Inadmissibility of retrial against foreign conviction recognition and transfer order under Law No. 302/2004

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 78 din 25 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A., cu privire la Sentinţa penală nr. 1 din 14 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată, la data de 13 iulie 2020, condamnata A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 1 din 14 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2019, invocând faptul că nu a fost prezentă la termenele de judecată fixate în cauzele aflate pe rolul instanţelor din România întrucât se afla în Spania, iar la revenirea în ţară, a fost internată la Spitalele Penitenciar Rahova şi Jilava, având grave probleme de sănătate.

Revizuenta a mai arătat că pe teritoriul statului spaniol a executat 2.190 zile închisoare, considerând că acestea nu mai trebuie executate în România.

Analizând actele şi lucrările dosarului curtea de apel a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 1 din 14 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 150 alin. (1) şi art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost recunoscută sentinţa penala nr. 309 din 18 iulie 2016 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 5 - Curtea Regională din Cordoba- Spania, definitivă, la 19 ianuarie 2017, privind pe persoana condamnată A..

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus transferul persoanei solicitate în vederea executării pedepsei de 2190 de zile închisoare aplicată de instanţa statului emitent pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 177 bis şi art. 188.1 din C. pen. spaniol, având corespondent în dispoziţiile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. român, într-un penitenciar din România.

În baza art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 144 din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 73 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat, perioada executată de 547 zile, începând cu data de 15 noiembrie 2017, la zi.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentă, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 453 C. proc. pen., cererea de revizuire fiind inadmisibilă, având în vedere că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei.

Or, în speţă, cererea a fost formulată împotriva Sentinţei penale nr. 1 din 14 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2019, prin care, în baza art. 150 alin. (1) şi art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 309 din 18 iulie 2016 pronunţată de Judecătoria de Instrucţie nr. 5 - Curtea Regională din Cordoba - Spania, definitivă la data de 19 ianuarie 2017, privind pe persoana condamnată A., fiind dispus transferul acesteia într-un penitenciar din România.

Prin urmare, având în vedere că revizuenta a declarat calea de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, instanţa de fond a reţinut inadmisibilitatea căii de atac, sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel revizuenta A..

Examinând apelul promovat de revizuenta A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Prealabil analizării apelului formulat, Înalta Curte va nota limitele şi specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 452 - 459 C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, în acest sens fiind şi Decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în raport de dispoziţiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 şi art. 465 din noul C. proc. pen. reluând în esenţă cazurile de revizuire din legea veche.

Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei. Or, în cauză, revizuenta a formulat cerere de revizuire împotriva Sentinţei penale nr. 1 din 14 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, hotărâre pronunţată în procedura de recunoaştere şi transfer prevăzută de Legea nr. 302/2004, republicată.

Având în vedere că revizuenta a declarat calea extraordinară de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut inadmisibilitatea căii de atac formulate.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordine de drept.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinţei penale nr. 78 din 25 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, apelanta revizuentă va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinţei penale nr. 78 din 25 august 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta revizuentă, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM