Challenge to ordinary appeal against definitive appellate decision declared inadmissible

Deliberând asupra admisibilităţii apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 226 din data de 24 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Găeşti s-au hotărât următoarele:

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., cu referire la art. 41 alin. (1) C. pen., raportat şi la art. 43 alin. (5) C. pen., având în vedere şi art. 79 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim penitenciar, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă din data de 4 mai 2019.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 399 alin. (1), raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă inculpatul A. prin Încheierea nr. 2/2020 din data de 13 ianuarie 2020 a Judecătoriei Găeşti.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată, a perioadei reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, de la data de 4 mai 2019 până la data de 15 ianuarie 2020, inclusiv.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a bunurilor folosite de inculpatul A. la săvârşirea infracţiunii, respectiv:

- bunurile folosite de inculpatul A., introduse în camera de corpuri delicte a Poliţiei Oraşului Găeşti, conform dovezii seria x nr. x din data de 18 iunie 2019, respectiv o pompă submersibilă cu 6,4 metri furtun, 2 acumulatori auto, un sac de rafie, o pereche de mănuşi şi o instalaţie artizanală tip "şarnieră"

- bunurile aparţinând inculpatului A., indisponibilizate în curtea SC B., Punct de lucru Poeni, conform procesului-verbal din data de 5 mai 2019 întocmit de secţia nr. x Poliţie Rurală Poeni din cadrul I.P.J. Teleorman, respectiv: autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x şi nr. de identificare seria x, conform certificatului de înmatriculare nr. x; 6 recipiente (bidoane) din plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare, pline cu produse petroliere; un recipient (bidon) din plastic cu capacitatea de 25 litri, plin cu produs petrolier; 4 recipiente (bidoane) din plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare, fără conţinut;

- bunurile folosite de inculpatul A., găsite la faţa locului şi lăsate în custodie societăţii de pază SC C. SA şi depozitate în curtea SC B., Punct de lucru Poeni, conform procesului-verbal din data de 9 iulie 2019, respectiv: un bazin din plastic cu cadru metalic având capacitatea de 1000 litri, conductă tip PPR cu lungimea de 500 metri şi o bucată de furtun cu lungimea de 100 metri.

S-a luat act că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv/arest la domiciliu/control judiciar.

În baza art. 19 şi 25 C. proc. pen., raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B. SA şi, ca urmare, a fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile suma de 2.049,40 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 321 din data de 10 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 226 din data de 24 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Găeşti.

În temeiul disp. art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă faţă de apelantul inculpat A.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii, la data de 14 mai 2020 (data poştei), a formulat "contestaţie" inculpatul A.

Calea de atac, transmisă, iniţial, Tribunalului Argeş şi retransmisă ulterior, pe cale administrativă, Curţii de Apel Ploieşti, a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a instanţei supreme, ca " apel", la data de 9 iunie 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu completului C10.

La termenul fixat în cauză, 2 octombrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile acuzării şi apărării asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 321 din data de 10 aprilie 2020, prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 226 din data de 24 februarie 2020 pronunţată de Judecătoria Găeşti, prin care a fost condamnat, în primă instanţă, la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim penitenciar, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

Decizia atacată în prezenta cauză, fiind pronunţată în calea ordinară de atac a apelului, este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă căii ordinare de atac a apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentinţelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen., sunt hotărârile judecătoreşti prin care cauzele sunt soluţionate de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza, şi, în cazurile expres prevăzute de lege, şi împotriva încheierilor.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată şi împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează apelul, recursul în casaţie şi recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speţă inculpatul A. a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Notând că onorariile integrale stabilite prin Protocolul încheiat la data de 14 februarie 2019 între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Uniunea Naţională a Barourilor din România sunt acordate pentru prestaţia avocaţială efectivă a apărătorului din oficiu în cadrul unei proceduri judiciare admisibile, iar nu într-o cale de atac inadmisibilă ab initio (ipoteza speţei), Înalta Curte, constatând că prestaţia apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. a constat în studiul dosarului şi în formularea de concluzii cu privire la admisibilitatea căii de atac, va dispune remunerarea corespunzătoare a acestuia, acordându-i un onorariu în cuantum de 220, care, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 321 din data de 10 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 220 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM