaraţia dată în 11 iunie 2020 în faţa Înaltei Curţi a arătat că "Menţin declaraţiile date anterior în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond. Declar că în anul 2009 am mers împreună cu mama mea la primărie pentru a achita impozitul datorat pentru terenul în suprafaţă de 400 mp ocazie cu care am constatat că acel teren a fost deja vândut. Eu ştiu că mama mea a vândut când eu eram minoră, cu act de proprietate o suprafaţă de 300 mp, cu tot cu imobilul ce se afla pe acest teren către domnul J. Terenul în suprafaţă de 400 mp a fost achiziţionat de către mama mea de la o societate QQ., fiind încheiat un înscris sub semnătură privată, o chitanţă de mână. Ştiu că domnul XX a încercat să dobândească proprietatea şi asupra acestor 400 mp, între el şi mame mea existând un proces care a fost soluţionat definitiv de către Curtea de Apel Bucureşti, hotărârea fiind favorabilă mamei mele în cursul anului 2000 sau 2001. Toate aceste lucrări s-au întâmplat înainte de 2009, când am depus dosarul la DNA: Nici eu, nici mama mea nu am cunoscut nimic despre dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Răcari, abia ulterior când am aflat că a fost vândut am contactat un avocat pentru a efectua demersurile care se impuneau. Întrebări adresate de către procuror: Întrebare: Dacă martora a avut vreo discuţie cu I. sau cu XX în anul 2008 în legătură cu acel teren? Răspuns: Nu. Întrebare: Dacă ulterior martora a primit vreo explicaţie din partea celor doi menţionaţi anterior? Răspuns: Nu. Întrebări adresate de către apărătorul inculpatei A.: Întrebare: Dacă martora mai deţine înscrisul sub semnătură privată prin care a fost cumpărată suprafaţa de 400 mp? Răspuns: Nu o mai deţin, am căutat şi la arhivă. Întrebare: KKK. este bunica martorei? Răspuns: Da. .."

Înalta Curte în ceea ce priveşte modul de apreciere a declaraţiilor anterioare ale martorelor H., O. care nu au putut fi audiate în faţa instanţei de apel, declaraţiile date de acestea în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe, parte din conţinutul unora dintre acestea fiind exemplificat, în detaliu, aşa cum rezultă din cele expuse, au fost analizate în procesul de apreciere cu celelalte probe administrate, în raport, cu criticile formulate în motivele de apel ale parchetului şi prin prisma principiilor pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Marea Cameră le-a clarificat în cauza Al-Khawaja şi Tahery şi care pot fi rezumate astfel:

"i) Curtea ar trebui să examineze mai întâi întrebarea preliminară dacă a existat un motiv întemeiat pentru a admite declaraţia unui martor absent, având în vedere că martorii ar trebui, ca regulă generală, să dea declaraţii în cursul procesului şi că ar trebui depuse toate eforturile rezonabile pentru a asigura prezenta acestora;

ii) motivele tipice pentru a nu se înfăţişa sunt, precum în cauza Al-Khawaja şi Tahery, decesul martorului sau teama de represalii. Există însă şi alte motive întemeiate pentru care un martor nu poate participa la proces;

iii) în cazul în care un martor nu a fost audiat într-o fază anterioară a procesului, admiterea unei declaraţii a martorului în locul declaraţiei date personal la proces trebuie să fie o măsură de ultimă instanţă;

iv) admiterea ca probă a declaraţiilor unor martori absenţi are ca rezultat un potenţial dezavantaj pentru inculpat, care, în principiu, în cadrul unui proces penal ar trebui să aibă posibilitatea efectivă de a contesta probele în defavoarea sa. În special, acesta ar trebui să aibă posibilitatea de a verifica veracitatea şi fiabilitatea declaraţiilor date de martori, prin examinarea orală a acestora în prezenţa lui, fie în momentul în care martorul dă declaraţia, fie într-o fază ulterioară a procesului;

v) în conformitate cu regula "temei unic sau decisiv", în cazul în care condamnarea unui inculpat are ca temei unic sau principal declaraţii date de martori cărora inculpatul nu poate să le pună întrebări în nicio fază ulterioară a procesului, dreptul lui la apărare este restrâns în mod nejustificat;

vi) în acest context, termenul "decisiv(ă)" trebuie interpretat într-un sens restrâns, ca desemnând o probă de asemenea relevanţă sau importanţă încât este în măsură să determine soluţia cauzei. În cazul în care declaraţia neverificată dată de un martor se coroborează cu alte mijloace de probă coroborate, aprecierea caracterului său decisiv depinde de forţa probatorie a celorlalte mijloace de probă: cu cât aceasta va fi mai mare, cu atât mai puţin declaraţia dată de martorul absent va putea fi considerată decisivă;

vii) cu toate acestea, întrucât art. 6 § 3 din Convenţie ar trebui interpretat în contextul unei examinări globale a caracterului echitabil al procesului, regula "temei unic sau decisiv" nu ar trebui să se aplice în mod rigid;

viii) atunci când o declaraţie mijlocită reprezintă proba unică sau decisivă împotriva inculpatului, admiterea sa ca mijloc de probă nu implică automat încălcarea art. 6 § 1. În acelaşi timp, atunci când o condamnare are ca temei unic sau decisiv declaraţiile unor martori absenţi, Curtea trebuie să supună procedura celei mai riguroase examinări. Din cauza riscurilor inerente admiterii probelor de acest tip, ar reprezenta un factor important de luat în considerare un factor care necesită măsuri suficiente de contrabalansare, inclusiv garanţii procedurale solide.

Întrebarea care se pune în fiecare dintre cauze este dacă există suficiente măsuri de contrabalansare, inclusiv măsuri care dau posibilitatea realizării unei aprecieri corecte şi echitabile a fiabilităţii probei respective. Astfel ar fi posibil ca o condamnare să se bazeze pe o astfel de probă numai dacă aceasta este suficient de fiabilă, ţinând seama de importanţa ei în cauză."

Principiile mai sus menţionate au fost clarificate în cauza Schatschaschwili împotriva Germaniei, Marea Cameră care " a confirmat că lipsa unui motiv întemeiat pentru ca un martor să nu se înfăţişeze nu poate fi hotărâtor, în sine, pentru lipsa caracterului echitabil al unui proces, deşi a rămas un factor foarte important care trebuie pus în balanţă în momentul evaluării caracterului echitabil în ansamblu şi unul care ar putea înclina balanţa în favoarea constatării unei încălcări a art. 6 § 1 şi § 3 lit. d). În plus, având în vedere că preocuparea sa principală era aceea de a stabili dacă procesul a fost echitabil în ansamblu, Curtea ar trebui să verifice nu doar existenţa unui număr suficient de măsuri de contrabalansare în cauzele în care declaraţia martorului absent a fost temeiul unic sau decisiv pentru condamnarea reclamantului, ci şi în cauzele în care aceasta a considerat că nu este clar dacă proba respectivă a fost unică sau decisivă, dar, cu toate acestea, a fost convinsă că avea o pondere mare şi admiterea sa ar fi dezavantajat apărarea. Amploarea măsurilor de contrabalansare necesare pentru ca un proces să fie considerat echitabil ar depinde de ponderea declaraţiei martorului absent. Cu cât este mai importantă declaraţia respectivă, cu atât mai mare este importanţa măsurilor de contrabalansare pentru ca procesul în ansamblu să fie considerat echitabil (a se vedea, de asemenea, Boyets, pct. 76 şi Valdhuter împotriva României, nr. 70.792/10, pct. 45, 27 iunie 2017).

Existenţa unor suficiente măsuri de contrabalansare, inclusiv măsuri care să permită să se efectueze o apreciere echitabilă şi adecvată a fiabilităţii declaraţiei martorului absent se fundamentează pe următoarele elemente care sunt relevante în acest context: a) dacă instanţa de fond a examinat cu precauţie declaraţia neverificată a unui martor absent; b) dacă instanţele naţionale au făcut o motivare detaliată; c) dacă există probe coroborate în susţinerea declaraţiilor neverificate ale martorului, d) dacă reclamantul sau apărătorul său a avut posibilitatea de a pune întrebări martorului în faza de urmărire penală; e) dacă apărarea a avut posibilitatea să pună propriile întrebări martorului în mod indirect în cursul procesului; f) dacă inculpatul a avut posibilitatea să prezinte propria versiune a evenimentelor şi să pună la îndoiată credibilitatea martorului absent (cauza Schatschaschwili, pct. 125 - 131)."

În raport cu cele mai sus menţionate, instanţa de control judiciar consideră că motivele de absenţă ale martorelor mai sus menţionate în faţa instanţei de apel au fost puse în discuţia părţilor, fiind consemnate concluziile, atât ale reprezentantului Ministerului Public, cât şi ale apărătorilor inculpaţilor, aceştia din urmă fiind de acord cu aplicarea dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., imposibilitea efectivă de audiere pentru martora O. fiind dată de împrejurarea că locuieşte în Germania, adresa sa fiind necunoscută, iar cealaltă martoră H. are o vârstă înaintată, aşa cum s-a constatat prin încheierea de şedinţă de la 20 februarie 2020 de la instanţa de apel.

Valorificarea declaraţiilor anterioare ale celor două martore a avut loc ca urmare a măsurilor efective de contrabalansare în vederea aprecierii echitabile şi adecvate a declaraţiilor celor două martore care au absentat de la instanţa de apel şi anume, că aceste declaraţii au fost coroborate cu declaraţiile martorilor P., I., YY. care au fost audiate, atât în cursul urmăririi penale, în primă instanţă şi în apel, cu Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, înregistrat la data de 1 aprilie 2008, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de C. împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, cu registrul special al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, instituit în baza Legii nr. 247/2005 din care rezultă că nu a fost depusă de către C. cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestui act normativ, cu Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect "hotărâre care ţine loc de act autentic" - o acţiune formulată de I. împotriva lui J. cu privire la terenul de 400 mp din municipiul Bucureşti, str. x, cu Dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect "hotărâre care ţine loc de act autentic" acţiune formulată de I. împotriva lui J. privind imobilul casă de locuit teren situate în oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa, dosarul fiind repartizat altui complet, caietele de şedinţă ale grefierului O. din perioada aprilie- iunie 2008, din care rezultă că Dosarele civile nr. x/2008, y/2008 nu au fost menţionate ca fiind judecate în şedinţă publică, apărătorii inculpaţilor, cât şi procurorul au putut pune întrebări în declaraţiile date de martori în cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, aşa cum rezultă din declaraţiile mai sus exemplificate, fiind exercitat dreptul la apărare pentru toţi inculpaţii, iar apărarea a putut prezenta în concluzii propriile sale argumente.

Astfel, Înalta Curte consideră că forţa probantă a declaraţiilor martorelor H. şi O. este conferită prin echitabilitatea şi celorlalte mijloace de probă evidenţiate în mod efectiv, cu care se coroborează şi au format convingerea dincolo de orice îndoială în vinovăţia inculpatei A. în săvârşirea celor două infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată.

Mai mult, instanţa de apel verificând sentinţa pronunţată de primă instanţă, precum şi temeiul soluţiei de achitare a acesteia, respectiv art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., argumentele expuse fiind numai în drept legate de inexistenţa unei infracţiuni mijloc, infracţiuni de fals, în comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu ca infracţiuni scop, constată că prima instanţă nu a făcut un examen asupra mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi în faza judecăţii, aşa încât soluţia de achitare nu a fost fundamentată pe declaraţiile martorilor.

Instanţa de control judiciar consideră că nu este aplicabilă în contextul prezentei cauze, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu titlu exemplificativ cauza Potorac contra României din 14 februarie 2017 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 411 din 31 mai 2017, cauza Gutău contra României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 755 din 21 septembrie 2017, cu privire la necesitatea reaudierii martorilor audiaţi în primă instanţă, în apel ca urmare a unei soluţii de achitare dispusă iniţial, întrucât soluţia de achitare pronunţată în primă instanţă faţă de inculpata A. a fost fundamentată pe argumente în drept şi nu în baza mijloacelor de probă, respectiv declaraţii de martor.

Înalta Curte, ca instanţă de apel, în procesul de reapreciere a materialului probator administrate a avut în vedere toate mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faţa primei instanţe, cât şi în apel, care coroborate au dovedit pe deplin contribuţia şi vinovăţia inculpatei A. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

În consecinţă, instanţa de apel a reţinut, ca situaţie de fapt, dovedită prin mijloacele de probă menţionate şi exemplificate sub aspectul conţinutului prezentat, că inculpata A., în calitate de judecător la Judecătoria Răcari, judeţul Dâmboviţa, în luna aprilie 2008 a soluţionat Dosarul civil nr. x/2008 având ca obiect "plângere fond funciar", promovată de reclamanta C. din comuna Tărtăşeşti, sat Bâldana, judeţul Dâmboviţa, în condiţiile în care nu fusese urmată procedura prealabilă instituită de legislaţia în materie (respectiv solicitarea nu se adresase iniţial Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti), iar reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi nici a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, în absenţa părţilor, prin consemnarea în mod nereal a declaraţiei martorei H., pronunţând în aceste împrejurări Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren arabil extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prejudiciind, astfel, interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra unui teren arabil extravilan de 4,87 ha.

Inculpata A. în calitate de judecător prin modul cum a soluţionat Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari prin Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 şi-a exercitat cu rea-credinţă funcţia cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar, respectiv art. 9 alin. (3), art. 51, art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi a normelor de procedură civilă şi anume art. 109 alin. (2) şi art. 114 din vechiul C. proc. civ.

De asemenea, aceeaşi inculpată A. în calitate de judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, în luna iunie 2008, fiind investită cu soluţionarea dosarului civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect acţiunea în constatare - hotărâre care ţine loc de act autentic - privind un imobil situat în afara razei de competenţă teritorială a instanţei sesizate, acţiune promovată de reclamanta I. din oraşul Titu, sat Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa şi-a exercitat cu rea-credinţă funcţia în sensul că la data de 26 iunie 2008 a efectuat menţiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamantă - consemnând acordarea termenului în cunoştinţă părţilor în condiţiile în care nici aceasta şi nici pârâtul J. nu au fost prezenţi în realitate, a pronunţat încheierea de şedinţă prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată, acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării cererii şi a judecat cauza cu încălcarea normelor imperative de procedură civilă, respectiv ignorarea regulilor în materie de competenţă teritorială (art. 13 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.), în absenţa părţilor J. şi I. a căror prezenţă a fost consemnată în mod nereal, pronunţând Sentinţa civilă nr. 2016 din 26 iunie 2008, prin care a admis cererea reclamantei şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafaţă de 400 mp situat în municipiul Bucureşti, str. x, în condiţiile în care la dosar nu a existat un titlu valabil care să ateste dreptul de proprietate al vânzătorului J. asupra acestui teren, hotărâre care a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legitime ale lui F. - titulara unei potenţiale valorificări a dreptului de proprietate asupra terenului - şi totodată obţinerea unui folos necuvenit pentru I. constând în dreptul de proprietate asupra terenului menţionat.

În drept, faptele inculpatei A. în condiţiile bazei factuale reţinute de instanţa de apel, aşa cum s-a arătat mai sus, în exercitarea atribuţiilor de judecător şi respectiv judecător şi preşedinte al instanţei, încălcând cu ştiinţă, dispoziţiile legale mai sus menţionate, conţinute în legi, respectiv Legea Fondului Funciar nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi a dispoziţiilor C. proc. civ. expres indicate în judecarea celor două dosare civile indicate, înfrângând legalitatea dispoziţiilor expres indicate, obţinând foloase necuvenite pentru C., constând în dreptul de proprietate asupra unui teren arabil extravilan de 4,87 ha şi respectiv pentru I., constând în dreptul de proprietate asupra terenului menţionat, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., fapta din luna aprilie 2008 şi respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., fapta din luna iunie 2008, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. anterior, legea penală mai favorabilă fiind C. pen. anterior, în raport cu dispoziţiile concursului de infracţiuni ale cărui dispoziţii sunt mai blânde sub aspectul modului de stabilire a pedepsei rezultante, în baza cumulului juridic, faţă de prevederile art. 38 alin. (1) din C. pen., în vigoare, cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din acelaşi ultim cod, care prevede că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv cumul juridic cu spor obligatoriu fix, mai aspru faţă de reglementarea anterioară.

Totodată, Înalta Curte a făcut aplicabilitatea Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2012 şi a constatat că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

De asemenea, instanţa de apel a făcut aplicarea şi a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016 prin care a fost a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată de mai multe persoane în dosarele arătate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos"din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii" s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare şi a constatat că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Totodată, instanţa de control judiciar a constatat ca fiind incidentă şi Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 504 din 30 iunie 2017, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a constatat că dispoziţiile art. 248 din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii" respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din C. pen., excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar; respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi s-a constatat că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, această din urmă decizie conţinând referitor la infracţiunea prevăzută de art. 248 din C. pen. din 1969, aceleaşi argumente prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", ceea ce presupune menţionarea ei, pentru acurateţe juridică.

Prin Sentinţa penală nr. 80/F din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, în baza art. 334 din C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de către inculpata A. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj nepatrimonial prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (4 acte materiale) şi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen., în 5 infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 din C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (12 acte materiale) şi de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (3 acte materiale), în 15 infracţiuni de fals intelectual, prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. uz de fals, prevăzute de art. 291 din C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (12 acte materiale) şi de art. 291 din C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (3 acte materiale), în 15 infracţiuni prevăzute de art. 291 din C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (4 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj nepatrimonial, a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (12 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual a condamnat pe aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (12 acte materiale) pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (3 acte materiale) pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (3 acte materiale) pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a condamnat pe aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b din C. pen.

În baza art. 861 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 8 ani, determinat conform art. 862 din C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune din cadrul

Tribunalului Dâmboviţa, conform programului stabilit de acesta,

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 raportat la art. 83 din C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Prin Decizia penală nr. 140/A din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, inculpata A. şi de partea civilă LLL.

S-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 80/F din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, rejudecând:

1. S-a înlăturat modalitatea de executare a pedepsei prin suspendare sub supraveghere, prevăzută de art. 861 din C. pen. din 1969 şi s-a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenţie şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969.

Obligă inculpata A. la plata sumei de 6600 RON, cheltuieli judiciare către stat, determinat de soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Prin hotărârile mai sus menţionate s-a reţinut că fapta inculpatei A., constând în aceea că, în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Răcari, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al respectivei instanţe, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei şi încălcarea normelor de procedură civilă, în perioada iunie- iulie 2009, a înregistrat cu încălcarea dispoziţiilor art. 93 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi soluţionat Dosarele civile nr. x/2009, nr. y/2009 şi nr. z/284/2009, având ca obiect acţiuni în constatare pretins promovate de reclamanţii EE. din Bucureşti, MMM. din comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi SC Q. SRL Bucureşti, precum şi Dosarul civil nr. x/2009, vând ca obiect acţiune în constatarea nulităţii absolute parţiale a unui act de partaj judiciar, promovată în numele reclamantului NNN. din comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prin preschimbarea termenului de judecată fără motive temeinice în vederea repartizării pe completul său de judecată şi judecarea în aceeaşi zi a preschimbării termenului, în absenţa părţilor implicate care au fost considerat prezente, aspecte ale căror consecinţe au fost încălcarea dreptului la un proces echitabil prin ignorarea regulilor care garantează contradictorialitatea procedurii şi a principiului disponibilităţii din perspectiva exerciţiului drepturilor procesuale ale reclamanţilor şi - totodată - obţinerea unui avantaj nepatrimonial pentru O., OOO. şi NNN., toţi din comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa - celelalte părţi din dosarele menţionate ş- prin pronunţarea, la datele de 21 iulie 2009 şi 28 iulie 2009, a patru hotărâri judecătoreşti (3 încheieri fără număr şi Sentinţa civilă nr. 2414), în favoarea acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj nepatrimonial prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (4 acte materiale).

De asemenea, fapta inculpatei A., constând în aceea că, în calitate de preşedinte de instanţă şi de judecător, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în luna iulie iulie 2009, a efectuat menţiuni nereale pe patru cereri de preschimbare termen, pretins formulate de reclamanţii EE. în Dosarul nr. x/2009; MMM. în Dosarul nr. x/2009; O. (şi fraţii săi) în Dosarul nr. x/284/2009 şi NNN. în Dosarul nr. x/2009, consemnând acordarea termenului în cunoştinţa părţilor, în condiţii în care acestea nu au fost prezente în realitate; a pronunţat ca preşedinte de complet încheierile de şedinţă din cele patru dosare, prin care a admis cererile de preschimbare a termenului de judecată, acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării lor de către completul său; a emis trei încheieri finale în primele trei dosare prin care se menţiona în mod nereal că reclamanţii - prezenţi în instanţă - au renunţat la judecarea cauzelor: a adoptat în cel de-al patrulea dosar Sentinţa civilă nr. 2414 din 28 iulie 2009 prin care a admis cererea pretins formulată de reclamantul NNN. în contradictoriu cu pârâtele O. şi OOO., de constatare a nulităţii absolute parţiale a unui partaj judiciar, hotărâre în care s-a consemnat neadevărat prezenţa părţilor, ascultarea lor, cercetarea judecătorească şi dezbaterile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 431 alin. (2) din C. pen. (12 acte materiale).

Totodată, fapta inculpatei A., constând în aceea că, în calitate de judecător şi preşedinte al Judecătoriei Răcari, în cursul lunii iulie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, personal dar şi împreună cu grefierul de şedinţă - O., a introdus în Dosarele civile nr. x/2009, nr. y/2009, nr. z/2009 şi nr. xx/284/2009, pe care le-a judecat, patru cereri de preschimbare de termen de judecată cu aceleaşi date, trei încheieri finale din 21 iulie 2009 şi 28 iulie 2009 şi Sentinţa civilă nr. 2414 din 28 iulie 2009, cunoscând că acestea conţineau menţiuni nereale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (12 acte materiale).

Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în calitate de magistrat-judecător la Judecătoria Răcari şi preşedinte al aceleiaşi instanţe, prin exercitarea cu rea-credinţă a funcţiei şi încălcarea normelor de procedură civilă, în luna septembrie 2009 a soluţionat Dosarul civil nr. x/2009 având ca obiect acţiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil din municipiul Bucureşti, promovată de reclamanta PPP. din comuna Joiţa, judeţul Giurgiu, prin avocat QQQ. din cadrul Baroului Dâmboviţa, prin ignorarea regulilor în materie de competenţă teritorială, preschimbarea termenului de judecată fără motive temeinice şi judecarea în aceeaşi zi a preschimbării termenului, în absenţa pârâtei RRR. din Bucureşti a cărei prezenţă a fost consemnată în fals alături de susţinerea că ar fi fost de acord cu admiterea acţiunii şi a pronunţat în aceste împrejurări Sentinţa civilă nr. 2508 din 29 septembrie 2009, prin care a fost admisă cererea reclamantei şi s-a constatat intervenirea vânzării cumpărării imobilului, hotărâre care ţine loc de titlu autentic şi care a avut drept consecinţe vătămarea intereselor legale ale lui LLL. din Bucureşti - titularul unei potenţiale valorificări a promisiunii de vânzare a imobilului în litigiu şi - totodată - crearea pentru PPP. a unui avantaj patrimonial reprezentat de obţinerea dreptului de proprietate asupra acestui imobil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen.

De asemenea, fapta inculpatei A., constând în aceea că, în aceeaşi calitate şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în luna septembrie 2009, a efectuat menţiuni nereale pe cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamanta PPP., prin avocat, în Dosarul nr. x/2009, consemnând acordarea termenului în cunoştinţa părţilor în condiţiile în care pârâta nu a fost prezentă în realitate; a pronunţat ca preşedinte de complet încheierea de şedinţă prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată, acordând noul termen în aceeaşi zi a soluţionării sale; a adoptat Sentinţa civilă nr. 2508 din 29 septembrie 2009 în care s-a consemnat neadevărat prezenţa pârâtei, luarea interogatoriului acesteia şi acordul ei vizând admiterea acţiunii reclamantei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

(3 acte materiale).

Totodată, fapta inculpatei A., constând în aceea că, în calitate de judecător şi preşedinte al Judecătoriei Răcari, în cursul lunii septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, personal dar şi împreună cu grefierul de şedinţă O. a introdus în Dosarul civil nr. x/2009, pe care l-a judecat, cererea de preschimbare termen, încheierea de preschimbare a termenului de judecată şi Sentinţa civilă nr. 2508 - toate din data de 29 septembrie 2009, cunoscând că acestea conţineau menţiuni nereale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (3 acte materiale).

Prin Sentinţa penală nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, în aplicarea art. 5 din C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei A. este C. pen. anterior şi în consecinţă:

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:

- din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea similară prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din Codul penale anterior:

- din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea similară prevăzută de art. 290 din C. pen. anterior raportat la art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior;

- din infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. în infracţiunea similară prev. de art. 289 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior;

- din infracţiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea similară prev. de art. 291 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 17 alin. (2) raportat la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. comb. cu art. 122 lit. d) raportat la art. 124 din C. pen. anterior în varianta dinaintea modificării aduse prin Legea nr. 63/2012, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru comiterea infracţiunilor de:fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 din C. pen. anterior raportat la art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior; fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, prin intervenţia prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. comb. cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. anterior a fost condamnată pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) din acelaşi cod.

În baza art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior s-a constatat concurenţa acestei infracţiuni cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată definitiv prin Sentinţa penală nr. 80/F din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov devenită definitivă la 17 aprilie 2015 prin Decizia nr. 140 a secţiei penale a Î.C.C.J (Dosar nr. x/2012) şi în consecinţă:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată spre executare prin sentinţa de mai sus în pedepsele componente de: 3 ani închisoare; 2 ani închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare; 3 ani închisoare; 1 an închisoare şi 6 luni închisoare - pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor.

În conformitate cu art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) din C. pen. anterior s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) din acelaşi cod.

În temeiul art. 36 alin. (3) din C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa rezultantă, partea executată în regim privativ de libertate de la 17 aprilie 2015 la 4 ani 2016 iar în aplicarea art. 61 din acelaşi cod, s-a menţinut liberarea condiţionată dispusă faţă de inculpată prin Sentinţa penală nr. 1041 din 28 aprilie 2016 a Judecătoriei Ploieşti.

Prin Decizia penală nr. 176/A din 5 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 165 din 08 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

S-a înlăturat dispoziţia de menţinere a liberării condiţionate dispusă faţă de inculpata A. prin Sentinţa penală nr. 1041 din 28 aprilie 2016 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă prin necontestare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile SSS., TTT. şi UUU. şi inculpaţii VVV. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penal.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti au rămas în sarcina statului.

Au fost obligaţi apelanţii intimaţi inculpaţi şi apelantele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 90 RON, s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Prin hotărârile mai sus menţionate s-a reţinut că fapta inculpatei A. constând în aceea că, în calitate de judecător la Judecătoria Răcari şi preşedinte al respectivei instanţe, în cursul lunii noiembrie 2009, prin exercitarea funcţiei cu încălcarea normelor de procedură civilă, a soluţionat Dosarul civil x/2009 având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act autentic, promovată de reclamantul WWW. prin preschimbarea termenului de judecată fără motive temeinice în vederea urgentării soluţionării cauzei şi judecarea în aceeaşi zi, atât a cererii de preschimbare a termenului, în absenţa părţilor implicate care au fost considerate prezente şi a cauzei în fondul său prin care a pronunţat, în împrejurările descrise mai sus, Sentinţa civilă nr. 3003 din 17 noiembrie 2009 admiţând cererea pretins formulată de reclamant constatând vânzarea-cumpărarea terenului în suprafaţă de 3200 mp, arabil extravilan situat în tarlaua x/2 parcela x, din localitatea Colacu, oraş Răcari, jud. Dâmboviţa, hotărâre care ţine loc de act autentic cu consecinţa prejudicierii părţilor civile XXX., TTT. şi UUU. constituie infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate, constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în luna noiembrie 2009 a falsificat, prin plăsmuire, atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de preschimbare a termenului (pretins formulate de reclamantul WWW.) înscrisuri pe care le-a folosit ulterior în Dosarul civil x/2009 constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, fapta inculpatei constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, a efectuat menţiuni nereale, atât pe cererea de chemare în judecată, cât şi pe cererea de preschimbare a termenului, pretins formulate de reclamantul WWW. în Dosarul civil x/2009, consemnând acordarea termenului în cunoştinţa părţilor, în condiţiile în care acestea nu au fost prezente în realitate; a pronunţat ca preşedinte de complet, încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2009, prin care a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată, pretins formulată de reclamantul WWW., încheiere în care s-a consemnat neadevărat că părţile au fost prezente; a adoptat Sentinţa civilă nr. 3003 din 17 noiembrie 2009 prin care a admis cererea pretins formulată de reclamantul WWW. şi a constatat vânzarea-cumpărarea terenului în suprafaţă de 3200 mp, arabil extravilan situat în tarlaua x/2 parcela x, din localitatea Colacu, oraş Răcari, jud. Dâmboviţa, hotărâre în care s-a consemnat nereal, atât prezenţa părţilor, cât şi ascultarea lor, efectuarea cercetării judecătoreşti şi existenţa dezbaterilor constituie infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (4 acte materiale corespunzătoare cererii de chemare în judecată, cererii de preschimbare a termenului de judecată, încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2009 şi Sentinţa civilă nr. 3003 din 17 noiembrie 2009).

Totodată, fapta aceleiaşi inculpate constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în realizarea scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, a introdus în Dosarul civil x/2009 pe care l-a judecat, cererea de chemare în judecată şi cererea de preschimbare a termenului de judecată pretins formulate de reclamantul WWW., o încheiere de preschimbare a termenului de judecată datată 17 noiembrie 2009 şi Sentinţa civilă nr. 3003 având aceeaşi dată şi cunoscând că acestea conţineau menţiuni nereale, constituie infracţiunea uz de fals în formă continuată prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale corespunzătoare înscrisurilor falsificate), introduse de inculpată în Dosarul civil nr. x/2009, respectiv cererea de chemare în judecată.

Toate cele 4 infracţiuni au fost comise de inculpată în condiţiile concursului real de fapte penale, conform art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prima instanţă constatând în aplicarea art. 5 din C. pen., mai favorabilă că este legea veche, adică C. pen. anterior, atât în privinţa regimului sancţionator al faptelor inclusiv tratamentul juridic al concursului de infracţiuni în cazul inculpatei A., al individualizării pedepselor aplicabile, cât şi termenelor şi condiţiilor de intervenţie a prescripţiei răspunderii penale pentru unele dintre infracţiuni, aşa cum s-a arătat în cele ce succed.

În baza art. 386 alin. (1) din C. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor astfel:

- pentru inculpata A. - din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea similară prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. anterior; din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea similară prevăzută de art. 290 din C. pen. anterior raportat la art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior; din infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen. în infracţiunea similară prev. de art. 289 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi din infracţiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea similară prev. de art. 291 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior.

Apoi, constatând că în privinţa infracţiunilor fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 din C. pen. anterior raportat la art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior; fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, săvârşite în luna noiembrie 2009 sub forma autoratului de inculpata A. a intervenit prescripţia răspunderii penale în conformitate cu art. 122 lit. d) raportat la art. 124 din C. pen. anterior, în varianta dinaintea modificării aduse prin Legea nr. 63/2012, s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 17 alin. (2) raportat la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen.

În egală măsură, în baza art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior, curtea a constatat concurenţa infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei cu infracţiunile pentru care aceasta a fost condamnată definitiv prin Sentinţa penală nr. 80/F din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov, devenită definitivă la 17 aprilie 2015 prin decizia nr. 140 a secţiei Penale a Î.C.C.J. (Dosar nr. x/2012) şi în consecinţă a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată spre executare prin sentinţa de mai sus în pedepsele componente de: 3 ani închisoare; 2 ani închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare; 3 ani închisoare; 1 an închisoare şi 6 luni închisoare - pedepse care au fost repuse în individualitatea lor.

Instanţa de apel, în prezenta cauză a constatat că faptele inculpatei A. ce au fost reţinute în sarcina sa, în condiţiile mai sus menţionate, comise în luna aprilie 2008 şi respectiv luna iunie 2008 sunt concurente cu faptele comise de către aceasta, în condiţiile expuse, respectiv cu cele din lunile iunie- iulie 2009, septembrie 2009 şi noiembrie 2009 din sentinţele, rămase definitive prin deciziile menţionate.

