Inadmissibility of ordinary appeal against final appellate decision in criminal labor violence case

Deliberând asupra admisibilităţii apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 35 din 23 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Mureş s-au hotărât următoarele:

În baza art. 199 alin. (1) C. pen. cu trimitere la art. 177 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 195 C. pen., cu reţinerea art. 374 alin. (4), art. 375, art. 377 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din data de 17 mai 2019 la zi.

S-a menţinut în continuare inculpatul în stare de arestare preventivă.

S-a respins cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive şi de înlocuire a acesteia cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

În baza art. 25 alin. (1), raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-au admis, în parte, acţiunile civile (a părţii civile minore şi cea exercitată, din oficiu, de procuror) şi s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata către acestea a următoarelor sume: către partea civilă B., suma de 50.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare); către partea civilă C., suma de 50.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 200 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, lunar, până la vârsta majoratului sau până la schimbarea condiţiilor care au determinat acordarea acestei rente (pentru întreţinerea sa).

S-a respins cererea inculpatului, formulată prin avocat ales, de a i se restitui telefonul mobil de culoare neagră, marca x, ambalat şi sigilat în plicul nr. 6, ridicat de organele de urmărire penală cu ocazia cercetării la faţa locului din data de 17 mai 2019.

În baza art. 5 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 şi a punctului 9 din Anexa la Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice şi încunoştinţarea acestuia că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 1.400 RON, din care suma de 1.278 RON - aferentă fazei de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, inculpatul A. şi părţile civile B. şi C., prin reprezentant legal B.

Prin Decizia penală nr. 219/A din data de 1 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au decis următoarele:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 23 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul penal nr. x/2019

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi părţile civile B. şi C., prin reprezentant legal B., împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 23 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul penal nr. x/2019 şi, în consecinţă, în baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen., s-a desfiinţat, parţial, hotărârea atacată, şi rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin. (2), (10) C. proc. pen. coroborat cu art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 177 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 195 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violenţă în familie (cu referire la infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte).

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bastonului de cauciuc folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.

S-a dispus restituirea telefonului marca x ridicat cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului.

S-au menţinut toate celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, care nu contravin deciziei, referitoare la: aplicarea pedepselor accesorii şi complementare; deducerea duratei reţinerii şi arestării preventive; respingerea cererii de revocare a stării de arest; modalitatea de soluţionare a laturii civile; prelevarea probelor biologice; plata cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 422 teza finală C. proc. pen., raportat la art. 424 alin. (3) C. proc. pen. şi la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive din data de 23 martie 2020 (data pronunţării sentinţei penale atacate) la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea apelantului inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de stat în apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş şi a părţilor civile, în cuantum de 100 RON, au fost lăsate în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 470 RON, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu al părţii civile C., să rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Mureş.

*

Împotriva acestei decizii, la data de 10 iulie 2020 (data poştei), a formulat "apel" inculpatul A.

Calea de atac, transmisă direct Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi retransmisă, pe cale administrativă, Curţii de Apel Târgu Mureş, a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a instanţei supreme, ca "apel", la data de 27 iulie 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu completului C10.

La termenul fixat în cauză, 2 octombrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile acuzării şi apărării asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 219/A din data de 1 iulie 2020, prin care Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a pronunţat asupra apelurilor exercitate în cauză împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 23 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Mureş, prin care inculpatul fost condamnat în primă instanţă.

Decizia atacată în prezenta cauză, fiind pronunţată în calea ordinară de atac a apelului, este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă căii ordinare de atac a apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentinţelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen., sunt hotărârile judecătoreşti prin care cauzele sunt soluţionate de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza, şi, în cazurile expres prevăzute de lege, şi împotriva încheierilor.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată şi împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează apelul, recursul în casaţie şi recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speţă inculpatul A. a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Notând că onorariile integrale stabilite prin Protocolul încheiat la data de 14 februarie 2019 între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Uniunea Naţională a Barourilor din România sunt acordate pentru prestaţia avocaţială efectivă a apărătorului din oficiu în cadrul unei proceduri judiciare admisibile, iar nu într-o cale de atac inadmisibilă ab initio (ipoteza speţei), Înalta Curte, constatând că prestaţia apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. a constat în studiul dosarului şi în formularea de concluzii cu privire la admisibilitatea căii de atac, va dispune remunerarea corespunzătoare a acestuia, acordându-i un onorariu în cuantum de 220 RON, care, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 219/A din data de 1 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 220 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM