Continued fraud liability: exclusion of settlement defense for acts occurring after the statutory time limit for settlement

Asupra recursului de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1301 din 13 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 396 alin. (2) şi (10) C. proc. pen. cu reţinerea art. 36 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (9 acte materiale din 14 - ca urmare a împăcării cu p.v. B., C., D., E. - augustin şi F.), prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activităţi de comerţ (vânzare, cumpărare, schimb) având ca obiect animale din supra ordinul de mamifere copitate (paricopitate şi imparicopitate), prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activităţi de comerţ (vânzare, cumpărare, schimb) cu animale din supra ordinul de mamifere copitate (paricopitate şi imparicopitate), prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., care se execută potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de 18 noiembrie 2015, ora 21:30 şi până la data de 19 noiembrie 2015, ora 21:30.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului G. din complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (4 acte materiale) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 44 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul G., sub aspectul complicităţii la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 44 alin. (1) C. pen., ca urmare a împăcării intervenite între inculpat şi persoanele vătămate H., C. şi I.

În baza art. 159 alin. (2) C. pen. s-a constatat stinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă B., împotriva inculpaţilor A. şi G., ca urmare a împăcării intervenite.

În baza art. 159 alin. (2) C. pen. s-a constatat stinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă E. - augustin, împotriva inculpatului A., ca urmare a împăcării intervenite.

În baza art. 159 alin. (2) C. pen. s-a constatat stinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă I., împotriva inculpatului G., ca urmare a împăcării intervenite.

În baza art. 20 C. proc. pen. s-a luat act că persoana vătămată C., nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor A. şi G., ca urmare a împăcării intervenite.

În baza art. 20 C. proc. pen. s-a luat act că persoana vătămată D., nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A., ca urmare a împăcării intervenite.

În baza art. 20 C. proc. pen. s-a luat act că persoana vătămată F., nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A., ca urmare a împăcării intervenite.

În baza art. 20 C. proc. pen. s-a luat act că persoana vătămată H., nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului G., ca urmare a împăcării intervenite, ori împotriva inculpatului A..

S-a constatat că la termenul din data de 16 aprilie 2019 s-a respins ca inadmisibilă cererea de constituire ca parte civilă formulată de martorul J., ca urmare a lipsei calităţii de persoană vătămată.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 şi 25 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 1357 C. civ. a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă exercitată de partea civilă K., împotriva inculpatului A. pentru suma de 36.000 de RON daune materiale, ca urmare a existenţei unui titlu executoriu pentru aceeaşi creanţă (sentinţa civilă nr. 10954 din 23 octombrie 2014 a Jud. Cluj-Napoca - d.s/2014).

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 şi 25 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 1357 C. civ. s-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă exercitată de partea civilă L. SRL prin M.., împotriva inculpatului A. pentru suma de 43.000 de RON daune materiale şi dobânda legală, ca urmare a existenţei unui titlu executoriu pentru aceeaşi creanţă (Sentinţa civilă nr. 11036 din 27 octombrie 2014 a Jud. Cluj-Napoca - d.s/2014).

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 şi 25 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 1357 C. civ. a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de N., împotriva inculpatului A. privind suma de 50.000 de Euro daune morale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 şi 25 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 1357 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă O., împotriva inculpatului A. privind suma de 62.000 de RON cu titlu de daune materiale şi dobânda legală începând cu data de 21 octombrie 2015 şi până la data achitării efective a debitului principal şi, în consecinţă:

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă O. a dobânzii legale calculate la suma de 62.000 de RON începând cu data de 21 octombrie 2015 şi până la data achitării efective a debitului principal.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de obligare a inculpatului A. la plata către partea civilă O. a sumei de 62.000 de RON cu titlu de daune materiale, ca urmare a existenţei unui titlu executoriu pentru aceeaşi creanţă (contract de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2547 din 21 octombrie 2015 de Biroul Individual Notarial P.).

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 şi 25 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 1357 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Q., împotriva inculpatului A. şi, în consecinţă, obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 40.500 de RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 şi 25 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 1357 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă I., împotriva inculpatului A. privind suma de 56.300 RON cu titlu de daune materiale, din care 50.000 RON contravaloare capete ovine adulte şi 90 miei şi 6.300 RON contravaloare cal şi, în consecinţă:

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă I. a sumei de 6.300 de RON cu titlu de daune materiale (contravaloare cal).

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de obligare a inculpatului A. la plata către partea civilă I. a sumei de 50.000 de RON cu titlu de daune materiale (contravaloare capete ovine adulte şi 90 miei), ca urmare a existenţei unui titlu executoriu pentru aceeaşi creanţă (Contract de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 1598 din 23 iunie 2014 de Biroul Individual Notarial R.).

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 şi 25 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 1357 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă S., împotriva inculpatului A. şi, în consecinţă, obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 41.000 de RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 şi 25 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 1357 C. civ. a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă exercitată de partea civilă T., împotriva inculpatului A. pentru suma de 6.950 Euro daune materiale, ca urmare a existenţei unui titlu executoriu pentru aceeaşi creanţă (Contract de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 609 din 3 aprilie 2015 de Biroul Individual Notarial U.).

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 şi 25 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 1357 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă (modificată) exercitată de părţile civile V., şi W., împotriva inculpatului A. privind suma de 69.560 RON cu titlu de daune materiale şi, în consecinţă:

A fost obligat inculpatul A. la plata către părţile civile V. şi W. a sumei de 200 de Euro (echivalentul în RON la data plăţii) cu titlu de daune materiale.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de obligare a inculpatului A. la plata către părţile civile V. şi W. a sumei de 55.527 RON cu titlu de daune materiale (ca urmare a existenţei unui titlu executoriu pentru aceeaşi creanţă - Contract de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 1870 din 4 noiembrie 2014 de Biroul Individual Notarial X.), a sumei de 2.300 de Euro (avans) şi a sumei de 3.000 de RON (contravaloare 8 berbeci).

În baza art. 398 raportat la art. 272 C. proc. pen. s-au stabilit cheltuielile judiciare avansate de stat la cuantumul de 5.728,14 RON, din care 1.614,07 RON pentru inculpatul G. şi 4.114,07 RON pentru inculpatul A., care s-au suportat după cum urmează:

- în baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. obligă persoanele vătămate B. şi C. la plata a câte 100 de RON de fiecare,

- în baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. obligă persoanele vătămate H. şi I. la plata a câte 50 de RON de fiecare,

- în baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. obligă persoanele vătămate D., E. augustin şi F. la plata a câte 75 de RON de fiecare,

- în baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. obligă inculpatul G. la plata sumei de 1.414,07 RON,

- în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul A. la plata sumei de 3.789,07 RON.

În baza art. 276 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost admise în parte cererile formulate de persoanele vătămate/părţile civile W. şi V. de obligare a inculpatului A. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 2.150 RON şi, în consecinţă:

A fost obligat inculpatul A. la plata către persoanele vătămate/părţile civile W. şi V. a sumei de 1.900 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial).

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri au declarat apel inculpatul A. şi părţile civile O. şi T.

Prin Decizia penală nr. 1198/A/din 29 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. x/2018 s-au admis apelurile declarate de inculpatul A. şi de părţile civile O. şi T. împotriva Sentinţei penale nr. 1301 din 13 mai 2019 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2018.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, sub aspectul laturii penale în ce priveşte soluţia cu privire la actele infracţionale în raport de persoanele vătămate I., K., H., T. şi W., durata pedepsei principale, modalitatea de executare a pedepsei şi sub aspectul laturii civile, în ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă O. şi dispoziţia de lăsare în custodie a unor animale şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen., art. 244 alin. (3) C. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca urmare a împăcării cu persoanele vătămate I., K., H., T. şi W.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (4 acte materiale), de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91, 92 C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data pronunţării prezentei decizii.

În temeiul art. 92 alin. (3), art. 93 C. pen., impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile care îi revin, astfel:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

Impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei comunei Floreşti sau Primăriei municipiului Cluj-Napoca.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

În baza art. 159 alin. (2) C. pen., constată stinsă acţiunea civilă exercitată împotriva inculpatului A., de părţile civile: I., K., H., T., W., şi V., x, urmare a împăcării părţilor.

Admite integral acţiunea civilă exercitată de partea civilă O. împotriva inculpatului A. şi obligă inculpatul şi la plata către partea civilă a sumei de 62.000 RON, cu titlu de daune materiale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În motivarea scrisă a cerii sale Ministerul Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susţinând că instanţa de apel, în mod greşit a dispus încetarea procesului penal pentru o infracţiune de înşelăciune în formă continuată (formată din acele 5 acte materiale cu privire la care inculpatul s-a împăcat cu părţile civile în faţă instanţei de apel), în condiţiile în care acest lucru nu este permis de lege pentru această infracţiune.

Ministerul Public prin cererea de recurs în casaţie depusă la dosar, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea parţială a deciziei atacate şi rejudecarea cauzei, prin înlăturarea greşitei aplicării a legii, respectiv încetarea procesului penal faţă de inculpat pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (alcătuită din 5 acte materiale) şi condamnarea inculpatului A. pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (alcătuită din 9 acte materiale) prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 1 an şi 4 luni, cu modalitatea de executare dispusă de instanţa de apel şi menţinerea restului dispoziţiilor hotărârii instanţei de apel.

Prin Încheierea din data de 24 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1198/A din 29 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul - inculpat A..

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 22 iulie 2020, când au avut loc dezbaterile, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunţării .

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1198/A din data de 29 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul inculpat A.,Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor prin dispoziţiile art. 438 din C. proc. pen.

În acest sens, sunt prevederile art. 433 din C. proc. pen. care statuează că scopul acestei căi extraordinare de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit prevederilor art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia, fiind obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

În cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 din C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, după cum poate dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Ca atare, pe calea recursului în casaţie, Înalta Curte nu poate analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe cele pe care legiuitorul le-a prevăzut expres şi limitativ prin dispoziţiile art. 438 din C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte nu poate să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârea atacată, întrucât pe calea recursului în casaţie nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile, sancţionând deciziile necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei.

Prin cererea de recurs în casaţie, procurorul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în conformitate cu care "hotărârile sunt supuse casării când în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare vizează acele situaţii în care, faţă de actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv: lit. e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; lit. f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului sau inculpatului persoană juridică; lit. g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; lit. h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; lit. i) există autoritate de lucru judecat; lit. j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. se constată numai prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

În cauză, critica formulată de procuror în sensul că instanţa de apel a dispus, în mod greşit, încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen. şi art. 244 alin. (3) C. pen., faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca urmare a împăcării cu persoanele vătămate I., K., H., T. şi W., este întemeiată.

În fapt, în legătură cu infracţiunea de înşelăciune, s-a reţinut că, acţiunea inculpatului de a determina persoanele vătămate să încheie contracte de vânzare-cumpărare, în formă scrisă sau verbală, având ca obiect vânzarea unor animale (oi, miei, cai, capre), prin prezentarea ca adevărat a faptului mincinos că le va achita şi diferenţa de preţ prevăzut în contract ori preţul întreg asupra animalelor pentru care nu s-a încheiat contract în formă scrisă, în scopul de a determina persoanele vătămate să îi transfere dreptul de proprietate şi să îi remită animalele care fac obiectul contractelor, fără ca în final inculpatul să îşi mai îndeplinească obligaţiile contractuale, cauzând victimelor un prejudiciu reprezentat de sumele de bani rămase de achitat, realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

Totodată, se observă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (3) din C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală. Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea prevede expres şi produce efecte cu privire la persoanele între care a intervenit numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei art. 159 alin. (1) şi (3) din C. pen.

Totodată, potrivit Deciziei nr. XXVII/2006 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii "încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea parţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice".

Astfel, potrivit art. 159 alin. (3) C. pen. instituie un termen in limine litis până la care poate interveni împăcarea - este vorba de citirea actului de sesizare a instanţei. Această limitare este justificată prin finalitatea urmărită, care constă în mărginirea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţii de exercitare abuzivă a acestui drept. Mai mult, impunerea acestui termen maxim este de natură să asigure ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire. Depăşirea acestui termen lipseşte practic actul de împăcare de efectele juridice atribuite de art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., împăcarea putând să fie valorificată cel mult în procesul de individualizare judiciară a pedepsei atunci când se ajunge la o soluţie de condamnare

Afirmaţiile parchetului ca fiind greşită soluţia de încetare a procesului penal în apel, dispusă faţă de inculpatul A. pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca urmare a împăcării cu persoanele vătămate I., K., H., T. şi W., sunt întemeiate, întrucât acest lucru nu este permis de lege pentru această infracţiune.

Cum nelegalitatea constatată, cu privire la soluţia instanţei de apel de încetare a procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs în casaţie, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la pedeapsa aplicată, fiind incidente dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte constată că motivele recursului în casaţie declarat de procuror sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1198/A din data de 29 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul inculpat A.

Va casa în parte decizia penală recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul A. şi de partea civilă T. la Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Va anula formele de executare emise în cauză.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1198/A din data de 29 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul inculpat A..

Casează în parte decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul A. şi de partea civilă T. la Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Anulează formele de executare emise în cauză.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.

Procesat de GGC - LM