Înalta Curte nu poate avea în vedere susţinerile apărătorului intimatei inculpate A. cu privire la nevinovăţia acesteia în comiterea infracţiunilor mai sus reţinute, în prezenta cauză, ca urmare a calităţii de judecător, apreciind incidenţa dispoziţiilor art. 124 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţia României coroborate cu art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 304/2004, neputându-se efectua controlul hotărârilor în alt cadru decât cel al căilor de atac, întrucât, dispoziţiile invocate nu îşi găsesc aplicabilitatea în contextul cauzei, fiind prevederi cu caracter general cu valoare de principii asupra înfăptuirii justiţiei şi căile de atac ce pot fi exercitate, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 303/2004 republicată privind statutul judecătorilor şi procurorilor cu modificările şi completările ulterioare prevăd expres că "Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii", aşa încât răspunderea penală a acestora este reglementată.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere aspectul invocat de apărătorul inculpatei A., cu privire la titlul de proprietate pentru C., constatarea nulităţii absolute parţiale în legătură cu suprafeţele menţionate în intravilanul şi nu extravilanul comunei Tărtăşeşti, aprecierea că interesele UAT Tărtăşeşti nu au fost prejudiciate, neobţinerea unui folos necuvenit de către proprietară, nefiind înmânat titlul şi nepunerea sa în posesie, întrucât, pe de-o parte, situaţia menţionată este ulterioară modului în care a fost soluţionat dosarul civil de către inculpata A., care prin fapta comisă a încălcat cu rea-credinţă atribuţiile invocate, fapta sa consumându-se la momentul în care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari, iar pe de altă parte, declaraţiile inculpatei C. se coroborează cu declaraţiile inculpatului D. şi ale martorilor GG. şi L. cu privire la plasamentul suprafeţei de teren.

Totodată, nu poate fi avută în vedere nici apărarea inculpatei A. cu privire la incidenţa deciziei în interesul legii nr. 8 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cea de-a doua infracţiune de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatei, apreciind competenţa de soluţionare în raport cu obiectul cauzei Judecătoriei Răcari, ceea ce ar înlătura acuzaţia, întrucât la momentul pronunţării Sentinţei civile nr. 2016/26 iunie 2008 a Judecătoriei Răcari de către inculpata A. nu era pronunţată decizia în interesul legii invocată, această fiind ulterioară, respectiv în anul 2013, iar sentinţa mai sus menţionată a fost pronunţată în anul 2008, aşadar decizia în interesul legii nu era aplicabilă, iar fapta comisă de inculpată în condiţiile reţinute a fost dovedită prin coroborarea mijloacelor de probă evidenţiate şi evaluate în mod efectiv de instanţa de apel.

De asemenea, nu poate fi avut în vedere modul de aplicare a Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale invocat de către apărătorul inculpatei A., întrucât aprecierea legii penale mai favorabile are loc în mod global cu privire la toate instituţiile juridice incidente.

Or, în condiţiile stabilirii legii penale mai favorabile, respectiv a C. pen. anterior cu privire la dispoziţiile concursului de infracţiuni, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. din luna aprilie 2008 şi respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., din luna iunie 2008, de la momentul comiterii faptelor menţionate, respectiv anterioare datei de 1 februarie 2014, dată la care a intrat în vigoare C. pen. şi respectiv au fost modificate dispoziţiile Legii nr. 78/2000.

Instanţa de control judiciar nu poate reţine nici apărarea invocată cu privire la împlinirea termenului de prescripţie în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 şi art. 246 din C. pen. anterior, faţă de modul de calcul expus de apărătorul inculpatei şi momentul de la care au început să curgă, întrucât art. 132 din Legea nr. 78/2000 în vigoare în aprilie 2008 şi respectiv iunie 2008 la data comiterii celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei, sancţiona infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor public, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, în condiţiile art. 5 alin. (1) din C. pen. prevedeau că" Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt: b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani."

Totodată, art. 124 din C. pen. anterior referitor la prescripţia specială, în condiţiile art. 5 alin. (1) din C. pen., anterior modificării survenite prin Legea nr. 63 din 17 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea C. pen. al României şi a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 19 aprilie 2012 avea următorul conţinut "Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.", dispoziţii incidente în prezenta cauză referitor la infracţiunile de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpatei A.

Astfel, la termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. din luna aprilie 2008 şi respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., din luna iunie 2008, care este de 10 ani, se adaugă 5 ani, în total 15 ani, care începe să curgă de la momentul comiterii fiecărei infracţiuni, iar urmare calcului efectuat pentru prima infracţiune, respectiv de la 30 aprilie 2008 şi se împlineşte la 29 aprilie 2023, iar pentru a doua infracţiune, respectiv de la 30 iunie 2008 şi se împlineşte la 29 iunie 2023, aşa încât nefiind împlinit termenul de prescripţie specială, inculpata A. răspunde penal pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În consecinţă, Înalta Curte, în raport cu argumentele expuse consideră că niciuna din apărările formulate de apărătorul inculpatei A. nu sunt fondate.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatei A. pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 72 din C. pen. anterior, în raport cu art. 5 alin. (1) din C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise de aceasta fiind ridicat şi ca urmare a calităţii de judecător şi respectiv judecător şi preşedinte al Judecătoriei Răcari, care a agravat faptele comise, circumstanţele reale concrete menţionate, normele legale încălcate, avantajele obţinute pentru altul, valorile sociale atinse prin infracţiunile comise, perturbând încrederea cetăţenilor în actul de judecată, afectând securitatea juridică a hotărârilor judecătoreşti, precum şi a percepţiei publicului asupra autorităţii judecătoreşti, atunci când un judecător menit să asigure misiunea de serviciu public al Justiţiei, produce printr-un act pronunţat în exercitarea atribuţiilor conferite de lege, cu încălcarea legii, de natura ilicitului penal, consecinţe grave, ca acelea din prezenta cauză, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei, fiind cunoscută cu antecedente penale pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen.

Astfel, instanţa de control judiciar se va orienta la cuantumuri către medie a pedepselor cu închisoare, respectiv de câte 5 ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracţiuni, ce se vor aplica inculpatei şi cu executare în regim de detenţie, ţinând cont de toate circumstanţele reale şi personale mai sus menţionate, considerând că numai acestea sunt în măsură să asigure realizarea funcţiilor de prevenţie, coerciţie şi exemplaritate ale pedepsei, conştientizarea consecinţelor faptelor comise, precum şi resocializarea viitoare a inculpatei.

De asemenea, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul C. pen., după fiecare din pedepsele principale aplicate.

Totodată, conform art. 65 din C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedepsele complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după fiecare pedeapsă principală, având în vedere gravitatea faptelor comise, în calitatea de judecător şi respectiv judecător şi preşedinte de instanţă, încălcarea normelor legale concret menţionate, impunând interzicerea pe o durată medie a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnata pentru săvârşirea infracţiunii.

Conform art. 71 din C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedepsele accesorii după fiecare pedeapsă principală, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul C. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpata A. a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 80 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi prin Sentinţa penală nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti definitivă prin Decizia penală nr. 176/A din 5 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se va descontopi pedeapsa principală rezultată de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 80 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare şi de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul C. pen.

Conform art. 65 din C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Conform art. 71 din C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. se vor deduce din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, perioadele deja executate de la 17 aprilie 2015 la 4 mai 2016 şi de la 5 iulie 2018 la 11 decembrie 2018.

Se vor anula formele de executare emise anterior şi se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

Înalta Curte, în ceea ce o priveşte pe inculpata C., constată că prin rechizitoriul emis la 21 martie 2016 în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti a fost trimisă în judecată, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de reclamantă în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prin punerea la dispoziţia judecătorului

A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea cauzei - a datelor de identificate ale martorei H., în vederea consemnării în fals a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, l-a ajutat pe magistrat să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care i-a fost admisă cererea, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale Unităţii Administrativ-Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru sine un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

Prin ordonanţa din 27 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti în Dosarul nr. x/2012 s-au remediat neregularităţile arătate în mod detaliat şi s-a menţinut dispoziţia de trimitere în judecată şi pentru inculpata C. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de reclamantă în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, prin punerea la dispoziţia judecătorului A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea cauzei - a datelor de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în fals a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, l-a ajutat pe magistrat să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care i-a fost admisă cererea, prejudiciind - astfel - interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi obţinând - totodată - pentru sine un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului, aşa cum s-a prezentat în considerentele prezentei decizii.

Instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă în mod greşit a dispus achitarea inculpatei C. în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din aprilie 2008, că nu există probe că inculpata a săvârşit infracţiunea, că organul de urmărire penală şi-a fundamentat acuzaţia pe o simplă presupunere, respectiv că martora H. a susţinut că actul de identitate ar fi fost solicitat de către inculpata C. norei sale, VV. pentru un anumit motiv, în sensul că ar fi avut nevoie de un martor la încheierea unei tranzacţii privind o moştenire de familie, că nu s-a putut stabili lipsa prezenţei martorei H. de la desfăşurarea şedinţei de judecată care a stat la baza Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari şi faţă de incertitudinea modului în care datele de stare civilă ale acestei martore au ajuns să fie menţionate în mijlocul de probă testimonial.

Înalta Curte consideră că prima instanţă a ajuns la argumentele expuse mai sus, fără a face un control riguros asupra mijloacelor de probă administrate, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii, în primă instanţă, omiţând să coroboreze mai multe mijloace de probă care ar fi condus la o altă soluţie decât cea dispusă.

Instanţa de apel, reevaluând materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, în primă instanţă, cât şi în apel, în raport cu motivul de apel formulat de parchet, consideră că au fost administrate probe care să conducă la convingerea dincolo de orice îndoială că inculpata C. a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată.

Astfel, în mod concret, Înalta Curte constată că declaraţiile martorilor H., O., AA., P., se coroborează cu Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, înregistrat la data de 1 aprilie 2008, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de C. împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, Comisia Judeţean de Fond Funciar Dâmboviţa în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, cu registrul special al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, instituit în baza Legii nr. 247/2005 din care rezultă că nu a fost depusă de către C. cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestui act normativ, caietele de şedinţă ale grefierului O. din perioada aprilie- iunie 2008, din care rezultă că Dosarul civil nr. x/2008 nu a fost menţionat ca fiind judecat în şedinţă publică, cu declaraţiile inculpatei C. (filele x în vol. V dosar parchet, filele x în filele x în fila x în vol. 3 dosar curtea de apel), declaraţiile inculpatului B.

Mijloacele de probă mai sus menţionate infirmă poziţiile de nerecunoaştere a infracţiunilor comise de către inculpaţii C., B. potrivit declaraţiilor date de aceştia în procesul penal.

Astfel, cu titlu exemplificativ în declaraţia dată în cursul urmăririi penale la 8 iulie 2013, martora H. a arătat "Sunt neştiutoare de carte şi sunt de acord să dau această declaraţie, în prezenţa fiului meu, FFF., împreună cu care locuiesc. O cunosc pe C. din comuna Tărtăşeşti, sat Bâldana, de mulţi ani de zile, de când s-a măritat cu vecinul meu, GGG., care locuieşte lângă casa mea. Aceasta nu mi-a cerut niciodată să fiu martoră pentru ea într-un proces civil la Judecătoria Răcari. Nu am fost niciodată la Judecătoria Răcari, într-o sală de judecată. Nu am fost audiată vreodată de vreun organ al legii. Nu am primit citaţie ca martor în vreun proces de la Judecătoria Răcari. Susţin că nu am fost prezentă la data de 30 aprilie 2008 la Judecătoria Răcari, aşa cum rezulta din Sentinţa civilă nr. 1322, pronunţată în Dosarul x/2008 al Judecătoriei Răcari, care mi se prezintă astăzi. De asemenea, nu am semnat declaraţia de martor presupus formulată în acest dosar la data de 30 aprilie 2008, declaraţie care mi se prezintă astăzi. Semnătura de la rubrica martor nu îmi aparţine, eu nu ştiu să semnez decât prin "punere de deget". Astăzi mi s-a citit declaraţia care se pretinde că a fost dată de mine la Judecătoria Răcari în data de 30 aprilie 2008. Nu sunt reale aspectele consemnate acolo. Nu îmi explic de ce C., vecina mea s-a folosit de numele meu şi de datele mele de identitate în acel proces la Judecătoria Răcari. C. s-a folosit de buletinul meu de identitate, pe care l-a cerut norei mele, VV., motivând că soacra sa doreşte să îi facă acte pe casă şi are nevoie de un martor..."

Aceeaşi martoră H. în declaraţia dată la 4 iulie 2019, în faţa primei instanţe a menţionat că "Menţin în totalitate declaraţiile furnizate anterior în prezenta cauză. Buletinul de identitate a fost solicitat de către inculpata C. nurorii mele VV. nu mie personal. Acest lucru îl cunosc chiar de la nora mea VV., eu nefiind de faţă la acel moment. Arăt că nu am fost niciodată prezentă în sala de judecată a Judecătoriei Răcari şi doar la alte instanţe. Nu ştiu, să răspund la ce alte instanţe am mai fost în decursul vieţii mele. Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public: Întrebare: Aţi fost audiată la Judecătoria Răcari în calitate de martor? Răspuns: Nu. Întrebări av. inculpat C.: Întrebare: Citaţia pe care a-i primit-o de unde era de la Judecătoria Răcari? Răspuns: Nu ştiu de la ce instanţă era citaţia pe care am primit-o. Nu ştiu să citesc. .."

În declaraţia dată, în cursul urmăririi penale, la data 16 ianuarie 2015, martora O. a menţionat că "Între anii 2000 - 2012 am fost grefier la Judecătoria Răcari. De prin anul 2001 sau 2002 am fost desemnată să fac parte din completul de cauze civile, penale, fond funciar, comerciale şi arestaţi, respectiv C3, condus de judecător A. - preşedinte al instanţei în perioada 2006 - 2011. Cauzele civile având ca obiect fond funciar erau repartizate la două complete de judecată, respectiv C2 condus de judecător R.

R. şi C3 prezidat de A. Ca modalitate de lucru arăt că preluam de la arhivă toate dosarele în care fusese stabilit termen de judecată la o anumită dată, pe care le verificam după obiectul lor înscris pe copertă şi în funcţie de vechimea înregistrării lor şi de obiect (cele de fond funciar având prioritate), le rearanjam în programul ECRIS, după care printam lisa cu şedinţele de judecată. De asemenea, numerotam aceste dosare prin înscrierea cu creionul pe coperta lor poziţiile lor din lista de şedinţe. Acestea se întâmplau cu 2 - 3 zile înainte de termenul de judecată fixat.

Totodată, verificam dacă procedura de citare este îndeplinită şi documentele depuse în susţinerea acţiunii, date pe care trebuia să le cunosc în vederea întocmirii referatului pe care trebuia să-l prezint în şedinţă publică. Nu am întocmit niciodată un astfel de referat în scris, îmi făceam nişte notiţe pe citativul aflat la dosar, menţionând în dreptul fiecărei părţi dacă procedura de citare este îndeplinită sau nu, Consemnam "pc" dacă procedura era completă şi "lp" când era lipsă de procedură. După aceasta predam judecătorului dosarele pentru studiu, iar la termenul de judecată mergeam cu dosarele în sala de şedinţă, unde făceam apelul părţilor după cum spunea preşedintele completului.

În ceea ce priveşte repartizarea aleatorie a dosarelor civile ajunsese cunoscut în timp că puteam fi repartizat un anumit dosar unui anumit judecător, dacă era introdus în programul ECRIS într-o anumită zi a săptămânii. Ştiu că A. proceda în acest mod şi chiar odată am fost prezentă când i-a spus lui AA. - grefier arhivat să aibă grijă să pice la ea o anumită acţiune pe care i-a dăduse pentru a o înregistra. Am înţeles că pentru a fi repartizate lui A. anumite dosare pe care intenţiona să le judece ea, acestea trebuiau înregistrate în ziua de miercuri şi să fie între primele 7 - 8 dosare înregistrate.

Am mai constatat că în biroul lui A. veneau foarte multe persoane, părţi din dosare, inclusiv W. - secretarul oraşului Răcari, între cele două existând o relaţie de cumetrie. Ştiu că A. le dăduse dispoziţie jandarmilor care asigurau paza instanţei să nu consemneze în registre persoanele care veneau la dumneaei, ci numai pe cele care intrau în birourile grefierilor. Am văzut-o pe W. intrând la A. în birou cu teancuri de hârtii, înţelegând că aceasta venea să depună acţiuni în numele altor persoane. În oraşul Răcari se auzise că persoanele care au probleme în instanţă, dacă ajung la W., aceasta le poate rezolva fiind foarte apropiată de preşedintele Judecătoriei Răcari - A.

Au existat multe situaţii în care A., dar şi fiica ei - BB. (în prezent decedată) îmi cereau comunicări din anumite dosare civile, pe care ulterior mi le aduceau deja semnate de părţi, iar eu eram obligată de preşedinta instanţei să-mi trec numele ca agent procedural, deşi eu practic nu îndeplinisem procedura. În situaţiile în care eu comunicam hotărârile menţionam sub semnătura părţii şi datele din buletin, dar acest lucru îl făceam doar când părţile erau prezente în arhivă. Astăzi, cu ocazia audierii, mi-a fost prezentat în original Dosarul nr. x/2008 având ca obiect "plângere la Legea fondului funciar, reconstituire drept de proprietate", reclamant C. din com.

Tărtăşeşti, sat Bâldana, jud. Dâmboviţa, precum şi caietul de şedinţe din perioada judecării acestui dosar. Examinând acest dosar constat că acţiunea formulată de C. este tehnoredactată în aceeaşi manieră cu alte acţiuni redactate în numele altor persoane ori de fiica lui A. ori de W. Îmi dau seama de acest lucru după modul de aşezare în pagină şi acele spaţii mari între cuvinte, ele fiind practic tehnoredactate după un model, pentru că am mai întâlnit şi alte asemenea acţiuni, în alte dosare civile, judecate de A.

Acest dosar nu este consemnat de mine în caietul de şedinţă la termenul din 30 aprilie 2008 şi deduc că dosarul nu a fost judecat în şedinţă publică. Spun acest lucru întrucât Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunţată în acest dosar cuprinde menţiuni pe care eu ar fi trebuit să le notez în caiet, neavând cum să le memorez în vederea redactării hotărârii. Astfel, această şedinţă nu s-a desfăşurat efectiv fiind vorba de unul din dosarele civile în care A. avea un interes. În ceea ce priveşte declaraţia martorului H. aflată la dosarului, ce apare ca fiind dată la 30 aprilie 2008, când a avut loc şedinţa de judecată, arăt că semnătura de la rubrica grefier îmi aparţine, însă această declaraţia nu este tehnoredactată de mine, întrucât eu aveam o altă modalitate de aranjare în pagină a depoziţiei şi, în plus, la consemnarea datei eu foloseam puncte între zi, lună şi an.

Totodată, arăt că pe calculatorul din biroul meu, pe care lucram, nu aveam un model de declaraţie de martor, acest model se găsea numai în calculatorul din sala de şedinţă. Vizualizând Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 aflată la fila x a aceluiaşi dosar, arăt că aceasta este într-adevăr tehnoredactată de mine, după un model impus de preşedintele completului A. Am consemnat în această hotărâre tot ceea ce am constatat în dosarul respectiv, preluând datele din acţiunea formulată şi din declaraţia martorei H.

Aşa cum am arătat, acest dosar nu s-a judecat în şedinţă publică şi nu am văzut nici martora şi nici vreuna din părţile din dosar. Acest dosar l-am preluat împreună cu celelalte dosare soluţionate în şedinţa respectivă de la A., care consemna doar minuta, în vederea redactării hotărârii. În acest dosar am găsit acea declaraţie de martor dată de H. care purta semnătura judecătorului A. şi a martorei şi am semnat-o şi eu ca grefier, fără să realizez că acea martoră nu a fost audiată în şedinţa respectivă. De regulă practiaua hotărârii o întocmeam cam în 3-4 zile după şedinţa de judecată, timp în care dosarele se aflau la A. pentru a stabili care dintre ele urma să şi le motiveze singură, restul mai uşoare dându-mi-le mie pentru motivare.

Acea declaraţie de martor a apărut în dosar în momentul în care A. mi l-a dat pentru a-l motiva. Faptul că am consemnat prezenţa petiţionarei C., atât în practicaua hotărârii, cât şi pe citativul aflat la dosar mi-l explic prin aceea că A. mi-a spus că această persoană s-a prezentat la ea în birou. Se mai întâmpla ca după terminarea şedinţei de judecată din ziua respectivă să-i rămână câteva dosare în care părţile să vină mai târziu şi atunci ea le judeca în biroul ei. Motivarea hotărârii am conceput-o având în vedere actele existente în dosar.

Hotărârea a fost verificată de A. şi a semnat-o. Cu toate acestea arăt că în dosarele ce aveau obiect plângeri la Legea fondului funciar erau solicitate relaţii de comisia locală de fond funciar referitoare la registrele agricole în care figura petiţionarul şi terenul solicitat, se solicitau punctele de vedere atât de la Comisia Locală, cât şi de la comisia judeţeană de fond funciar. În acest dosar nu există nicio solicitare în sensul celor de mai sus şi pot spune că această cauză este una din cele în care A. a avut un interes.

Susţin acest lucru pentru că aceasta mi-a cerut comunicările hotărârii pe care ulterior mi le-a restituit purtând doar semnăturile destinatarilor, iar eu am fost obligată de ea să-mi trec numele ca agent procedural, deşi eu nu realizasem procedura efectiv. Am văzut în dosar că întâmpinarea formulată de Comisia Locală Tărtăşeşti, aflată la fila nr. x, cât şi dovada de primire a hotărârii poartă semnătura primarului com. Tărtăşeşti - B. Este de notorietate în localitatea Răcari că între W. şi primarul B. există o relaţie apropiată.

Din discuţii am înţeles că şi A. se afla în bune relaţii cu primarul B. şi chiar se vizitau..."

Martora O. audiată, în primă instanţă la 7 noiembrie 2017, a arătat "Menţin declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale în totalitate deoarece corespund adevărului. Întrebare instanţă - Ce îşi aminteşte în legătură cu procesul în care C. a avut calitatea de reclamant? Răspuns - Îmi amintesc că în perioada în care am fost grefier procedura de repartizare aleatorie a cauzelor având ca obiect acţiune în constatare care să ţină loc de act de vânzare cumpărare ca şi cele ce se soluţionau la camera de consiliu inclusiv cele privind legea fondului funciar era în sensul că inculpata A. personal solicita ca anumite acţiuni să fie înregistrate pe completul său, acesta fiind un aspect de notorietate.

Mie personal nu mi-a solicitat acest lucru şi nici nu mă ocupam de repartizarea cauzelor prin program ECRIS. Este adevărat de asemenea faptul că în biroul inculpatei A. am văzut-o de mai multe ori pe W. cunoscută cu prenumele W. având calitatea de secretar al or. Răcari, precum şi alte persoane. Din câte îmi amintesc şi sunt aproape sigură, din ordinul inculpatei A. persoanele care veneau în biroul său nu erau înregistrate, aceasta dând dispoziţie jandarmilor ce asigurau paza să consemneze doar persoanele care intrau în biroul grefierilor.

Menţionez că biroul judecătorului A. se afla la etaj în timp ce birourile grefierilor erau la parte. Deşi personal nu am văzut la nivelul instanţei se cunoştea că W. aducea inculpatei A. acţiuni în numele altor persoane spre a fi înregistrate. Acest zvon mi s-a confirmat atunci când am văzut că dosarele înregistrate în ziua de miercuri picau tot în zi de miercuri la completul doamnei judecător A. Mi-am dat seama de asemenea că acţiunile respective erau redactate de aceeaşi persoană din modalitatea în care erau concepute apărând ca fiind făcute după un formular anume.

În general erau tehnoredactate. Ştiu că şi fiica judecătorului A., numita BB., în prezent decedată, aducea astfel de acţiuni dar şi inculpata A. direct de acasă. Am văzut foarte multe cereri de acest tip. Întrebare instanţă: Cum se judecau astfel de acţiuni? Răspuns: Prima dată erau repartizate aleatoriu, în aproape toate erau formulate cereri de preschimbarea termenului de judecată, uneori în aceeaşi zi, cu data înregistrării, alteori la 2-3 zile, erau cereri tehnoredactate în numele părţilor, cererea de preschimbare era primită la registratură, preşedintele A. fixa termen pentru judecarea cererii în aceeaşi zi, tot în aceeaşi zi se judeca şi cauza pe fond.

Ştiu că cererea de preschimbare a termenului se judeca în camera de consiliu, imediat stabilea termen pentru fond, practic în continuare şi se judeca pe fond cauza. De regulă părţile erau prezente. Întrebare instanţă: Ce s-a întâmplat în cauza privind pe C.? Răspuns: Acum îmi amintesc că pârâte ar fi fost comisiile de fond funciar locală şi judeţeană, îmi amintesc că procedura era îndeplinită şi deci cauza nu s-a judecat la camera de consiliu. Din partea preşedintelui A. aveam obligaţia să redactez unele hotărâri respectiv cele de o complexitate redusă printre care şi cele de fond funciar.

Când am redactat sentinţa privind pe C. am prins în motivare şi declaraţia unei martore. Întrebare instanţă - Ce are de spus în legătură cu prezenţa martorei la procesul respectiv? Răspuns: Nu îmi amintesc exact dacă persoana în cauză a fost sau nu dar ştiu exact că referitor la prezenţa acesteia nu am făcut nicio referire în caietul de şedinţă. Dacă ar fi fost în faţa mea aş fi menţionat-o ca martoră. Este adevărat că declaraţia martorei este semnată şi de mine pentru că era în obişnuinţa completului, practic a preşedintelui, ca grefierul să semneze toate actele fără să verific conţinutul declaraţiei.

Menţionez că în vremea respectivă aveam un volum de activitate foarte mare. Întrebare instanţă: Dacă a avut întâmpinare în acest dosar? Răspuns - Nu îmi amintesc. Întrebare instanţă: Dacă recunoaşte modelul de declaraţie dat de martora H.? Răspuns - Nu îmi amintesc. După ce mi s-a citit paragraful penultim din declaraţia de la fila x urmărire penală, subliniez că mă refeream la modelul general de declaraţie de martor iar nu de conţinutul în sine. Întrebare instanţă - Dacă petenta C. a fost prezentă la proces? Răspuns - Nu îmi amintesc acest lucru.

Întrebare instanţă: Dacă recunoaşte persoana cu acest nume în sala de şedinţă? Răspuns - Am văzut-o astăzi în sala de judecată, ştiu că este sora numitei W. dar am observat că seamănă cu sora sa, nu ştiu dacă a fost sau nu la instanţă. Întrebare instanţă: De ce a consemnat prezenţa lui C. la proces? Răspuns - Cel mai probabil din pricina faptului că pe acţiune era litera "p" ceea ce echivala cu prezenţa. Întrebare instanţă: Ce are de spus în legătură cu afirmaţia făcută la urmărirea penală în sensul că a văzut la dosar întâmpinarea formulată de Comisia Locală Tărtăşeşti? Răspuns:

Am făcut această declaraţie cât şi pe cea în legătură cu semnătura primarului B. pe dovada de primire a hotărârii deoarece mi-au fost prezentate înscrisurile în dosarul civil respectiv... Întrebare procuror - Dacă menţine declaraţia pe care a dat-o la 16 ianuarie 2015 la procuror? Răspuns - Da. Întrebare procuror - Declaraţia pe care a dat-o corespunde faptelor percepute de aceasta? Răspuns - Exact aşa cum le-am perceput eu. Întrebare procuror - Dacă îşi menţine declaraţia potrivit căreia în cauza privind pe C. a afirmat că inculpata A. a avut un interes? Răspuns - Este percepţia mea că avea un interes pentru că din cauza volumului mare de activitate nicio hotărâre nu era redactată a doua zi aşa cum s-a întâmplat aici.

Aceste dosar eram nevoită să le iau acasă pentru a face faţă solicitării preşedintei A. Menţionez că nu era oricum sarcina mea să redactez o hotărâre. Îmi spunea punctual ce dosare trebuie să redactez în acest regim de urgenţă printre acestea figurând şi dosarul lui Constantin Elena... Pentru că eram nevoită să intru aproape zi de zi în şedinţa de judecată inclusiv cu arestaţi, sub nicio formă nu se punea problema să redactez a doua zi dacă nu ar fi fost solicitarea expresă a preşedintei. Întrebare procuror - Dacă s-a judecat în şedinţă publică sau nu dosarul de fond funciar în care reclamantă era C.

şi de asemenea acţiunea în constatare în care reclamanta era I.? Răspuns - Am declarat cele menţionate de domnul procuror în cursul urmăririi penale după ce mi-au fost arătate înscrisurile de la dosar. Întrebare instanţă - Dacă declaraţia din 15 ianuarie 2015 a fost dată pe baza a ceea ce îşi amintea sau a înscrisurilor prezentate? Răspuns - În mare parte, pe baza înscrisurilor prezentate. Menţionez că am dat declaraţii în legătură cu activitatea inculpatei A. în foarte multe dosare. Întrebare avocat inc. A.: În ce calitate a dat asemenea declaraţii? Răspuns - În calitate de martor dar şi de inculpat.

Multe declaraţii u fost date în calitate de martor inclusiv la Inspecţia Judiciară. Întrebare avocat inculpat A. - Văzând actele ce i-au fost prezentate din dosarele în discuţie şi-a amintit modul de derulare a acestora? Răspuns - Modul de derulare al dosarelor, mai exact procedura de soluţionare mi-o amintesc şi acum, dar nu ştiu cu referire la acest dosar. Am făcut această afirmaţie deoarece sunt cauze foarte asemănătoare. Erau câte 10-15 dosare la termen, la camera de consiliu 3 - 4, în opinia mea erau foarte multe. Întrebare instanţă - Ce vechime de grefier avea în anul 2008? Răspuns - 8 ani.

Am lucrat ca grefier până în februarie 2013. Întrebare procuror - Menţine afirmaţia în sensul că petiţionara C. ar fi fost prezentă în biroul preşedintei A.? Răspuns - Cel mai probabil a fost dar acum nu ştiu., Întrebare instanţă: Dacă îşi aminteşte să fi fost chemată în biroul preşedintelui la judecarea cererii petiţionarei C.? Răspuns - Nu îmi amintesc. Oricum martorul nu putea fi audiat în biroul preşedintelui pentru că nu avea formular de martor. Întrebare procuror - Dacă este adevărat că în biroul preşedintei veneau multe persoane? Răspuns - Da, este adevărat că veneau, aşa cum am mai spus.

Întrebare avocat inc. A. - Cărei persoane inculpata A. îi dădea dispoziţii pentru înregistrarea cu preferinţă a dosarului? Răspuns-Registratorului AA. Întrebare instanţă - A fost de faţă când AA. a primit o astfel de dispoziţie? Răspuns - Da. Îmi amintesc cu certitudine faptul că primele 5 dosare dacă erau înregistrate în ziua de miercuri picau exact la judecătorul A. tot într-o zi de miercuri şi numai în situaţia în are în aceeaşi zi se repartizau mai multe dosare acestea erau repartizate aleatoriu, respectiv şi altor judecători.

Întrebare avocat inc. A. - Unde era biroul martorei în raport de registratură sau arhivă? Răspuns - Biroul meu era situat la oarece distanţă însă aspectele pe care le-am relatat le-am constatat când eram în biroul preşedintelui, mai exact am văzut când judecătoarea A. scotea teancuri de acţiuni şi le punea pe birou în vederea repartizării şi aceleaşi acţiuni le vedeam apoi pe şedinţa de judecată. Le recunoşteam uşor după modelul respectivelor acţiuni având caractere mai îngroşate în zona în care se făcea referire la terne.

Se putea observa că erau făcute de pe acelaşi model pentru că se înlocuia decât suprafaţa de teren, numele părţilor şi alte date specifice. Întrebare avocat inc. A. - Ştie cine redacta acele acţiuni? Răspuns - Eu cred că fiica doamnei judecător redacta acele acţiuni pentru că se interesa de ele pentru că personal mi-a cerut să redactez cu prioritate hotărârile şi nu odată ci de mai multe ori. Menţionez că aceste solicitări îmi erau adresate atât de preşedintele A., cât şi de fiica acesteia. Întrebare procuror - În ce calitate redacta respectivele acţiuni? Răspuns - Nu în calitate de avocat.

Întrebare avocat inc. A. - Ce se întâmpla cu acţiunile aduse de judecătoarea A. în geantă de acasă, ce procedura se urma? Răspuns - Nu exista o viză a preşedintelui direct pe cerere, era o fişă de la registratură. Primeau termen şi ajungeau în şedinţă. Întrebare instanţă - Cum îşi explică modul acesta de lucru? Răspuns - Era o avalanşă de cereri în legătură cu terenuri nu doar în domeniul fondului funciar, era o cale mult mai uşoară de înstrăinare, de obţinere a unui titlu de proprietate evitând cadastrul şi taxele.

Era un adevărat fenomen, se vindeau terenuri şi anumite persoane profitau de acest lucru. Îmi amintesc că cele mai multe dosare de acest gen erau la judecătoarea A. Întrebare instanţă - De ce erau majoritatea la judecătoarea A.? Răspuns - Le aduna pe toate. A avut cele mai multe preschimbări de termene, a fost şi sancţionată de Inspecţia Judiciară, pentru că nu declara şedinţă publică, ultima sancţiune fiind aceea de excludere din magistratură. Fac menţiunea că deşi se consemna că şedinţa a fost publică, în realitate nu se desfăşura astfel.

Întrebare av. inc. A. - De ce a consemnat în sentinţa privind pe C. că şedinţa a fost publică iar părţile prezente şi de ce a semnat hotărârea în calitate de grefier? Răspuns - La acel moment nu am cunoscut care este situaţia dosarului. Este posibil să fi lucrat pe un model în care să se fi consemnat acest lucru. Nu îmi amintesc exact cum a fost situaţia în dosar ceea ce ştiu este că ar fi putut fi soluţionată în lipsa părţilor dar cu procedura completă. Întrebare av. inc. A. - Recunoaşte semnătura sa în dreptul calităţii de grefier de pe declaraţia de martor H. din 30 aprilie 2008? Răspuns - Recunosc semnătura, îmi aparţine dar învederez că modelul de declaraţia nu este cel de pe care lucra.

Era posibil să fie în calculatorul din sala de şedinţă şi să aparţină vreunui coleg grefier. Întrebare instanţă - Dacă recunoaşte conţinutul declaraţiei dată de martor ca fiind consemnată personal? Răspuns - nu îmi amintesc acest lucru. Am recitit conţinutul declaraţiei martorei H. şi nu recunosc să fi fost dată în faţa mea respectiv redactată de mine. Întrebare av. inc. A. - De ce a declarat că sentinţa privind pe C. a fost redactată a doua zi în condiţiile în care din cuprinsul ei rezultă că deşi pronunţată în 30 aprilie 2008 a fost redactată în 19 mai 2008? Răspuns - Revin şi subliniez că tot ce am declarat la parchet am făcut-o pe baza înscrisurilor ce mi-au fost prezentate.

Întrebarea av. inc. C. - I-a fost prezentată de procuror sentinţa civilă 1322 din 30 aprilie 2008? Răspuns - da şi a fost redactată la momentul la care apare menţionată pe ea. Subliniez că data menţionată ca fiind a redactării corespunde cu ceea ce s-a întâmplat în realitate...Întrebare procuror - Dacă îşi aminteşte cum a fost realizată comunicarea sentinţei către părţile din cauza privind pe C.? Răspuns - Nu îmi amintesc. Întrebare avocat inc. C. - Era posibil să omită anumite consemnări în cauza privind pe C. dar şi în alte cauze? Răspuns - Să nu consemnez absolut nimic într-o cauză este exclus, omisiune parţială da.

Întrebare avocat inc. C. - Ce semnificaţie avea "p" de pe citativ sau cererea de chemare în judecată? Răspuns - Avea semnificaţia prezentei părţii la proces. Întrebare av. inc. B. - Cât timp a făcut parte din completul doamnei judecător A.? Răspuns - din anul 2000 când m-am angajat la instanţă şi până am plecat din instanţă adică 2013. Întrebare av. inc. B. - Dacă a mai format complet şi cu alt judecător? Răspuns - Da. Întrebare av. inc. B. - Dacă avea atribuţii prin lege sau fişa postului în calitate de grefier? Răspuns - Da.

Întrebare av. inc. B. - Putea să omită efectuarea anumitor acte procesuale sau procedurale în baza respectivelor atribuţii? Răspuns - Legal nu aveam voie dar în practică s-a întâmplat să mai greşesc. Şi alţi colegi mai greşeau. Întrebare av. inc. B. - De ce a acceptat timp de 8 ani să facă ceea ce A. îi cerea? Răspuns - Eram ameninţată de preşedinta A. că voi fi dată afară şi sunt atâtea care aşteaptă să intre. Întrebare av. inc. B.: Dacă modul acesta de lucru era doar pentru completul cu A. sau şi alt complet? Răspuns - În faţa mea judecătoarea A. era foarte corectă, practic nu mi-a cerut să trec părţi prezente dacă nu erau, doar să redactez hotărârea şi acest lucru nu mi s-a părut atât de nelegal.

Întrebare av. inc. B. - Când i se cerea să redacteze hotărârea avea la dispoziţie doar modelul sau şi dosarul? Răspuns - Aveam modelul în calculator şi dosarul în faţă. Întrebare av. inc. B. - Dacă îşi aminteşte ca şedinţa din 30 aprilie 2008 să fi fost consemnată în caietul grefierului? Răspuns - Nu îmi amintesc cum s-a întâmplat în realitate dar cred că la parchet am declarat că nu am trecut nimic fiindcă mi s-a arătat caietul. Întrebare av. inc. B. - Cum a putut să motiveze hotărârea dacă nu a avut nimic consemnat în caiet? Răspuns - Pe baza modelului pe care îl aveam şi a documentelor din dosar.

Mi-a fost prezentată în copie Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 şi recunosc că a fost redactată de mine. Întrebare av. inc. B. - Dacă la momentul la care a dat declaraţie în prezenta cauză fusese audiată în propria cauză? Răspuns - Îmi amintesc că în cauza proprie am fost audiată înainte de 2015 probabil prin 2009. Întrebare procuror - Dacă persoanele despre care a afirmat că intrau în biroul judecătorului A. erau părţile din dosar? Răspuns - Unele erau părţile din dosar pentru că le vedeam în sala de judecată, pe altele nu le recunoşteam.

Întrebare av. inc. A. - Personal redacta cereri de preschimbare a termenelor de judecată? Răspuns - În unele cazuri da, la solicitarea preşedintei. Întrebare av. inc. A.: Dar acţiuni redactaţi? Răspuns - Da cred că în două situaţii tot la solicitarea judecătoarei A. Întrebare av. inc. A. - În ce relaţii este cu inc. A.? Răspuns - Nu am relaţii de duşmănie cu aceasta, deşi mi-a făcut numai rău. Întrebare av. inc. B. - Dacă la momentul la care a dat declaraţia în cauză era condamnată în propria cauză? Răspuns - Am fost condamnată în aprilie 2015.

La acel moment hotărârea a rămas definitivă."

Martora AA. în declaraţia dată la 27 februarie 2018 în faţa primei instanţe a menţionat că "Am îndeplinit funcţia de grefier registrator în perioada 1999 - 2012 în cadrul Judecătoriei Răcari, iar în prezent lucrez la aceeaşi instanţă la compartimentul arhivă începând cu 2015, întrucât în perioada 2012-2015 am fost suspendată din funcţie, cercetată şi în final achitată pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu comisă de A. ...Întrebare procuror: Ce experienţă în profesie avea în anul 2008? Răspuns: 9 ani. Întrebare instanţă: Ce îşi aminteşte în legătură cu dosarul având ca obiect reconstituire drept de proprietate pe numele C.? Răspuns: În plus faţă de cele declarate în ianuarie 2015 nu mai am nimic de adăugat. Mi-a fost recitit conţinutul declaraţiei de la fila x verso şi în legătură cu relatarea că reclamanta C. nu s-a prezentat pentru depunerea cererii de chemare în judecată, menţionez următoarele: Am făcut această afirmaţie din pricina faptului că această cerere a fost soluţionată cu celeritate. Eu cunosc că un proces de fond funciar se desfăşoară obişnuit la mai multe termene de judecată, iar acesta a fost soluţionat la primul termen de judecată. Întrebare avocat inculpat B.: Care este procedura de primire în instanţă a actelor într-un dosar, adică se înregistrau într-un registru special sau doar se aplica viza de primire? Răspuns: Îmi aduc aminte că în registrul general erau înregistrate doar apelurile nu şi alte înscrisuri. Întrebare instanţă: Dacă în dosarul privind pe C. a fost depus o întâmpinare, în caz afirmativ de către cine sau în ce modalitate? Răspuns: Nu îmi aduc aminte. Întrebare avocat inculpat B.: De unde are cunoştinţă că cererea formulată de C. nu a fost primită în arhivă, ci de către preşedintele instanţei A.? Răspuns: Aşa cum am arătat din pricina celerităţii cu care s-a soluţionat cauza. Întrebare avocat inculpat B.: Dacă acţiunea respectivă i-a fost predată de A. în vederea înregistrării? Răspuns: Da. Întrebare avocat inculpat B. La data întocmirii citaţiilor era depusă întâmpinarea la dosar? Răspuns: Niciodată nu am întâlnit situaţia ca întâmpinarea să fie depusă odată cu acţiunea. Dacă întâmpinarea a fost depusă la dosar indiferent cum a fost transmisă instanţei, ea poartă o viză de primire."

Aceeaşi martoră AA. într-o altă declaraţie dată la prima instanţă la 11 februarie 2018 a arătat că "Menţin în totalitate declaraţiile date în cauză în faţa procurorului dar şi în faţa instanţei de judecată. În prezent îmi desfăşor activitatea de grefier arhivar la Judecătoria Răcari. Şi în urmă cu 10 ani eram salariat al Judecătoriei Răcari pe alt post. De 19 ani activez la Judecătoria Răcari. Nu o cunoşteam pe inc. C. la momentul respectiv dar ştiu că dosarul dumneaei a fost soluţionat foarte repede, practic la primul termen de judecată.

Nu cunosc alte aspecte privind modul în care s-ar fi desfăşurat procedura respectivă a cauzei, deoarece nu aveam atribuţii legate de speţa respectivă în mod direct...Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public: Întrebare: Când aţi fost audiată la parchet s-au executat presiuni pentru a spune într-un anumit sens? Răspuns: Nu. Întrebare: Unde a fost primită această acţiune, la arhivă sau în biroul doamnei judecător. Răspuns: După modul de soluţionare apreciez că a fost primită această cerere de dumneaei. Primeam mapele de corespondenţă inclusiv cererile de chemare în judecată de la dumneaei.

Se proceda în acest fel şi cu alte categorii de cereri nu numai cele legate de fond funciar. În acelaşi timp erau şi cereri care se depuneau direct la serviciul registratură. Nu cunosc motivul pentru care unele cereri erau depuse direct la biroul doamnei preşedinte al Judecătoriei Răcari. Întrebare: Şi alţi judecători obişnuiau să primească cererile de chemare în judecată în mod direct în birou? Răspuns: Da, dar mai puţin. Întrebare: Ce s-a întâmplat când aţi mers la doamna judecător A. când a-ţi mers să pună viza? Răspuns:

Acest dosar a rămas la dumneaei... Întrebare av. O.: Dacă era judecătorul de serviciu cererile unde mergeau la judecătorul de serviciu şi ulterior la registratură sau invers potrivit regulamentului? Răspuns: Cererea de chemare în judecată era prezentată judecătorului de serviciu pentru a stabili obiectul dosarului, ulterior era prezentat la arhivă. Doamna judecător A. putea primi cereri în mod direct atât când îşi desfăşura activitatea judecătorul de serviciu dar şi când nu şi-o desfăşura însă nu pot spune care era motivul pentru care proceda în acest fel şi cine erau persoanele care depuneau cererile în mod direct la doamna preşedinte.

În acea perioadă pe rolul Judecătoriei erau înregistrate un număr mare de dosare. Întrebare p.văt. E.: Martora o cunoaşte pe numita W.? Răspuns: Este de notorietate că este secretara Primăriei or. Răcari. Întrebare: Care sunt relaţiile dintre doamna judecător A. cu această doamnă HHH.? Răspuns: Doar prin prisma celorlalte dosare care au fost soluţionate, ştiu că exista o relaţie de naşă-fină. Doamna HHH. era naşa fiicei doamnei A., actualmente decedată..."

Martora P. în declaraţia dată la 27 februarie 2018 la prima instanţă a arătat că "Îmi menţin toate declaraţiile pe care le-am dat în cauză, întrucât corespund adevărului. Aşa cum am arătat anterior am fost secretara comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa în perioada 1996 - 2011, cu o întrerupere de doi ani în perioada 2009 - 2011 când am fost în litigiu civil cu primarul D. Întrebare instanţă: Ce îşi aminteşte în legătură cu titlul de proprietate emis pe numele inculpatei C.? Răspuns: Cred că în primăvara anului 2012 persoana care s-a ocupat de întocmirea documentaţiei, respectiv L. care îndeplinea funcţia de specialist cadastru s-a ocupat de întocmirea fişelor de punere în posesie, schiţe cadastrale, proiecte parcelare, respectiv toată documentaţia pentru emiterea titlului de proprietate.

Îmi aduc aminte că am semnat fişa de punere în posesie din punct de vedere juridic fiind trimisă în baza unei sentinţe civile rămasă definitivă. Îmi aduce aminte exact. Ştiu că în funcţia pe care o îndeplinea, L. era singura persoană care se prezenta la Oficiul Judeţean de Cadastru şi apoi la Comisia Judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar. Nu am niciun fel de cunoştinţe vis a vis de înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate cu excepţia hotărârii judecătoreşti la care m-am referit anterior în privinţa căreia am constatat că prin aceasta s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa respectivă.

Menţionez că în toate procesele soluţionate de instanţe, acestea ne solicită relaţii în legătură cu drepturile părţilor pornind de la cererea formulată de acestea, însă în cazul lui C. nu am solicitat în vreun fel de la Judecătoria Răcari, deşi la acel moment îndeplineam funcţia de secretar. Am cunoştinţă de faptul că niciodată C. nu a formulat cerere în temeiul Legii nr. 247/2005 şi că singura cerere adresată comisiei locale de fond funciar a fost cea a autorului său N. în anul 1991, cerere soluţionată favorabil, sens în care i-a fost emis titlul de proprietate.

Întrucât atât la momentul anterior cât şi în prezent primăria are contract de asistenţă juridică cu un cabinet de avocatură, eu nu m-am prezentat vreodată în instanţă pentru a reprezenta interesele primăriei şi prin urmare nu am cunoştinţă de ceea ce s-a întâmplat pe parcursul soluţionării cererii formulate de C. După ce s-a primit sentinţa Judecătoriei Răcari, ştiu că de la Instituţia Prefectului a sosit şi o adresă prin care ni se aducea la cunoştinţă de hotărârea judecătorească şi cererea numitei C. Nu îmi amintesc exact conţinutul acestei adrese, dar ca idee am primit de la Instituţia Prefectului o adresă în legătură cu drepturile acesteia.

Îmi aduc aminte, de asemenea, că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut doar pentru teren extravilan şi cred că şi titlul s-a emis pentru aceeaşi categorie de teren. Întrebare procuror: Care este suprafaţa de teren la care avea dreptul C. de la autorii săi N. şi M. Răspuns: Menţionez că III. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume personal în anul 1991 şi ştiu că avea dreptul la o suprafaţă de cca. 1 ha., teren în privinţa căruia dreptul i-a fost recunoscut şi i s-a emis titlul. Întrebare procuror:

Îşi menţine afirmaţia dată la urmărirea penală în sensul că ulterior primarul D. nu a mai susţinut recursul declarat constatând că de fapt acesta a urmărit obţinerea unor suprafeţe de la C. prin persoane interpuse cum ar fi fostul şofer al primăriei GG.? Răspuns: Da, menţin această afirmaţie pe care am făcut-o în contextul în care în anul 2012, în vremea primarului de la acea dată OO., doamna L. ne-a adus la cunoştinţă suprafeţele reconstituite şi care nu corespundeau categoriilor de folosinţă din extravilan, fiind parţial intravilan, recunoscând în fapt că din punct de vedere tehnic parcele reconstituite lui C. se aflau în extravilan, dar o parte se aflau în intravilanul localităţii.

Întrebare procuror: Are cunoştinţă cine i-a cerut lui L. să treacă în titlul de proprietate parcelele de teren reconstituite ca fiind în extravilan atâta timp cât se aflau în intravilanul localităţii? Răspuns: În faţa mea şi a primarului OO., L. a recunoscut că suprafeţele erau tehnic în extravilan şi în fapt în intravilan. Întrebare procuror: Cine i-a cerut lui L. să procedeze astfel? Răspuns: Ştiu că rezultă din declaraţia pe care a dat-o că fostul primar D. i-a cerut să procedeze astfel, iar declaraţia se află la dosar.

Întrebare procuror: Dacă la nivelul anului 2012 exista la nivelul comunei Tărtăşeşti în domeniul privat al UAT Tărtăşeşti suficientă rezervă de teren în extravilan şi pentru punerea în posesie a lui C. Răspuns: Da. Şi în prezent există rezervă de teren extravilan. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie cine asigura reprezentarea în instanţă în cauzele de fond funciar ale UAT Tărtăşeşti la nivelul anului 2008? Răspuns: Nu avem nicio implicare în semnarea contractelor de asistenţă juridică şi nu pot da un răspuns sigur, dar aceste informaţii pot fi solicitate UAT Tărtăşeşti.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Ce se întâmpla cu citaţiile înaintate de instanţă UAT Tărtăşeşti? Răspuns: Şi atunci şi acum eu primesc citaţiile de la instanţe ca de altfel toată corespondenţa, după care le pun în mapa primarului care le repartizează spre rezolvare. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă în august 2008 a purtat vreo discuţie cu primarul D. în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeţei de 4,87 ha extravilan pe numele lui C.? Răspuns: Nu îmi amintesc exact să fi avut vreo discuţie, aspectele le-am arătat anterior.

Ştiu că după ce a sosit sentinţa şi adresa de la Instituţia Prefectului, primarul D. s-a interesat la judecătorie trimiţând adresă oficială în acest sens în legătură cu persoana căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, dar nu ştiu ce răspuns a primit. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: I-a reproşat primarul D. că reconstituirea dreptului de proprietate a fost posibilă ca urmare a faptului că aceasta avea legătură cu secretara Primăriei oraşului Răcari, numita W., sora lui C.? Răspuns: Eu nu am avut niciodată vreo discuţie nici cu C. nici cu W.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă o cunoaşte pe W.? Răspuns: Ne cunoaştem întrucât ambele suntem secretare de primării. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Care era procedura de înregistrare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 mai exact cine primea cererile şi unde erau înregistrate? Răspuns: Toate cererile formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 erau înregistrate într-un registru special. Eu primeam aceste cereri şi procedura era următoarea: fiecare cerere se analiza de către comisia locală, propunerile erau înaintate comisiei judeţene spre validare, iar în privinţa cererilor respinse se emiteau adrese de înştiinţare pentru a putea formula contestaţii, contestaţiile se primeau, se înregistrau şi se înaintau comisiei judeţene.

Comisia Judeţeană pronunţa hotărâre de admitere sau respingere, după care persoana nemulţumită se adresa cu plângere la instanţă. Întrebare instanţă: Dacă îşi aminteşte ca în temeiul Legii nr. 247/2005 C. să fi depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de la autorii săi YYY.? Răspuns: Ştiu sigur că aceasta nu a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005 fiindcă nu apărea înregistrat în registrul special. Întrebările avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie ca Primarul D. să fi atacat în instanţă sentinţa respectivă? Răspuns:

Acum nu îmi amintesc exact întrucât au trecut zece ani de atunci şi ar trebui să verific arhiva. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cunoaşte care este motivul pentru care C. nu a fost pusă în posesie timp de patru ani din 2008 până în 2012? Răspuns: Nu cunosc motivele, singura documentaţie pe care am primit-o este cea din 2012. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cine şi când a solicitat punerea în posesie? Răspuns: Nu pot să răspund la această întrebare pentru că de această problemă se ocupa L. Întrebare avocat inculpat D.

şi A.: Ştie când s-a semnat fişa de punere în posesie? Răspuns: Am semnat numai din punct de vedere juridic şi pentru suprafaţa totală de 4,87 ha. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Să explice în ce a constat verificarea juridică. Răspuns: Practic am verificat hotărârea civilă din care rezultă că s-a reconstituit suprafaţa de 4,87 ha. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Când a semnat fişa de punere în posesie şi-a dat seama că unele suprafeţe erau în intravilan? Răspuns: Ca secretar al primăriei nu deţin informaţiile tehnice necesare motiv pentru care nu mi-am dat seama.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Este adevărat că a purtat o discuţie cu fostul primar D. şi cu L. vis a vis de suprafeţele înscrise în fişa tehnică în vederea emiterii titlului de proprietate? Răspuns: Nu.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Are cunoştinţă când a fost întocmită fişa tehnică care în realitate nu poartă nicio dată? Răspuns: Persoana care le-a întocmit, respectiv L. este cea care poate da răspunsul. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Are cunoştinţă de momentul în care fostul primar D. şi-a reluat activitatea după punerea în libertate? Răspuns: Nu ştiu data concretă, ştiu doar că imediat după punerea sa în libertate s-a prezentat la sediul primăriei. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă i-a însoţit pe primarul D.

şi pe L. la sediul OCPI Dâmboviţa pentru verificarea fişei de punere în posesie? Răspuns: Nu, pentru că nu aveam sarcini în acest sens. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie ca un funcţionar de la OCPI a verificat fişa tehnică de punere în posesie. Răspuns: Nu am cunoştinţă de acest lucru. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dar la comisia judeţeană i-a însoţit pe cei doi în vederea eliberării titlului de proprietate? Răspuns: Documentaţia s-a predat mai întâi de către L. comisiei de lucru verificare şi apoi, în funcţie de programare, secretarul primăriei şi primarul se prezintă la comisia judeţeană pentru validare sau invalidarea propunerii.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă are cunoştinţă de formularea unor acţiuni privind anularea sau constatarea nulităţii unor titluri de proprietate? Răspuns: Ştiu că domnul primare OO. a atacat în instanţă titlul de proprietate deţinut de C. care a fost anulat parţial în privinţa suprafeţei deţinute de UAT Tărtăşeşti respectiv de E. Îmi aduc aminte că pe terenurile respective erau construcţii vechi, iar drepturile de proprietate se suprapuneau pe respectivele suprafeţe. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cum explică faptul că în declaraţia dată la urmărirea penală a afirmat că fostul primar D. nu a mai susţinut recursul urmărind obţinerea unor suprafeţe de teren de la C. prin persoane interpuse cu referire la GG.? Răspuns:

Afirmaţia mea a avut la bază constatarea din 2012 împreună cu primarul OO. Nu am cunoştinţă ce discuţii au avut lor între fostul primar şi L. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: De unde ştie că fostul primar D. a determinat-o pe L. să înscrie în fişa tehnică de punere în posesie două suprafeţe în intravilan? Răspuns: L. a declarat singură la acea dată că primarul D. i-a cerut acest lucru. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: În ce bază martora a luat declaraţie numitei L.? Răspuns: Am luat declaraţie numitei L. la momentul la care am constatat minciuna şi falsul din fişa de punere în posesie şi din titlul de proprietate şi alta era realitatea în teren.

Am luat acea declaraţie în momentul în care am constatat că din punct de vedere juridic situaţia era cu totul alta decât cele din documentele încheiate. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: De unde ştiu că fostul primar D. i-a cerut lui L. să modifice procesul-verbal de şedinţă şi nota de prezentare în sensul adăugirii propunerilor de validare privind cazurile C. şi V.? Răspuns: Pentru că primarul dispune întotdeauna şi altcineva nu avea cine să îi solicite acest lucru. Menţionez că această completare s-a făcut după ce s-a întors D.

în sediul primăriei, întrucât s-a dorit să se intre cu ambele propuneri. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cunoaşte la ce dată a fost întocmit acest proces-verbal? Răspuns: Nu ştiu exact, nu îmi amintesc data. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cine are evidenţa suprafeţelor de teren din rezerva primăriei? Răspuns: Aşa cum am arătat rezerva a existat şi la acel moment şi în prezent, astăzi potrivit evidenţei specialiştilor sunt de cca. 61 ha. Eu nu cunosc informaţii în legătură cu acest aspect. Întrebare avocat inculpata B.:

Care a fost momentul la care martora a luat la cunoştinţă de existenţa dosarului în care s-a pronunţat hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele C.? Răspuns: Am luat cunoştinţă la momentul la care am primit hotărârea, dată la care în funcţie era primarul D. Întrebare avocat inculpat B.: La nivelul primăriei există un registru în care se înregistrează toate documentele care intră în primărie? Răspuns: Există registrul de intrare ieşire de corespondenţă. Întrebare avocat inculpat B.: Cine face înregistrările în acest registru şi cine ţine registrul respectiv? Răspuns:

Eu fac toate înregistrările şi tot eu ţin şi registrul. Întrebare avocat inculpat B.: Când a constatat că în privinţa numitei C. instanţa nu a solicitat înscrisuri? Răspuns: În momentul în care am primit hotărârea judecătorească privind reconstituirea suprafeţei respective. Întrebare avocat inculpat B.: La toate hotărârile pe care le primeşte le citeşte conţinutul şi le verifică în legătură cu modul de soluţionare de către instanţe? Răspuns: Nu pe toate, pentru că majoritatea sunt pentru corecturi de suprafeţe nu şi pentru reconstituiri a dreptului de proprietate.

Întrebare avocat inculpat B.: De ce a considerat necesar să verifice hotărârea lui C.? Răspuns: Mi-a fost atrasă atenţia din cauza faptului că nu avea niciun doar de reconstituire a dreptului de proprietate, de aceea s-au solicitat şi relaţii de la Judecătoria Răcari să vedem cine este C. Întrebare avocat inculpat B.: Îşi aminteşte să fi primit o citaţie în care parte era C.? Răspuns: Acum nu, decât dacă aş putea verifica evidenţele. Întrebare avocat inculpat C.: Îşi aminteşte dacă C. a formulat o cerere să depună hotărârea judecătorească în vederea punerii în posesie? Răspuns:

Nu îmi amintesc. Întrebare avocat inculpat C.: În vederea punerii în posesie a lui C. i-a făcut o notificare în acest sens? Răspuns: Eu nu aveam atribuţii în acest sens, fiecare îndeplinea sarcinile ce îi reveneau. Întrebare avocat inculpat C.: A notificat-o pe C. să se prezinte pentru ridicarea titlului de proprietate cu privire la suprafaţa de 4,87 ha? Răspuns: Nu ştiu cum s-a întâmplat în cazul lui C., de obicei titlurile de proprietate se înmânează de către primar proprietarilor. Întrebare avocat inculpat C.: Are cunoştinţă dacă numitul GG. a făcut anumite acte în numele lui C.? Răspuns:

Nu pot să răspund concret decât în urma verificărilor. S-or fi solicitat. Întrebare avocat inculpat C.: Fişa tehnică de punere în posesie pe care a semnat-o şi pe care a primit-o de la L. avea documentaţia ataşată cu privire la fiecare suprafaţă de teren? Răspuns: Această fişă mi-a fost adusă de primarul D. Nu ştiu dacă avea ataşată documente pentru că eu nu pot să verific aşa ceva fiind date tehnice.

Întrebare avocat inculpat C.: Ce a verificat martora din punct de vedere juridic când a semnat fişa de punere în posesie? Răspuns: Actul care a stat la baza acesteia, respectiv hotărârea judecătorească. Întrebare avocat inculpat C.: A verificat concordanţa dintre datele înscrise în fişa tehnică şi cele din sentinţa civilă de reconstituire a dreptului de proprietate în cadrul verificărilor juridice efectuate? Răspuns: Am verificat şi din punct de vedere formal toate erau trecute ca fiind situate în extravilan. Întrebare avocat inculpat D.: Dacă îşi recunoaşte semnătura la rubrica secretar aplicată pe completarea la procesul-verbal nr. x din 27 martie 2012, depus în şedinţa de astăzi şi prezentat martorei? Răspuns: Da, semnătura îmi aparţine dar împreună cu primarul D., completare care s-a făcut după liberarea sa din închisoare şi în momentul în care s-a prezentat la primărie. Mi-a fost prezentată şi o altă completare la procesul-verbal nr. x din 27 martie 2012 în legătură cu care declara că semnătura de la rubrica secretar îmi aparţin, iar la rubrica primar a semnat fostul viceprimar II. Nu pot să ofer alte informaţii pentru că documentele erau întocmite de..."

Aceeaşi martoră P. în declaraţia dată la 9 aprilie 2019 tot în faţa primei instanţe a arătat "Menţin în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată. Mă aflu în funcţia de secretar al primăriei Tărtăşeşti de aproximativ 23 de ani în mod continuu şi neîntrerupt cu excepţia perioadei octombrie 2009 - august 2011 aproximativ 2 ani în care am fost suspendată ca urmare a plângerii formulate de către fostul primar al com. Tărtăşeşti inc. D. împotriva mea ca urmare a unor aspecte legate vizând raporturi de serviciu (legate de evaluarea pe care Consiliul Local trebuia să o aprobe prin hotărâre şi o efectuase dar şi alte aspecte).

Îmi amintesc că la vremea respectivă în mandatul primarului OO., ulterior celui al domnului D., am depistat împreună cu acest primar faptul că anumite suprafeţe de teren care aparţineau de domeniul intravilan al localităţii Tărtăşeşti figurau scriptic în titlul de proprietate al inc. C. ca fiind în extravilan. În acest context, primarul OO. a formulat acţiune judecătoreasă în vederea anulării acestui titlu de proprietate. Ca urmare a soluţionării favorabile în mod definitiv a acestei acţiuni Comisia Judeţeană a anulat primul titlu de proprietate în mod parţial şi a emis un nou titlu de proprietate de acest gen.

Îmi amintesc că ulterior după rezolvarea acestui litigiu persoanele vătămate E. şi cred G. şi-au deschis rol pe suprafeţele care au fost invalidate de către Comisia Judeţeană. Din câte îmi amintesc persoana vătămată E. s-a judecat separat în ceea ce priveşte pretenţiile sale funciare şi a câştigat acest proces, astfel că în cele din urmă a reuşit să îşi recupereze terenul ce se afla în continuarea celui al UAT Tărtăşeşti. Arăt că pe inculpata A. nu am cunoscut-o personal cu excepţia unei acţiuni de votare când a fost preşedinte al Biroului de votare prin 2001-2004.

Pe inc. Elena o cunosc deoarece este cetăţean al loc. Tărtăşeşti la fel ca şi mine, atât că locuim în sate diferite. Am avut relaţii normale de comunicare cu dumneaei strict legate de atribuţiile de serviciu. Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public: Întrebare: Dacă în conformitate cu practica şi cu legea în temeiul căreia îşi desfăşoară activitatea primiţi solicitări de la instanţe în litigiile având ca obiect fond funciar pentru a le înainta acte necesare soluţionării acestor litigii? Răspuns: Da se cer: dosarul de constituire, cererile formulate, documentele anexate de către instanţă respectiv circuitul, dacă s-a făcut contestaţie înaintate Comisiei Judeţene, răspunsul Comisiei Judeţene de aprobare sau respingere a contestaţiei.

În funcţie de răspunsul Comisiei Judeţene, persoana mergea în instanţă. Întrebare: În cazul lui C. s-au cerut acest gen de relaţii de constituire a dreptului de proprietate? Răspuns: Nu au fost solicitate date şi din câte îmi aduc aminte nu am transmis documente. Întrebare:Acestei persoane îi fuseseră reconstituite drepturile de proprietate de la autorii săi? Răspuns: Da, au fost solicitate de mai multe ori aceste relaţii de la autorii săi. Întrebare: Această reconstituire viza de 1 ha sau 4,87 ha? Răspuns: Nu îmi amintesc dar suprafeţele erau mici întrucât pe raza satului Bâldana existau suprafeţe mai mari de reconstituit.

Cu câteva excepţii au avut 4,5 sau 6 ha. Întrebare: Actul de proprietate privind pentru C. pentru suprafaţa de 4,87 ha a fost transmis primăriei? Răspuns: Nu-mi amintesc aceste aspecte, la acest moment. Întrebare: S-au solicitat de către instanţă copii ale aceleiaşi sentinţe judecătoreşti? Răspuns: Nu-mi mai amintesc, cred că s-au solicitat. Menţionez că aceste aspecte le-am precizat în declaraţiile anterioare. Răspuns: La revenirea primarului D. au fost şedinţe cu privire la punerea în posesie pentru anumite suprafeţe de teren? Întrebare:

Nu-mi mai aduc aminte. Întrebări av. inc. C. Întrebare:În funcţia de secretar al Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18 şi celorlalte legi succesive avea atribuţia să verifice şi să semneze pentru legalitate toate actele emise de comisia locală sau orice funcţionar din Primărie cu atribuţii în această comisie? Răspuns: Nu puteam să verific decât din punct de vedere juridic ceea ce se menţiona în hotărâre dar din punct de vedere tehnic persoana care întocmea fişa de punere în posesie era cea care deţinea baza de date şi verifica propriu zis OCPI Dâmboviţa care era verificată din punct de vedere tehnic putând fi admisă sau respinsă.

Pe fiecare fişă de punere în posesie era viza OCPI Dâmboviţa. Întrebare: Dacă Comisia Locală a chemat-o pe C. să o pună în posesie cu suprafaţa de teren dispusă în hot. jud. şi să semneze procesul-verbal de punere în posesie? Răspuns: Nu mai ştiu dar cel puţin la mine nu a ajuns acest fel de adrese. Am semnat doar fişa de punere în posesie alături de alte persoane din punct de vedere juridic în baza hot. judecătoreşti. Întrebare: Cine ridica în general titlurile de proprietate de la OCPI şi în special cel al lui C. Cine avea această competenţă? Răspuns:

Domnul primar şi doamna Elena sau persoanele care erau îndreptăţite să primească aceste titluri? Întrebare: Cum se eliberau din Primărie aceste titluri către persoanele din aceste titluri? Răspuns: Aceste titluri de proprietate erau predate pe bază de semnătură de la primărie, în prealabil după ce erau ridicate de la OCPI de primar. În particular în ceea ce priveşte titlul de proprietate al lui C. nu cunosc cine l-a ridicat şi cine a semnat iar instituţia care poate furniza acest răspuns este OCPI Dâmboviţa. Întrebare: Dacă C. s-a prezentat la primărie pentru a-i fi înmânat titlul? Răspuns:

Nu cunosc acest aspect. Întrebări av. inc. D. şi A. Întrebare: Exista la nivelul com. Tărtăşeşti un registru în care se consemnau cererile de acordare a dreptului de proprietate şi cine deţinea acest registru? Răspuns: Da, există un registru special cu ultimele menţiuni sunt aferente Legii nr. 247/2005 şi era deţinut de secretar. Acest lucru se află la dosarul cauzei. Îmi amintesc că în acest registru undeva la lunile octombrie noiembrie 2005 sunt înregistrate contestaţiile formulate de către petenţi împotriva hot. Comisiei Locale Tărtăşeşti.

Întrebare: Cererile de reconstituire le primea dumneaei şi în ce mapă le ţinea în ceea ce priveşte cererile formulate de C.? Răspuns: Sunt arhivate în arhiva instituţiei în funcţie de solicitări. Până în anul 2005 cererile le primeam eu. Formam ulterior un dosar după care acestea se ţineau în birou dar nu-mi mai aduc aminte în ce loc concret le ţineam efectiv aceste dosare şi nici în custodia cui se aflau aceste cereri. Este timpul prea lung, 14 de pentru a-mi aduce aminte cu exactitate aceste aspecte. Întrebare: Ce funcţie deţinea în Comisia Locală de Fond Funciar al com.

Tărtăşeşti? Răspuns: Deţineam funcţia de secretar al acestei comisii de fond funciar. Întrebare: Îşi aduce aminte dacă C. a formulat o cerere de reconstituire de fond funciar iar cererea sa a fost introdusă într-o mapă roşie? Răspuns: Nu răspund la această întrebare. În mod normal, dacă ar fi depus o astfel de cerere, s-ar fi regăsit înregistrată sau îndosariată în mod corespunzător. Nu cunosc răspunsul la întrebarea pe care mi-a adresat-o domnul avocat. Întrebare: Cine a întocmit fişa de punere în posesie şi normele de prezentare care trebuiau adresate Comisiei Judeţene Dâmboviţa în vederea eliberării titlului de proprietate.

Răspuns: Cea care întocmea toată documentaţia despre care face vorbire domnul avocat era L. Întrebare: Această fişă de punere în posesie a fost întocmită de L. a fost întocmită anterior sau ulterior venirii inc. D.? Răspuns: Nu-mi aduc aminte la acest moment cursul evenimentelor. Întrebare: Cunoaşte ce documente a avut în vedere L. la întocmit fişa de punere în posesie pentru C.? Răspuns: Cunosc faptul că în ceea ce mă priveşte la fişa de punere în posesie a fost hot. judecătorească iar din punct de vedere tehnic, activitatea îi aparţinea lui L. care era un profesionist din acest punct de vedere.

Întrebare: La nivelul Comisiei Locale Tărtăşeşti cine ţinea evidenţa terenurilor aflate în rezerva comisiei în vederea punerii în posesie a persoanelor. Răspuns: Singura care avea cunoştinţă de rezerve era L. care din punct de vedere tehnic era persoana autorizată. Întrebare: Dacă în cursul procesului L. a formulat un denunţ în care a prezentat evenimentele care s-au petrecut? Răspuns: Nu pot răspunde la această întrebare, menţin declaraţiile date în cursul procesului penal. Întrebare: În perioada octombrie 1009 - noiembrie 2009 din ce cauză a fost detaşată la Primăria com.

Iedera? Răspuns: Nu pot răspunde la această întrebare, toate aspectele se regăsesc în hotărârile judecătoreşti şi doresc să fie cât mai exact. Întrebare: Împotriva domniei sale s-a formulat plângere penală pentru săv. infr. abuz în serviciu pentru că a primit un salariu mai mare în raport de studiile pe care le avea în urma controlului Curţii de Conturi? Răspuns: Nu pot să răspund nici la această întrebare dar cunosc că mi-au fost reţinute sume de bani care au fost returnaţi conform deciziei Curţii de Conturi. Întrebarea instanţei:

Aţi fost chemată la parchet pentru a da declaraţii? Răspuns: Nu ştiu, întrucât domnul D. mi-a făcut mai multe sesizări şi am fost chemată de mai multe ori la parchet. Întrebare: Urmare a evaluării performanţelor profesionale ce note a primit în anul 2010? Răspuns: Nu cunosc notele respective întrucât această situaţie s-a întâmplat după plecarea mea din instituţie."

Martora P. în declaraţia dată la 23 ianuarie 2020 în faţa instanţei de apel a arătat "Îmi menţin declaraţiile date în datele de 13 ianuarie 2015 şi 11 iunie 2013 la parchet, ultima fiind o declaraţie olografă, precum şi declaraţia dată în calitate de martor la Curtea de Apel Ploieşti în data de 27 februarie 2018, aceste declaraţii le-am dat de bunăvoie şi ele corespund adevărului. Am fost angajată în calitate de secretară a comunei Tărtăşeşti, jud. Dâmboviţa în perioada 1996 până în prezent, anterior din 1986 - 1996 am ocupat funcţia de tehnician agricol.

Am dat declaraţii amănunţite cu privire la aceste aspecte la momentul audierii mele, nu mai am nimic de adăugat şi aştept să răspund la întrebările care îmi vor fi puse. Întrebări formulate de apărătorul ales al intimatei inculpate A. şi D.: Dacă martora îşi aduce aminte când a fost emisă fişa de punere în posesie pentru C., înainte sau după revenirea primarului D. în funcţia de primare, respectiv înainte sau după arestarea lui? Răspuns: Nu îmi aduc aminte la acest moment cu exactitate momentul precizat de domnul avocat, dar este menţionat în declaraţiile mele anterioare pe care mi le menţin.

Întrebare: Cine a întocmit fişa de punere în posesie pentru C.? Răspuns: Fişa de punere în posesie a fost întocmită de Compartimentul Cadastru din cadrul primăriei, respectiv de doamna L. Întrebare: Dacă planurile cadastrale pentru C., erau deţinute de martoră sau de L.? Răspuns: Toate proiectele parcelare care stăteau la baza întocmirii fişei erau gestionate exclusiv de dna L. şi verificate de OCPI Dâmboviţa, inclusiv fişa de punere în posesie. Întrebare: Angajaţii OCPI au constatat greşit cu ocazia verificării fişei de punere în posesie şi a notei de prezentare, cu privire la amplasament? Răspuns:

Nu cunosc acest aspect. Întrebări formulate de apărătorul ales al intimatei inculpate C.: Întrebare: Dacă fişa de punere în posesie pe numele lui C. a fost semnată şi de către martoră în calitatea ei de secretar al Primăriei şi al Comisiei Locale de Fond Funciar? Răspuns: Da, toate fişele sunt semnate conform legii, inclusiv de secretarul primăriei. Această semnătură are o conotaţie strict juridică. Întrebare: Dacă la întocmirea fişei de punere în posesie a fost chemată şi C.? Răspuns: Nu cunosc acest aspect. Întrebare:

Dacă după preluarea titlului de proprietate de la OCPI Dâmboviţa a fost chemată C. la primărie să i se înmâneze titlul de proprietate? Răspuns: Nu cunosc. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Întrebare: Dacă ştia de dosarul pe care numita C. îl avea pe rolul Judecătoriei Răcari? Răspuns: Cred că în legătură cu dosarul numitei C. am aflat în anul 2008, cu ocazia unei adrese primite de la Instituţia Prefectului Jud. Dâmboviţa, adresă prin care s-a transmis cererea numitei C. şi hotărârea judecătorească.

Întrebare: Dacă în celelalte dosare de acelaşi tip primăria era solicitată în timpul procedurilor la instanţa de judecată să trimită relaţii legate de situaţia dosarelor respective? Răspuns: Da, la fiecare dosar mi se solicita în primul rând cererea şi documentele care stăteau la baza acestor cereri sau copii după Registrele Agricole ale primăriei. Întrebare: Dacă cu primarul a discutat în legătură cu soluţia adoptată în dosarul numitei C.? Răspuns: Cred că tot la nivelul anului 2008, după primirea adresei de la Prefectură, am avut o discuţie cu dl. primar D.

în legătură cu acest dosar, aspecte pe care le-am detaliat pe larg în declaraţiile mele date în cursul anilor 2015 şi 2013, reluate în anul 2018 şi nu aş mai dori să revin pentru că trecând foarte mult timp, este posibil să îmi scape anumite amănunte legate de această discuţie. Întrebare: Dacă vă amintiţi că terenul obţinut prin sentinţă, de C., era intravilan sau extravilan? Răspuns: Nu îmi aduc aminte cum erau trecut în sentinţă, ştiu că era menţionată doar suprafaţa. Întrebare: Cât priveşte titlul emis pe baza sentinţei, punerea în posesie a fost în intravilan sau în extravilan? Răspuns:

Fişa de punere în posesie s-a făcut pentru o suprafaţă de teren în extravilan. Întrebare: Dacă au existat discuţii, evident în cadrul primăriei, purtate de martori, sau de martori cu inculpat în legătură cu diferenţa de încadrare de terenuri în cele două categorii, în legătură cu terenul numitei C.? Răspuns: Toate detaliile sunt date de mine, aşa cum am menţionat, în acele declaraţii anterioare, rămân la fel cum am declarat atunci."

Înalta Curte în ceea ce priveşte modul de apreciere a declaraţiilor anterioare ale martorelor H., O. care nu au putut fi audiate în faţa instanţei de apel, declaraţiile date de acestea în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe, parte din conţinutul unora dintre acestea fiind exemplificat, în detaliu, aşa cum rezultă din cele expuse, au fost analizate în procesul de apreciere cu celelalte probe administrate, în raport, cu criticile formulate în motivele de apel ale parchetului şi prin prisma principiilor pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Marea Cameră le-a clarificat în cauza Al-Khawaja şi Tahery şi care pot fi rezumate astfel:

"i) Curtea ar trebui să examineze mai întâi întrebarea preliminară dacă a existat un motiv întemeiat pentru a admite declaraţia unui martor absent, având în vedere că martorii ar trebui, ca regulă generală, să dea declaraţii în cursul procesului şi că ar trebui depuse toate eforturile rezonabile pentru a asigura prezenta acestora;

ii) motivele tipice pentru a nu se înfăţişa sunt, precum în cauza Al-Khawaja şi Tahery, decesul martorului sau teama de represalii. Există însă şi alte motive întemeiate pentru care un martor nu poate participa la proces;

iii) în cazul în care un martor nu a fost audiat într-o fază anterioară a procesului, admiterea unei declaraţii a martorului în locul declaraţiei date personal la proces trebuie să fie o măsură de ultimă instanţă;

iv) admiterea ca probă a declaraţiilor unor martori absenţi are ca rezultat un potenţial dezavantaj pentru inculpat, care, în principiu, în cadrul unui proces penal ar trebui să aibă posibilitatea efectivă de a contesta probele în defavoarea sa. În special, acesta ar trebui să aibă posibilitatea de a verifica veracitatea şi fiabilitatea declaraţiilor date de martori, prin examinarea orală a acestora în prezenţa lui, fie în momentul în care martorul dă declaraţia, fie într-o fază ulterioară a procesului;

v) în conformitate cu regula "temei unic sau decisiv", în cazul în care condamnarea unui inculpat are ca temei unic sau principal declaraţii date de martori cărora inculpatul nu poate să le pună întrebări în nicio fază ulterioară a procesului, dreptul lui la apărare este restrâns în mod nejustificat;

vi) în acest context, termenul "decisiv(ă)" trebuie interpretat într-un sens restrâns, ca desemnând o probă de asemenea relevanţă sau importanţă încât este în măsură să determine soluţia cauzei. În cazul în care declaraţia neverificată dată de un martor se coroborează cu alte mijloace de probă coroborate, aprecierea caracterului său decisiv depinde de forţa probatorie a celorlalte mijloace de probă: cu cât aceasta va fi mai mare, cu atât mai puţin declaraţia dată de martorul absent va putea fi considerată decisivă;

vii) cu toate acestea, întrucât art. 6 § 3 din Convenţie ar trebui interpretat în contextul unei examinări globale a caracterului echitabil al procesului, regula "temei unic sau decisiv" nu ar trebui să se aplice în mod rigid;

viii) atunci când o declaraţie mijlocită reprezintă proba unică sau decisivă împotriva inculpatului, admiterea sa ca mijloc de probă nu implică automat încălcarea art. 6 § 1. În acelaşi timp, atunci când o condamnare are ca temei unic sau decisiv declaraţiile unor martori absenţi, Curtea trebuie să supună procedura celei mai riguroase examinări. Din cauza riscurilor inerente admiterii probelor de acest tip, ar reprezenta un factor important de luat în considerare un factor care necesită măsuri suficiente de contrabalansare, inclusiv garanţii procedurale solide.

Întrebarea care se pune în fiecare dintre cauze este dacă există suficiente măsuri de contrabalansare, inclusiv măsuri care dau posibilitatea realizării unei aprecieri corecte şi echitabile a fiabilităţii probei respective. Astfel ar fi posibil ca o condamnare să se bazeze pe o astfel de probă numai dacă aceasta este suficient de fiabilă, ţinând seama de importanţa ei în cauză."

Principiile mai sus menţionate au fost clarificate în cauza Schatschaschwili împotriva Germaniei, Marea Cameră care " a confirmat că lipsa unui motiv întemeiat pentru ca un martor să nu se înfăţişeze nu poate fi hotărâtor, în sine, pentru lipsa caracterului echitabil al unui proces, deşi a rămas un factor foarte important care trebuie pus în balanţă în momentul evaluării caracterului echitabil în ansamblu şi unul care ar putea înclina balanţa în favoarea constatării unei încălcări a art. 6 § 1 şi § 3 lit. d). În plus, având în vedere că preocuparea sa principală era aceea de a stabili dacă procesul a fost echitabil în ansamblu, Curtea ar trebui să verifice nu doar existenţa unui număr suficient de măsuri de contrabalansare în cauzele în care declaraţia martorului absent a fost temeiul unic sau decisiv pentru condamnarea reclamantului, ci şi în cauzele în care aceasta a considerat că nu este clar dacă proba respectivă a fost unică sau decisivă, dar, cu toate acestea, a fost convinsă că avea o pondere mare şi admiterea sa ar fi dezavantajat apărarea. Amploarea măsurilor de contrabalansare necesare pentru ca un proces să fie considerat echitabil ar depinde de ponderea declaraţiei martorului absent. Cu cât este mai importantă declaraţia respectivă, cu atât mai mare este importanţa măsurilor de contrabalansare pentru ca procesul în ansamblu să fie considerat echitabil (a se vedea, de asemenea, Boyets, pct. 76 şi Valdhuter împotriva României, nr. 70.792/10, pct. 45, 27 iunie 2017).

Existenţa unor suficiente măsuri de contrabalansare, inclusiv măsuri care să permită să se efectueze o apreciere echitabilă şi adecvată a fiabilităţii declaraţiei martorului absent se fundamentează pe următoarele elemente care sunt relevante în acest context: a) dacă instanţa de fond a examinat cu precauţie declaraţia neverificată a unui martor absent; b) dacă instanţele naţionale au făcut o motivare detaliată; c) dacă există probe coroborate în susţinerea declaraţiilor neverificate ale martorului, d) dacă reclamantul sau apărătorul său a avut posibilitatea de a pune întrebări martorului în faza de urmărire penală; e) dacă apărarea a avut posibilitatea să pună propriile întrebări martorului în mod indirect în cursul procesului; f) dacă inculpatul a avut posibilitatea să prezinte propria versiune a evenimentelor şi să pună la îndoială credibilitatea martorului absent (cauza Schatschaschwili, pct. 125 - 131)."

În raport cu cele mai sus menţionate, instanţa de control judiciar consideră că motivele de absenţă ale martorelor mai sus menţionate în faţa instanţei de apel au fost puse în discuţia părţilor, fiind consemnate concluziile, atât ale reprezentantului Ministerului Public, cât şi ale apărătorilor inculpaţilor, aceştia din urmă fiind de acord cu aplicarea dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din C. proc. pen., imposibilitatea efectivă de audiere pentru martora O. fiind dată de împrejurarea că locuieşte în Germania, adresa sa fiind necunoscută, iar cealaltă martoră H. are o vârstă înaintată, aşa cum s-a constatat prin încheierea de şedinţă de la 20 februarie 2020 de la instanţa de apel.

Valorificarea declaraţiilor anterioare ale celor două martore a avut loc ca urmare a măsurilor efective de contrabalansare în vederea aprecierii echitabile şi adecvate a declaraţiilor celor două martore care au absentat de la instanţa de apel şi anume, că aceste declaraţii au fost coroborate cu declaraţiile martorei P., care a fost audiată, atât în cursul urmăririi penale, în primă instanţă şi în apel, cu declaraţia martorei AA. audiată în cursul urmăririi penale şi în primă instanţă, însă a cărei declaraţie nu a fost analizată de prima instanţă, cu Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, înregistrat la data de 1 aprilie 2008, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de C. împotriva Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan pe raza comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, cu registrul special al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti, instituit în baza Legii nr. 247/2005 din care rezultă că nu a fost depusă de către C. cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestui act normativ, caietele de şedinţă ale grefierului O. din perioada aprilie- iunie 2008, din care rezultă că Dosarul civil nr. x/284/2008 nu a fost menţionat ca fiind judecat în şedinţă publică, apărătorii inculpaţilor, cât şi procurorul au putut pune întrebări în declaraţiile date de martori în cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, aşa cum rezultă din declaraţiile mai sus exemplificate, fiind exercitat dreptul la apărare pentru toţi inculpaţii, iar apărarea a putut prezenta în concluzii propriile sale argumente.

Astfel, Înalta Curte consideră că forţa probantă a declaraţiilor martorelor H. şi O. este conferită prin echitabilitatea şi celorlalte mijloace de probă evidenţiate în mod efectiv, cu care se coroborează şi au format convingerea dincolo de orice îndoială în vinovăţia inculpatei C. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

În consecinţă, instanţa de apel a reţinut, ca situaţie de fapt, dovedită prin mijloacele de probă menţionate şi exemplificate sub aspectul conţinutului prezentat, că inculpata C. în calitate de reclamantă în Dosarul nr.

civil nr. 1389/284/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, a pus la dispoziţia judecătorului A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea cauzei - a datelor de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în mod nereal a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, ajutând-o pe inculpata A., în calitatea de judecător, să pronunţe Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, cu încălcarea cu ştiinţă a dispoziţiilor art. 109 alin. (2), art. 114 din vechiul C. proc. civ., art. 9 alin. (3), art. 51, art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1992 modificată prin Legea nr. 247/2005, prin care a admis cererea reclamantei, respectiv a inculpatei C., prejudiciind, astfel, interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi a obţinut - totodată - pentru sine un folos necuvenit, constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

În drept, fapta inculpatei C., în condiţiile bazei factuale reţinute de instanţa de apel, aşa cum s-a arătat mai sus, întruneşte condiţiile de tipicitate ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte consideră ca şi prima instanţă, că legea penală mai favorabilă în ceea ce o priveşte pe inculpata C. este legea nouă, respectiv C. pen. în vigoare şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 în vigoare, inculpata fiind trimisă în judecată pentru o singură infracţiune.

În evaluarea condiţiilor privind legea penală mai favorabilă este şi aceea a limitelor de pedeapsă, aşa încât potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., fapta se sancţionează cu închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni, în timp ce pedeapsa prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2462 din C. pen. anterior era de la 3 ani la 15 ani închisoare), rezultând din compararea celor două incriminări sub aspect sancţionator, că pedeapsa din C. pen. în vigoare şi dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 în vigoare este mai blândă şi reprezintă legea penală mai favorabilă.

Instanţa de apel nu poate avea în vedere apărările invocate de apărătorul inculpatei C. cu privire la declaraţia martorei H. ca fiind singura probă a acuzării, în raport, cu celelalte mijloace de probă la care a făcut mai sus în concret referire şi care susţin contribuţia inculpatei C., respectiv ajutorul dat inculpatei A. în vederea soluţionării favorabile a cererii reclamantei C., prin punerea datelor de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în mod nereal a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, în scopul obţinerii titlului de proprietate.

Totodată, nu se susţin nici aspectele privind probele civile care ar fi trebuit să fie administrate, atâta timp cât soluţionarea cauzei a fost făcută de către inculpata A. cu încălcarea dispoziţiilor menţionate expres din C. proc. civ. anterior, printre care şi art. 114 din C. proc. civ. anterior şi prevederile Legii nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005.

Astfel, în conţinutul art. 114 din C. proc. civ. anterior se prevedea că "La primirea cererii de chemare în judecată preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. (2) şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea. Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. Acordarea termenului, potrivit alin. (2), se face, în toate cazurile, cu menţiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii. Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), suspendarea judecăţii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339".

Or, inculpata A. a încălcat aceste prevederi, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată formulată de C. nu a fost însoţită de niciun înscris pe care se întemeia, respectiv o hotărâre a comisiei locale de fond funciar sau a comisiei judeţene de fond funciar prin care să se fi respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate şi de asemenea, de niciun act doveditor al dreptului pretins (calitatea de moştenitor al autorilor M. şi N., acte de proprietate pentru terenul solicitat).

Mai mult, inculpata C. a pus la dispoziţia inculpatei A., judecătorul care a soluţionat cauza, date de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în mod nereal a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie şi aceasta le-a avut în vedere la pronunţarea sentinţei civile şi cu încălcarea dispoziţiilor mai sus menţionate şi a altor prevederi, aspecte ce rezultă cu prisosinţă din declaraţiile martorilor mai sus menţionaţi, dosarului civil, caietele martorei O., grefier de şedinţă, ceea ce infirmă susţinerile apărătorului inculpatei.

Instanţa de control judiciar nu poate avea în vedere nici susţinerea apărătorului, că inculpata C. nu avea reprezentarea cu privire la atribuţiile de judecător ale inculpatei A. în desfăşurarea activităţii acesteia, ca urmare a faptului că ar fi o "femeie simplă de la ţară, 17 ani nu a făcut altceva decât a stat în curte", atâta timp cât aceasta a investit o instanţă, în vederea obţinerii unui titlu de proprietate, având obligaţia de a aduce la cunoştinţă toate elementele necesare solicitării sale, cu bună-credinţă şi actele ce trebuiau să însoţească cererea de chemare de judecată, nefiind necesară cunoaşterea unor atribuţii concrete ale judecătorului, ci doar îndeplinirea formală a condiţiilor de sesizare a instanţei de judecată prin cererea de chemare în judecată şi a actelor anexate cererii, precum şi a răspunde la solicitările judecătorului, ceea ce inculpata C. nu a făcut, mai mult a pus la dispoziţie date de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în mod nereal a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, ajutând-o pe inculpata A., în calitatea de judecător, să pronunţe Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, cu încălcarea dispoziţiilor legale, în scopul obţinerii titlului de proprietate.

Înalta Curte apreciază, în raport cu cele mai sus arătate, că toate criticile formulate de către apărătorul inculpatei C. nu sunt fondate.

Instanţa de apel consideră că modul în care a acţionat inculpata C. prin contribuţia efectivă se circumscrie condiţiei de tipicitate a unei infracţiuni, specifice complicităţii, la abuzul în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prin ajutorul dat inculpatei A., în condiţiile arătate, în pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, cu încălcarea legii.

Înalta Curte, ca instanţă de apel, în procesul de reapreciere a materialului probator administrat a avut în vedere toate mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faţa primei instanţe, cât şi în apel, care coroborate au dovedit pe deplin contribuţia şi vinovăţia inculpatei C. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei C., instanţa de control judiciar va avea în vedere dispoziţiile art. 74 din C. pen. în vigoare, în raport cu art. 5 alin. (1) din C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii comise şi periculozitatea inculpatei, în raport cu împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, în concret inculpata a săvârşit infracţiunea sub forma complicităţii la abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine şi anume, în calitate de reclamantă în Dosarul nr. civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 4,87 ha. în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, a pus la dispoziţia judecătorului A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea cauzei - a datelor de identificare ale martorei H., în vederea consemnării în mod nereal a unei declaraţii în numele acesteia, care să fie utilizată ca probă în susţinerea acţiunii promovate în justiţie, ajutând-o pe inculpata A., în calitatea de judecător, să pronunţe Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate, prin care a admis cererea reclamantei, respectiv a inculpatei C., prejudiciind, astfel, interesele legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti care a fost obligată la atribuirea suprafeţei menţionate şi a obţinut - totodată - pentru sine un folos necuvenit, constând în dreptul de proprietate asupra terenului, afectând actul de judecată prin contribuţia mai sus menţionată, afectând actul de judecată, consecinţele infracţiunii fiind grave.

Totodată, se vor avea în vedere şi natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are 62 de ani, nu a recunoscut comiterea infracţiunii, are studii medii, este căsătorită şi casnică.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră că stabilirea unui cuantum al pedepsei către minimul legal pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (fapta se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni), respectiv de 3 ani închisoare, reflectă în mod efectiv atât gravitatea faptei, în condiţiile arătate, cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, asigurând scopurile pedepsei.

Instanţa de apel apreciază că modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pe un termen de supraveghere de 5 ani, în condiţiile art. 91 din C. pen., conduce în mod efectiv la îndreptarea conduitei inculpatei faţă de comiterea de infracţiuni, prin caracterul preventiv, dar şi coercitiv faţă de situaţia personală a inculpatei, asigurând o reinserţie socială pozitivă a acesteia.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. se va impune condamnatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., se va impune condamnatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., se va impune condamnatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Tărtăşeşti sau în cadrul Dispensarelor umane din comuna Tărtăşeşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, existând acordul expres al acesteia, de a presta muncă în folosul comunităţii, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei C. de la prima instanţă de la 12 iulie 2019, aflată în vol. 3, la dosar curtea de apel.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., se va atrage atenţia condamnatei, asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Înalta Curte consideră că Înalta Curte, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., constată că prin rechizitoriul emis la 21 martie 2016 în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti a fost trimis în judecată, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, a semnat întâmpinarea formulată în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (având ca obiect "plângere fond funciar"), în care s-a consemnat că lasă soluţia la aprecierea instanţei, în funcţie de probele administrate, în condiţiile în care avea cunoştinţă că reclamanta C. nu formulase iniţial cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 - care să fi fost respinsă, ajutând în acest mod pe magistratul judecător A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea dosarului - să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care s-a consfinţit în mod nelegal dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi contribuind astfel la prejudicierea intereselor legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti, care a fost obligată să atribuie suprafaţa menţionată, precum şi la obţinerea pentru C. a unui folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

Prin ordonanţa din 27 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti în Dosarul nr. x/2012 s-au remediat neregularităţile arătate în mod detaliat şi s-a menţinut dispoziţia de trimitere în judecată şi pentru inculpatul B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, prin încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de legile fondului funciar (art. 9 alin. (3) - (5); şi art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi art. 5 şi art. 27 din H.G. nr. 890/2005), a semnat întâmpinarea formulată în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (având ca obiect "plângere fond funciar"), în care s-a consemnat că lasă soluţia la aprecierea instanţei, în funcţie de probele administrate, în condiţiile în care avea cunoştinţă că reclamanta C. nu formulase iniţial cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 - care să fi fost respinsă, ajutând în acest mod pe magistratul judecător A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea dosarului - să adopte Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, prin care s-a consfinţit în mod nelegal dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi contribuind astfel la prejudicierea intereselor legitime ale unităţii administrativ teritoriale Tărtăşeşti, care a fost obligată să atribuie suprafaţa menţionată, precum şi la obţinerea pentru C. a unui folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului.

Instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă în mod greşit a dispus achitarea inculpatului B. în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din aprilie 2008, că deşi inculpatul nu a contestat niciun moment faptul că a semnat şi a depus la Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari un înscris intitulat "Întâmpinare" prin care a învederat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei în funcţie de probele administrate, a recunoscut că a acţionat în mod neglijent în sensul că întâmpinarea respectivă nu poartă număr de înregistrare din partea emitentului, nu se regăseşte evidenţiată în registrele de corespondenţă ale Primăriei com. Tărtăşeşti şi că în ea apare o suprafaţă de 4,75 ha în locul celei solicitate prin cererea de chemare în judecată de 4,87 ha, că nu a făcut niciun fel de verificări cu privire la existenţa vreunei cereri formulate în baza Legii nr. 247/2005, că ar fi oferit o explicaţie credibilă, învederând în mod expres că toate aceste neglijenţe s-au datorat faptului că se afla în plină campanie electorală şi că "nu îi ardea de nimic, mai bine nu făcea răspunsul şi risca o amendă", că nu a avut pe cine să consulte, să intre în arhivă şi să efectueze verificări, fiind de profesie inginer mecanic.

De asemenea, instanţa de apel consideră că prima instanţă a formulat concluzii cu privire la inexistenţa unei înţelegeri între inculpatul B. şi inculpata A. cu privire la crearea unei premise pentru pronunţarea unei hotărâri în favoarea inculpatei C., însă fără să există o fundamentare a acesteia şi nici aspectele referitoare la luarea la cunoştinţă de către inculpat referitoare la dovada de primire şi procesul-verbal de predare privind comunicarea Sentinţei civile nr. x din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari la data de 19 mai 2008, adică cu mai puţin de două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor locale, ar constitui un motiv suficient de pertinent pentru modul dezorganizat în care acesta a înţeles să trateze problema referitoare la acest act jurisdicţional, concluzionându-se eronat că în cauză lipseşte orice dovadă concretă a existenţei directe sau indirecte pe care această persoană ar fi putut-o avea la momentul semnării şi depunerii întâmpinării respective, aceste neputând prevedea rezultatul faptei sale şi, astfel, fapta inculpatului nu ar fi prevăzută de legea penală.

Înalta Curte consideră că prima instanţă a ajuns la argumentele expuse mai sus, fără a face un control riguros asupra mijloacelor de probă administrate, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii, în primă instanţă, omiţând să coroboreze mai multe mijloace de probă care ar fi condus la o altă soluţie decât cea dispusă.

Totodată, justificarea de către prima instanţă a încălcărilor atribuţiilor legale pe care le avea potrivit dispoziţiilor Legilor fondului funciar printr-o împrejurare de fapt, campania electorală la acel moment, nu se circumscrie unei motivări de analiză şi sinteză a mijloacelor de probă existente la dosar, apelându-se la o situaţie exterioară, de fapt, care nu poate motiva în niciun fel încărcarea obligaţiilor legale.

Instanţa de apel, reevaluând materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, în primă instanţă, cât şi în apel, în raport cu motivul de apel formulat de parchet, consideră că au fost administrate probe care să conducă la convingerea dincolo de orice îndoială că inculpatul B. a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, în mod concret, Înalta Curte constată că titlul de proprietate emis în anul 1998 pentru autorii lui C., N., M., actele care au stat la baza emiterii acestuia, se coroborează cu Registrul special al Comisiei Locale de Fond Funciar Tărtăşeşti instituit în baza Legii nr. 247/2005 din care rezultă că nu a fost depusă de către C. cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestui act, procesul-verbal din 20 decembrie 2005 încheiat de Comisia Locală de Fond Funciar Tărtăşeşti, condusă de primarul B., din care rezultă că nu a fost înregistrate 279 cereri în baza Legii nr. 247/2005, din care au fost respinse 253, precum şi tabelul nominal cuprinzând aceste cazuri din care rezultă că o astfel de solicitate nu a fost formulată de C., cu adresa din 11 august 2008 emisă de

Primăria comunei Tărtăşeşti către Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa, cuprinzând rezultatul verificărilor în evidenţele primăriei în urma cărora s-a constatat că C. nu a formulat cereri de reconstituire în baza niciuneia din legile fondului funciar că în baza Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate la solicitarea autoarei N. pentru suprafaţa de 1,25 ha. ce se regăseşte în registrul agricol 1959 - 1960, validată de Comisia judeţeană pentru care s-a emis deja titlul de proprietate în anul 1998, cu registrele de corespondenţă ale Primăriei comunei Tărtăşeşti din care reiese că nu a fost înregistrat niciun înscris constând în comunicarea acţiunii citaţiei, a hotărârii civile emise de Judecătoria Răcari în Dosarul nr. x/2008, cu Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari, în care la fila x întâmpinarea semnată de primar, existând o viză de primire a acesteia la dosar, datată 30 aprilie 2008, cu declaraţia martorului OO., primar al comunei Tărtăşeşti cu privire la împrejurările în care a constatat emiterea titlului de proprietate pentru C. în mod abuziv pentru terenuri intravilane, fapt ce a determinat formularea acţiunii de anulare a acestuia, (filele x în vol. V dosar parchet; filele x în vol. 2; filele x în vol 3 dosar curtea de apel) cu declaraţiile martorei P. P. - secretar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa din care rezultă că nu a avut cunoştinţă de existenţa pe rolul Judecătoriei Răcari a dosarului civil nr. x/2008 până în anul 2012, cu declaraţiile inculpatei C. (filele x în vol. V dosar parchet, filele x în filele x în fila x în vol. 3 dosar curtea de apel), declaraţiile inculpatului B. .

Mijloacele de probă mai sus menţionate infirmă poziţiile de nerecunoaştere a infracţiunilor comise de către inculpaţii C., B. potrivit declaraţiilor date de aceştia în procesul penal.

Astfel, cu titlu exemplificativ în declaraţia dată în faţa primei instanţe de martorul OO. la 9 mai 2019 a arătat "Menţin în totalitate declaraţiile date în faţa instanţei. În anul 2012 când am preluat mandatul de primar al com. Tărtăşeşti am avut iniţiativa creării unei pieţe agro alimentare de desfacere a acestora dat fiind faptul că pe raza satului Bâldana care aparţine com. Tărtăşeşti există mulţi cetăţeni care-şi valorifică producţia de legume şi fructe la poartă pe marginea drumului. Când am verificat situaţia juridică a terenului la care ne orientasem întrucât ştiam că aparţine domeniului public al com.

Tărtăşeşti existând inclusiv o clădire pe acesta, şi care în trecut în urmă cu aproximativ 50 - 60 de ani funcţionase ca sediu chiar pentru Primăria localităţii, am constatat că între timp, acesta figura că aparţinea inculpatei C. Întrucât am avut anumite informaţii legate de anumite nereguli ale modului cum au fost obţinute aceste terenuri şi existând temerea că se doreşte vânzarea acestora, am decis să acţionăm în instanţă pentru anularea titlului de proprietate. Din câte cunosc acest titlu de proprietate a fost desfiinţat.

Cunosc că domnul E. parte civilă în cauză a obţinut o hot. definitivă cu privire la o parte din terenul în cauză şi a solicitat să fie pus în posesie pe amplasamentul ce i se cuvenea din actul judecătoresc. Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public Întrebare: Cine a pus-o în posesie pe C. pentru acest teren intravilan. Răspuns: Nu ştiu deoarece nu eram la primărie în acela moment. Întrebare: Cine a făcut verificări cu privire la situaţia acestui teren? Răspuns: Colegii din primărie, de la registrul agricol, de la secretariat.

Întrebare: În această perioadă aţi aflat că ar fi creat presiuni P. cu privire la emiterea acestui titlu de proprietate asupra lui L.? Răspuns: Nu am aflat despre astfel de lucruri. Întrebare: Menţineţi declaraţia dată la Curtea de Apel Ploieşti? Răspuns: Da. Întrebări av. inculpat D. Întrebare: Pe ce suprafaţă de teren urma să facă această piaţă? Răspuns: Este vorba de o suprafaţă de aproximativ 7-8 mii de metrii din care, o suprafaţă de 5000 m ce fusese scoasă din circuit şi pusă la dispoziţia UAT Tărtăşeşti pe vremea primarului D.

şi care anterior avusese categoria de folosinţă izlaz, 2000 m din terenul care a făcut ulterior obiectul litigiului precum şi un drum de vecinătatea celor două mai sus menţionate şi o suprafaţă de teren pe care domnul E. susţinea că-i aparţine. Întrebare: A solicitat Judecătoriei Răcari anularea titlului lui C. sau şi a altor titluri de proprietate? Răspuns: Şi a altor titluri nu numai al doamnei C. Întrebare: Până în anul 2016 când a terminat mandatul de primar UAT Tărtăşeşti şi-a recuperat terenurile ce fac obiectul procesului? Răspuns:

Nu mai ştiu cu exactitate dacă tot terenul care a aparţinut domeniului public al UAT şi care se regăsea în titlul de proprietate al lui C. a fost recuperat, dar o parte ştiu că a fost recuperat. Întrebare: Există o legătură de rudenie sau afinitate între dumnealui şi secretara P.? Răspuns: Nu suntem rude şi nici afini. Menţionez că l-am cununat pe fiul dumneaei cu aproximativ 3 sau 4 ani înainte de a dobândi calitatea de primar."

Martora P. în declaraţia dată la 27 februarie 2018 la prima instanţă a arătat că "Îmi menţin toate declaraţiile pe care le-am dat în cauză, întrucât corespund adevărului. Aşa cum am arătat anterior am fost secretara comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa în perioada 1996 - 2011, cu o întrerupere de doi ani în perioada 2009 - 2011 când am fost în litigiu civil cu primarul D. Întrebare instanţă: Ce îşi aminteşte în legătură cu titlul de proprietate emis pe numele inculpatei C.? Răspuns: Cred că în primăvara anului 2012 persoana care s-a ocupat de întocmirea documentaţiei, respectiv L. care îndeplinea funcţia de specialist cadastru s-a ocupat de întocmirea fişelor de punere în posesie, schiţe cadastrale, proiecte parcelare, respectiv toată documentaţia pentru emiterea titlului de proprietate.

Îmi aduc aminte că am semnat fişa de punere în posesie din punct de vedere juridic fiind trimisă în baza unei sentinţe civile rămasă definitivă. Îmi aduce aminte exact. Ştiu că în funcţia pe care o îndeplinea, L. era singura persoană care se prezenta la Oficiul Judeţean de Cadastru şi apoi la Comisia Judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar. Nu am niciun fel de cunoştinţe vis a vis de înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate cu excepţia hotărârii judecătoreşti la care m-am referit anterior în privinţa căreia am constatat că prin aceasta s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa respectivă.

Menţionez că în toate procesele soluţionate de instanţe, acestea ne solicită relaţii în legătură cu drepturile părţilor pornind de la cererea formulată de acestea, însă în cazul lui C. nu am solicitat în vreun fel de la Judecătoria Răcari, deşi la acel moment îndeplineam funcţia de secretar. Am cunoştinţă de faptul că niciodată C. nu a formulat cerere în temeiul Legii nr. 247/2005 şi că singura cerere adresată comisiei locale de fond funciar a fost cea a autorului său N. în anul 1991, cerere soluţionată favorabil, sens în care i-a fost emis titlul de proprietate.

Întrucât atât la momentul anterior cât şi în prezent primăria are contract de asistenţă juridică cu un cabinet de avocatură, eu nu m-am prezentat vreodată în instanţă pentru a reprezenta interesele primăriei şi prin urmare nu am cunoştinţă de ceea ce s-a întâmplat pe parcursul soluţionării cererii formulate de C. După ce s-a primit sentinţa Judecătoriei Răcari, ştiu că de la Instituţia Prefectului a sosit şi o adresă prin care ni se aducea la cunoştinţă de hotărârea judecătorească şi cererea numitei C. Nu îmi amintesc exact conţinutul acestei adrese, dar ca idee am primit de la Instituţia Prefectului o adresă în legătură cu drepturile acesteia.

Îmi aduc aminte, de asemenea, că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut doar pentru teren extravilan şi cred că şi titlul s-a emis pentru aceeaşi categorie de teren. Întrebare procuror: Care este suprafaţa de teren la care avea dreptul C. de la autorii săi N. şi M. Răspuns: Menţionez că III. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume personal în anul 1991 şi ştiu că avea dreptul la o suprafaţă de cca. 1 ha., teren în privinţa căruia dreptul i-a fost recunoscut şi i s-a emis titlul. Întrebare procuror:

Îşi menţine afirmaţia dată la urmărirea penală în sensul că ulterior primarul D. nu a mai susţinut recursul declarat constatând că de fapt acesta a urmărit obţinerea unor suprafeţe de la C. prin persoane interpuse cum ar fi fostul şofer al primăriei GG.? Răspuns: Da, menţin această afirmaţie pe care am făcut-o în contextul în care în anul 2012, în vremea primarului de la acea dată OO., doamna L. ne-a adus la cunoştinţă suprafeţele reconstituite şi care nu corespundeau categoriilor de folosinţă din extravilan, fiind parţial intravilan, recunoscând în fapt că din punct de vedere tehnic parcele reconstituite lui C. se aflau în extravilan, dar o parte se aflau în intravilanul localităţii.

Întrebare procuror: Are cunoştinţă cine i-a cerut lui L. să treacă în titlul de proprietate parcelele de teren reconstituite ca fiind în extravilan atâta timp cât se aflau în intravilanul localităţii? Răspuns: În faţa mea şi a primarului OO., L. a recunoscut că suprafeţele erau tehnic în extravilan şi în fapt în intravilan. Întrebare procuror: Cine i-a cerut lui L. să procedeze astfel? Răspuns: Ştiu că rezultă din declaraţia pe care a dat-o că fostul primar D. i-a cerut să procedeze astfel, iar declaraţia se află la dosar.

Întrebare procuror: Dacă la nivelul anului 2012 exista la nivelul comunei Tărtăşeşti în domeniul privat al UAT Tărtăşeşti suficientă rezervă de teren în extravilan şi pentru punerea în posesie a lui C. Răspuns: Da. Şi în prezent există rezervă de teren extravilan. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie cine asigura reprezentarea în instanţă în cauzele de fond funciar ale UAT Tărtăşeşti la nivelul anului 2008? Răspuns: Nu avem nicio implicare în semnarea contractelor de asistenţă juridică şi nu pot da un răspuns sigur, dar aceste informaţii pot fi solicitate UAT Tărtăşeşti.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Ce se întâmpla cu citaţiile înaintate de instanţă UAT Tărtăşeşti? Răspuns: Şi atunci şi acum eu primesc citaţiile de la instanţe ca de altfel toată corespondenţa, după care le pun în mapa primarului care le repartizează spre rezolvare. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă în august 2008 a purtat vreo discuţie cu primarul D. în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeţei de 4,87 ha extravilan pe numele lui C.? Răspuns: Nu îmi amintesc exact să fi avut vreo discuţie, aspectele le-am arătat anterior.

Ştiu că după ce a sosit sentinţa şi adresa de la Instituţia Prefectului, primarul D. s-a interesat la judecătorie trimiţând adresă oficială în acest sens în legătură cu persoana căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, dar nu ştiu ce răspuns a primit. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: I-a reproşat primarul D. că reconstituirea dreptului de proprietate a fost posibilă ca urmare a faptului că aceasta avea legătură cu secretara Primăriei oraşului Răcari, numita W., sora lui C.? Răspuns: Eu nu am avut niciodată vreo discuţie nici cu C. nici cu W.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă o cunoaşte pe W.? Răspuns: Ne cunoaştem întrucât ambele suntem secretare de primării. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Care era procedura de înregistrare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 mai exact cine primea cererile şi unde erau înregistrate? Răspuns: Toate cererile formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 erau înregistrate într-un registru special. Eu primeam aceste cereri şi procedura era următoarea: fiecare cerere se analiza de către comisia locală, propunerile erau înaintate comisiei judeţene spre validare, iar în privinţa cererilor respinse se emiteau adrese de înştiinţare pentru a putea formula contestaţii, contestaţiile se primeau, se înregistrau şi se înaintau comisiei judeţene.

Comisia Judeţeană pronunţa hotărâre de admitere sau respingere, după care persoana nemulţumită se adresa cu plângere la instanţă. Întrebare instanţă: Dacă îşi aminteşte ca în temeiul

Legii nr. 247/2005 C. să fi depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de la autorii săi Sxx? Răspuns: Ştiu sigur că aceasta nu a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005 fiindcă nu apărea înregistrat în registrul special. Întrebările avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie ca Primarul D. să fi atacat în instanţă sentinţa respectivă? Răspuns: Acum nu îmi amintesc exact întrucât au trecut zece ani de atunci şi ar trebui să verific arhiva. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cunoaşte care este motivul pentru care C. nu a fost pusă în posesie timp de patru ani din 2008 până în 2012? Răspuns: Nu cunosc motivele, singura documentaţie pe care am primit-o este cea din 2012. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cine şi când a solicitat punerea în posesie? Răspuns: Nu pot să răspund la această întrebare pentru că de această problemă se ocupa L. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Ştie când s-a semnat fişa de punere în posesie? Răspuns: Am semnat numai din punct de vedere juridic şi pentru suprafaţa totală de 4,87 ha. Întrebare avocat inculpat D. şi A.:

Să explice în ce a constat verificarea juridică. Răspuns: Practic am verificat hotărârea civilă din care rezultă că s-a reconstituit suprafaţa de 4,87 ha. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Când a semnat fişa de punere în posesie şi-a dat seama că unele suprafeţe erau în intravilan? Răspuns: Ca secretar al primăriei nu deţin informaţiile tehnice necesare motiv pentru care nu mi-am dat seama. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Este adevărat că a purtat o discuţie cu fostul primar D. şi cu L. vis a vis de suprafeţele înscrise în fişa tehnică în vederea emiterii titlului de proprietate? Răspuns:

Nu. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Are cunoştinţă când a fost întocmită fişa tehnică care în realitate nu poartă nicio dată? Răspuns: Persoana care le-a întocmit, respectiv L. este cea care poate da răspunsul. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Are cunoştinţă de momentul în care fostul primar D. şi-a reluat activitatea după punerea în libertate? Răspuns: Nu ştiu data concretă, ştiu doar că imediat după punerea sa în libertate s-a prezentat la sediul primăriei. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă i-a însoţit pe primarul D.

şi pe L. la sediul OCPI Dâmboviţa pentru verificarea fişei de punere în posesie? Răspuns: Nu, pentru că nu aveam sarcini în acest sens. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie ca un funcţionar de la OCPI a verificat fişa tehnică de punere în posesie. Răspuns: Nu am cunoştinţă de acest lucru. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dar la comisia judeţeană i-a însoţit pe cei doi în vederea eliberării titlului de proprietate? Răspuns: Documentaţia s-a predat mai întâi de către L. comisiei de lucru verificare şi apoi, în funcţie de programare, secretarul primăriei şi primarul se prezintă la comisia judeţeană pentru validare sau invalidarea propunerii.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă are cunoştinţă de formularea unor acţiuni privind anularea sau constatarea nulităţii unor titluri de proprietate? Răspuns: Ştiu că domnul primar OO. a atacat în instanţă titlul de proprietate deţinut de C. care a fost anulat parţial în privinţa suprafeţei deţinute de UAT Tărtăşeşti respectiv de E. Îmi aduc aminte că pe terenurile respective erau construcţii vechi, iar drepturile de proprietate se suprapuneau pe respectivele suprafeţe. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cum explică faptul că în declaraţia dată la urmărirea penală a afirmat că fostul primar D. nu a mai susţinut recursul urmărind obţinerea unor suprafeţe de teren de la C. prin persoane interpuse cu referire la GG.? Răspuns:

Afirmaţia mea a avut la bază constatarea din 2012 împreună cu primarul OO. Nu am cunoştinţă ce discuţii au avut lor între fostul primar şi L. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: De unde ştie că fostul primar D. a determinat-o pe L. să înscrie în fişa tehnică de punere în posesie două suprafeţe în intravilan? Răspuns: L. a declarat singură la acea dată că primarul D. i-a cerut acest lucru.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: În ce bază martora a luat declaraţie numitei L.? Răspuns: Am luat declaraţie numitei L. la momentul la care am constatat minciuna şi falsul din fişa de punere în posesie şi din titlul de proprietate şi alta era realitatea în teren. Am luat acea declaraţie în momentul în care am constatat că din punct de vedere juridic situaţia era cu totul alta decât cele din documentele încheiate. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: De unde ştiu că fostul primar D. i-a cerut lui L. să modifice procesul-verbal de şedinţă şi nota de prezentare în sensul adăugirii propunerilor de validare privind cazurile C.

şi V.? Răspuns: Pentru că primarul dispune întotdeauna şi altcineva nu avea cine să îi solicite acest lucru. Menţionez că această completare s-a făcut după ce s-a întors D. în sediul primăriei, întrucât s-a dorit să se intre cu ambele propuneri. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cunoaşte la ce dată a fost întocmit acest proces-verbal? Răspuns: Nu ştiu exact, nu îmi amintesc data. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cine are evidenţa suprafeţelor de teren din rezerva primăriei? Răspuns: Aşa cum am arătat rezerva a existat şi la acel moment şi în prezent, astăzi potrivit evidenţei specialiştilor sunt de cca. 61 ha.

Eu nu cunosc informaţii în legătură cu acest aspect. Întrebare avocat inculpata B.: Care a fost momentul la care martora a luat la cunoştinţă de existenţa dosarului în care s-a pronunţat hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele C.? Răspuns: Am luat cunoştinţă la momentul la care am primit hotărârea, dată la care în funcţie era primarul D. Întrebare avocat inculpat B.: La nivelul primăriei există un registru în care se înregistrează toate documentele care intră în primărie? Răspuns: Există registrul de intrare ieşire de corespondenţă.

Întrebare avocat inculpat B.: Cine face înregistrările în acest registru şi cine ţine registrul respectiv? Răspuns: Eu fac toate înregistrările şi tot eu ţin şi registrul. Întrebare avocat inculpat B.: Când a constatat că în privinţa numitei C. instanţa nu a solicitat înscrisuri? Răspuns: În momentul în care am primit hotărârea judecătorească privind reconstituirea suprafeţei respective. Întrebare avocat inculpat B.: La toate hotărârile pe care le primeşte le citeşte conţinutul şi le verifică în legătură cu modul de soluţionare de către instanţe? Răspuns:

Nu pe toate, pentru că majoritatea sunt pentru corecturi de suprafeţe nu şi pentru reconstituiri a dreptului de proprietate. Întrebare avocat inculpat B.: De ce a considerat necesar să verifice hotărârea lui C.? Răspuns: Mi-a fost atrasă atenţia din cauza faptului că nu avea niciun doar de reconstituire a dreptului de proprietate, de aceea s-au solicitat şi relaţii de la Judecătoria Răcari să vedem cine este C. Întrebare avocat inculpat B.: Îşi aminteşte să fi primit o citaţie în care parte era C.? Răspuns: Acum nu, decât dacă aş putea verifica evidenţele.

Întrebare avocat inculpat C.: Îşi aminteşte dacă C. a formulat o cerere să depună hotărârea judecătorească în vederea punerii în posesie? Răspuns: Nu îmi amintesc. Întrebare avocat inculpat C.: În vederea punerii în posesie a lui C. i-a făcut o notificare în acest sens? Răspuns: Eu nu aveam atribuţii în acest sens, fiecare îndeplinea sarcinile ce îi reveneau. Întrebare avocat inculpat C.: A notificat-o pe C. să se prezinte pentru ridicarea titlului de proprietate cu privire la suprafaţa de 4,87 ha? Răspuns: Nu ştiu cum s-a întâmplat în cazul lui C., de obicei titlurile de proprietate se înmânează de către primar proprietarilor.

Întrebare avocat inculpat C.: Are cunoştinţă dacă numitul GG. a făcut anumite acte în numele lui C.? Răspuns: Nu pot să răspund concret decât în urma verificărilor. S-or fi solicitat. Întrebare avocat inculpat C.: Fişa tehnică de punere în posesie pe care a semnat-o şi pe care a primit-o de la L. avea documentaţia ataşată cu privire la fiecare suprafaţă de teren? Răspuns: Această fişă mi-a fost adusă de primarul D. Nu ştiu dacă avea ataşate documente pentru că eu nu pot să verific aşa ceva fiind date tehnice. Întrebare avocat inculpat C.:

Ce a verificat martora din punct de vedere juridic când a semnat fişa de punere în posesie? Răspuns: Actul care a stat la baza acesteia, respectiv hotărârea judecătorească. Întrebare avocat inculpat C.: A verificat concordanţa dintre datele înscrise în fişa tehnică şi cele din sentinţa civilă de reconstituire a dreptului de proprietate în cadrul verificărilor juridice efectuate? Răspuns: Am verificat şi din punct de vedere formal toate erau trecute ca fiind situate în extravilan. Întrebare avocat inculpat D.: Dacă îşi recunoaşte semnătura la rubrica secretar aplicată pe completarea la procesul-verbal nr. x din 27 martie 2012, depus în şedinţa de astăzi şi prezentat martorei? Răspuns:

Da, semnătura îmi aparţine dar împreună cu primarul D., completare care s-a făcut după liberarea sa din închisoare şi în momentul în care s-a prezentat la primărie. Mi-a fost prezentată şi o altă completare la procesul-verbal nr. x din 27 martie 2012 în legătură cu care declara că semnătura de la rubrica secretar îmi aparţin, iar la rubrica primar a semnat fostul viceprimar II. Nu pot să ofer alte informaţii pentru că documentele erau întocmite de ..."

Aceeaşi martoră P. în declaraţia dată la 9 aprilie 2019 tot în faţa primei instanţe a arătat "Menţin în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată. Mă aflu în funcţia de secretar al primăriei Tărtăşeşti de aproximativ 23 de ani în mod continuu şi neîntrerupt cu excepţia perioadei octombrie 2009 - august 2011 aproximativ 2 ani în care am fost suspendată ca urmare a plângerii formulate de către fostul primar al com. Tărtăşeşti inc. D. împotriva mea ca urmare a unor aspecte legate vizând raporturi de serviciu (legate de evaluarea pe care Consiliul Local trebuia să o aprobe prin hotărâre şi o efectuase dar şi alte aspecte).

Îmi amintesc că la vremea respectivă în mandatul primarului OO., ulterior celui al domnului D., am depistat împreună cu acest primar faptul că anumite suprafeţe de teren care aparţineau de domeniul intravilan al localităţii Tărtăşeşti figurau scriptic în titlul de proprietate al inc. C. ca fiind în extravilan. În acest context, primarul OO. a formulat acţiune judecătoreasă în vederea anulării acestui titlu de proprietate. Ca urmare a soluţionării favorabile în mod definitiv a acestei acţiuni Comisia Judeţeană a anulat primul titlu de proprietate în mod parţial şi a emis un nou titlu de proprietate de acest gen.

Îmi amintesc că ulterior după rezolvarea acestui litigiu persoanele vătămate E. şi cred G. şi-au deschis rol pe suprafeţele care au fost invalidate de către Comisia Judeţeană. Din câte îmi amintesc persoana vătămată E. s-a judecat separat în ceea ce priveşte pretenţiile sale funciare şi a câştigat acest proces, astfel că în cele din urmă a reuşit să îşi recupereze terenul ce se afla în continuarea celui al UAT Tărtăşeşti. Arăt că pe inculpata A. nu am cunoscut-o personal cu excepţia unei acţiuni de votare când a fost preşedinte al Biroului de votare prin 2001 - 2004.

Pe inc . . . . . . . . . .o cunosc deoarece este cetăţean al loc. Tărtăşeşti la fel ca şi mine, atât că locuim în sate diferite. Am avut relaţii normale de comunicare cu dumneaei strict legate de atribuţiile de serviciu. Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public: Întrebare: Dacă în conformitate cu practica şi cu legea în temeiul căreia îşi desfăşoară activitatea primiţi solicitări de la instanţe în litigiile având ca obiect fond funciar pentru a le înainta acte necesare soluţionării acestor litigii? Răspuns:

Da se cer: dosarul de constituire, cererile formulate, documentele anexate de către instanţă respectiv circuitul, dacă s-a făcut contestaţie înaintate Comisiei Judeţene, răspunsul Comisiei Judeţene de aprobare sau respingere a contestaţiei. În funcţie de răspunsul Comisiei Judeţene, persoana mergea în instanţă. Întrebare: În cazul lui C. s-au cerut acest gen de relaţii de constituire a dreptului de proprietate? Răspuns: Nu au fost solicitate date şi din câte îmi aduc aminte nu am transmis documente. Întrebare:Acestei persoane îi fuseseră reconstituite drepturile de proprietate de la autorii săi? Răspuns:

Da, au fost solicitate de mai multe ori aceste relaţii de la autorii săi. Întrebare: Această reconstituire viza de 1 ha sau 4,87 ha? Răspuns: Nu îmi amintesc dar suprafeţele erau mici întrucât pe raza satului Bâldana existau suprafeţe mai mari de reconstituit. Cu câteva excepţii au avut 4,5 sau 6 ha. Întrebare: Actul de proprietate privind pentru C. pentru suprafaţa de 4,87 ha a fost transmis primăriei? Răspuns: Nu-mi amintesc aceste aspecte, la acest moment. Întrebare: S-au solicitat de către instanţă copii ale aceleiaşi sentinţe judecătoreşti? Răspuns:

Nu-mi mai amintesc, cred că s-au solicitat. Menţionez că aceste aspecte le-am precizat în declaraţiile anterioare. Răspuns: La revenirea primarului D. au fost şedinţe cu privire la punerea în posesie pentru anumite suprafeţe de teren? Întrebare: Nu-mi mai aduc aminte. Întrebări av. inc. C. Întrebare:În funcţia de secretar al Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18 şi celorlalte legi succesive avea atribuţia să verifice şi să semneze pentru legalitate toate actele emise de comisia locală sau orice funcţionar din Primărie cu atribuţii în această comisie? Răspuns:

Nu puteam să verific decât din punct de vedere juridic ceea ce se menţiona în hotărâre dar din punct de vedere tehnic persoana care întocmea fişa de punere în posesie era cea care deţinea baza de date şi verifica propriu zis OCPI Dâmboviţa care era verificată din punct de vedere tehnic putând fi admisă sau respinsă. Pe fiecare fişă de punere în posesie era viza OCPI Dâmboviţa. Întrebare: Dacă Comisia Locală a chemat-o pe C. să o pună în posesie cu suprafaţa de teren dispusă în hot. jud. şi să semneze procesul-verbal de punere în posesie? Răspuns:

Nu mai ştiu dar cel puţin la mine nu a ajuns acest fel de adrese. Am semnat doar fişa de punere în posesie alături de alte persoane din punct de vedere juridic în baza hot. judecătoreşti. Întrebare: Cine ridica în general titlurile de proprietate de la OCPI şi în special cel al lui C. Cine avea această competenţă? Răspuns: Domnul primar şi doamna Elena sau persoanele care erau îndreptăţite să primească aceste titluri? Întrebare: Cum se eliberau din Primărie aceste titluri către persoanele din aceste titluri? Răspuns: Aceste titluri de proprietate erau predate pe bază de semnătură de la primărie, în prealabil după ce erau ridicate de la OCPI de primar.

În particular în ceea ce priveşte titlul de proprietate al lui C. nu cunosc cine l-a ridicat şi cine a semnat iar instituţia care poate furniza acest răspuns este OCPI Dâmboviţa. Întrebare: Dacă C. s-a prezentat la primărie pentru a-i fi înmânat titlul? Răspuns: Nu cunosc acest aspect. Întrebări av. inc. D. şi A. Întrebare: Exista la nivelul com. Tărtăşeşti un registru în care se consemnau cererile de acordare a dreptului de proprietate şi cine deţinea acest registru? Răspuns: Da, există un registru special cu ultimele menţiuni sunt aferente Legii nr. 247/2005 şi era deţinut de secretar.

Acest lucru se află la dosarul cauzei. Îmi amintesc că în acest registru undeva la lunile octombrie noiembrie 2005 sunt înregistrate contestaţiile formulate de către petenţi împotriva hot. Comisiei Locale Tărtăşeşti. Întrebare: Cererile de reconstituire le primea dumneaei şi în ce mapă le ţinea în ceea ce priveşte cererile formulate de C.? Răspuns: Sunt arhivate în arhiva instituţiei în funcţie de solicitări. Până în anul 2005 cererile le primeam eu. Formam ulterior un dosar după care acestea se ţineau în birou dar nu-mi mai aduc aminte în ce loc concret le ţineam efectiv aceste dosare şi nici în custodia cui se aflau aceste cereri.

Este timpul prea lung, 14 de pentru a-mi aduce aminte cu exactitate aceste aspecte. Întrebare: Ce funcţie deţinea în Comisia Locală de Fond Funciar al com. Tărtăşeşti? Răspuns: Deţineam funcţia de secretar al acestei comisii de fond funciar. Întrebare: Îşi aduce aminte dacă C. a formulat o cerere de reconstituire de fond funciar iar cererea sa a fost introdusă într-o mapă roşie? Răspuns: Nu răspund la această întrebare. În mod normal, dacă ar fi depus o astfel de cerere, s-ar fi regăsit înregistrată sau îndosariată în mod corespunzător.

Nu cunosc răspunsul la întrebarea pe care mi-a adresat-o domnul avocat. Întrebare: Cine a întocmit fişa de punere în posesie şi normele de prezentare care trebuiau adresate Comisiei Judeţene Dâmboviţa în vederea eliberării titlului de proprietate. Răspuns: Cea care întocmea toată documentaţia despre care face vorbire domnul avocat era L. Întrebare: Această fişă de punere în posesie a fost întocmită de L. a fost întocmită anterior sau ulterior venirii inc. D.? Răspuns: Nu-mi aduc aminte la acest moment cursul evenimentelor.

Întrebare: Cunoaşte ce documente a avut în vedere L. la întocmit fişa de punere în posesie pentru C.? Răspuns: Cunosc faptul că în ceea ce mă priveşte la fişa de punere în posesie a fost hot. judecătorească iar din punct de vedere tehnic, activitatea îi aparţinea lui L. care era un profesionist din acest punct de vedere. Întrebare: La nivelul Comisiei Locale Tărtăşeşti cine ţinea evidenţa terenurilor aflate în rezerva comisiei în vederea punerii în posesie a persoanelor. Răspuns: Singura care avea cunoştinţă de rezerve era L. care din punct de vedere tehnic era persoana autorizată.

Întrebare: Dacă în cursul procesului L. a formulat un denunţ în care a prezentat evenimentele care s-au petrecut? Răspuns: Nu pot răspunde la această întrebare, menţin declaraţiile date în cursul procesului penal. Întrebare: În perioada octombrie 1009 - noiembrie 2009 din ce cauză a fost detaşată la Primăria com. Iedera? Răspuns: Nu pot răspunde la această întrebare, toate aspectele se regăsesc în hotărârile judecătoreşti şi doresc să fie cât mai exact. Întrebare: Împotriva domniei sale s-a formulat plângere penală pentru săv. infr. abuz în serviciu pentru că a primit un salariu mai mare în raport de studiile pe care le avea în urma controlului Curţii de Conturi? Răspuns:

Nu pot să răspund nici la această întrebare dar cunosc că mi-au fost reţinute sume de bani care au fost returnaţi conform deciziei Curţii de Conturi. Întrebarea instanţei: Aţi fost chemată la parchet pentru a da declaraţii? Răspuns: Nu ştiu, întrucât domnul D. mi-a făcut mai multe sesizări şi am fost chemată de mai multe ori la parchet. Întrebare: Urmare a evaluării performanţelor profesionale ce note a primit în anul 2010? Răspuns: Nu cunosc notele respective întrucât această situaţie s-a întâmplat după plecarea mea din instituţie."

Martora P. în declaraţia dată la 23 ianuarie 2020 în faţa instanţei de apel a arătat "Îmi menţin declaraţiile date în datele de 13 ianuarie 2015 şi 11 iunie 2013 la parchet, ultima fiind o declaraţie olografă, precum şi declaraţia dată în calitate de martor la Curtea de Apel Ploieşti în data de 27 februarie 2018, aceste declaraţii le-am dat de bunăvoie şi ele corespund adevărului. Am fost angajată în calitate de secretară a comunei Tărtăşeşti, jud. Dâmboviţa în perioada 1996 până în prezent, anterior din 1986 - 1996 am ocupat funcţia de tehnician agricol.

Am dat declaraţii amănunţite cu privire la aceste aspecte la momentul audierii mele, nu mai am nimic de adăugat şi aştept să răspund la întrebările care îmi vor fi puse. Întrebări formulate de apărătorul ales al intimatei inculpate A. şi D.: Dacă martora îşi aduce aminte când a fost emisă fişa de punere în posesie pentru C., înainte sau după revenirea primarului D. în funcţia de primare, respectiv înainte sau după arestarea lui? Răspuns: Nu îmi aduc aminte la acest moment cu exactitate momentul precizat de domnul avocat, dar este menţionat în declaraţiile mele anterioare pe care mi le menţin.

Întrebare: Cine a întocmit fişa de punere în posesie pentru C.? Răspuns: Fişa de punere în posesie a fost întocmită de Compartimentul Cadastru din cadrul primăriei, respectiv de doamna L. Întrebare: Dacă planurile cadastrale pentru C., erau deţinute de martoră sau de L.? Răspuns: Toate proiectele parcelare care stăteau la baza întocmirii fişei erau gestionate exclusiv de dna L. şi verificate de OCPI Dâmboviţa, inclusiv fişa de punere în posesie. Întrebare: Angajaţii OCPI au constatat greşit cu ocazia verificării fişei de punere în posesie şi a notei de prezentare, cu privire la amplasament? Răspuns:

Nu cunosc acest aspect. Întrebări formulate de apărătorul ales al intimatei inculpate C.: Întrebare: Dacă fişa de punere în posesie pe numele lui C. a fost semnată şi de către martoră în calitatea ei de secretar al Primăriei şi al Comisiei Locale de Fond Funciar? Răspuns: Da, toate fişele sunt semnate conform legii, inclusiv de secretarul primăriei. Această semnătură are o conotaţie strict juridică. Întrebare: Dacă la întocmirea fişei de punere în posesie a fost chemată şi C.? Răspuns: Nu cunosc acest aspect. Întrebare:

Dacă după preluarea titlului de proprietate de la OCPI Dâmboviţa a fost chemată C. la primărie să i se înmâneze titlul de proprietate? Răspuns: Nu cunosc. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Întrebare: Dacă ştia de dosarul pe care numita C. îl avea pe rolul Judecătoriei Răcari? Răspuns: Cred că în legătură cu dosarul numitei C. am aflat în anul 2008, cu ocazia unei adrese primite de la Instituţia Prefectului Jud. Dâmboviţa, adresă prin care s-a transmis cererea numitei C. şi hotărârea judecătorească.

Întrebare: Dacă în celelalte dosare de acelaşi tip primăria era solicitată în timpul procedurilor la instanţa de judecată să trimită relaţii legate de situaţia dosarelor respective? Răspuns: Da, la fiecare dosar mi se solicita în primul rând cererea şi documentele care stăteau la baza acestor cereri sau copii după Registrele Agricole ale primăriei. Întrebare: Dacă cu primarul a discutat în legătură cu soluţia adoptată în dosarul numitei C.? Răspuns: Cred că tot la nivelul anului 2008, după primirea adresei de la Prefectură, am avut o discuţie cu dl. primar D.

în legătură cu acest dosar, aspecte pe care le-am detaliat pe larg în declaraţiile mele date în cursul anilor 2015 şi 2013, reluate în anul 2018 şi nu aş mai dori să revin pentru că trecând foarte mult timp, este posibil să îmi scape anumite amănunte legate de această discuţie. Întrebare: Dacă vă amintiţi că terenul obţinut prin sentinţă, de C., era intravilan sau extravilan? Răspuns: Nu îmi aduc aminte cum erau trecut în sentinţă, ştiu că era menţionată doar suprafaţa. Întrebare: Cât priveşte titlul emis pe baza sentinţei, punerea în posesie a fost în intravilan sau în extravilan? Răspuns:

Fişa de punere în posesie s-a făcut pentru o suprafaţă de teren în extravilan. Întrebare: Dacă au existat discuţii, evident în cadrul primăriei, purtate de martori, sau de martori cu inculpat în legătură cu diferenţa de încadrare de terenuri în cele două categorii, în legătură cu terenul numitei C.? Răspuns: Toate detaliile sunt date de mine, aşa cum am menţionat, în acele declaraţii anterioare, rămân la fel cum am declarat atunci."

În declaraţia dată în faţa primei instanţe la 6 septembrie 2017 inculpatul B. a menţionat că "Mi s-a citit actul de sesizare, am înţeles acuzaţiile ce mi se aduc în legătură cu care am de făcut următoarele precizări: Îmi amintesc că Primăria com. Tărtăşeşti în cadrul căreia la momentul respectiv deţineam funcţia de primar a primit din partea Judecătoriei Răcari o adresă de solicitare a punctului de vedere în legătură cu acţiunea formulată de petenta C. Menţionez că la acel moment eram în plină campanie electorală, nu aveam pe cine să consult şi deci să intru la arhivă să verific dacă aceasta a făcut cerere pe Legea nr. 247/2005 şi în această situaţie pentru a nu mă alege cu vreo amendă de la judecătorie am formulat acea adresă denumită întâmpinare în care am precizat că la la latitudinea instanţei să stabilească în funcţie de probele depuse la dosar de petentă.

Menţionez că chiar în timpul acelei campanii electorale a apărut sentinţa civilă prin care eram obligat să pun în posesie pe C. cu suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan. Este real că petenta C. a venit la mine cu acea sentinţă însă eu i-am spus că trebuie să măsor terenul şi să o pun în posesie dar după alegeri căci nu mai era timp, Eu am pierdut alegerile din 2008, avocatul primăriei de la acea dată a făcut recurs la această sentinţă însă noul primar D. nu s-a prezentat la tribunal, împrejurări în care hotărârea a rămas definitivă.

Menţionez că la vremea respectivă primăria avea angajat avocat. Ştiu că avocatul s-a prezentat la judecarea recursului. Nu mă consider vinovat în legătură cu acuzaţiile aduse. Întrebare reprezentantul Ministerului Public - Să explice inculpatul de ce nu a formulat un răspuns Judecătoriei Răcari în sensul că se află în campanie electorală şi nu poate furniza informaţii? Răspuns - Fiind în campanie electorală pur şi simplu nu îmi ardea să merg în arhivă şi să caut dacă petenta a făcut cerere sau nu pe Legea nr. 247/2005.

Întrebare instanţă - O cunoaşte personal pe C., mai exact o cunoştea şi la data respectivă? Răspuns - Da fiind consăteancă de a mea. În mod normal toate cererile sunt înregistrate de secretarul primăriei însă la acea dată lipsea motiv pentru care eu am înregistrat cererea şi am formulat răspunsul solicitat. Întrebare instanţă - Dacă avea cunoştinţă de procedura de emitere a titlurilor de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 aşa cum a fost modificată. Răspuns - Da. Nu am mai fost confruntat până la acel moment cu o solicitare de informaţii în cazul unei astfel de acţiuni în instanţă însă ştiam procedura.

Am cunoştinţă că erau îndreptăţiţi să li se reconstituie dreptul de proprietate cei care figurau în registrele cu suprafeţe de teren în perioada 1953 - 1959. Întrebare instanţă - Dacă avea informaţii în legătură cu dreptul de proprietate al petentei C.? Răspuns - Nu aveam nicio informaţie. Întrebare instanţă - Ce ar fi făcut dacă nu se afla în campanie electorală? Răspuns- Aş fi verificat arhiva, mai exact dacă bunicii numitei C. figurau cu suprafeţe de teren pe raza comunei înainte de colectivitate în raport de care aş fi formulat un răspuns la instanţă şi apoi m-aş fi prezentat la judecarea recursului.

Întrebare reprezentantul Minister Public - Îşi menţine declaraţia de suspect din 19 februarie 2016? Răspuns - Menţin declaraţia dată în calitate de suspect, aşa cum a fost citită astăzi în şedinţă cu menţiunea că aceasta era procedura în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Întrebare reprezentantul Minister Public - De ce în cazul de faţă întâmpinarea a fost redactată şi semnată numai de acesta cu toate că în celelalte cazuri sarcina revenea avocatului ales plătit de unitatea administrativ teritorială? Răspuns - Aşa cum am spus eram în campanie electorală şi nu am putut să mă ocup de acest lucru.

Întrebare reprezentant Minister Public - Dar avocatul era tot în campanie electorală? Răspuns - Nu ştiu dacă era în campanie dar în acea perioadă nu îmi ardea de nimic, mai bine nu făceam răspunsul şi riscam o amendă. Întrebare reprezentantul Ministerului Public - Ce pregătire are inculpatul? Răspuns - inginer mecanic. Întrebare reprezentantul Ministerului Public - De ce nu a apelat la un avocat, la cunoştinţele unui specialist? Răspuns -

Am fost inginer mecanic până în 1984, după aceea am fost primar 24 de ani. Întrebare reprezentantul Ministerului Public - Cunoscând pe numita C. nu ştia că autorii acesteia au avut în proprietate doar suprafaţa de 1,25 ha? Răspuns - Nu aveam de unde să ştiu pentru fiecare cetăţean al comunei. Întrebare instanţă - Dacă s-a prezentat la primărie anterior emiterii întâmpinării numita C.? Răspuns - Nu. Întrebare avocat inculpat B. - În atribuţiile cărei funcţii intră păstrarea, evidenţa registrelor terenurilor agricole? Răspuns - Registrul agricol este ţinut de agentul agricol.

Întrebare avocat inc. B. - Are cunoştinţă dacă se puteau formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate numai la instanţă? Răspuns - Numai pe Legea nr. 247/2005 a fost permis acest lucru. Întrebare avocat inc. B. - O cunoaşte personal pe inculpata A.? Răspuns - Personal nu am cunoscut-o dar ştiam că este judecător la Judecătoria Răcari pentru că m-am prezentat în procesele în care primăria era parte. Întrebare avocat inc. B. - Dacă înainte de depunerea întâmpinării a discutat cu vreo persoană din cadrul instituţiei? Răspuns - Nu am discutat cu nimeni, am dus întâmpinarea la judecătorie şi a fost înregistrată.

Am făcut acest lucru pentru că se apropia termenul de judecată iar eu aveam drum la Târgovişte. Întrebare avocat inc. C. - Să răspundă dacă înainte de alegerile din 2008 petenta C. s-a prezentat la primărie cu o cerere întemeiată pe Legea nr. 247/2005? Răspuns - Nu îmi amintesc să fi venit personal cu vreo cerere la mine, poate s-a dus la secretara primăriei, la mine în birou nu a venit decât cu hotărârea judecătorească rămasă definitivă. Întrebare avocat inc. C. - Dacă în acea perioadă avea teren disponibil în extravilan, mai exact în punctul Puţul lui ZZZ. la limita cu satul Vizureşti? Răspuns - Nu pot răspunde la această întrebare pentru că de acest aspect se ocupau agentul agricol şi cel de la cadastru.

Întrebare reprezentantul Ministerului Public - Dacă avea atribuţii de apărare a intereselor Unităţii Administrativ Teritoriale? Răspuns - Bineînţeles, ca dovadă faptul că mă aflu prima dată în faţa instanţei în 24 de ani. Întrebare reprezentantul Ministerului Public - Cum a putut să lase la aprecierea instanţei modul de soluţionare a cererii formulate de C.? Răspuns - Nu a fost timp efectiv să mă ocup decât de campanie. Întrebare avocat inc. B. - Dacă pe toată durata în care a fost primar adică 24 de ani a apărat valorile? Răspuns - Da.

Întrebare reprezentant Ministerul Public - Este real că în toate celelalte situaţii respectiv cu ocazia formulării întâmpinărilor la instanţă, acestea erau redactată de avocat şi semnate de către primar şi de secretar. Răspuns - Da. "

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte reţine ca situaţie de fapt dovedită prin mijloacele de probă menţionate şi exemplificate sub aspectul conţinutului prezentat, că inculpatul B., în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, prin încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de legile fondului funciar şi anume art. 9 alin. (3) - (5); şi art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005, a semnat întâmpinarea formulată în Dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (având ca obiect "plângere fond funciar"), în care s-a consemnat că lasă soluţia la aprecierea instanţei, în funcţie de probele administrate, în condiţiile în care avea cunoştinţă că reclamanta C. nu formulase iniţial cerere de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 - care să fi fost respinsă, ajutând în acest mod pe magistratul judecător A. - preşedintele completului investit cu soluţionarea dosarului - să pronunţe Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar, respectiv art. 9 alin. (3), art. 51, art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi a normelor de procedură civilă şi anume art. 109 alin. (2) şi art. 114 din vechiul C. proc. civ., a consfinţit în mod nelegal dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi contribuind, astfel, la prejudicierea intereselor legitime ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti, care a fost obligată să atribuie suprafaţa menţionată.

Dispoziţiile art. 9 alin. (3) - (5) şi art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 prevăd următoarele:

"art. 9 alin. (3) Cererea se depune la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire (...) sub sancţiunea decăderii din termen.

(4) Cererea va cuprinde:

a) numele şi prenumele persoanei solicitante şi domiciliul acesteia;

b) calitatea de titular sau de moştenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi;

c) suprafaţa de teren care i s-a reconstituit şi diferenţa pe care o solicită.

(5) La cerere se va anexa:

a) copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fişa de punere în posesie;

b) copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren solicitate în plus;

c) o declaraţie în care se va menţiona, pe propria răspundere, suprafaţa totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localităţi sau de la mai mulţi autori.

(8) Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea şi să o înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu cuprinde toate menţiunile precizate la alin. (4) şi dacă nu este însoţită de toate actele prevăzute la alin. (5). În acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice solicitantului ca, până la data de 31 decembrie 1998, să depună toate actele menţionate la alin. (5), sub sancţiunea decăderii acestuia din termen.

Art. 51 Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale."

În drept, fapta inculpatului B. în condiţiile bazei factuale reţinute de instanţa de apel, aşa cum s-a arătat mai sus, întruneşte condiţiile de tipicitate ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

Instanţa de apel a făcut aplicarea şi a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016 prin care a fost a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată de mai multe persoane în dosarele arătate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos"din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii" s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare şi a constatat că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Totodată, instanţa de control judiciar a constatat ca fiind incidentă şi Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 504 din 30 iunie 2017, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a constatat că dispoziţiile art. 248 din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii" respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din C. pen., excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar; respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi s-a constatat că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, această din urmă decizie conţinând referitor la infracţiunea prevăzută de art. 248 din C. pen. din 1969, aceleaşi argumente prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", ceea ce presupune menţionarea ei, pentru acurateţe juridică.

Înalta Curte consideră ca şi prima instanţă, că legea penală mai favorabilă în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. este legea nouă, respectiv C. pen. în vigoare şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 în vigoare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru o singură infracţiune.

În evaluarea condiţiilor privind legea penală mai favorabilă este şi aceea a limitelor de pedeapsă, aşa încât potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., fapta se sancţionează cu închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni, în timp ce pedeapsa prev. de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2462 din C. pen. anterior era de la 3 ani la 15 ani închisoare), rezultând din compararea celor două incriminări sub aspect sancţionator, că pedeapsa din C. pen. în vigoare şi dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 în vigoare este mai blândă şi reprezintă legea penală mai favorabilă.

Înalta Curte nu poate avea în vedere apărările inculpatului B. cu privire faptul că dosarul este fundamentat doar pe prezumţii, în condiţiile în care a fost efectuată o analiză coroborată a tuturor mijloacelor de probă, în concret menţionate, fiind exemplificate şi din conţinutul unora din declaraţiile martorilor care dovedesc contribuţia inculpatului sub forma complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, vinovăţia acestuia fiind dovedită.

Chiar dacă inculpatul B. a arătat în conţinutul declaraţiei sale un motiv pentru care acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile, respectiv campania electorală, care, însă, nu poate fundamenta pasivitatea inculpatului de a face verificări în arhivă cu privire la existenţa vreunei cereri din partea inculpatei C. în baza Legii nr. 247/2005 şi nici neformularea niciunui răspuns către instanţă, în schimb a depus la dosarul instanţei o întâmpinare, ce a fost datată la 30 aprilie 2008, pe care a semnat-o personal în al cărei conţinut a menţionat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei, în funcţie de probele administrate în cauză, la aceeaşi dată fiind şi soluţionat dosarul, prin Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari.

Astfel, instanţa de apel consideră că mijloacele de probă administrate coroborate şi cu declaraţia inculpatului B., care chiar dacă nu a recunoscut săvârşirea faptei, rezultă că acesta a acţionat cu intenţie, deşi cunoştea că nu a verificat evidenţele cu privire la existenţa vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către C., încălcând dispoziţiile art. 9 şi 51 Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005, a depus la instanţă o întâmpinare redactată de acesta şi semnată, la data de 30 aprilie 2008 şi în care a menţionat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei, în funcţie de probele administrate în cauză, la aceeaşi dată fiind şi pronunţată sentinţa menţionată de către inculpata A., activitatea sa circumscriindu-se condiţiei de complicitate, în sensul că a ajutat-o pe inculpata A. să pronunţe Sentinţa civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2008, cu încălcarea unor dispoziţii din Codul de de procedură civilă şi ale Legii nr. 18/1991 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prin care a consfinţit în mod nelegal dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren în extravilanul comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa.

De asemenea, instanţa de apel nu poate avea în vedere apărarea inculpatului, că nu exista în cauză o înţelegere între cei doi inculpaţi în comiterea infracţiunilor şi ca urmare a inexistenţei unui autor, precum şi a faptului în cauză este vorba numai de o eroare de judecată neavând complicitate, întrucât mijloacele de probă administrate au dovedit modul în care inculpatul, cu ştiinţă nu şi-a respectat atribuţiile, prin depunerea la dosar a unei întâmpinări, în condiţiile menţionate, dându-i posibilitatea prin ajutorul dat, inculpatei A., care la rândul său, cu încălcarea prevederilor din C. proc. pen. şi ale Legii nr. 18/1991 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în condiţiile reţinute, a pronunţat o hotărâre judecătorească cu nerespectarea legii, ceea ce se circumscrie ilicitului penal specific complicităţii şi nu unei erori de judecată.

De altfel, în literatura de specialitate, complicitatea este definită ca o formă secundară a participaţiei penale ce constă în fapta unei persoane, care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte incriminate ori care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, indiferent dacă după săvârşire această promisiune este sau nu onorată.

În mod determinant pentru a se putea reţine complicitatea, ca act de participaţie, este săvârşirea nemijlocită a faptei incriminate de către autor sau coautori, care atribuie (şi) complicităţii sens juridico-penal, în lipsa actului de executare activitatea, activitatea de "complicitate" rămânând fără semnificaţie penală. La această condiţie determinată se adaugă contribuţia specifică, constând în acte de înlesnire sau ajutor, în orice mod, la comiterea faptei, contribuţie adusă cu instanţei şi care să fi folosit efectiv executantului.

Or, în condiţiile contribuţiei concrete a inculpatului B., care cu ştiinţă nu a verificat condiţiile impuse de legea fondului funciar a depus o întâmpinare la dosarul cauzei, aşa cum s-a menţionat, a efectuat un act de ajutor al inculpatei A., care în calitate de judecător, cu încălcarea unor dispoziţii ale C. proc. civ. şi ale Legii fondului funciar, reţinute în sarcina acesteia, a pronunţat o hotărâre judecătorească cu încălcarea legii, activitatea acesteia circumscriindu-se autoratului la infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., astfel fiind îndeplinite condiţiile referitoare la complice şi autor în contextul cauzei.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului B., instanţa de control judiciar va avea în vedere dispoziţiile art. 74 din C. pen. în vigoare, în raport cu art. 5 alin. (1) din C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii comise şi periculozitatea inculpatului, în raport cu împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, în concret inculpatul a comis infracţiunea sub forma complicităţii la abuz în serviciu, având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul şi anume, în calitate de primar inculpatul, cu ştiinţă nu a verificat condiţiile impuse de legea fondului funciar a depus o întâmpinare la dosarul cauzei, aşa cum s-a menţionat, efectuând un act de ajutor al inculpatei A., care în calitate de judecător, cu încălcarea unor dispoziţii ale C. proc. civ. şi ale Legii fondului funciar, reţinute în sarcina acesteia, a pronunţat o hotărâre judecătorească cu încălcarea legii, afectând actul de judecată prin contribuţia mai sus menţionată, consecinţele infracţiunii fiind grave.

Totodată, se vor avea în vedere şi natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are 74 de ani, nu a recunoscut comiterea infracţiunii, are studii superioare, este căsătorit şi pensionar.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte consideră că stabilirea unui cuantum al pedepsei către minimul legal pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (fapta se sancţionează cu pedeapsa închisorii între 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni), respectiv de 3 ani închisoare, reflectă în mod efectiv atât gravitatea faptei, în condiţiile arătate, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, asigurând scopurile pedepsei.

Instanţa de apel apreciază că modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe un termen de supraveghere de 5 ani, în condiţiile art. 91 din C. pen., conduce în mod efectiv la îndreptarea conduitei inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, prin caracterul preventiv, dar şi coercitiv faţă de situaţia personală a inculpatului, asigurând o reinserţie socială pozitivă a acestuia.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. se va impune condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. se va impune condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., se va impune condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Tărtăşeşti sau în cadrul Dispensarelor umane din comuna Tărtăşeşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, existând acordul expres al acestuia, de a presta muncă în folosul comunităţii, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului B. de la prima instanţă de la 17 iulie 2019, aflată în vol. 4, la dosar curtea de apel.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., se va atrage atenţia condamnatului, asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Referitor la apelul declarat de inculpatul D., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte consideră că prima instanţă, în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 12 iulie 2019 în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D. aşa cum a reţinut,

Din analiza cauzei, rezultă că prin rechizitoriul emis la 21 martie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti în Dosarul nr. x/2012, inculpatul D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine şi pentru altul prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în anul 2012, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Răcari (art. 5 lit. d) şi i) din H.G. nr. 890/2005) a propus Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa emiterea titlului de proprietate către C. pentru suprafaţa de 4,87 ha. teren extravilan atribuit în baza acestei hotărâri judecătoreşti, deşi cunoştea că nu era îndreptăţită să-l obţină (întrucât anterior atacase respectiva sentinţă) şi a procedat la punerea în posesie a reclamantei pe suprafeţe situate în intravilanul localităţii (contrar dispozitivului hotărârii), cauzând astfel vătămarea intereselor legitime ale persoanelor ce deţineau deja terenuri în locaţia respectivă - E. şi G. - reprezentant al SA K., precum şi ale Unităţii Administrativ Teritoriale Tărtăşeşti şi obţinând - totodată - pentru C. un folos necuvenit constând în dreptul de proprietate asupra terenului atribuit (din care ar fi beneficiat de 4966 mp achiziţionaţi de la cea din urmă, prin intermediari);

- fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în perioada martie- aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa, a semnat fişa de punere în posesie întocmită de L. pentru C. - ca moştenitoare a autorilor M. şi N., atestând în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x, parcela x şi 2054 din tarlaua x, parcele 780 se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan;

- uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în perioada martie- aprilie 2012, între datele şedinţelor Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa a prezentat acestui din urmă organism fişa de punere în posesie pentru C., ca moştenitoare a autorilor M. şi N., prin care se atesta în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua x, parcele x şi 2054 din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan, fişă pe baza căreia a fost emis Titlul de proprietate nr. x din 2 mai 2012, cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin Ordonanţa din 27 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie în Dosarul nr. x/2012 a remediat neregularităţile actului de sesizare reţinând că inculpatul D. - primar al comunei Tărtăşeşti şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar a stabilit amplasamentul pe care C. urma să fie pusă în posesie cu suprafaţa de 4,87 ha. conform Sentinţei civile nr. 1322/284/2008, parte din suprafeţele atribuite la categoria "extravilan" fiind în realitate în intravilanul localităţii şi în condiţiile în care cunoştea că aceasta nu era îndreptăţită să primească terenul, dispunând întocmirea documentaţiei ce urma a fi transmisă comisiei judeţene de fond funciar, cu încălcarea dispoziţiilor:

- art. 5 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, care reglementează atribuţiile principale ale comisiilor locale:

"c) stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente şi consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;

d) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice şi juridice îndreptăţite;

i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin."

Deşi art. 5 din H.G. nr. 890/2005 reglementează atribuţiile comisiei comunale de fond funciar, probele administrate în cauză au demonstrat că inculpaţii B. şi D. - preşedinţi ai acestora - au acţionat independent de ceilalţi membri ai comisiei, deciziile în activitatea frauduloasă desfăşurată - astfel cum a fost descrisă - aparţinându-le în totalitate.

De asemenea, s-a menţionat dispoziţia de trimitere în judecată a celor 4 inculpaţi astfel cum s-a precizat la pct. 1 din dispozitivul prezentei ordonanţe.

Înalta Curte consideră că prima instanţă, în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 12 iulie 2019 în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D. aşa cum a reţinut, respectiv din infracţiunea de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în cursul anului 2012 în două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul în concurs ideal prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. a) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşite în cursul anului 2012; din infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012 în infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012; din infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. săvârşită în perioada martie - aprilie 2012 în infracţiunea prevăzută de art. 291 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită în perioada martie - aprilie 2012, apreciind că legea penală mai favorabilă este legea veche, respectiv dispoziţiile C. pen. anterior şi ale Legii nr. 78/2000 anterioare datei de 1 februarie 2014.

Instanţa de apel nu poate avea în vedere critica apărătorului inculpatului D. cu privire la schimbarea de încadrare juridică a faptei care a fost reţinută prin încheierea din 12 iulie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, în sensul reţinerii şi a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din vechiul C. pen. cu privire la participaţia improprie, că inculpatul ar fi săvârşit fără vinovăţie, întrucât aceasta a fost solicitată ca motiv de apel şi nu ca o cerere distinctă, ceea ce încalcă Decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 500 din 20 iunie 2019 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridică în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Suceava, secţia penală şi s-a constatat că dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza întâi şi art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei, aşa încât ea excede analizei pe fond a solicitării.

Înalta Curte consideră însă, că este fondată critica apărătorului inculpatului D. cu privire la modul în care prima instanţă a recalificat încălcările dispoziţiilor legale în exercitarea atribuţiilor de către inculpatul D., respectiv în dispoziţiile art. 45 şi art. 49 din Legea nr. 395/2004 privind statutul aleşilor locali în vigoare la acel moment, dispoziţiile nefiind puse în discuţia părţilor.

Din verificarea sentinţei atacate şi a încheierilor date în cauză, nu rezultă că dispoziţiile art. 45 şi art. 49 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, lege care a fost în vigoare de la data de 06 decembrie 2004 până la data de 04 iulie 2019 când a fost abrogată şi înlocuită prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57/2019 invocate în motivarea încadrării juridice a celor două infracţiuni de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul comise în concurs ideal şi prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi respectiv prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen., să fi fost puse în discuţie, în asigurarea respectării principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, neexistând concluzii nici din partea reprezentantului parchetului şi nici ale apărătorilor inculpatului D., precum şi ale celorlalte părţi.

Instanţa de apel consideră că prima instanţă prin modul cum a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 45 şi art. 49 din Legea nr. Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, lege care a fost în vigoare de la data de 6 decembrie 2004 până la data de 4 iulie 2019 când a fost abrogată şi înlocuită prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57/2019, a depăşit limitele stabilite sub aspectul legalităţii actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului nr. x din data de 21 martie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, astfel cum a fost remediat în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin. (3) din C. proc. pen. prin Ordonanţa nr. 53/P/2012 din 27 iunie 2016 stabilit prin încheierea de şedinţă de cameră de consiliu din data de 5 august 2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie rămasă definitivă prin încheierea nr. 1180 din şedinţa de cameră de consiliu din 20 septembrie 2016 a judecătorilor de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a luat act de retragerea contestaţiei declarate de inculpatul B. şi a fost respinsă, a nefondată, contestaţia declarată de inculpatul D. împotriva aceleiaşi încheieri.

Aşa cum rezultă din ordonanţa mai sus menţionată şi al cărei conţinut a fost expus, s-au reţinut în sarcina inculpatului D. încălcarea dispoziţiilor:

- art. 5 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, care reglementează atribuţiile principale ale comisiilor locale:

"c) stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente şi consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;

d) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice şi juridice îndreptăţite;

i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin."

Legiuitorul a reglementat în conţinutul art. 371 din C. proc. pen. obiectul judecăţii, astfel:"Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei."

Această normă trebuie analizată şi prin prisma camerei preliminare (art. 342 - 348 din C. proc. pen.).

Potrivit art. 342 din C. proc. pen. referitoare la obiectul procedurii în camera preliminară se prevede că "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală."

În conţinutul art. 346 din acelaşi cod sunt reglementate soluţiile care pot fi dispuse în procedura camerei preliminare. În alin. (1), (2), (4) ale art. 346 sunt prevăzute ipotezele atunci când nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute de lege şi respectiv au fost respinse cererile şi excepţiile invocate ori ridicate din oficiu, în condiţii arătate sau în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280 - 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii, prin încheiere, ce este supusă contestaţiei în cele trei ipoteze menţionate, în condiţiile art. 347 cu referire la art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen.

Aşadar, între soluţia de trimitere în judecată, care este de competenţa exclusivă a procurorului, dispusă prin rechizitoriu şi încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care dispune începerea judecăţii, fie restituirea cauzei la procuror, susceptibilă de contestaţie, se desfăşoară procedura de cameră preliminară.

În procedura camerei preliminare, legalitatea sesizării presupune verificarea actului de sesizare, în sensul îndeplinirii condiţiilor prevăzute art. 328 - 329 din C. proc. pen. şi anume a conţinutului obligatoriu al acestuia, care se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) acestea sunt cele care vizează ordonanţa şi anume, (denumirea parchetului şi data emiterii, numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte, fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia şi datele privitoare la persoana inculpatului, obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de drept ale acestora, atunci când este cazul, menţiunea căii de atac disponibile, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată, data referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter medical şi măsurile preventive luate în cursul urmăririi, alte menţiuni prevăzute de lege, semnătura celui care a întocmit-o); cuprinde datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, menţionează probele şi mijloacele de probă, stabileşte cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală (cuantum, respectiv în sarcina cui sunt puse), cuprinde menţiunile prevăzute la art. 330 şi art. 331 din C. proc. pen. (privitoare la măsurile preventive sau asigurătorii şi măsurile de siguranţă), conţine expres dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei.

Toate condiţiile menţionate sunt obligatorii, din cadrul acestora, descrierea de o manieră rezonabilă a faptelor sesizate, cu indicarea persoanelor care potrivit, opiniei procurorului, le-au săvârşit este o condiţie de regularitate foarte importantă, ce rezultă din art. 371 din C. proc. pen., care fixează obiectul judecăţii la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.

Altfel spus, judecata în primă instanţă nu se poate desfăşura decât dacă actul de sesizare descrie de o manieră clară, inteligibilă faptele presupus a fi comise de inculpat, de menţionat fiind faptul că actuala reglementare nu mai permite extinderea obiectului judecăţii cu acte noi, fapte noi ori persoane noi.

De asemenea, descrierea faptei este şi o condiţie de efectivitate a asigurării dreptului la apărare de toate părţile dintr-o cauză, aşa încât acuzaţia penală, să fie clară, în raport şi cu accepţiunea acesteia din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Instanţa de apel reaminteşte că în jurisprudenţa instanţei de contencios european "acuzaţie în materie penală" are o semnificaţie "autonomă", independentă de sistemele naţionale ale statelor membre, a se vedea cauza Adolf împotriva Austriei, §20.

Aşadar, odată verificată şi constatată cu caracter definitiv legalitatea competenţei, sesizarea instanţei, administrarea probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii sau a completului de judecători de cameră preliminară care au dispus această măsură procesuală, se trece la judecarea cauzei în primă instanţă.

În acest moment devin incidente dispoziţiile art. 371 din C. proc. pen., în sensul că judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, nu şi la încadrarea juridică a faptei, care cu respectarea principiilor legalităţii şi aflării adevărului, indiferent de procedura de judecată aplicată, acuzaţia penală poate suferi modificări din perspectiva încadrării juridice.

În decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 517/8 iulie 2016 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de mai mulţi petenţi şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În pct. 51; 53 - 56; 60 - 61; 64 ale Deciziei interpretative nr. 405/2016, Curtea Constituţională a adus clarificări asupra sintagmei supuse examinării şi anume:

"pct. 51 Curtea reţine că, deşi cele două standarde coexistă, standardul subiectiv nu poate exceda standardului obiectiv, în analiza modalităţii de executare a unei atribuţii de serviciu acesta din urmă fiind prioritar.

Totodată, Curtea reţine că, întrucât standardul obiectiv este determinat şi circumscris prescripţiei normative, reglementarea atribuţiilor de serviciu şi a modalităţii de exercitare a acestora determină sfera de cuprindere a acestui standard. Acesta nu poate, fără a încălca principiul previzibilităţii, să aibă o sferă de cuprindere mai largă decât prescripţia normativă în domeniu. Pe cale de consecinţă, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ. Mai mult, Curtea reţine că, chiar dacă anumite acţiuni, ce însoţesc exercitarea unei atribuţii de serviciu, se pot baza pe o anumită uzanţă/cutumă, aceasta nu se poate circumscrie, fără încălcarea principiului legalităţii incriminării, standardului obiectiv ce trebuie avut în vedere în determinarea faptei penale.

pct. 53. Având în vedere specificul dreptului penal, Curtea apreciază că, deşi propriu folosirii în alte domenii, termenul "defectuos" nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a circumscris existenţa acestui element al conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu de îndeplinirea anumitor criterii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a operat o circumstanţiere expresă în sensul precizării elementelor faţă de care defectuozitatea trebuie analizată. Curtea observă că doctrina a apreciat că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" se înţelege îndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată, defectuozitatea în îndeplinire putând privi conţinutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condiţiile de efectuare etc. Totodată, Curtea observă că jurisprudenţa a receptat cele reliefate în doctrină, fără a stabili însă criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea defectuozităţii îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, aceasta rezumându-se, în general, la arăta că subiecţii activi ai infracţiunii au îndeplinit în mod defectuos atribuţii de serviciu, fie prin raportare la dispoziţiile legii, fie prin raportare la menţiuni regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare, coduri deontologice sau fişe ale postului.

pct. 54. Astfel, Curtea constată că termenul "defectuos" nu este definit în C. pen. şi nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia. Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei "îndeplineşte în mod defectuos" din cadrul dispoziţiilor criticate creează premisa aplicării acesteia ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.

pct. 55. Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că persoana care are calitatea de funcţionar în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală, Curtea constată că sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii". Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispoziţiile constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 48). De altfel, Curtea reţine că art. 19 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York, menţionează expres că, pentru a exista infracţiunea de "abuz de funcţii", agentul public trebuie să îndeplinească ori să se abţină să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii.

pct. 56 Totodată, Curtea apreciază că raportarea la prescripţia normativă trebuie realizată şi în ipoteza analizei neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în domeniul penal, o inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată.

pct. 60 Curtea observă că practica judiciară s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 246 şi 248 din C. pen. din 1969, precum şi pe cele ale art. 297 din C. pen., care folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte această infracţiune. Chiar dacă, din punct de vedere practic, o astfel de enumerare limitativă nu este posibilă prin dispoziţiile care incriminează abuzul în serviciu, având în vedere consecinţa pe care reglementarea unei atribuţii de serviciu o are în materia incriminării penale a acestei fapte, Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

pct. 61 Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din

Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în sistemul continental, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, aşa încât înţelesul unei norme să poată fi clarificat pe această cale, deoarece, într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor (Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, paragraful 16).

pct. 64 Curtea constată că în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat. În cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal. Curtea reţine că, deşi legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă."

Prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 504 din 30 iunie 2017 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de AAAA. în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a constatat că dispoziţiile art. 248 din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În pct. 34 - 38 instanţa de contencios constituţional lămureşte termenul "defectuos", precum şi sintagma "prin încălcarea legii" şi în cazul art. 248 din C. pen. din 1969 astfel:

"pct. 34 Or, raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă, legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară. Curtea a observat că practica judiciară s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 246 şi 248 din C. pen. din 1969, precum şi pe cele ale art. 297 din C. pen., care folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte această infracţiune. Chiar dacă, din punct de vedere practic, o astfel de enumerare limitativă nu este posibilă prin dispoziţiile care incriminează abuzul în serviciu, având în vedere consecinţa pe care reglementarea unei atribuţii de serviciu o are în materia incriminării penale a acestei fapte. Curtea a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

pct. 35 În această lumină, întrucât termenul "defectuos" nu este definit în C. pen. şi legea nu precizează nici elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, având în vedere faptul că persoana care are calitatea de funcţionar în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală, Curtea a constatat că sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii".

pct. 36. Curtea a reţinut că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului), neputând fi dedus eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în sistemul continental, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, aşa încât înţelesul unei norme să poată fi clarificat pe această cale, deoarece, într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor (paragraful 61).

pct. 37. În concluzie, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege" impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe, altele decât Parlament - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie - sau Guvern - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie. Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii" (paragraful 62).

pct. 38 Toate aceste argumente sunt pe deplin aplicabile şi în cazul dispoziţiilor art. 248 din C. pen. din 1969, prin urmare Curtea va admite excepţia şi va constata constituţionalitatea acestora numai în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Înalta Curte consideră că sunt aplicabile în contextul cauzei concrete, ambele decizii ale Curţii Constituţionale menţionate, evidenţiind prin paragrafele indicate lămurirea termenului îndeplineşte "defectuos" cu "îndeplineşte prin încălcarea legii", accepţiunea legii fiind aceea referitoare numai la legislaţia primară, respectiv legi şi ordonanţe ale Guvernului.

Or, aşa cum a rezultat din ordonanţa parchetului mai sus menţionată, prin care au fost remediate neregularităţile actului de sesizare, încălcările inculpatului D. în exercitarea atribuţiilor privind cele două infracţiuni de abuz în serviciu, se regăsesc în legislaţie secundară, respectiv în art. 5 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, ceea ce nu se circumscrie standardului impus de instanţa de contencios constituţional, ca încălcările să se regăsească în dispoziţii legale, prin lege urmând a fi avută în vedere numai legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţe, ceea ce nu este îndeplinit în contextul cauzei de faţă.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului D., aşa cum rezultă din sentinţa atacată, de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul comise în concurs ideal sunt prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. şi respectiv prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din vechiul C. pen., în conţinutul normelor de incriminare, regăsindu-se termenul "defectuos" aşa încât acesta va fi interpretat conform deciziilor instanţei de contencios constituţional "îndeplineşte prin încălcarea legii", urmând a examina standardul obiectiv referitor la prescripţia normativă, în raport, cu standardul subiectiv, primul, prevalând, conform pct. 51 şi pct. 60, accepţiunea normativă cu privire la natura legislaţiei, respectiv numai cea primară, în mod concret legi şi ordonanţe ale Guvernului, aşa cum rezultă din conţinutul deciziei 405/2016 a Curţii Constituţionale şi respectiv pct. 36 şi 37 din considerentele deciziei nr. 392/2017 a Curţii Constituţionale.

Or, inculpatul în luna aprilie 2012 în calitate de primar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa dar şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, cu încălcarea atribuţiilor art. 5 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor (legislaţie secundară), cu ocazia punerii în executare a Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Răcari a propus Comisiei Judeţene de Fond Funciar Dâmboviţa emiterea titlului de proprietate către inculpata C. pentru suprafaţa de 4,87 ha teren extravilan atribuită în baza acestei hotărâri judecătoreşti şi a procedat la punerea în posesie a acestei persoane pe suprafeţe situate în intravilanul localităţii, contrar dispozitivului hotărârii, cauzând în acest fel vătămarea intereselor legitime a persoanelor ce deţineau deja terenurile în locurile respective, E., G., ca reprezentant al SC K., precum şi Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Tărtăşeşti şi obţinând pentru inculpata C. un folos necuvenit, constând în dreptul de proprietate asupra terenurilor intravilane atribuite.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită una din condiţiile conţinuturilor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., fapta din luna aprilie 2012 şi respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., aşa încât faptele comise de acesta nu sunt prevăzute de legea penală, urmând a fi dispusă soluţia achitării inculpatului pentru ambele infracţiuni, potrivit art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Instanţa de control judiciar din examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate cu privire la infracţiunile de fals şi uz de fals pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D., respectiv declaraţiile martorilor P. - secretar al comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, cu declaraţiile martorei L., cu declaraţiile martorului II., cu declaraţiile inculpatului D. cu fotocopia ordinului Prefectului privind constatarea suspendării de drept a mandatului primarului comunei Tărtăşeşti, domnul D. nr. 133 din 3 iunie 2011, prin care s-a constatat suspendarea de drept a mandatului primarului comunei Tărtăşeşti, domnul D. ca urmare a arestării preventive a acestuia, fotocopia proiectului de hotărâre privind constatarea suspendării de drept a mandatului primarului comunei Tărtăşeşti, domnul D. şi preluarea atribuţiilor acestuia de către domnul II. - viceprimarul comunei Tărtăşeşti (fila x în vol. 1 dosarul curţii de apel), fotocopia Hotărârii nr. 35 din 8 iunie 2011 privind constatarea constatarea suspendării de drept a mandatului primarului comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, domnul D. şi preluarea atribuţiilor acestuia de către domnul II. - viceprimarul comunei Tărtăşeşti, fotocopia biletului de liberare nr. x/2012 emis de Penitenciarul Mărgineni din care rezultă că a fost în libertate la data de 30 martie 2012 conform Decizia penală nr. 96 emisă la data de 30 martie 2012 de către I. C. civ.J, fotocopia adresei nr. x din data de 04 aprilie 2012 a Instituţiei Prefectului, judeţul Dâmboviţa prin care i se comunică că în baza art. 71 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, situaţia ce a generat emiterea Ordinului Prefectului nr. 133 din 3 iunie 2011 privind constatarea suspendării de drept a mandatului primarului, a încetat, cu completarea la nota de prezentare nr. 2394 din 27 martie 2012 privind propunerea comisiei locale privind pe M. şi N., validarea suprafeţei de 4,87 ha conform Sentinţei civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008, punctul de lucrul al colectivului de lucru, semnată de primar D., fiind întocmită de ref. L. şi semnată şi de secretar jr. P., fila x în vol. II dosar parchet, fişa de punere în posesie privind pe C., semnată de D., fila x în vol. II dosar parchet, dovedesc existenţa infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals în sarcina inculpatului D.

Înalta Curte, cu titlu exemplificativ va evidenţia din conţinutul declaraţiei martorei P., dată la 27 februarie 2018 la prima instanţă şi a arătat că "Îmi menţin toate declaraţiile pe care le-am dat în cauză, întrucât corespund adevărului. Aşa cum am arătat anterior am fost secretara comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa în perioada 1996 - 2011, cu o întrerupere de doi ani în perioada 2009 - 2011 când am fost în litigiu civil cu primarul D. Întrebare instanţă: Ce îşi aminteşte în legătură cu titlul de proprietate emis pe numele inculpatei C.? Răspuns:

Cred că în primăvara anului 2012 persoana care s-a ocupat de întocmirea documentaţiei, respectiv L. care îndeplinea funcţia de specialist cadastru s-a ocupat de întocmirea fişelor de punere în posesie, schiţe cadastrale, proiecte parcelare, respectiv toată documentaţia pentru emiterea titlului de proprietate. Îmi aduc aminte că am semnat fişa de punere în posesie din punct de vedere juridic fiind trimisă în baza unei sentinţe civile rămasă definitivă. Îmi aduce aminte exact. Ştiu că în funcţia pe care o îndeplinea, L. era singura persoană care se prezenta la Oficiul Judeţean de Cadastru şi apoi la Comisia Judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar.

Nu am niciun fel de cunoştinţe vis a vis de înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate cu excepţia hotărârii judecătoreşti la care m-am referit anterior în privinţa căreia am constatat că prin aceasta s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa respectivă. Menţionez că în toate procesele soluţionate de instanţe, acestea ne solicită relaţii în legătură cu drepturile părţilor pornind de la cererea formulată de acestea, însă în cazul lui C. nu am solicitat în vreun fel de la Judecătoria Răcari, deşi la acel moment îndeplineam funcţia de secretar.

Am cunoştinţă de faptul că niciodată C. nu a formulat cerere în temeiul Legii nr. 247/2005 şi că singura cerere adresată comisiei locale de fond funciar a fost cea a autorului său N. în anul 1991, cerere soluţionată favorabil, sens în care i-a fost emis titlul de proprietate. Întrucât atât la momentul anterior cât şi în prezent primăria are contract de asistenţă juridică cu un cabinet de avocatură, eu nu m-am prezentat vreodată în instanţă pentru a reprezenta interesele primăriei şi prin urmare nu am cunoştinţă de ceea ce s-a întâmplat pe parcursul soluţionării cererii formulate de C.

După ce s-a primit sentinţa Judecătoriei Răcari, ştiu că de la Instituţia Prefectului a sosit şi o adresă prin care ni se aducea la cunoştinţă de hotărârea judecătorească şi cererea numitei C. Nu îmi amintesc exact conţinutul acestei adrese, dar ca idee am primit de la Instituţia Prefectului o adresă în legătură cu drepturile acesteia. Îmi aduc aminte, de asemenea, că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut doar pentru teren extravilan şi cred că şi titlul s-a emis pentru aceeaşi categorie de teren. Întrebare procuror:

Care este suprafaţa de teren la care avea dreptul C. de la autorii săi N. şi M. Răspuns: Menţionez că III. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume personal în anul 1991 şi ştiu că avea dreptul la o suprafaţă de cca. 1 ha., teren în privinţa căruia dreptul i-a fost recunoscut şi i s-a emis titlul. Întrebare procuror: Îşi menţine afirmaţia dată la urmărirea penală în sensul că ulterior primarul D. nu a mai susţinut recursul declarat constatând că de fapt acesta a urmărit obţinerea unor suprafeţe de la C. prin persoane interpuse cum ar fi fostul şofer al primăriei GG.? Răspuns:

Da, menţin această afirmaţie pe care am făcut-o în contextul în care în anul 2012, în vremea primarului de la acea dată OO., doamna L. ne-a adus la cunoştinţă suprafeţele reconstituite şi care nu corespundeau categoriilor de folosinţă din extravilan, fiind parţial intravilan, recunoscând în fapt că din punct de vedere tehnic parcele reconstituite lui C. se aflau în extravilan, dar o parte se aflau în intravilanul localităţii. Întrebare procuror: Are cunoştinţă cine i-a cerut lui L. să treacă în titlul de proprietate parcelele de teren reconstituite ca fiind în extravilan atâta timp cât se aflau în intravilanul localităţii? Răspuns:

În faţa mea şi a primarului OO., L. a recunoscut că suprafeţele erau tehnic în extravilan şi în fapt în intravilan. Întrebare procuror: Cine i-a cerut lui L. să procedeze astfel? Răspuns: Ştiu că rezultă din declaraţia pe care a dat-o că fostul primar D. i-a cerut să procedeze astfel, iar declaraţia se află la dosar. Întrebare procuror: Dacă la nivelul anului 2012 exista la nivelul comunei Tărtăşeşti în domeniul privat al UAT Tărtăşeşti suficientă rezervă de teren în extravilan şi pentru punerea în posesie a lui C.

Răspuns: Da. Şi în prezent există rezervă de teren extravilan. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie cine asigura reprezentarea în instanţă în cauzele de fond funciar ale UAT Tărtăşeşti la nivelul anului 2008? Răspuns: Nu avem nicio implicare în semnarea contractelor de asistenţă juridică şi nu pot da un răspuns sigur, dar aceste informaţii pot fi solicitate UAT Tărtăşeşti. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Ce se întâmpla cu citaţiile înaintate de instanţă UAT Tărtăşeşti? Răspuns: Şi atunci şi acum eu primesc citaţiile de la instanţe ca de altfel toată corespondenţa, după care le pun în mapa primarului care le repartizează spre rezolvare.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă în august 2008 a purtat vreo discuţie cu primarul D. în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeţei de 4,87 ha extravilan pe numele lui C.? Răspuns: Nu îmi amintesc exact să fi avut vreo discuţie, aspectele le-am arătat anterior. Ştiu că după ce a sosit sentinţa şi adresa de la Instituţia Prefectului, primarul D. s-a interesat la judecătorie trimiţând adresă oficială în acest sens în legătură cu persoana căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, dar nu ştiu ce răspuns a primit.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: I-a reproşat primarul D. că reconstituirea dreptului de proprietate a fost posibilă ca urmare a faptului că aceasta avea legătură cu secretara Primăriei oraşului Răcari, numita W., sora lui C.? Răspuns: Eu nu am avut niciodată vreo discuţie nici cu C. nici cu W. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă o cunoaşte pe W.? Răspuns: Ne cunoaştem întrucât ambele suntem secretare de primării. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Care era procedura de înregistrare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 mai exact cine primea cererile şi unde erau înregistrate? Răspuns:

Toate cererile formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 erau înregistrate într-un registru special. Eu primeam aceste cereri şi procedura era următoarea: fiecare cerere se analiza de către comisia locală, propunerile erau înaintate comisiei judeţene spre validare, iar în privinţa cererilor respinse se emiteau adrese de înştiinţare pentru a putea formula contestaţii, contestaţiile se primeau, se înregistrau şi se înaintau comisiei judeţene. Comisia Judeţeană pronunţa hotărâre de admitere sau respingere, după care persoana nemulţumită se adresa cu plângere la instanţă.

Întrebare instanţă: Dacă îşi aminteşte ca în temeiul

Legii nr. 247/2005 C. să fi depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de la autorii săi Sxx? Răspuns: Ştiu sigur că aceasta nu a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005 fiindcă nu apărea înregistrat în registrul special. Întrebările avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie ca Primarul D. să fi atacat în instanţă sentinţa respectivă? Răspuns: Acum nu îmi amintesc exact întrucât au trecut zece ani de atunci şi ar trebui să verific arhiva. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cunoaşte care este motivul pentru care C. nu a fost pusă în posesie timp de patru ani din 2008 până în 2012? Răspuns: Nu cunosc motivele, singura documentaţie pe care am primit-o este cea din 2012. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cine şi când a solicitat punerea în posesie? Răspuns: Nu pot să răspund la această întrebare pentru că de această problemă se ocupa L. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Ştie când s-a semnat fişa de punere în posesie? Răspuns: Am semnat numai din punct de vedere juridic şi pentru suprafaţa totală de 4,87 ha. Întrebare avocat inculpat D. şi A.:

Să explice în ce a constat verificarea juridică. Răspuns: Practic am verificat hotărârea civilă din care rezultă că s-a reconstituit suprafaţa de 4,87 ha. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Când a semnat fişa de punere în posesie şi-a dat seama că unele suprafeţe erau în intravilan? Răspuns: Ca secretar al primăriei nu deţin informaţiile tehnice necesare motiv pentru care nu mi-am dat seama. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Este adevărat că a purtat o discuţie cu fostul primar D. şi cu L. vis a vis de suprafeţele înscrise în fişa tehnică în vederea emiterii titlului de proprietate? Răspuns: Nu. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Are cunoştinţă când a fost întocmită fişa tehnică care în realitate nu poartă nicio dată? Răspuns: Persoana care le-a întocmit, respectiv L. este cea care poate da răspunsul.

Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Are cunoştinţă de momentul în care fostul primar D. şi-a reluat activitatea după punerea în libertate? Răspuns: Nu ştiu data concretă, ştiu doar că imediat după punerea sa în libertate s-a prezentat la sediul primăriei. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă i-a însoţit pe primarul D. şi pe L. la sediul OCPI Dâmboviţa pentru verificarea fişei de punere în posesie? Răspuns: Nu, pentru că nu aveam sarcini în acest sens. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă ştie ca un funcţionar de la OCPI a verificat fişa tehnică de punere în posesie.

Răspuns: Nu am cunoştinţă de acest lucru. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dar la comisia judeţeană i-a însoţit pe cei doi în vederea eliberării titlului de proprietate? Răspuns: Documentaţia s-a predat mai întâi de către L. comisiei de lucru verificare şi apoi, în funcţie de programare, secretarul primăriei şi primarul se prezintă la comisia judeţeană pentru validare sau invalidarea propunerii. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Dacă are cunoştinţă de formularea unor acţiuni privind anularea sau constatarea nulităţii unor titluri de proprietate? Răspuns:

Ştiu că domnul primar OO. a atacat în instanţă titlul de proprietate deţinut de C. care a fost anulat parţial în privinţa suprafeţei deţinute de UAT Tărtăşeşti respectiv de E. Îmi aduc aminte că pe terenurile respective erau construcţii vechi, iar drepturile de proprietate se suprapuneau pe respectivele suprafeţe. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cum explică faptul că în declaraţia dată la urmărirea penală a afirmat că fostul primar D. nu a mai susţinut recursul urmărind obţinerea unor suprafeţe de teren de la C. prin persoane interpuse cu referire la GG.? Răspuns:

Afirmaţia mea a avut la bază constatarea din 2012 împreună cu primarul OO. Nu am cunoştinţă ce discuţii au avut lor între fostul primar şi L. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: De unde ştie că fostul primar D. a determinat-o pe L. să înscrie în fişa tehnică de punere în posesie două suprafeţe în intravilan? Răspuns: L. a declarat singură la acea dată că primarul D. i-a cerut acest lucru. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: În ce bază martora a luat declaraţie numitei L.? Răspuns: Am luat declaraţie numitei L. la momentul la care am constatat minciuna şi falsul din fişa de punere în posesie şi din titlul de proprietate şi alta era realitatea în teren.

Am luat acea declaraţie în momentul în care am constatat că din punct de vedere juridic situaţia era cu totul alta decât cele din documentele încheiate. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: De unde ştiu că fostul primar D. i-a cerut lui L. să modifice procesul-verbal de şedinţă şi nota de prezentare în sensul adăugirii propunerilor de validare privind cazurile C. şi V.? Răspuns: Pentru că primarul dispune întotdeauna şi altcineva nu avea cine să îi solicite acest lucru. Menţionez că această completare s-a făcut după ce s-a întors D.

în sediul primăriei, întrucât s-a dorit să se intre cu ambele propuneri. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cunoaşte la ce dată a fost întocmit acest proces-verbal? Răspuns: Nu ştiu exact, nu îmi amintesc data. Întrebare avocat inculpat D. şi A.: Cine are evidenţa suprafeţelor de teren din rezerva primăriei? Răspuns: Aşa cum am arătat rezerva a existat şi la acel moment şi în prezent, astăzi potrivit evidenţei specialiştilor sunt de cca. 61 ha. Eu nu cunosc informaţii în legătură cu acest aspect. Întrebare avocat inculpata B.:

Care a fost momentul la care martora a luat la cunoştinţă de existenţa dosarului în care s-a pronunţat hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele C.? Răspuns: Am luat cunoştinţă la momentul la care am primit hotărârea, dată la care în funcţie era primarul

D. Întrebare avocat inculpat B.: La nivelul primăriei există un registru în care se înregistrează toate documentele care intră în primărie? Răspuns: Există registrul de intrare ieşire de corespondenţă. Întrebare avocat inculpat B.: Cine face înregistrările în acest registru şi cine ţine registrul respectiv? Răspuns: Eu fac toate înregistrările şi tot eu ţin şi registrul. Întrebare avocat inculpat B.: Când a constatat că în privinţa numitei C. instanţa nu a solicitat înscrisuri? Răspuns: În momentul în care am primit hotărârea judecătorească privind reconstituirea suprafeţei respective.

Întrebare avocat inculpat B.: La toate hotărârile pe care le primeşte le citeşte conţinutul şi le verifică în legătură cu modul de soluţionare de către instanţe? Răspuns: Nu pe toate, pentru că majoritatea sunt pentru corecturi de suprafeţe nu şi pentru reconstituiri a dreptului de proprietate. Întrebare avocat inculpat B.: De ce a considerat necesar să verifice hotărârea lui C.? Răspuns: Mi-a fost atrasă atenţia din cauza faptului că nu avea niciun doar de reconstituire a dreptului de proprietate, de aceea s-au solicitat şi relaţii de la Judecătoria Răcari să vedem cine este C.

Întrebare avocat inculpat B.: Îşi aminteşte să fi primit o citaţie în care parte era C.? Răspuns: Acum nu, decât dacă aş putea verifica evidenţele. Întrebare avocat inculpat C.: Îşi aminteşte dacă C. a formulat o cerere să depună hotărârea judecătorească în vederea punerii în posesie? Răspuns: Nu îmi amintesc. Întrebare avocat inculpat C.: În vederea punerii în posesie a lui C. i-a făcut o notificare în acest sens? Răspuns: Eu nu aveam atribuţii în acest sens, fiecare îndeplinea sarcinile ce îi reveneau. Întrebare avocat inculpat C.:

A notificat-o pe C. să se prezinte pentru ridicarea titlului de proprietate cu privire la suprafaţa de 4,87 ha? Răspuns: Nu ştiu cum s-a întâmplat în cazul lui C., de obicei titlurile de proprietate se înmânează de către primar proprietarilor. Întrebare avocat inculpat C.: Are cunoştinţă dacă numitul GG. a făcut anumite acte în numele lui C.? Răspuns: Nu pot să răspund concret decât în urma verificărilor. S-or fi solicitat. Întrebare avocat inculpat C.: Fişa tehnică de punere în posesie pe care a semnat-o şi pe care a primit-o de la L. avea documentaţia ataşată cu privire la fiecare suprafaţă de teren? Răspuns:

Această fişă mi-a fost adusă de primarul D. Nu ştiu dacă avea ataşată documente pentru că eu nu pot să verific aşa ceva fiind date tehnice. Întrebare avocat inculpat C.: Ce a verificat martora din punct de vedere juridic când a semnat fişa de punere în posesie? Răspuns: Actul care a stat la baza acesteia, respectiv hotărârea judecătorească. Întrebare avocat inculpat

C.: A verificat concordanţa dintre datele înscrise în fişa tehnică şi cele din sentinţa civilă de reconstituire a dreptului de proprietate în cadrul verificărilor juridice efectuate? Răspuns: Am verificat şi din punct de vedere formal toate erau trecute ca fiind situate în extravilan. Întrebare avocat inculpat D.: Dacă îşi recunoaşte semnătura la rubrica secretar aplicată pe completarea la procesul-verbal nr. x din 27 martie 2012, depus în şedinţa de astăzi şi prezentat martorei? Răspuns: Da, semnătura îmi aparţine dar împreună cu primarul D., completare care s-a făcut după liberarea sa din închisoare şi în momentul în care s-a prezentat la primărie. Mi-a fost prezentată şi o altă completare la procesul-verbal nr. x din 27 martie 2012 în legătură cu care declara că semnătura de la rubrica secretar îmi aparţin, iar la rubrica primar a semnat fostul viceprimar II. Nu pot să ofer alte informaţii pentru că documentele erau întocmite de..."

Aceeaşi martoră P. în declaraţia dată la 9 aprilie 2019 tot în faţa primei instanţe a arătat "Menţin în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată. Mă aflu în funcţia de secretar al primăriei Tărtăşeşti de aproximativ 23 de ani în mod continuu şi neîntrerupt cu excepţia perioadei octombrie 2009 - august 2011 aproximativ 2 ani în care am fost suspendată ca urmare a plângerii formulate de către fostul primar al com. Tărtăşeşti inc. D. împotriva mea ca urmare a unor aspecte legate vizând raporturi de serviciu (legate de evaluarea pe care Consiliul Local trebuia să o aprobe prin hotărâre şi o efectuase dar şi alte aspecte).

Îmi amintesc că la vremea respectivă în mandatul primarului OO., ulterior celui al domnului D., am depistat împreună cu acest primar faptul că anumite suprafeţe de teren care aparţineau de domeniul intravilan al localităţii Tărtăşeşti figurau scriptic în titlul de proprietate al inc. C. ca fiind în extravilan. În acest context, primarul OO. a formulat acţiune judecătoreasă în vederea anulării acestui titlu de proprietate. Ca urmare a soluţionării favorabile în mod definitiv a acestei acţiuni Comisia Judeţeană a anulat primul titlu de proprietate în mod parţial şi a emis un nou titlu de proprietate de acest gen.

Îmi amintesc că ulterior după rezolvarea acestui litigiu persoanele vătămate E. şi cred G. şi-au deschis rol pe suprafeţele care au fost invalidate de către Comisia Judeţeană. Din câte îmi amintesc persoana vătămată E. s-a judecat separat în ceea ce priveşte pretenţiile sale funciare şi a câştigat acest proces, astfel că în cele din urmă a reuşit să îşi recupereze terenul ce se afla în continuarea celui al UAT Tărtăşeşti. Arăt că pe inculpata A. nu am cunoscut-o personal cu excepţia unei acţiuni de votare când a fost preşedinte al Biroului de votare prin 2001-2004.

Pe inc. Elena o cunosc deoarece este cetăţean al loc. Tărtăşeşti la fel ca şi mine, atât că locuim în sate diferite. Am avut relaţii normale de comunicare cu dumneaei strict legate de atribuţiile de serviciu. Întrebări ale reprezentantului Ministerului Public: Întrebare: Dacă în conformitate cu practica şi cu legea în temeiul căreia îşi desfăşoară activitatea primiţi solicitări de la instanţe în litigiile având ca obiect fond funciar pentru a le înainta acte necesare soluţionării acestor litigii? Răspuns: Da se cer: dosarul de constituire, cererile formulate, documentele anexate de către instanţă respectiv circuitul, dacă s-a făcut contestaţie înaintate Comisiei Judeţene, răspunsul Comisiei Judeţene de aprobare sau respingere a contestaţiei.

În funcţie de răspunsul Comisiei Judeţene, persoana mergea în instanţă. Întrebare: În cazul lui C. s-au cerut acest gen de relaţii de constituire a dreptului de proprietate? Răspuns: Nu au fost solicitate date şi din câte îmi aduc aminte nu am transmis documente. Întrebare:Acestei persoane îi fuseseră reconstituite drepturile de proprietate de la autorii săi? Răspuns: Da, au fost solicitate de mai multe ori aceste relaţii de la autorii săi. Întrebare: Această reconstituire viza de 1 ha sau

4,87 ha? Răspuns: Nu îmi amintesc dar suprafeţele erau mici întrucât pe raza satului Bâldana existau suprafeţe mai mari de reconstituit. Cu câteva excepţii au avut 4,5 sau 6 ha. Întrebare: Actul de proprietate privind pentru C. pentru suprafaţa de 4,87 ha a fost transmis primăriei? Răspuns: Nu-mi amintesc aceste aspecte, la acest moment. Întrebare: S-au solicitat de către instanţă copii ale aceleiaşi sentinţe judecătoreşti? Răspuns: Nu-mi mai amintesc, cred că s-au solicitat. Menţionez că aceste aspecte le-am precizat în declaraţiile anterioare.

Răspuns: La revenirea primarului D. au fost şedinţe cu privire la punerea în posesie pentru anumite suprafeţe de teren? Întrebare: Nu-mi mai aduc aminte. Întrebări av. inc. C. Întrebare:În funcţia de secretar al Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18 şi celorlalte legi succesive avea atribuţia să verifice şi să semneze pentru legalitate toate actele emise de comisia locală sau orice funcţionar din Primărie cu atribuţii în această comisie? Răspuns: Nu puteam să verific decât din punct de vedere juridic ceea ce se menţiona în hotărâre dar din punct de vedere tehnic persoana care întocmea fişa de punere în posesie era cea care deţinea baza de date şi verifica propriu zis OCPI Dâmboviţa care era verificată din punct de vedere tehnic putând fi admisă sau respinsă.

Pe fiecare fişă de punere în posesie era viza OCPI Dâmboviţa. Întrebare: Dacă Comisia Locală a chemat-o pe C. să o pună în posesie cu suprafaţa de teren dispusă în hot. jud. şi să semneze procesul-verbal de punere în posesie? Răspuns: Nu mai ştiu dar cel puţin la mine nu a ajuns acest fel de adrese. Am semnat doar fişa de punere în posesie alături de alte persoane din punct de vedere juridic în baza hot. judecătoreşti. Întrebare: Cine ridica în general titlurile de proprietate de la OCPI şi în special cel al lui C. Cine avea această competenţă? Răspuns:

Domnul primar şi doamna Elena sau persoanele care erau îndreptăţite să primească aceste titluri? Întrebare: Cum se eliberau din Primărie aceste titluri către persoanele din aceste titluri? Răspuns: Aceste titluri de proprietate erau predate pe bază de semnătură de la primărie, în prealabil după ce erau ridicate de la OCPI de primar. În particular în ceea ce priveşte titlul de proprietate al lui C. nu cunosc cine l-a ridicat şi cine a semnat iar instituţia care poate furniza acest răspuns este OCPI Dâmboviţa. Întrebare: Dacă C. s-a prezentat la primărie pentru a-i fi înmânat titlul? Răspuns:

Nu cunosc acest aspect. Întrebări av. inc. D. şi A. Întrebare: Exista la nivelul com. Tărtăşeşti un registru în care se consemnau cererile de acordare a dreptului de proprietate şi cine deţinea acest registru?

Răspuns: Da, există un registru special cu ultimele menţiuni sunt aferente Legii nr. 247/2005 şi era deţinut de secretar. Acest lucru se află la dosarul cauzei. Îmi amintesc că în acest registru undeva la lunile octombrie noiembrie 2005 sunt înregistrate contestaţiile formulate de către petenţi împotriva hot. Comisiei Locale Tărtăşeşti. Întrebare: Cererile de reconstituire le primea dumneaei şi în ce mapă le ţinea în ceea ce priveşte cererile formulate de C.? Răspuns: Sunt arhivate în arhiva instituţiei în funcţie de solicitări.

Până în anul 2005 cererile le primeam eu. Formam ulterior un dosar după care acestea se ţineau în birou dar nu-mi mai aduc aminte în ce loc concret le ţineam efectiv aceste dosare şi nici în custodia cui se aflau aceste cereri. Este timpul prea lung, 14 de pentru a-mi aduce aminte cu exactitate aceste aspecte. Întrebare: Ce funcţie deţinea în Comisia Locală de Fond Funciar al com. Tărtăşeşti? Răspuns: Deţineam funcţia de secretar al acestei comisii de fond funciar. Întrebare: Îşi aduce aminte dacă C. a formulat o cerere de reconstituire de fond funciar iar cererea sa a fost introdusă într-o mapă roşie? Răspuns:

Nu răspund la această întrebare. În mod normal, dacă ar fi depus o astfel de cerere, s-ar fi regăsit înregistrată sau îndosariată în mod corespunzător. Nu cunosc răspunsul la întrebarea pe care mi-a adresat-o domnul avocat. Întrebare: Cine a întocmit fişa de punere în posesie şi normele de prezentare care trebuiau adresate Comisiei Judeţene Dâmboviţa în vederea eliberării titlului de proprietate. Răspuns: Cea care întocmea toată documentaţia despre care face vorbire domnul avocat era L. Întrebare: Această fişă de punere în posesie a fost întocmită de L. a fost întocmită anterior sau ulterior venirii inc.

D.? Răspuns: Nu-mi aduc aminte la acest moment cursul evenimentelor. Întrebare: Cunoaşte ce documente a avut în vedere L. la întocmit fişa de punere în posesie pentru C.? Răspuns: Cunosc faptul că în ceea ce mă priveşte la fişa de punere în posesie a fost hot. judecătorească iar din punct de vedere tehnic, activitatea îi aparţinea lui L. care era un profesionist din acest punct de vedere. Întrebare: La nivelul Comisiei Locale Tărtăşeşti cine ţinea evidenţa terenurilor aflate în rezerva comisiei în vederea punerii în posesie a persoanelor.

Răspuns: Singura care avea cunoştinţă de rezerve era L. care din punct de vedere tehnic era persoana autorizată. Întrebare: Dacă în cursul procesului L. a formulat un denunţ în care a prezentat evenimentele care s-au petrecut? Răspuns: Nu pot răspunde la această întrebare, menţin declaraţiile date în cursul procesului penal. Întrebare: În perioada octombrie 1009 - noiembrie 2009 din ce cauză a fost detaşată la Primăria com. Iedera? Răspuns: Nu pot răspunde la această întrebare, toate aspectele se regăsesc în hotărârile judecătoreşti şi doresc să fie cât mai exact.

Întrebare: Împotriva domniei sale s-a formulat plângere penală pentru săv. infr. abuz în serviciu pentru că a primit un salariu mai mare în raport de studiile pe care le avea în urma controlului Curţii de Conturi? Răspuns: Nu pot să răspund nici la această întrebare dar cunosc că mi-au fost reţinute sume de bani care au fost returnaţi conform deciziei Curţii de Conturi. Întrebarea instanţei: Aţi fost chemată la parchet pentru a da declaraţii? Răspuns: Nu ştiu, întrucât domnul D. mi-a făcut mai multe sesizări şi am fost chemată de mai multe ori la parchet.

Întrebare:

Urmare a evaluării performanţelor profesionale ce note a primit în anul 2010? Răspuns: Nu cunosc notele respective întrucât această situaţie s-a întâmplat după plecarea mea din instituţie."

Martora P. în declaraţia dată la 23 ianuarie 2020 în faţa instanţei de apel a arătat "Îmi menţin declaraţiile date în datele de 13 ianuarie 2015 şi 11 iunie 2013 la parchet, ultima fiind o declaraţie olografă, precum şi declaraţia dată în calitate de martor la Curtea de Apel Ploieşti în data de 27 februarie 2018, aceste declaraţii le-am dat de bunăvoie şi ele corespund adevărului. Am fost angajată în calitate de secretară a comunei Tărtăşeşti, jud. Dâmboviţa în perioada 1996 până în prezent, anterior din 1986 - 1996 am ocupat funcţia de tehnician agricol.

Am dat declaraţii amănunţite cu privire la aceste aspecte la momentul audierii mele, nu mai am nimic de adăugat şi aştept să răspund la întrebările care îmi vor fi puse. Întrebări formulate de apărătorul ales al intimatei inculpate A. şi D.: Dacă martora îşi aduce aminte când a fost emisă fişa de punere în posesie pentru C., înainte sau după revenirea primarului D. în funcţia de primare, respectiv înainte sau după arestarea lui? Răspuns: Nu îmi aduc aminte la acest moment cu exactitate momentul precizat de domnul avocat, dar este menţionat în declaraţiile mele anterioare pe care mi le menţin.

Întrebare: Cine a întocmit fişa de punere în posesie pentru C.? Răspuns: Fişa de punere în posesie a fost întocmită de Compartimentul Cadastru din cadrul primăriei, respectiv de doamna L. Întrebare: Dacă planurile cadastrale pentru C., erau deţinute de martoră sau de L.? Răspuns: Toate proiectele parcelare care stăteau la baza întocmirii fişei erau gestionate exclusiv de dna L. şi verificate de OCPI Dâmboviţa, inclusiv fişa de punere în posesie. Întrebare: Angajaţii OCPI au constatat greşit cu ocazia verificării fişei de punere în posesie şi a notei de prezentare, cu privire la amplasament? Răspuns:

Nu cunosc acest aspect. Întrebări formulate de apărătorul ales al intimatei inculpate C.: Întrebare: Dacă fişa de punere în posesie pe numele lui C. a fost semnată şi de către martoră în calitatea ei de secretar al Primăriei şi al Comisiei Locale de Fond Funciar? Răspuns: Da, toate fişele sunt semnate conform legii, inclusiv de secretarul primăriei. Această semnătură are o conotaţie strict juridică. Întrebare: Dacă la întocmirea fişei de punere în posesie a fost chemată şi C.? Răspuns: Nu cunosc acest aspect. Întrebare:

Dacă după preluarea titlului de proprietate de la OCPI Dâmboviţa a fost chemată C. la primărie să i se înmâneze titlul de proprietate? Răspuns: Nu cunosc. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Întrebare: Dacă ştia de dosarul pe care numita C. îl avea pe rolul Judecătoriei Răcari? Răspuns: Cred că în legătură cu dosarul numitei C. am aflat în anul 2008, cu ocazia unei adrese primite de la Instituţia Prefectului Jud. Dâmboviţa, adresă prin care s-a transmis cererea numitei C. şi hotărârea judecătorească.

Întrebare: Dacă în celelalte dosare de acelaşi tip primăria era solicitată în timpul procedurilor la instanţa de judecată să trimită relaţii legate de situaţia dosarelor respective? Răspuns: Da, la fiecare dosar mi se solicita în primul rând cererea şi documentele care stăteau la baza acestor cereri sau copii după Registrele Agricole ale primăriei. Întrebare: Dacă cu primarul a discutat în legătură cu soluţia adoptată în dosarul numitei C.? Răspuns: Cred că tot la nivelul anului 2008, după primirea adresei de la Prefectură, am avut o discuţie cu dl. primar D.

în legătură cu acest dosar, aspecte pe care le-am detaliat pe larg în declaraţiile mele date în cursul anilor 2015 şi 2013, reluate în anul 2018 şi nu aş mai dori să revin pentru că trecând foarte mult timp, este posibil să îmi scape anumite amănunte legate de această discuţie. Întrebare: Dacă vă amintiţi că terenul obţinut prin sentinţă, de C., era intravilan sau extravilan? Răspuns: Nu îmi aduc aminte cum erau trecut în sentinţă, ştiu că era menţionată doar suprafaţa. Întrebare: Cât priveşte titlul emis pe baza sentinţei, punerea în posesie a fost în intravilan sau în extravilan? Răspuns:

Fişa de punere în posesie s-a făcut pentru o suprafaţă de teren în extravilan. Întrebare: Dacă au existat discuţii, evident în cadrul primăriei, purtate de martori, sau de martori cu inculpat în legătură cu diferenţa de încadrare de terenuri în cele două categorii, în legătură cu terenul numitei C.? Răspuns: Toate detaliile sunt date de mine, aşa cum am menţionat, în acele declaraţii anterioare, rămân la fel cum am declarat atunci."

Martora L. în declaraţia dată la 27 februarie 2018 în faţa primei instanţe a arătat "...Întrebare instanţă: Ce cunoaşte în legătură cu emiterea titlului de proprietate pe numele lui C.? Răspuns: Ştiu că titlul de proprietate s-a emis în baza unei hotărâri judecătoreşti. De asemenea, la primărie exista o adresă de la prefectură prin care ni se solicita să punem sentinţa în aplicare, altfel suntem pasibili de pedeapsă. La momentul respectiv îndeplineam funcţia de referent urbanism şi cadastru şi membru în comisia locală, fiind persoana care redacta fişele de punere în posesie, strângeam documentaţiile pentru fişa respectivă şi mă prezentam cu ele în şedinţă.

Îmi amintesc că şedinţele de fond funciar în legătură cu cazul C. şi nu numai, au avut loc la sfârşitul lui martie 2012, mai exact 27 martie 2012, care a avut două completări una pentru titlurile de proprietate care nu intraseră în circuitul civil iar cealaltă cu privire la C. şi V., ambele desfăşurându-se în 3 aprilie 2012. Ambele completări au fost redactate pe calculator de către mine în ziua de 3 aprilie 2012. Pentru că nu am reuşit să le redactez în timp util, viceprimarul II. a plecat lăsând nesemnate ultima completare din procesul-verbal, fişa de punere în posesie şi ultima parte din nota de prezentare, iar a doua zi de dimineaţă m-am prezentat la primarul Badea să îmi semneze, însă acesta a refuzat, motivând că din data de 4 aprilie a revenit la serviciu fostul primar D.

Apoi am prezentat înscrisurile respective primarului D., care mi-a spus că nu semnează niciun act până nu semnează toţi membrii comisiei şi după ce noi le-am semnat a mers la secretarul primăriei care după ce le-a semnat secretarul le-a semnat şi primarul. Întrebare instanţă: Cum explică faptul că i-a solicitat primarului D. să semneze respectivele documente în condiţiile în care nu a participat la şedinţa din 3 aprilie 2012? Răspuns: I-am prezentat situaţia titlurilor de proprietate, i-am explicat că acestea au rămas nesemnate şi motivul care a determinat nesemnarea.

Eu nu mă pricep la partea juridică a problemei, fiind un simplu cadastrist. Cu documentaţiile astfel pregătite, m-am prezentat la oficiul de cadastru împreună cu primarul D., aceştia le-au verificat. După care le-am lăsat la biroul cadastru la consiliul judeţean pentru a intra în şedinţa la comisia judeţeană la care eu nu eram îndreptăţită să particip şi nu am participat niciodată, singurele îndreptăţite erau secretarul primăriei şi primarul. Întrebare instanţă: Cum explică faptul că în titlul de proprietate sunt trecute suprafeţe din intravilanul localităţii în condiţiile în care lui C. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru extravilan.

Răspuns: I-am scris la cererea doamnei P. Mi-a cerut să completez aşa cum spune ea. Eu personal nu pregătisem în vreun fel documentaţia tehnică pentru C., parcele şi tarlalele fiindu-mi dictate de secretarul primăriei P. Ecaterina..."

Aceeaşi martoră L. în declaraţia dată la prima instanţă la 9 mai 2019 că " ... Doamna secretar al primăriei P. într-o zi a anului 2012 a venit la mine şi a spus că trebuie întocmită o fişă pentru C. deoarece aceasta avea o sentinţă civilă de restituire a unei suprafeţe de 4,56 ha teren aflate pe raza localităţii din care-mi amintesc parcă extravilanul acestei localităţi. A venit cu fişa pregătită, cu planurile parcelare care stăteau închise la dumneaei în birou şi mi-a spus ce anume să completez pe fişa respectivă care era redactată la calculator.

Eu nu am făcut altceva decât să o redactez pe calculatorul instanţei. La iniţiativa comisiei locale din care făceau parte la vremea respectivă primarul în calitate de preşedinte al acesteia, secretara primăriei şi încă doi membrii, respectiv eu şi colega de la registrul agricol, aceste fişe ajungeau la mine pentru a fi întocmite. După ce se întocmea această fişă de către mine, ele în final ajungeau la Prefectură unde se emiteau aceste titluri de proprietate. Până să ajungă la Prefectură ele erau redactate de mine şi intrau în comisia locală pentru verificat.

Ulterior, după ce se redactau procesul-verbal şi nota de prezentare, se ajungea la Oficiul de Cadastru unde se efectuau diferite verificări faptice cu privire la existenţa acestor parcele şi ulterior ajungeau la Prefectură care la rândul ei făcea alte verificări. Revenind, în data de 27 martie 2012 s-a ţinut şedinţa Comisiei Locale în care am prezentat documentaţia pentru 14 titluri. Pe data de 3 aprilie 2012 am mai ţinut o altă şedinţă de comisie care a avut pe rol două adăugiri la procesele-verbale încheiate anterior inclusiv legate de această speţă, sentinţă judecătorească.

S-a întâmplat acest lucru deoarece erau presiuni de la Prefectură pentru a pune în aplicare sentinţa respectivă dată fiind vechimea sa care emisă de 4 ani. Când am terminat cu aceste rectificări am mers la vice primarul II. pe care însă nu l-am găsit fiind o oră înaintată am rămas practic cu una dintre cele două adăugiri nesemnată motiv pentru care dat fiind că domnul D. începând cu a doua zi îşi reluase funcţia de primar, m-am prezentat cu documentaţia la acesta. Dumnealui mi-a solicitat ca mai întâi să semneze membrii comisiei locale şi ulterior va semna şi el.

Am procedat întocmai obţinând semnături de la secretara P., reprezentanta Registrului agricol, XX. şi eu. După aceasta a semnat şi domnul primar. În zilele următoare am fost la Registrul de cadastru pentru a face verificările despre care am făcut vorbire anterior unde totul a fost considerat în regulă şi s-au aplicat avizele prevăzute de legislaţia în vigoare. Am înaintat acele respective la Prefectură unde au fost încă o dată verificate urmând să intre pe ordinea de zi a şedinţei din 19 aprilie a Comisiei judeţene..."

Martorul II. în declaraţia dată în faţa primei instanţe la 23 mai 2018 a menţionat "... Întrebare procuror: Cine a semnat completările la procesul-verbal din 27 martie 2012? Răspuns: Până la C. procesele-verbale au fost semnate de mine, în ceea ce o priveşte pe aceasta procesele-verbale au fost semnate de D., Primarul D. a semnat completările respective de cunoştinţa cărora am aflat mult mai târziu, respectiv după alegerile din 2012. Întrebare procuror: Are cunoştinţă de poziţia adoptată de martora P. în legătură cu punerea în posesie a numitei C.? Răspuns: Nu am cunoştinţă de aşa ceva. Întrebare procuror: Are cunoştinţă dacă punerea în posesie a lui C. primarul D. a discutat cu secretarul comunei? Răspuns: Nu am cunoştinţă. Întrebare avocat inculpat D.: Are cunoştinţă la ce dată a fost întocmită a doua completare la procesul-verbal de punere în discuţie a modificărilor de titluri? Răspuns: Nu ştiu, 3 - 4 - 5 aprilie 2012 ..."

Acelaşi martor II. în declaraţia dată la 20 iunie 2019 în faţa primei instanţe a menţionat "... Întrebare: Aţi semnat respectivele modificări şi cine le-a semnat? Răspuns: La cea de-a doua completare au semnat domnul D. şi doamnele P. şi Marin Elena...Întrebare: Ce s-a hotărât cu privire la nume, vecinătăţi din cauza fişelor care au fost întocmite greşit. Răspuns: Cu acea ocazie ce act s-a încheiat? Întrebare: S-a încheiat un proces-verbal de şedinţă. Răspuns: Acel proces-verbal a fost completat ulterior şi cu ce modificări? Întrebare: A fost completat în data de 03 aprilie 2012 cu privire la 4 sau 5 titluri referitor la care s-a consemnat că terenurile nu au fost scoase din circuitul civil. Aceasta a fost prima completare. Referitor la a doua completare nu am făcut-o eu, dar cred că secretara. A doua zi pe data de 4 aprilie s-a prezentat din nou dl. D. cu adresă de la Prefectură de repunere în funcţie şi de la acel moment a asigurat conducerea comisiei de fond funciar. Întrebare: Nu ştiu pentru că nu am văzut sentinţa respectivă. Răspuns: de către L. şi secretara P. Ecaterina...Întrebare: Cine făcea parte din Comisia de fond funciar şi cine trebuia să semneze fişa de punere în posesie? Răspuns: Primarul comunei, secretara P. şi câţiva membrii XX., L. şi încă câţiva dar nu-mi mai aduc aminte...Întrebare: A doua completare vi s-a prezentat să o semnaţi? Răspuns: Mi s-a prezentat dar nu am semnat deoarece se prezentase inc. D."

Astfel, din mijloacele de probă mai sus menţionate, rezultă ca situaţie de fapt, că inculpatul D., în calitate de primar al com. Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, dar şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, revenit în funcţie la data de 4 martie 2012, dată de la care a încetat suspendarea din funcţie, pe timpul cât a fost arestat, fiind liberat la 30 martie 2012, conform biletului de liberare din penitenciar, într-una din zilele ulterioare datei de 4 martie şi până la 19 martie 2012 a semnat fişa de punere în posesie întocmită de L. pentru inculpata C., atestând în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua I parcela x şi de 2054 mp din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen.

Fapta inculpatului D., care în calitate de primar al com. Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, dar şi preşedinte al comisiei locale de fond funciar, revenit în funcţie în data de 4 martie 2012, după această dată a prezentat acestui din urmă organism fişa de punere în posesie pentru inculpata C., prin care se atesta în mod nereal că suprafeţele de 2912 mp din tarlaua I parcela x şi de 2054 mp din tarlaua x, parcela x se aflau în extravilanul comunei, deşi acestea făceau parte din categoria intravilan, fişă pe baza căreia a fost emis titlul de proprietate nr. x din data de 3 mai 2012, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

Aşadar, în raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărătorului inculpatului D. de achitare a inculpatului pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, deoarece materialul probator administrat în cursul procesului penal şi evaluat coroborat cu privire la aceste fapte dovedesc existenţa infracţiunilor în sarcina inculpatului.

Totodată, instanţa de apel nu poate avea în vedere nici susţinerea reprezentantului Ministerului Public din concluziile orale, din dezbateri cu privire la comiterea infracţiunii de fals intelectual în condiţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, întrucât această prevedere nu rezultă nici din rechizitoriu şi nici din ordonanţa parchetului prin care au fost făcute remedieri ale neregularităţilor în condiţiile expuse, ce au fost verificate sub aspectul legalităţii sesizării prin încheierile judecătorului de cameră preliminară, aşa încât nu pot fi reţinute dispoziţiile invocate, întrucât s-ar depăşi limitele sesizării şi s-ar încălca art. 371 din C. proc. pen. şi nici nu a fost solicitată pe calea distinctă a schimbării de încadrare această solicitare privind dispoziţiile menţionate.

Instanţa de apel consideră, însă ca fiind fondată critica apărătorului inculpatului D. cu privire la împlinirea termenului de prescripţie specială, atât pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., cât şi pentru aceea de uz de fals prevăzută de art. 291 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., referitor la împlinirea termenului de prescripţie specială.

Din examinarea conţinutului mijloacelor de probă mai sus menţionate coroborate cu înscrisurile indicate, faţă de care a şi fost reţinută în esenţă, situaţia de fapt, nu rezultă o dată certă de semnare a fişei de punere în posesie pentru inculpata C. şi respectiv de prezentare comisiei locale de fond funciar în scopul emiterii titlului de proprietar, însă actele concrete ale inculpatului D. au avut loc după data de 4 martie 2012, când a revenit în funcţia de primar, după suspendarea din funcţie ca urmare a arestării sale, dovedită cu acte, în condiţiile menţionate şi până la 19 martie 2012, aşa cum rezultă din declaraţia martorei L. dată în faţa primei instanţe la 9 mai 2019.

Astfel, instanţa de apel, în raport cu datele din intervalul de timp 04-19 martie 2012 şi în care au avut loc faptele reţinute în sarcina inculpatului D., rezultând că au fost anterioare datei de 19 martie 2012, se va calcula termenul de prescripţie specială.

Infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 din C. pen. anterior era sancţionată cu pedeapsa închisorii între 6 luni şi 5 ani.

Potrivit art. 122 lit. d) din C. pen. anterior, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani.

În conformitate cu art. 124 din C. pen. anterior modificării survenite prin Legea nr. 63 din 17 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea C. pen. al României şi a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 19 aprilie 2012 "prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă jumătate."

Aşadar, termenul maxim de 7 ani şi 6 luni până la care inculpatul D. putea răspunde penal, se calculează din interiorul intervalului de timp menţionat martie 2012, până la 4 - 19 septembrie 2019, la data de 4 septembrie 2019, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza în apel sub nr. x/2016, dosarul Înaltei Curţi, aşa că la momentul pronunţării prezentei decizii 2 octombrie 2020, este împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, ceea ce atrage încetarea procesului penal, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f), teza I din C. proc. pen. pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 din C. pen. anterior incrimina "Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată."

În contextul concret al cauzei la infracţiunea de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului D. vizează înscrisuri oficiale, termenul de prescripţie al răspunderii penale este tot de 7 ani şi 6 luni şi care curge tot din interiorul intervalului de timp menţionat martie 2012 până la 4 - 19 martie 2019 la data de 4 septembrie 2019, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza în apel sub nr. x/2016, dosarul Înaltei Curţi, aşa că la momentul pronunţării prezentei decizii 2 octombrie 2020, este împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, ceea ce atrage încetarea procesului penal, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f), teza I din C. proc. pen. pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Înalta Curte sub aspectul laturii civile, în baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpaţilor A. şi B.

Se va înlătura dispoziţia privind instituirea unui sechestru asigurător asupra unei cote de 1/2 din bunurile imobile aparţinând inculpatului D. reprezentate de casa de locuit situată în localitatea Tărtăşeşti sat Bâldana în suprafaţă de 220 mp precum şi a suprafeţei de teren intravilan aferent acestei construcţii în suprafaţă totală de 1000 mp, astfel cum sunt acestea menţionate în registrul agricol al Primăriei comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, măsură care va fi pusă în aplicare de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, în raport cu soluţiile dispuse faţă de inculpatul D., în latură penală.

Înalta Curte constată că apelul declarat de parchet în declaraţia iniţială viza şi pe inculpatul D., însă prin motivele scrise de apel aşa cum au fost dezvoltate, parchetul a precizat că vizează numai soluţiile de achitare dispuse de prima instanţă, privind pe inculpaţii A., C. şi B., numai pe latură penală, precum şi cererea precizatoare au vizat numai soluţiile laturii penale cu privire la faptele comise de inculpaţii A., C. şi B., precum şi precizarea privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor privind pe inculpata A. din sentinţa atacată, neexistând critici sub aspectul laturii civile, aşa încât efectul devolutiv al apelului este mărginit la aspectele vizate prin apel, aşa cum a fost precizat.

De asemenea, sentinţa pronunţată de prima instanţă nu a fost atacată de niciuna din părţile civile F. şi G., aşa încât, instanţa de apel s-a pronunţat în limitele apelului parchetului aşa cum a fost precizat, numai pe latura penală a cauzei, a apelului inculpatului D.

Totodată, Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea din concluziile orale, din dezbateri a reprezentatului Ministerului Public întemeiată pe dispoziţiile art. 256 din C. proc. pen. cu referire la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. privind desfiinţarea următoarelor înscrisuri: Sentinţele civile nr. 1322 din 30 aprilie 2008 şi nr. 2016 din 26 iunie 2008 ale Judecătoriei Răcari, cu motivarea că aceste două hotărâri nu reprezintă rolul unei activităţile de judecată, ci au fost plăsmuite într-o procedură paralelă celei legale, arătând că prin Sentinţa penală nr. 80 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov s-a dispus în acelaşi fel cu privire la hotărârea pronunţată de către inculpata A.; Titlul de proprietate nr. x/2012 emis de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa, în privinţa căruia instanţa civilă a dispus doar desfiinţarea parţială prin constatarea nulităţii absolute doar cu privire la cele două suprafeţe care au fost atribuite cu ocazia punerii în posesie a celor două părţi civile; declaraţia martorei H.; cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de I.; încheierea de şedinţă din 26 iunie 2008 prin care s-a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată; Procesul-verbal din 27 martie 2012 întocmit în cadrul şedinţei comisiei locale doar în ceea ce priveşte propunerea de validare a dreptului de proprietate pentru inculpata C.; fişa de punere în posesie cu privire la suprafaţa de teren intravilan, aşa cum a fost dictată de către inculpatul D. martorei L., cu privire la suprafeţele de 2000 mp deţinute de Asociaţia reprezentată de partea civilă G. şi 1000 mp, proprietatea părţii civile E., în condiţiile limitelor apelului declarat de parchet, aşa cum s-a menţionat, cererile formulate depăşind acest cadrul procesual, făcând obiectul unei alte căi juridice.

Referitor la apelul declarat de către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Tărtăşeşti împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că este nefondat pentru că acesta nu este motivat, fiind făcute doar consideraţii cu caracter general asupra sentinţei atacate, neexistând motive concrete de apel, fiind formulate numai solicitări pe latura penală, condamnarea inculpaţilor A., B. şi C., care paralizează dreptul de proprietate al altor persoane cărora li s-a reconstituit în mod legal dreptul de proprietate pe amplasamentele primite fraudulos de C. pe baza hotărârii judecătoreşti ilegale pronunţate de inculpata A. în calitatea sa de magistrat, în ce priveşte latura civilă, admiterea cererii UAT de constituire de parte civilă, fără a se evidenţia vreo critică în raport cu modul de soluţionare a primei instanţe, desfiinţarea în tot a Titlului de proprietate nr. x din 2 mai 2012 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmboviţa, înfiinţarea de măsuri asigurătorii asupra averii inculpaţilor A., B. şi C. (mai ales asupra terenurilor care fac obiectul Titlului de proprietate, aşa cum acesta a fost anulat parţial pentru a împiedica valorificarea frauduloasă a acelor terenuri, menţinerea celorlalte dispoziţii care nu sunt contrare soluţiei pretinse de UAT.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie şi de inculpatul D., împotriva Sentinţei penale nr. 85 din data de 22 iulie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul apelant inculpat D. şi pe intimaţii inculpaţi A., C. şi B.

Se va desfiinţa în parte încheierea din data de 12 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2016 şi în parte sentinţa penală apelată, atât în latură penală cât şi în latură civilă şi rejudecând:

a) Cu privire la inculpata A.:

Se va constată că legea penală mai favorabilă inculpatei A. este vechiul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. va condamna pe inculpata A., cu antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2008.

Se va face aplicarea disp. art. 71 alin. (2) vechiul din C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Conform art. 65 din C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Conform art. 71 din C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. va condamna pe inculpata A., cu antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna iunie 2008.

Face aplicarea disp. art. 71 alin. (2) vechiul din C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Conform art. 65 din C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Conform art. 71 din C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Se va constata că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpata A. a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 80 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi prin Sentinţa penală nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti definitivă prin Decizia penală nr. 176/A din 5 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 80 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare şi de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Se va face aplicarea disp. art. 71 alin. (2) vechiul din C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Conform art. 65 C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Conform art. 71 C. pen. anterior, se va aplica inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Se va deduce din pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare perioada deja executate de la 17 aprilie 2015 la 4 mai 2016, şi de la 5 iulie 2018 la 11 decembrie 2018.

Se vor anula formele de executare emise anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

b) Cu privire la inculpatul D.:

Se va constata că legea penală mai favorabilă inculpatului D. este vechiul C. pen.

1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpatul D., cu antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2012.

2. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpatul D., cu antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2012.

3. În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f), teza I din C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatul D., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., din perioada martie - aprilie 2012, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

4. În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f), teza I din C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatul D., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., din perioada martie - aprilie 2012, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

c) Cu privire la inculpata C.:

Se va constata că legea penală mai favorabilă inculpatei C. este actualul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. va condamna pe inculpata C. fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 5 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., va impune condamnatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune condamnatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., va impune condamnatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Tărtăşeşti sau în cadrul Dispensarelor umane din comuna Tărtăşeşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., va atrage atenţia condamnatei, asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

d) Cu privire la inculpatul B.:

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. va condamna pe inculpatul B., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din Codul, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 5 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., va impune condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., va impune condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Tărtăşeşti sau în cadrul Dispensarelor umane din comuna Tărtăşeşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., va atrage atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Cu privire la latura civilă:

În baza 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpaţilor A. şi B.

Se va înlătura dispoziţia privind instituirea unui sechestru asigurător asupra unei cote de 1/2 din bunurile imobile aparţinând inculpatului D. reprezentate de casa de locuit situată în localitatea Tărtăşeşti sat Bâldana în suprafaţă de 220 mp precum şi a suprafeţei de teren intravilan aferent acestei construcţii în suprafaţă totală de 1000 mp, astfel cum sunt acestea menţionate în registrul agricol al Primăriei comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, măsură care va fi pusă în aplicare de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tărtăşeşti, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie şi de inculpat D., vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. se vor obliga intimaţii inculpaţi A., C. şi B. la plata sumei de câte 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală 5.000 lei, fond 3.000 RON şi apel 2.000 RON).

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelanta - parte civilă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tărtăşeşti la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat D., precum şi pentru intimaţii inculpaţi A., C. şi B., în sumă de câte 800 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie şi de inculpatul D., împotriva Sentinţei penale nr. 85 din data de 22 iulie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul apelant inculpat D. şi pe intimaţii inculpaţi A., C. şi B.

Desfiinţează în parte Încheierea din data de 12 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2016 şi în parte sentinţa penală apelată, atât în latură penală cât şi în latură civilă şi rejudecând:

a) Cu privire la inculpata A.:

Constată că legea penală mai favorabilă inculpatei A. este vechiul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. condamnă pe inculpata A., cu antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2008.

Face aplicarea disp. art. 71 alin. (2) vechiul din C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Conform art. 65 C. pen. anterior, aplică inculpatei A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Conform art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. condamnă pe inculpata A., cu antecedente penale, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna iunie 2008.

Face aplicarea disp. art. 71 alin. (2) vechiul din C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Conform art. 65 C. pen. anterior, aplică inculpatei A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Conform art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Constată că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpata A. a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 80 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi prin Sentinţa penală nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti definitivă prin Decizia penală nr. 176/A din 5 iulie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 80 din 19 iulie 2013 a Curţii de Apel Braşov, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare şi de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa nr. 165 din 8 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Face aplicarea disp. art. 71 alin. (2) vechiul din C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Conform art. 65 C. pen. anterior, aplică inculpatei A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Conform art. 71 C. pen. anterior, aplică inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din vechiul din C. pen.

Deduce din pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare perioada deja executate de la 17 aprilie 2015 la 4 mai 2016, şi de la 5 iulie 2018 la 11 decembrie 2018.

Anulează formele de executare emise anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

b) Cu privire la inculpatul D.:

Constată că legea penală mai favorabilă inculpatului D. este vechiul C. pen.

1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpatul D., cu antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2012.

2. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpatul D., cu antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., faptă din luna aprilie 2012.

3. În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f), teza I din C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatul D., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., din perioada martie - aprilie 2012, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

4. În temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f), teza I din C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatul D., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., din perioada martie - aprilie 2012, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

c) Cu privire la inculpata C.:

Constată că legea penală mai favorabilă inculpatei C. este actualul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. condamnă pe inculpata C. fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 5 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., impune condamnatei, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune condamnatei, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., impune condamnatei, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Tărtăşeşti sau în cadrul Dispensarelor umane din comuna Tărtăşeşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., atrage atenţia condamnatei, asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

d) Cu privire la inculpatul B.:

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 5 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., impune condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., impune condamnatului, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Tărtăşeşti sau în cadrul Dispensarelor umane din comuna Tărtăşeşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., atrage atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Cu privire la latura civilă:

În baza 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă E. împotriva inculpaţilor A. şi B.

Înlătură dispoziţia privind instituirea unui sechestru asigurător asupra unei cote de 1/2 din bunurile imobile aparţinând inculpatului D. reprezentate de casa de locuit situată în localitatea Tărtăşeşti sat Bâldana în suprafaţă de 220 mp precum şi a suprafeţei de teren intravilan aferent acestei construcţii în suprafaţă totală de 1000 mp, astfel cum sunt acestea menţionate în registrul agricol al Primăriei comunei Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, măsură care va fi pusă în aplicare de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tărtăşeşti, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru

Investigarea Infracţiunilor din Justiţie şi de inculpat D., rămân în sarcina statului.

Obligă intimaţii inculpaţi A., C. şi B. la plata sumei de câte 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală 5.000 RON, fond 3.000 RON şi apel 2.000 RON).

Obligă apelanta - parte civilă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tărtăşeşti la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat D., precum şi pentru intimaţii inculpaţi A., C. şi B., în sumă de câte 800 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM