Abuse-of-office acquittals upheld after cassation appeal; land-commission duties traced to secondary legislation alone.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Cauza de faţă a fost înregistrată la instanţa de fond, după ce în ciclul procesual anterior inculpaţii au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În prezentul ciclu procesual (după desfiinţarea sentinţei anterioare, conform Deciziei nr. 2/A din 8 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti) prin sentinţa penală nr. 1711 din data de 7 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, alături de alte dispoziţii, (...), în baza art. 246 C. pen. 1968 raportat la art. 132 Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen., art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatei dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani, această pedeapsă complementară urmând a se executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) art. 67 C. pen., s-au interzis inculpatei următoarele drepturi reprezentând pedeapsă accesorie: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de supraveghere, calculat potrivit art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării.

În baza art. 92 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a fost obligată inculpata să urmeze un curs de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să efectueze, în total, 120 de zile de muncă neremunerată în cadrul Primăriei mun. Piteşti sau în cadrul Consiliului Local al mun. Piteşti.

În baza art. 19, art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă şi obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 13.500 euro reprezentând daune materiale către părţile civile B., C., D. şi E.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpaţilor F., G. şi A., precum şi a măsurii asigurătorii constând în poprirea asigurătorie asupra sumelor de bani datorate inculpaţilor până la concurenţa sumei de 13.500 Euro.

În baza art. 274 alin. (1) raportat la art. 398 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat. Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţilor civile suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată. A fost respinsă sesizarea privind desfiinţarea Titlului de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, instanţa de fond din cel de al doilea ciclu procesual a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 3 august 2015, întocmit în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- F., cercetat în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. şi ped. de art. 246 şi art. 289 cu aplicarea art. 33 lit. b) vechiul C. pen.

- A., cercetată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. şi ped. de art. 246 şi art. 289 cu aplicarea art. 33 lit. b) vechiul C. pen.

- G., cercetat în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. şi ped. de art. 246 şi art. 289 cu aplicarea art. 33 lit. b) vechiul C. pen.

În fapt s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:

La data de 17 februarie 2012, persoana vătămată B. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti solicitând efectuarea de cercetări faţă de numiţii F., G. şi A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals constând în aceea că, în baza unei cereri formulate de H., fără a se verifica temeinicia acesteia şi fără respectarea procedurii legale, prin Adresa nr. x din 20 octombrie 2008 semnată de primarul F. şi secretarul A., Primăria com. Drăganu a solicitat Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş radierea din Titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motivul că nu sunt moştenitori ai defunctului K.

Din cercetările efectuate a rezultat următoarea situaţie de fapt:

Defunctul K. a deţinut în proprietate suprafaţa de 5,82 ha teren agricol şi 15 ha pădure.

În urma decesului acestuia la data de 24 noiembrie 1959, cele două fiice ale sale L. şi M. au devenit moştenitoarele terenurilor mai sus menţionate.

La data de 30 iunie 1997, în baza Legii nr. 18/1991, s-a emis titlul de proprietate nr. x prin care numiţilor N., O., P., H. (moştenitori ai defunctei L.) şi Q., J., R. şi D. (moştenitori ai defunctei M.) li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra 4,68 ha terenuri agricole şi 1 ha pădure.

Ulterior, la data de 19 martie 1998, în baza art. 9 din Legea nr. 169/1997 pentru completarea şi modificarea Legii nr. 18/1991, a fost înregistrată în registrul special aflat la Primăria Drăganu cererea numitei I. (soţia numitului Q. decedat la data de 24 mai 1992) prin care aceasta alături de numiţii J. şi D. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii conform registrului agricol (15 ha).

Întrucât Legea nr. 1/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991 a prevăzut rezolvarea tuturor cererilor formulate pe Legea nr. 169/1997 în sensul că a reglementat suprafaţa maximă de vegetaţie forestieră de autor deposedat ce poate fi primită, respectiv 10 ha, la data de 10 noiembrie 2003 s-a emis titlul de proprietate nr. x pentru suprafaţa totală de 9 ha pădure în care este trecut autorul K. cu moştenitorii N., O., P., H., Q., J. şi D.

La data de 18 septembrie 2008, H., moştenitoare a defunctului K. de pe ramura numitei L., a solicitat Primăriei com. Drăganu corectarea titlului de proprietate nr. x din data de 10 noiembrie 2003 în sensul radierii din cuprinsul titlului a numiţilor I., J. şi D. deoarece nu sunt moştenitori ai defunctului K.

Cererea numitei H. a fost înregistrată sub nr. x de către secretara din cadrul Primăriei com. Drăganu, inc. A. care a făcut menţiunea pe cererea respectivă "rog rectificare".

Astfel, în baza acestei cereri, fără a se verifica temeinicia acesteia şi fără respectarea procedurii legale, prin Adresa nr. x din 20 octombrie 2008 semnată de primarul F. şi secretarul A., Primăria com. Drăganu a solicitat Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş, radierea din Titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motivul că nu sunt moştenitori ai defunctului K.

Prin Hotărârea nr. 772 din 6 noiembrie 2008, Comisia Judeţeană Argeş a validat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu dispunând corectarea Titlului de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 privind pe K. conform fişei corectoare întocmită de inc. G.

Procedura ce trebuia respectată în cazul cererilor formulate în scopul stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere în condiţiile Legii nr. 18/1991, este stabilită în Hotărârea nr. 890/4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Astfel, în cuprinsul regulamentului se face referire printre altele la componenţa comisiilor comunale şi judeţene şi la atribuţiile acestora în rezolvarea unor cereri pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Astfel, la art. 5 se precizează printre altele obligativitatea comisiilor comunale de a verifica în mod riguros îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 18/1991 precum şi la art. 6 din Legea nr. 1/2000, a primi şi de a transmite comisiei judeţene contestaţiile formulate de persoanele interesate.

Pentru formularea unei astfel de contestaţii, cererile formulate trebuiau puse în discuţie în cadrul comisiilor locale, discuţii ce se concretizau într-un proces-verbal ce se afişa la sediul consiliului local pentru luarea la cunoştinţă de către cei interesaţi.

Pentru a se stabili dacă procedura mai sus menţionată a fost respectată şi în cadrul primăriei com. Drăganu, în cauză au fost audiaţi în calitate de inculpaţi membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu respectiv secretara A., inginerul agricol G. şi primarul F.

S-a procedat astfel la audierea secretarului A. care, conform fişei postului, asigură şi garantează legalitatea actelor întocmite şi eliberate de Primăria com. Drăganu şi Consiliul Local.

Astfel, din declaraţia inc. A. reiese că în cursul anului 2008, numita H. s-a deplasat în repetate rânduri la Primăria com. Drăganu pentru a solicita punerea în posesie pe cele 9 ha pădure şi "ştergerea ilegalităţilor făcute" în sensul radierii din T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 a moştenitorilor de pe ramura S.. Pentru urgentarea rezolvării acestei cereri, inculpata a precizat că H. a venit la sediul primăriei însoţită de numita T., responsabilă în cadrul Prefecturii Argeş cu rezolvarea cererilor de fond funciar depuse la primăria Drăganu, care le-a spus celor prezenţi că T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 trebuie rectificat dând mai multe telefoane în acest sens.

Prin urmare, reţine instanţa de fond, la data de 18 septembrie 2008, numita H. a depus la Primăria Drăganu o cerere prin care aceasta solicita rectificarea T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 în sensul înlăturării de la moştenirea defunctului K. a moştenitorilor de pe ramura S., această cerere fiind înregistrată de inc. A.. Pe cererea respectivă, pe care exista menţiunea făcută de primarul F. în atenţia d-nei secretar, inculpata a pus menţiunea "rog rectificare" şi a trimis-o compartimentului agricol, care avea obligativitatea din punctul său de vedere, să verifice veridicitatea celor menţionate în cuprinsul cererii.

În continuare, inculpata a arătat că, în mod normal, după efectuarea verificărilor de către compartimentul agricol, respectiv de către ing. G., acesta ia legătura cu membrii comisiei locale de fond funciar pentru a se discuta cererea de corectare, discuţii ce se concretizează într-un proces-verbal.

Ulterior, hotărârea comisiei trebuie afişată la sediul consiliului local pentru a da posibilitate persoanelor interesate să depună contestaţie.

Contrar celor relatate mai sus, inculpata A. a arătat că cererea numitei H. nu a fost discutată în cadrul comisiei locale, nu s-a întocmit nici un proces-verbal, nu a existat nici o hotărâre a comisiei locale, ci doar o adresă de înaintare către prefectură (nr. x din 20 octombrie 2008) care nici din punct de vedere al conţinutului, nu corespundea cu modelul tip al unei astfel de adrese. Inculpata a arătat că, deşi această adresă de înaintare nu a îndeplinit cerinţele prevăzute de lege, a semnat-o în momentul în care a semnat mai multe documente fără să realizeze ce semnează la acel moment. Inculpata a arătat că respectiva adresă i-a fost adusă la semnat, deja tehnoredactată, de către numita U., care de altfel a şi înregistrat adresa respectivă la Prefectura Argeş sub nr. de înregistrare x din 29 octombrie 2008.

Fiind audiată în calitate de martor, U. a infirmat cele relatate mai sus, precizând că nu ea este cea care a redactat Adresa nr. x din 20 octombrie 2008, nu ea a introdus-o pentru a fi semnată la secretarul primăriei şi nu ea este cea care a dus acea adresă la Prefectura Argeş. în plus, aceasta a mai precizat că o astfel de adresă se întocmeşte în mod normal de către secretarul comisiei care este de fapt şi secretarul primăriei, care o înaintează comisiei judeţene împreună cu un dosar în care trebuie să se regăsească toate documentele doveditoare precum şi documentele ce trebuie întocmite după întrunirea comisiei locale,

În cauză a fost audiat în calitate de inculpat, ing. agricol G., care conform fişei postului întocmeşte documentaţiile premergătoare emiterii titlurilor de proprietate persoanelor îndreptăţite şi răspunde de corecta întocmire a acestora.

Din declaraţia inc. G., reiese că atribuţiile sale în cadrul comisie locale de fond funciar sunt de natură tehnică, respectiv întocmeşte fişe de date în cazul titlului de proprietate pentru persoanelor care au calitatea de moştenitor.

Astfel, cu privire la cererea formulată de numita H., inculpatul a arătat că i-a fost adusă de inc. A. care făcuse menţiunea, rog rectificare,,. Inculpatul a precizat că a primit cererea respectivă fără a mai întreba de ce s-a pus acea menţiune, întrucât, anterior, în biroul său s-a prezentat, împreună cu A. şi primarul F., numita T. care le-a spus tuturor celor prezenţi să dea curs cererii numitei H.. Inculpatul a arătat că, iniţial s-a opus la efectuarea rectificării T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 întrucât ştia că există depuse la primărie cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 15 ha pădure şi de către moştenitorii de pe ramura S., care erau de asemenea îndreptăţiţi acesta fiind şi motivul pentru care T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 a fost emis iniţial cu toţii moştenitorii de pe ambele ramuri.

Pentru emiterea T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 în forma iniţială, inculpatul a arătat că a întocmit fişa de date pentru titlu de proprietate în care erau trecuţi toţi moştenitorii acesta fiind motivul pentru care în 2008, s-a opus să întocmească o fişă corectoare în care să-i treacă ca moştenitori doar pe cei de pe una dintre ramuri. Fiind asigurat însă de primarul F. şi T. că va fi nici o problemă întrucât H. a dat o declaraţie pe propria răspundere în acest sens, inculpatul G. a întocmit o nouă fişă corectoare care a stat la baza rectificării T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 şi în care a făcut menţiunea "se trec doar cei 4 moştenitori" respectiv N., P., V. şi H., fişă ce a ajuns la secretariat după care primar, acesta fiind cursul normal al unor astfel de documente .

Inculpatul a mai arătat că Adresa cu nr. x din 20 octombrie 2008, nu s-a regăsit niciodată în cadrul compartimentului agricol întrucât o astfel de cerere nu se înregistrează în acest compartiment. De asemenea, acesta a mai arătat că nu are cunoştinţe juridice, nu are competenţa verificării legalităţii documentelor din punctul de vedere al existenţei vocaţiei de moştenitor atribuţiile sale fiind doar de natură tehnică. Prin urmare, la baza trecerii pe fişele de date pentru titlul de proprietate a persoanelor care au calitatea de moştenitor stă hotărârea comisiei locale de fond funciar în care sunt cuprinse toate menţiunile necesare pentru întocmirea unei astfel de fişe.

În cazul de faţă, inculpatul a recunoscut că, deşi nu a existat o hotărâre a comisiei locale pentru că această comisie nu s-a întrunit, a întocmit o nouă fişă corectoare în care au fost trecuţi doar moştenitorii de pe ramura Zanfir fiind determinat să facă acest lucru, considerând că T. şi secretara A. au cunoştinţe juridice şi sunt prin urmare mai îndreptăţiţi decât inculpatul să ceară înlăturarea moştenitorilor de pe ramura S. G. a mai arătat că aceste susţineri au fost întărite şi de opinia primarului F. care a spus că H. a dat o declaraţie pe propria răspundere. De asemenea, a confirmat şi inc. G. faptul că, în cursul anului 2008, H. s-a deplasat de mai multe ori la sediul primăriei unde a insistat pentru rezolvarea în mod favorabil a cererii sale. Cu privire la obligativitatea întrunirii comisiei locale de fond funciar, inc. G. a arătat că aceasta aparţine secretarului comisiei.

Fiind audiat primarul com. Drăganu, inc. F., acesta a declarat că în cursul anului 2008 a fost înregistrată la sediul primăriei cererea numitei H. prin care aceasta solicita rectificarea T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003. După punerea rezoluţiei pe cererea respectivă, inculpatul a precizat că a înaintat-o compartimentului secretariat pentru rezolvarea de către acest compartiment având şi obligaţia verificării legalităţii acestei cereri precum şi a documentelor care ar fi trebuit să. stea la baza cererii.

Inculpatul a mai arătat că, din momentul trimiterii acestei cereri la secretariat şi până în momentul în care acesta a semnat Adresa nr. x din 20 octombrie 2008, nu a mai ştiut ce demersuri au fost făcute în vederea verificării cererii formulate de H.. În legătură cu aceeaşi adresă, F. a arătat că a semnat-o în momentul în care a semnat mai multe documente nedându-şi astfel seama ce semnează. Mai mult decât atât, inculpatul a arătat că, şi dacă şi-ar fi dat seama ce semnează, nu ar mai fi verificat temeinicia acestei adrese întrucât obligaţia verificării acesteia aparţine compartimentului secretariat, inculpatul presupunând că astfel de verificări au fost efectuate. F., a precizat că, înainte de a fi aprobată şi emisă ulterior Adresa nr. x din 20 octombrie 2008 către Prefectura Argeş, trebuia întrunită comisia locală de fond funciar, obligativitatea întrunirii acestei comisii aparţinând secretarei, lucru ce nu s-a întâmplat.

Cu privire la documentele ce trebuiau verificate în acest caz (certificate de moştenitor), inculpatul a arătat că acestea se regăsesc în compartimentul agricol care ar fi trebuit să verifice aceste documente după care să le înainteze către secretariat pentru a le viza, numai după acest moment documentele ajungând la primar.

Inc. F. a mai arătat că, înainte de emiterea Adresei nr. x din 20 octombrie 2008, H. i-a trimis mai multe scrisori prin care solicita urgentarea soluţionării cererii sale, inculpatul precizând că nu i-a acordat o atenţie deosebită, lăsând cererea respectivă să-şi urmeze cursul normal aspect ce este infirmat însă de declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi audiaţi în cauză.

Inculpatul a mai arătat că, şi dacă documentele transmise de către Primăria Drăganu către Prefectura Argeş au fost incomplete, fiind practic transmisă doar Adresa nr. x din 20 octombrie 2008, cei din cadrul comisiei judeţene de fond funciar nu au verificat temeinicia acestei adrese şi au emis Hotărârea nr. 772 prin care se validează propunerea comisiei locale de fond funciar Drăganu, propunere care, în fapt nu a existat.

Cu privire la prezenţa lui T. în cadrul primăriei, inculpatul a arătat că ştie că aceasta a mers la compartimentul agricol, F. aflând de prezenţa acesteia în cadrul compartimentului agricol de la cei care lucrează acolo.

Fiind audiată în calitate de martor, numita T. a negat faptul că în cursul anului 2008 s-ar fi deplasat la sediul primăriei com. Drăganu pentru a face demersuri în vederea urgentării soluţionării cererii numitei H. pe care martora a declarat că nu o cunoaşte. Mai mult decât atât, martora a precizat că rectificarea unui titlu de "proprietate nu se putea face decât pe cale judecătorească. Martora a mai declarat că, a lucrat în cadrul Prefecturii Argeş în perioada 1997 - 1 aprilie 2007, când a predat atribuţiile şi documentele în materie de fond funciar consilierului W., angajat în cadrul Prefecturii Argeş.

Din declaraţia dată în calitate de martor de numitul W., reiese că procedura în cazul înaintării de către comisiile locale de fond funciar a unei cereri din domeniul fondului funciar constă în discutarea acesteia în cadrul unui grup de lucru constituit la nivelului comisiei judeţene de fond funciar prin ordin al prefectului, după care cererea respectivă se înaintează comisiei judeţene care o supune la vot. Cu privire la Hotărârea nr. 772 din 6 noiembrie 2008 a comisiei judeţene de fond funciar, W. a precizat că el este cel care a redactat hotărârea respectivă fără însă a vota întrucât nu are acest drept. W. a mai arătat că, în momentul în care se iau în discuţie în cadrul comisiilor judeţene de fond funciar propuneri din partea comisiilor locale de fond funciar, este prezent la aceste discuţii şi un reprezentant al comisiilor locale pentru susţinerea propunerii, lucru ce s-a şi întâmplat şi în cazul cererii de rectificare înaintată de comisia locală Drăganu W. neputând preciza însă cine este această persoană.

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori o parte din membrii comisiei judeţene de fond funciar Argeş, respectiv numiţii X., Y. şi Z. care au declarat că responsabilitatea analizării cererilor şi verificărilor documentelor ce stau la baza unei propuneri de corectare a unui titlu de proprietate aparţine membrilor comisiei locale de fond funciar. O altă obligativitate a comisiei locale de fond funciar constă în aceea că, aceasta trebuie să comunice persoanelor interesate hotărârea de validare a comisiei judeţene de fond funciar pentru a dat astfel posibilitatea persoanelor interesate să atace hotărârea respectivă la instanţa de judecată. Martorii au mai declarat că, exista o regulă generală ca reprezentanţii comisiilor locale să-şi susţină cererile formulate în faţa comisiilor judeţene, aceştia neputând preciza dacă la data de 6 noiembrie 2008, membrii comisiei locale Drăganu au susţinut cererea de corectare a T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003. .

Sintetizând cele relatate mai sus, reiese că, în cursul anului 2008, în baza unei cereri formulate de numita H. la data de 18 septembrie 2008 prin care aceasta a declarat pe propria răspundere că moştenitori ai defunctului K. sunt doar cei care vin la moştenire de pe urma defunctei L., membrii comisiei locale de fond funciar Drăganu au solicitat comisiei judeţene de fond funciar Argeş corectarea T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 în sensul în sensul radierii din cuprinsul acestuia a numiţilor I., J. şi D.

Astfel, deşi în arhiva Primăriei Drăganu se regăseau certificatele de moştenitor care atestau calitatea de moştenitori de pe urma defunctului K. atât a celor de pe ramura Zanfir cât şi a celor de pe ramura S., membrii comisiei locale Drăganu, fără a verifica aceste documente, doar pe baza cererii formulate de H., au solicitat comisiei judeţene de fond funciar Argeş, corectarea T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003.

În plus, în situaţia în care o astfel de cerere ar fi putut fi soluţionată la nivelul comisiilor locale şi judeţene de fond funciar şi nu de către instanţa de judecată, comisia locală de fond funciar, fără a se întruni pentru a discuta temeinicia cererii formulate şi implicit fără a adopta o hotărâre ce trebuia afişată la sediul consiliului local pentru a da posibilitatea persoanelor interesate să depună contestaţie, a solicitat comisiei judeţene de fond funciar corectarea T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003.

Cu privire la responsabilităţile fiecărui membru în cadrul comisiei locale de fond funciar Drăganu, din declaraţiile acestora luate în calitate de inculpaţi, reiese că aceştia se degrevează de responsabilitate, fiecare în parte pasând responsabilitatea în sarcina celorlalţi membrii.

Cu toate acestea, aşa cum reiese din Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor, atribuţiile comisiilor locale în materie de fond funciar şi implicit ale membrilor acestora sunt foarte clar stabilite.

Astfel, prin încălcarea în mod abuziv a atribuţiilor de serviciu, membrii comisiei locale de fond funciar Drăganu au solicitat comisiei judeţene de fond funciar Argeş radierea din cuprinsul T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D.

În concret, moştenitorii I., J. şi D. au fost înlăturaţi de la moştenire prin simpla ştergere a acestora cu pastă corectoare de pe titlul de proprietate.

Urmarea a constat în aceea că, moştenitorii de pe ramura S. au fost prejudiciaţi cu valoarea a 4,5 ha de pădure (jumătate din valoarea a 9 ha pădure la care aveau dreptul moştenitorii de pe cele două ramuri AA. şi S.).

Neconcordanţele existente în cadrul aceleiaşi primării Drăganu reies şi din cuprinsul adeverinţei cu nr. x din 11 martie 2009 prin care se atestă de Primăria Drăganu că moştenitori ai defunctului K. sunt cei care vin la moştenire de pe ambele ramuri AA. şi S., aspect ce se contrazice cu conţinutul Adresei nr. x din 20 octombrie 2008 înaintată Prefecturii Argeş. .

Calitatea de moştenitori de pe urma defunctului K. a celor de pe ramura S. este atestată şi Titlul de proprietate nr. x din 30 iunie 1997 emis pentru suprafaţa de teren agricol de 5 ha teren de care aceştia au beneficiat iar, în mod straniu, pentru terenul de vegetaţie forestieră de 9 ha, aceştia au fost excluşi de la moştenire, .

După-corectarea T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 şi înlăturarea de la moştenire a moştenitorilor de pe ramura S., la data de 17 aprilie 2009, numitul BB., a cumpărat de la H. personal şi ca mandatar a numitului N. dreptul indiviz în cotă de 6/8 din terenul în suprafaţă de 9 ha pădure. În continuare, la data de 26 octombrie 2009, numitul BB. a vândut numitei CC. întreaga suprafaţă de 9 ha pădure.

Fiind audiat, BB. a declarat că nu a ştiut de corectarea 4070 din 10 noiembrie 2003, şi, prin urmare, dacă ar fi ştiut de existenţa şi a altor moştenitori îndreptăţiţi la cele 9 ha de pădure, nu ar mai fi cumpărat. Fiind audiată în calitate de martor, H. a arătat că în cererea formulată în cursul anului 2008 nu a cerut radierea dreptului de proprietate a vreunei alte persoane aceasta solicitând doar acordarea dreptului său. Mai mult decât atât, martora a precizat că nici nu putea face o astfel de cerere, comisia locală de fond funciar fiind obligată să verifice documentele justificative.

Pentru stabilirea prejudiciului cauzat, s-a solicitat Camerei Notarilor Publici Argeş, comunicarea conform Ghidului Valorilor Minimale a valorii unei suprafeţe de 1 ha teren vegetaţie forestieră situate în com. Drăganu data de 17 aprilie 2009 respectiv la data de 1 iulie 2015.

Astfel, conform Adresei nr. x din 22 iulie 2015, Camera Notarilor Publici a comunicat două tabele ce cuprind evaluarea terenurilor de pădure pentru anii 2009 şi 2015. Din vizualizarea celor două tabele reiese că în cursul anului 2009, valoarea unui metru pătrat de pădure în zona Drăganu era de 0,8 RON, iar în cursul anului 2015 de 0,9 RON. Prin urmare, valoarea prejudiciului cauzat constând în valoarea a 4,5 ha pădure este de 36.000 RON în anul 2009 şi 40.500 RON în anul 2015.

În drept, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că:

Fapta inculpatului F., care, în calitate de membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu, fără întrunirea comisiei şi fără verificarea documentelor justificative, a solicitat în mod abuziv radierea din titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motiv că nu sunt moştenitorii defunctului K. semnând în acest sens Adeverinţa nr. x din 20 octombrie 2008 către Prefectura Argeş, prejudiciind persoanele vătămate cu contravaloarea a 4,5 ha pădure întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, art. 246 şi art. 289 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

Fapta inculpatei A., care, în calitate de membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu, fără întrunirea comisiei şi fără verificarea documentelor justificative, a solicitat în mod abuziv radierea din titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motiv că nu sunt moştenitorii defunctului K. semnând în acest sens Adeverinţa nr. x din 20 octombrie 2008 către Prefectura Argeş, prejudiciind persoanele vătămate cu contravaloarea a 4,5 ha pădure întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, art. 246 şi art. 289 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

Fapta inculpatului G., care, în calitate de membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu, fără întrunirea comisiei şi fără verificarea documentelor justificative, a solicitat în mod abuziv radierea din titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motiv că nu sunt moştenitorii defunctului K. întocmind în acest sens fişa corectoare a T.P nr. 4070 din 10 noiembrie 2003, prejudiciind persoanele vătămate cu contravaloarea a 4,5 ha pădure întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, art. 246 şi art. 289 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

Cu privire la desfăşurarea urmăririi penale, s-a arătat în actul de sesizare a instanţei că:

La data de 15 iulie 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de F., G. şi A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246 şi art. 289 cu aplicarea art. 33 lit. b) vechiul C. pen.

La data de 27 ianuarie 2015 s-a dispus prin ordonanţă punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de numiţii F., G. şi A. pentru săvârşirea infracţiunilor din art. 246 şi art. 289 cu aplicarea art. 33 lit. b) vechiul C. pen., aducându-li-se la cunoştinţă drepturile procesuale.

Persoanele vătămate E., B., D. prin procurator B. şi C. s-au constituit părţi civile în cursul procesului penal cu suma de 13.500 euro reprezentând daune materiale. Totodată, au solicitat obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de părţile civile în prezenta cauză.

În timpul urmăririi penale au fost administrare următoarele mijloace de probă:declaraţie persoane vătămate B. C., declaraţie martori T. W. CC., H., BB., U., X., Y., Z.; declaraţie inculpaţi A., F., G.; înscrisuri (certificate de moştenitor, titluri de proprietate, fişă corectoare, contracte de vânzare cumpărare).

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 19 noiembrie 2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei şi s-a dispus începerea judecăţii faţă de inculpaţi.

În timpul judecăţii au fost administrare următoarele mijloace de probă: declaraţii de martor; înscrisuri,

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond în al doilea ciclu procesual, care face obiectul recursului în casaţie a reţinut următoarele:

Cauza se afla în rejudecarea după casare cu trimitere.

În prima judecată în fond a cauzei, prin Sentinţa penală nr. 1179 din 16 iunie 2017 s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii F., G. şi A., din infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 246 C. pen. 1968 şi art. 289 C. pen. 1968 în infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1968 corob. cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. 1968 cu reţinerea art. 5 C. pen.

Au fost respinse cererile inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. corob. cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor F., G. şi A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev de art. 289 C. pen. 1968 cu reţinerea art. 5 C. proc. civ. urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. corob. cu art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor F., G. şi A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. 1968 corob. cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu reţinerea art. 5 C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă promovată de părţile civile B., C., D. şi E.

În urma apelului declarat, a fost pronunţată Decizia nr. 2/A din 8 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti prin care s-au dispus următoarele

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate .

A fost desfiinţată în totalitate sentinţa penală şi s-a dispus rejudecarea de către instanţa de fond.

Instanţa de control judiciar a reţinut că art. 25 alin. (5) C. proc. pen., care statuează lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile, în cazul de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a incidenţei cauzei de înlăturare a răspunderii penale, constând în împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, a fost constatat ca fiind neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 586 din 13 septembrie 2016, situaţie juridică în raport de care instanţa de fond era obligată să se pronunţe cu privire la acţiunea civilă exercitată de către părţile civile, relativ la infracţiunea de fals intelectual.

Cum această omisiune nu a putut fi complinită de către instanţa de control judiciar (existând conexitate între cele două infracţiuni), din punct de vedere procedural, a intervenit desfiinţarea, în totalitate, a sentinţei penale şi rejudecarea de către instanţa de fond - Judecătoria Piteşti, urmare a admiterii apelurilor declarate în cauză, conform art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

S-a dispus ca, la rejudecare, sa fie analizate atât acţiunea penală cât şi acţiunea civilă a cauzei, dispoziţie obligatorie pentru instanţa de fond.

Considerentele instantei cu ocazia rejudecării cauzei

Aşa cum s-a reţinut în primul ciclu procesual, defunctul K. a deţinut în proprietate suprafaţa de 5,82 ha teren agricol şi 15 ha pădure, iar în urma decesului acestuia la data de 24 noiembrie 1959, cele două fiice ale sale L. şi M. au devenit moştenitoarele terenurilor mai sus menţionate.

La data de 30 iunie 1997, în baza Legii nr. 18/1991, s-a emis titlul de proprietate nr. x prin care numiţilor N., O., P., H. (moştenitori ai defunctei L.) şi Q., J., R. şi D. (moştenitori ai defunctei M.) li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra 4,68 ha terenuri agricole şi 1 ha pădure.

Ulterior, la data de 19 martie 1998, în baza art. 9 din Legea nr. 169/1997 pentru completarea şi modificarea Legii nr. 18/1991, a fost înregistrată în registrul special aflat la Primăria Drăganu cererea numitei I. (soţia numitului Q. decedat la data de 24 mai 1992) prin care aceasta alături de numiţii J. şi D. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii conform registrului agricol (15 ha).

Întrucât Legea nr. 1/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991 a prevăzut rezolvarea tuturor cererilor formulate pe Legea nr. 169/1997 în sensul că a reglementat suprafaţa maximă de vegetaţie forestieră de autor deposedat ce poate fi primită, respectiv 10 ha, la data de 10 noiembrie 2003 s-a emis titlul de proprietate nr. x pentru suprafaţa totală de 9 ha pădure în care este trecut autorul K. cu moştenitorii săi .

La data de 18 septembrie 2008, H., moştenitoare a defunctului K. de pe ramura numitei L., a solicitat Primăriei com. Drăganu corectarea titlului de proprietate nr. x din data de 10 noiembrie 2003 în sensul radierii din cuprinsul titlului a numiţilor I., J. şi D. deoarece nu sunt moştenitori ai defunctului K. Cererea numitei H. a fost înregistrată sub nr. x de către secretara din cadrul Primăriei com. Drăganu, inculpata A., care a făcut menţiunea pe cererea respectivă " rog rectificare".

La data de 20 octombrie 2008 a fost emisa adresa nr. x prin care s-a solicitat radierea din Titlul de proprietate x/10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motivul ca nu sunt moştenitorii numitului K. .

Prin Hotărârea nr. 772 din 6 noiembrie 2008, Comisia Judeţeană Argeş a validat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu dispunând corectarea Titlului de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 privind pe K. conform fişei corectoare întocmită de inculpatul G.. .

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, instanţa de fond reţine că, potrivit art. 246 C. pen. 1968, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Instanta retine ca faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii se încadrează şi în dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

În cauza, prin modificarea titlului de proprietate s-a obţinut un folos material pentru moştenitorii N., H., O. şi P., în sensul că ceilaţi trei moştenitori au fost înlăturăţi de pe titlul de proprietate, astfel revenindu-le primilor o suprafaţă mai mare de teren decât li se cuvenea - acesta fiind folosul patrimonial obţinut pentru primii patru moştenitori.

Aşa fiind, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii F., G. şi A. din infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 246 C. pen. 1968 şi art. 289 C. pen. 1968 în infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1968 coroborat cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. 1968 cu reţinerea art. 5 C. pen.

În cauză nu se regăsesc elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. 1968, neputând fi vorba de o culpă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, aceştia fiind obligaţi să verifice şi să cunoască procedura de modificare a titlului de proprietate, iar necunoaşterea legii nu poate fi invocata în apărarea lor.

Pe de alta parte, nu a existat nici un act doveditor care să înlăture ceilalţi trei moştenitori - I., J. şi D. de la moştenire.

A fost reţinut C. pen. de la 1968 ca fiind mai favorabil în cauză ţinând cont de dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, raportat şi la instituţia prescripţiei răspunderii penale.

Pe fondul cauzei, instanta a reţinut incidenţa dispoziţiilor arătate mai sus, respectiv art. 246 C. pen. 1968, art. 289 C. pen. 1968, art. 132 Legea nr. 78/2000 şi următoarele dispoziţii legale:

Art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991

"(4) Cererea va cuprinde:

a) numele şi persoanei solicitante şi domiciliul acesteia;

b) calitatea de titular sau de moştenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi; c) suprafaţa de teren care i s-a reconstituit şi diferenţa pe care o solicită.

(5) La cerere se va anexa:

a) copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fişa de punere în posesie;

b) copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren solicitate în plus;

c) o declaraţie în care se va menţiona, pe propria răspundere, suprafaţa totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire ori prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localităţi ori de la mai mulţi autori".

Art. 6 din Legea nr. 1/2000:

"(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale şi cele judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

(2) Dispoziţiile art. 12 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, privind stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum şi dispoziţiile procedurale prevăzute la art. 51 - 59 din aceeaşi lege se aplică în mod corespunzător la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit prezentei legi.

(3) În situaţia în care anumite suprafeţe sunt revendicate de doi cetăţeni, dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1953 - 1959, şi cel de al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanţi. În cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deţine actele de proprietate, iar cei care au fost împroprietăriţi cu asemenea terenuri vor fi despăgubiţi în condiţiile legii."

Procedura ce trebuia respectată în cazul cererilor formulate în scopul stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere în condiţiile Legii nr. 18/1991, este stabilită în Hotărârea nr. 890/4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Astfel, în cuprinsul regulamentului se face referire printre altele la componenţa comisiilor comunale şi judeţene şi la atribuţiile acestora în rezolvarea unor cereri pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Astfel, la art. 5 se precizează printre altele obligativitatea comisiilor comunale de a verifica în mod riguros îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 18/1991 precum şi la art. 6 din Legea nr. 1/2000, a primi şi de a transmite comisiei judeţene contestaţiile formulate de persoanele interesate.

Pentru formularea unei astfel de contestaţii, cererile formulate trebuiau puse în discuţie în cadrul comisiilor locale, discuţii ce se concretizau într-un proces-verbal ce se afişa la sediul consiliului local pentru luarea la cunoştinţă de către cei interesaţi.

Deşi prima instanţă care a soluţionat fondul acestei cauze a apreciat că dispoziţiile legale cuprind obligaţii mult prea generale pentru a descrie o conduită posibil infracţională a persoanelor chemate să le aducă la îndeplinire, instanţa de fond din al doilea ciclu procesual nu a fost acord cu acest considerent. S-a avut în vedere Decizia CCR nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Curtea Constituţională arăta în motivarea deciziei privind abuzul în serviciu că incriminarea se poate face doar în baza încălcării unei legi promulgate de preşedinte sau a unei ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Instanţa de fond a reţinut că apreciind de o asemenea maniera dispoziţiile legale de mai sus, ar însemna că în nicio împrejurare, prin nerespectarea procedurii de emitere/rectificare/modificare a titlului de proprietate, persoanele însărcinate cu îndeplinirea unor atribuţii nu pot fi trase la răspundere penală.

Este adevărat că H.G. nr. 890 din 4 august 2005 prevede în detaliu procedura în cazul titlurilor de proprietate, însă aceasta vine în completarea art. 12din Legea nr. 18/1991, la care face referire art. 6 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 (precizată în rechizitoriu) care arată următoarele:

- (1) În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului), o comisie condusă de primar.

(2) Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numită prin ordinul prefectului şi condusă de acesta.

(3) Procedura de constituire şi modul de funcţionare a comisiilor, precum şi modelul şi modul de atribuire a noilor titluri de proprietate se vor stabili prin hotărâre a Guvernului în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi. Din comisii vor face parte cetăţeni desemnaţi de obşte din toate categoriile îndreptăţite, specialişti şi funcţionari publici, precum şi conducătorii unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, după caz. În comunele constituite din mai multe sate, cetăţenii vor fi desemnaţi proporţional cu ponderea numerică a locuitorilor din fiecare sat.

În fapt, se reţine în rechizitoriu că, prin încălcarea în mod abuziv a atribuţiilor de serviciu, membrii comisiei locale de fond funciar Drăganu au solicitat comisiei judeţene de fond funciar Argeş radierea din cuprinsul T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. În concret, moştenitorii I., J. şi D. au fost înlăturaţi de la moştenire prin simpla ştergere a acestora cu pastă corectoare de pe titlul de proprietate. Urmarea a constat în aceea că, moştenitorii de pe ramura S. au fost prejudiciaţi cu valoarea a 4,5 ha de pădure (jumătate din valoarea a 9 ha pădure la care aveau dreptul moştenitorii de pe cele două ramuri AA. şi S.).

Deşi numita H., audiată ca martor atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, a arătat că a formulat cerere în sensul că nu a solicitat înlăturarea de la moştenire a ramurii S., prin numeroasele cereri adresate Primăriei Drăganu a cerut explicit acest lucru. De asemenea, în susţinerea cererii nu s-a depus nici un act doveditor că ramura ... ar reprezenta singurii moştenitori şi nici inculpaţi nu au ataşat vreun act doveditor în acest sens.

Mai mult decât atât, în următorul an s-a emis de către Primăria Drăganu adeverinţa x din 11 martie 2009 în care se precizează faptul că cele două ramuri AA. şi S. reprezintă moştenitorii defunctului K., semnată de aceeaşi inculpaţi - F. şi A.

De asemenea, inculpata DD., deşi în cursul urmăririi penale, într-o declaraţie iniţială arată că îşi recunoaşte învinuirea, ulterior arată că aprecierea sa a fost în sensul că doar familia ... reprezintă singurii moştenitori întrucât doar aceştia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, apărare pe care o invocă şi numita H.

Cu toate acestea, verificând actele dosarului, se reţine că cei trei moştenitori pe linia S.- respectiv J., I. şi D. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul lor K., în anul 1998, aşa cum rezultă din filele x dos up.

Deşi inculpata DD. invocă aceste argumente, nu a existat nicio cerere în acest sens - de a fi înlăturaţi moştenitorii pe linia S. pe motiv că nu ar fi depus cerere de reconstituire şi nici nu s-a invocat vreun motiv de acest fel în emiterea Adeverinţei x din 20 octombrie 2008 sau a fişei corectoare din 29 octombrie 2008.

Dimpotrivă, în Adeverinţa nr. x/2008 se solicită radierea liniei S. pe motiv că nu sunt moştenitori ai numitului K., fără nicio altă motivare în plus, în sensul de a se justifica de ce au fost iniţial menţionaţi ca moştenitori şi fără a se ataşa vreun act în susţinerea adresei.

O altă apărare pe care o invocă inculpaţii EE. şi DD. este aceea în sensul că ar fi semnat adresa fără a citi conţinutul acesteia, ori această apărare nu poate fi primită întrucât aceştia au obligaţia, potrivit fişei postului, de a verifica legalitatea actelor pe care le semnează.

În ceea ce priveşte procedura, din actele existente atât la Primăria Drăganu cât şi la Prefectura jud. Argeş, cu ocazia analizării cererii de rectificare, nu s-au ataşat actele doveditoare a calităţii de proprietari a ramurii AA., nu a avut loc o şedinţă a Consiliului Local în care sa se stabilească temeinicia acestei cereri, nu s-a întocmit un proces-verbal în urma unei asemenea şedinţe, nu a fost afişat la sediul Primăriei.

Inculpata DD. invocă faptul că cel care avea obligaţia verificării cererii numitei H. este compartimentul agricol- prin urmare G., însă aceeaşi inculpată arătă că, înainte de a înainta cererea către compartimentul agricol a notat pe ea menţiunea "rog rectificare".

De asemenea, se mai reţine faptul că adresa prin care se solicită CJFF radierea celorlalţi moştenitori este emisă la data de 20 octombrie 2008, pe când fişa corectoare este emisă la 29 octombrie 2008 deci ulterior adresei.

Instanţa de fond mai reţine faptul că, aşa cum rezultă din filele x şi următoarele dup, atribuţiile postului de secretar al primăriei (calitate pe care o avea A. la momentul emiterii adresei de corectare a Titlului de proprietate) conţineau, asigură şi garantează legalitatea actelor întocmite şi eliberate " iar fişa postului de consilier - calitate pe care o avea G., verifica împreună cu secretarul întocmirea documentaţiei premergătoare emiterii TP", evident aceasta incluzând şi modificări/corectări ale TP.

Inculpata A. a arătat că cererea numitei H. nu a fost discutată în cadrul comisiei locale, nu s-a întocmit nici un proces-verbal, nu a existat nici o hotărâre a comisiei locale, ci doar adresa de înaintare către prefectură nr. x din 20 octombrie 2008 care nici din punct de vedere al conţinutului, nu corespundea cu modelul tip al unei astfel de adrese.

În arhiva Primăriei Drăganu se regăseau certificatele de moştenitor care atestau calitatea de moştenitori de pe urma defunctului K. atât a celor de pe ramura AA. cât şi a celor de pe ramura S., aşa cum rezultă din certificatele de moştenitor nr. x/1996 şi y/1996.

După corectarea T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003 şi înlăturarea de la moştenire a moştenitorilor de pe ramura S., la data de 17 aprilie 2009, numitul BB., a cumpărat de la H. personal şi ca mandatar a numitului N., dreptul indiviz în cotă de 6/8 din terenul în suprafaţă de 9 ha pădure. În continuare, la data de 26 octombrie 2009, BB. a vândut numitei CC. întreaga suprafaţă de 9 ha pădure.

Prima instanta care a analizat cauza în fond a apreciat că faptele imputate inculpaţilor F., G. şi A. nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât li se reproşează, tuturor fără nicio distincţie a funcţiei ocupate, încălcarea unei proceduri prevăzute de Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor, ceea ce nu corespunde exigenţelor impuse de Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale. La momentul judecării cauzei se apreciază că, potrivit fişelor de post ataşate dosarului cauzei, toţi inculpaţii aveau obligaţia de a verifica legalitatea actelor emise, aceasta într-adevăr fiind o obligaţie generală însă făcând parte efectiv din atribuţiile de serviciu ale fiecărui inculpat. Este evidenta intenţia inculpaţilor de a frauda intereselor moştenitorilor pe linia S. de vreme ce aceştia au emis adresa- fişa corectoare pentru rectificarea unui titlu de proprietate neavând nicio justificare, neataşând nici un act doveditor al schimbării situaţiei avute în vedere la momentul emiterii iniţiale şi corecte a titlului de proprietate. Aceste argumente au fost considerate suficiente în a reţine infracţiunea de abuz în serviciu pentru cei trei inculpaţi, chiar daca s-ar fi respectat procedura prevăzută de H.G. nr. 890/2005.

Pe de altă parte inculpaţii nu aduc vreo justificare logică a formulării cererii de rectificare, arătând motive neverosimile - invocând la un moment că nu au ştiut ce semnează, apoi că moştenitorii pe linia S. nu au formulat cerere de reconstituire când de fapt motivul invocat fiind acela că fam. S. nu face parte dintre moştenitorii lui K.

Referitor la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. 1968, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, instanţa de fond a constatat că, în cauză, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale (7 ani şi 6 luni), calculat conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1968 corob. cu art. 124 C. pen. 1968, calculat începând cu data de 20 octombrie 2008, data la care s-a emis adresa nr. x prin care s-a solicitat corectarea Titlului de proprietate nr. x/2003.

S-a invocat împrejurarea că abuzul în serviciu ar fi, în cazul de faţă, absorbit în infracţiunea de fals intelectual, cerere ce a fost respinsă. Instanţa a avut în vedere împrejurarea ca cele doua infracţiuni au consecinţe diferite, în sensul că infracţiunea de fals intelectual are drept consecinţă întocmirea unui act necorespunzător adevărului, pe când infracţiunea de abuz în serviciu presupune vătămarea unor persoane prin încălcarea atribuţiilor de serviciu. În cazul de faţă, infracţiunea de fals intelectual este infracţiunea mijloc prin care s-a produs prejudiciul aferent infracţiunii scop- abuz în serviciu, existând o conexitate etiologica între acestea.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, din analiza considerentelor de mai sus, instanţa de fond a reţinut că cei trei inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea acesteia.

În cauză s-au constituit părţi civile persoanele vătămate C., D., B. şi E. cu suma de 13.500 euro reprezentând contravaloarea a 4,5 ha. Au depus în sprijinul solicitării acte de stare civilă care să ateste descendenţa din autorul K., decedat la data de 24 noiembrie 1959.

Pentru stabilirea prejudiciului cauzat, s-a solicitat Camerei Notarilor Publici Argeş, comunicarea conform Ghidului Valorilor Minimale care era valoarea unei suprafeţe de 1 ha teren vegetaţie forestieră situate în com. Drăganu la data de 17 aprilie 2009 respectiv la data de 1 iulie 2015. Astfel, conform adresei nr. x/22 iulie 2015, Camera Notarilor Publici a comunicat două tabele ce cuprind evaluarea terenurilor de pădure pentru anii 2009 şi 2015. Din vizualizarea celor două tabele reiese că în cursul anului 2009, valoarea unui metru pătrat de pădure în zona Drăganu era de 0,8 RON iar în cursul anului 2015 de 0,9 RON. Prin urmare, valoarea prejudiciului cauzat constând în valoarea a 4,5 ha pădure este de 36.000 RON în anul 2009 şi 40.500 RON în anul 2015, acesta fiind contravaloarea la momentul respectiv a monedei Euro, suma actualizată .

Având în vedere ca infracţiunea de abuz în serviciu a avut drept urmare obţinerea unui folos patrimonial constând în 4,5 ha teren pentru moştenitorii AA., motiv pentru care s-a reţinut incidenţa art. 132 Legea nr. 78/2000 şi în consecinţă prejudicierea moştenitorilor S. cu aceeaşi suprafaţă, instanţa de fond a reţinut temeinicia acţiunii civile promovate.

În ceea ce priveşte desfiinţarea Titlului de proprietate x din 10 noiembrie 2003, corectat În mod nelegal, instanta de fond a reţinut că acesta cuprinde şi menţiuni corecte, referitoare la suprafaţa şi identificarea terenului, autorul K. pentru care s-a făcut reconstituirea, lipsind doar moştenitorii J., I. şi D., în rest acesta fiind corect, motiv pentru care nu a procedat la desfiinţarea acestuia, urmând modificarea ulterioara pe cale administrativă, în sensul de a fi menţionaţi şi cei trei moştenitori - J., I. şi D.

Sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu apel.

Prin Decizia penală nr. 640/A din data de 8 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi părţile civile E., B., D. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 1711 din data de 7 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în Dosarul nr. x/2015.

A fost desfiinţată în parte sentinţa şi înlăturată dispoziţia privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. raportat la art. 67 C. pen., respectiv art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., raportat la art. 65 C. pen., faţă de inculpaţii F., A. şi G.

Au fost înlăturate dispoziţiile privind aplicarea art. 91 şi următoarele C. pen., cu toate consecinţele, faţă de inculpaţii F., A. şi G., precum şi cea privitoare la obligarea, în solidar, a inculpaţilor de la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către părţile civile.

În rejudecare, a fost majorată pedeapsa la care inculpaţii F., A. şi G. au fost condamnaţi de la câte 1 an închisoare, la câte 3 ani închisoare pentru fiecare inculpat F., A. şi G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, au fost interzise fiecărui inculpat F., A. şi G., drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

Au fost interzise fiecărui inculpat F., A. şi G., exercitarea aceloraşi drepturi, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 861 C. pen. anterior, a fost suspendată sub supraveghere, executarea pedepsei de 3 ani la care inculpaţii F., A. şi G. au fost condamnaţi.

În baza art. 862 C. pen. anterior, a fost fixat termen de încercare de câte 6 ani, pentru fiecare inculpat F., A. şi G.

În baza art. 863 C. pen. anterior pe durata termenului de încercare, inculpaţii F., A. şi G. trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. anterior, respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. -864 C. pen. anterior.

A fost anulată Adresa nr. x din 20 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Drăganu - Comisia Locală de Fond Funciar. De asemenea a fost anulat, în parte, Titlu de Proprietate nr. x, emis în data de 10 noiembrie 2003, de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, sub aspectul înlăturării moştenitorilor defunctului K., persoane fizice I., J., FF.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii F., A. şi G., împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel, examinând sentinţa apelată, atât prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, a apreciat că sunt fondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, şi părţile civile E., B., D. şi C., iar apelurile formulate de inculpaţii F., A. şi G. sunt nefondate.

S-a reţinut că inculpata A. a fost condamnată întrucât, în calitate de membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu, fără întrunirea comisiei şi fără verificarea documentelor justificative, a solicitat în mod abuziv radierea din titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motiv că nu sunt moştenitorii defunctului K., semnând, în acest sens, Adresa nr. x din 20 octombrie 2008 către Prefectura Argeş, prejudiciind persoanele vătămate cu contravaloarea a 4,5 ha pădure. Această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. din 1968 raportat la art. 132 Legea nr. 78/2000.

Condamnarea inculpatei, în opinia instanţei de apel, este nu numai legală, ci şi temeinică, întrucât aceasta a încălcat, prin conduita lor infracţională, dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991 şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 1/2000, amplu expuse şi analizate în sentinţa apelată. În mod corect, prima instanţă a apreciat că faptele imputate apelanţilor inculpaţi sunt prevăzute de legea penală.

În opinia Curţii de apel, încălcările ale dispoziţiilor sus-menţionate, ce li se impută apelanţilor inculpaţi, prevăzute de Legea nr. 18/1991 şi de Legea nr. 1/2000, sunt specifice funcţiilor pe care le deţineau, şi, în aceste condiţii, apare ca neîntemeiată apărarea formulată în sensul că textele invocate de către parchet se referă la atribuţiuni de ordin general şi că H.G. nr. 940/2005, nu intră în pachetul legislaţiei primare.

Astfel, inculpaţii apelanţi F. şi A., în calitate de membri ai Comisiei Locale de Fond Funciar, nu au verificat documentele justificative şi fără întrunirea comisiei, au solicitat, în mod abuziv, radierea numiţilor I., J. şi D., din titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2013, pe considerentul că aceştia nu sunt moştenitorii defunctului K.. Solicitarea, având ca obiect, radierea persoanelor menţionate anterior din titlul de proprietate, s-a realizat prin comunicarea Adresei nr. x din 20 octombrie 2008, către Prefectura Argeş, adresă pe care au semnat-o. Astfel, prin conduita lor infracţională, au prejudiciat pe persoanele vătămate cu contravaloarea a 4,5 ha pădure (jumătate din valoarea a 9 ha la care aveau dreptul moştenitorii de pe cele două ramuri AA. şi S.).

La rândul său, inculpatul apelant G., deşi avea calitatea de membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu, a ştiut că nu a existat o hotărâre a comisiei locale pentru că această comisie nu s-a întrunit şi nu a verificat documentele justificative. În aceste condiţii, a solicitat, în mod abuziv şi fără întrunirea comisiei, radierea din titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2013, a numiţilor I., J. şi D., pe considerentul că nu sunt moştenitorii defunctului K.. În acest sens, inculpatul apelant a întocmit fişa corectoare a T.P. nr. 4070 din 10 noiembrie 2013, aducând persoanelor vătămate un prejudiciu reprezentând contravaloarea a 4,5 ha pădure.

Obligaţia de verificare a documentelor justificative rezultă din art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, aceasta, în esenţă, evidenţiind obligaţia comisiei comunale, constituită potrivit legii, de verificare, în mod riguros, a existenţei actelor doveditoare prevăzute în conţinutul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, a pertinenţei, a verosimilităţii, a autenticităţii şi a concludenţii acestor acte, ţinând seama şi de art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în arhiva Primăriei Drăganu, se regăseau certificatele de moştenitor care atestau calitatea de moştenitori de pe urma defunctului K., atât a celor de pe ramura AA., cât şi a celor de pe ramura S., acte ignorate şi neverificate de inculpaţi. La acestea, se adaugă Adeverinţa nr. x din 11 martie 2009, prin care se atestă de Primăria Drăganu că moştenitori ai defunctului K. sunt cei care vin la moştenire de pe ambele ramuri AA. şi S.

Curtea de apel a apreciat şi că procedura ce trebuia respectată în cazul cererilor formulate în scopul stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, în condiţiile Legii nr. 18/1991, este stabilită în Hotărârea Guvernului nr. 890 din 4 august 2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor. H.G. 890 din 4 august 2005 prevede, în detaliu, procedura în cazul titlurilor de proprietate, însă aceasta vine în completarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 18/1991, la care fac referire dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 1/2000. Regulamentul se referă, printre altele, la componenţa comisiilor comunale şi judeţene şi la atribuţiile acestora în rezolvarea unor cereri pentru stabilirea dreptului de proprietate. În cuprinsul art. 5, se precizează, printre altele, obligativitatea comisiilor comunale de a verifica, în mod riguros, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 18/1991, precum şi la art. 6 din Legea nr. 1/2000, de a primi şi de a transmite comisiei judeţene contestaţiile formulate de persoanele interesate.

În vederea formulării de contestaţii, trebuiau puse în discuţie cererile formulate, în cadrul comisiilor locale, iar discuţiile se concretizau într-un proces-verbal ce se afişa la sediul consiliului local, pentru ca cei interesaţi să le ia la cunoştinţă. Hotărârea comisiei trebuie afişată la sediul consiliului local pentru a da posibilitate persoanelor interesate să depună contestaţie. Însă, rectificarea unui titlu de proprietate nu se putea face decât pe cale judecătorească.

În susţinerea acestei opinii, Curtea de apel a avut în vedere faptul că Titlul de proprietate nr. x/10 noiembrie 2003, emis, iniţial, de comisia judeţeană de fond funciar, care includea toţi moştenitorii lui K., atât ramura AA., cât şi ramura S., intrând în circuitul civil, a produs efecte juridice, astfel că rectificarea acestuia trebuia făcută numai în baza unei hotărâri judecătoreşti. În acest sens, sunt dispoziţiile Legii nr. 18/1991, care, în conţinutul art. 58, arată că instanţa soluţionează cauza potrivit regulilor prevăzute în C. proc. civ. şi în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească şi pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa. Aceeaşi lege reglementează şi situaţia prealabilă sesizării instanţei de judecată, în sensul articolului sus-menţionat, astfel că, în conţinutul art. 53 alin. (1) şi (2), legiuitorul arată că hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. La aceste dispoziţii ale Legii nr. 18/1991, fac trimitere şi dispoziţiile art. 80 alin. (1), (2) şi (4) din H.G. nr. 1172/2001, care arată că persoanele nemulţumite vor proceda conform dispoziţiilor procedurale prevăzute la art. 51 - 59 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că plângerea formulată potrivit art. 53 - 56 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, suspendă executarea şi că titlul de proprietate pentru persoanele care au formulat plângeri la judecătorie se va elibera după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti şi după punerea în posesie.

Chiar şi în ipoteza în care o astfel de cerere de rectificare a unui titlu de proprietate ar fi putut fi soluţionată la nivelul comisiilor locale şi judeţene de fond funciar şi nu de către instanţa de judecată, inculpaţii, fără a se întruni comisia locală de fond funciar Drăganu, pentru a discuta temeinicia cererii formulate şi implicit fără a se adopta o hotărâre, ce trebuia afişată la sediul consiliului local, pentru a da posibilitatea persoanelor interesate să depună contestaţie, au solicitat comisiei judeţene de fond funciar corectarea T.P. 4070 din 10 noiembrie 2003.

Curtea de apel a conchis că inculpaţii apelanţi, având calitatea de membrii ai Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu, nu şi-au respectat atribuţiile de serviciu privind reconstituirea dreptului de proprietate şi au solicitat, în mod abuziv, Comisiei Judeţene de Fond Funciar, radierea, din cuprinsul T.P. nr. 4070 din 10 noiembrie 2013, a numiţilor I., J. şi D. Această conduită infracţională a inculpaţilor apelanţi realizează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. 1968 raportat la art. 132 din Legea 78/2000, urmarea imediată fiind prejudicierea cu valoarea a 4,5 ha de pădure a moştenitorilor de pe ramura S.

Prin urmare, constatând şi legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită şi prejudiciul cauzat, Curtea de apel a apreciat că latura obiectivă a infracţiunii este pe deplin realizată şi dovedită prin probele administrate în cauză, amplu expuse şi analizate şi instanţa de fond.

În aceste condiţii, a fost apreciată ca neîntemeiată solicitarea apelanţilor inculpaţi de a fi achitaţi, în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., în acord cu dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016, în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală. Dimpotrivă, aşa cum s-a arătat, fapta este prevăzută de legea penală şi constituie infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. anterior, raportat la art. 132 din legea nr. 78/2000, aşa cum, în mod corect, a apreciat şi judecătorul fondului.

În raport de argumentele expuse anterior, Curtea de apel a apreciat că este lipsită de fundament apărarea formulată de inculpatul apelant F., în sensul că actul emanat de la Consiliul Local şi semnat de către inculpat a fost un început de răspuns la solicitarea unei părţi în modificarea acestui titlu şi că membrii Comisiei Judeţene de Fond Funciar aveau obligaţia de a verifica actele. Aceasta, întrucât, aşa cum s-a menţionat anterior, responsabilitatea verificării documentelor justificative, astfel cum rezultă din art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, aparţine membrilor comisiei locale de fond funciar.

De asemenea, contrar opiniei formulate de inculpatul F., în sensul că interesele părţilor civile nu sunt dovedite şi contrar opiniei exprimate de apelantul inculpat G., referitoare la lipsa calităţii de moştenitor a peroanelor indicate în motivele sale de apel, Curtea apreciază lipsa de fundament a apărărilor formulate, dat fiind faptul că, în arhiva Primăriei Drăganu, se regăseau certificatele de moştenitor care atestau calitatea de moştenitori de pe urma defunctului K., atât a celor de pe ramura AA., cât şi a celor de pe ramura S., acte ignorate şi neverificate de inculpat. La acestea, se adaugă Adeverinţa nr. x din 11 martie 2009, prin care se atestă de Primăria Drăganu că moştenitori ai defunctului K. sunt cei care vin la moştenire de pe ambele ramuri AA. şi S.

S-a apreciat că este lipsită de fundament apărarea formulată de inculpata apelantă care a arătat că respectiva adresă i-a fost adusă la semnat, deja tehnoredactată, de către numita U. care, de altfel, a şi înregistrat adresa respectivă la Prefectura Argeş sub nr. de înregistrare x din 29 octombrie 2008. Aceasta, întrucât, martora U. a infirmat cele relatate mai sus, precizând că nu ea este cea care a redactat Adresa nr. x din 20 octombrie 2008, nu ea a introdus-o pentru a fi semnată la secretarul primăriei şi nu ea este cea care a dus acea adresă la Prefectura Argeş.

Curtea de apel apreciază şi că este nefondată critica formulată de inculpată în sensul că pricini de acest gen se găsesc în faţa instanţelor civile, întrucât, aşa cum s-a arătat, activitatea inculpaţilor se circumscrie infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. anterior, raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, aşa cum, în mod corect, s-a apreciat şi în sentinţa apelată, nefiind vorba despre un litigiu civil.

Cu privire la conţinutul infracţiunii, respectiv latura subiectivă a infracţiunii contestată de către inculpaţii apelanţi, Curtea a apreciat că infracţiunea de care aceştia sunt condamnaţi a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, pentru ca fapta săvârşită să constituie infracţiune, respectiv cu intenţie.

Inculpata A. a arătat că cererea numitei H. nu a fost discutată în cadrul comisiei locale, nu s-a întocmit nici un proces-verbal, nu a existat nici o hotărâre a comisiei locale, ci doar o adresă de înaintare către prefectură nr. x din 20 octombrie 2008. De asemenea, inculpatul G. a recunoscut, la rândul său, că nu a existat o hotărâre a comisiei locale pentru că această comisie nu s-a întrunit.

Referitor la intenţia cu care a acţionat inculpata A., pledează următoarele argumente, respectiv faptul că, pe cererea, pe care exista menţiunea făcută de inculpatul F. (primarul), în atenţia d-nei secretar, inculpata a pus menţiunea "rog rectificare" şi a trimis-o compartimentului agricol. De asemenea, inculpata A. avea obligaţia, potrivit fişei postului, de a verifica legalitatea actelor pe care le semnează, fapt ce demonstrează intenţia în săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

De asemenea, s-a constatat a fi relevantă, sub acest aspect, şi declaraţia martorei U., aceasta precizând că o astfel de adresă se întocmeşte în mod normal de către secretarul comisiei, care este de fapt şi secretarul primăriei, care o înaintează comisiei judeţene împreună cu un dosar, în care trebuie să se regăsească toate documentele doveditoare precum şi documentele ce trebuie întocmite după întrunirea comisiei locale.

Prin urmare, s-a apreciat că este nefondată solicitarea formulată de inculpata A. de a fi achitată, întrucât fapta nu a fost făcută cu vinovăţia prevăzută de lege.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat cerere de recurs în casaţie A. la data de 21 octombrie 2019.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la data de 23 octombrie 2019, precum şi celorlalte părţi din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 21 noiembrie 2019. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 21 ianuarie 2020.

Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2020 s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 640/A din data de 8 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.

S-a trimis cauza completului C7, în vederea judecării recursului în casaţie şi s-a fixat termen la data de 17 martie 2020, pentru când s-au citat părţile.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că este formulată în termenul prevăzut de lege şi respectă dispoziţiile art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen. Decizia penală nr. 640/A din data de 8 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpata A.

Referitor la condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se observă că în cuprinsul cererilor de recurs în casaţie a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Criticile formulate vizează două aspecte şi anume:

- caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu în raport cu infracţiunea de fals intelectual;

- neîntrunirea elementelor constitutive sub aspectul tipicităţii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu.

Astfel, s-a reţinut că recurenta a susţinut că infracţiunea de abuz în serviciu are un caracter subsidiar în raport cu infracţiunea de fals intelectual, aceasta fiind şi opinia unanimă exprimată în literatura de specialitate, art. 297 C. pen. fiind incident numai dacă fapta nu întruneşte condiţiile specifice ale conţinutului uneia dintre infracţiunile speciale (principiul specialităţii în cazul concursului de norme penale). A arătat că această soluţie este promovată de practica judiciară. Astfel, instanţa supremă în soluţionarea unei cauze a decis că "reţinându-se săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, caracterizat, potrivit art. 289 din C. pen. (anterior), prin calitatea de funcţionar a subiectului activ, şi prin comiterea faptei în exercitarea atribuţiunilor de serviciu/nu se poate reţine şi infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 248 din acelaşi C. pen. (anterior)" tot astfel, s-a decis că fapta inculpatului, director economic, de a fi scos fără îndrituire legală din patrimoniul societăţii unele valori, cărora le-a dat o destinaţie contraproductivă, cauzatoare de pagube în loc de profit, constituie infracţiunea prevăzută în art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990; ori, fapta inculpaţilor care, ocupând funcţii în cadrul a două societăţi comerciale prin utilizarea materialelor societăţii, a sculelor, utilajelor şi chiar a muncitorilor, în folosul lor şi al societăţii particulare care le aparţinea, constituie infracţiunea prevăzută în art. 194 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 31/1990 prin care este incriminată «fapta administratorului sau directorului care, cu rea credinţă, folosesc bunurile sau creditul societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lor propriu», şi nu infracţiunea de abuz în serviciu" (a se vedea Noul C. pen. comentat. vol. II. Partea specială, p. 583 - 584, V. Dobrinoiu ş.a., Ed. Universul Juridic, Bucureşti 2012, în acelaşi sens - că infracţiunea de abuz în serviciu are caracter subsidiar -, a se vedea şi M. Udroiu - Drept penal. Partea specială. Noul C. pen.., Ed. CH Beck, Bucureşti, 2014, p. 374).

Recurenta a subliniat faptul că sistematizarea diferită, în noul C. pen., a "Infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" (în prezent, în "Infracţiuni de corupţie" şi "Infracţiuni de serviciu") nu înlătură caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu menţionat anterior. Curtea nu exclude posibilitatea reţinerii, în concurs, a infracţiunilor de luare de mită şi abuz în serviciu, dar numai dacă fapta de abuz în serviciu prezintă o autonomie infracţională bine conturată şi se află în concurs real cu luarea de mită; aceasta este situaţia avută în vedere la pronunţarea Deciziilor penale nr. 2083 din 20 aprilie 2004 şi nr. 4877 din 23 august 2006 ale ICCJ, secţia penală, la care face trimitere Parchetul, în care s-a reţinut luarea de mită în concurs real cu complicitatea la infracţiunea de contrabandă şi, respectiv, luarea de mită în concurs real cu abuzul în serviciu (legat de modalitatea de efectuare a controlului vamal) (CA. Bucureşti, secţia a II-a penală, Decizia penală nr. 1667/A din 9 noiembrie 2016).

Un al doilea argument în susţinerea cazului de casare invocat, l-a constituit lipsa elementelor constitutive/de tipicitate obiectivă, ale infracţiunii de abuz în serviciu, în condiţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 care a stabilit că norma de încriminare este constituţională în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos"se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală Decizia nr. 422/RC din 18 octombrie 2016).

Înalta Curte a reţinut că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt incidente în situaţia în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

Astfel, critica privind lipsa de tipicitate a faptei pentru care a fost condamnată se circumscrie, formal, cazului de casare invocat prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, tipicitatea reprezentând tocmai concordanţa între trăsăturile faptei concrete şi modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare.

Critica vizând caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu în raport cu infracţiunea de fals intelectual excedează cazului de recurs în casaţie susţinut de recurentă.

Înalta Curte a apreciat că în cazul de casare invocat [art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..], este permisă verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţa de apel şi conţinutul normei de incriminare valorificate la încadrarea juridică reţinută prin soluţia pronunţată de instanţa de apel, nicidecum reaprecierea elementelor de fapt reţinute, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea penală definitivă.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în limitele anterior expuse, şi anume în raport de tipicitatea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. din 1968 raportat la art. 132 Legea nr. 78/2000, a fost admisă în principiu şi trimisă completului competent, în vederea judecării pe fond, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

A fost preschimbat termenul de judecată din data de 17 martie 2020 la data de 28 aprilie 2020, când dosarul a fost suspendat de drept în baza art. 43 alin. (2) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi în baza dispoziţiilor Decretului Preşedintelui României nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, pe toată perioada stării de urgenţă.

Prin rezoluţia preşedintelui de complet din data de 15 mai 2020, s-a fixat termenul de judecată din data de 09 iunie 2020, cu citarea părţilor, dispunându-se măsuri pentru asigurarea apărării.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 9 iunie 2020,apărătorul ales al recurentei inculpată A. a susţinut recursul în casaţie astfel cum a fost formulat în scris, dezbaterile orale fiind consemnate în încheierea de şedinţă din data de 9 iunie 2020, când instanţa de judecată a stabilit termen pentru deliberare şi pronunţarea hotărârii la data de 22 iunie 2020.

Examinând recursul în casaţie formulat de inculpata A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 28 ianuarie 2020 şi în baza art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie, în reglementarea noului C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor în art. 438 din C. proc. pen.

Instanţa constată că în calea de atac a recursului în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile, în limitele prevăzute de textul de lege mai sus evocat, deci numai în ceea ce priveşte acele erori de drept care, fiind prevăzute de art. 438 C. proc. pen., dau posibilitatea reformării unei hotărâri penale definitive. O cauză definitivă nu poate fi analizată în afara limitelor cazurilor prevăzute de lege.

Înalta Curte constată totodată că inculpata A. aduce critici deciziei penale atacate, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu prin raportare la dispoziţiile Deciziei nr. 405 din 2016 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 8 iulie 2016. Apărarea a susţinut că dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 din Legea nr. 1/2000 invocate de acuzare ca fiind încălcate de inculpată nu erau reglementate la nivelul anului 2008 prin dispoziţii la nivel de legislaţie primară şi ca atare infracţiunea de abuz în serviciu nu poate subzista.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017). De altfel, se constată că nici apărarea nu a contestat situaţia de fapt şi nici mijloacele de probă administrate în cauză.

Făcând un istoric al cauzei, în primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 1179 din 16 iunie 2017 a Judecătoriei Piteşti s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. din infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual prevăzute de art. 246 C. pen. 1968 şi art. 289 C. pen. 1968 în infracţiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. 1968 corob. cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual prevăzute de art. 289 C. pen. 1968 cu reţinerea art. 5 C. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 246 C. pen. 1968 corob. cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu reţinerea art. 5 C. pen. fiind dispusă achitarea în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. corob. cu art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a arătat că la data de 17 februarie 2012, persoana vătămată B. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti solicitând efectuarea de cercetări faţă de numiţii F., G. şi A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals constând în aceea că, în baza unei cereri formulate de H., fără a se verifica temeinicia acesteia şi fără respectarea procedurii legale, prin Adresa nr. x din 20 octombrie 2008 semnată de primarul F. şi secretarul A., Primăria comunei Drăganu a solicitat Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş radierea din Titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motivul că nu sunt moştenitori ai defunctului K.

Prin rechizitoriul din data de 3 august 2015, întocmit în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti s-a menţionat că fapta inculpatei A., care, în calitate de membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu, fără întrunirea comisiei şi fără verificarea documentelor justificative, a solicitat în mod abuziv radierea din titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motiv că nu sunt moştenitorii defunctului K. semnând în acest sens adeverinţa nr. x din 20 octombrie 2008 către Prefectura Argeş, prejudiciind persoanele vătămate cu contravaloarea a 4,5 ha pădure întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, art. 246 şi art. 289 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

Instanţa care a judecat dosarul în primul ciclu procesual a reţinut că, după emiterea rechizitoriului, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care a constatat că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii". După intervenirea acestei decizii, parchetul a precizat la data de 29 martie 2017 prin Adresa nr. x/2017 că în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1968 reţinută în sarcina inculpaţilor prin Rechizitoriul nr. x/2012 din data de 3 august 2015 cu privire la care a solicitat în cursul procesului penal schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. 1968. Aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare, în ceea ce priveşte sintagma "îndeplineşte prin încălcarea legii" au fost avute în vedere art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 din Legea 1/2000.

Instanţa de fond din primul ciclu procesual a reţinut că, deşi rechizitoriul nu le indică, iar adresa ulterioară nu le concretizează, nu pot fi reţinute în sarcina inculpaţilor ca încălcări în sensul infracţiunii de abuz în serviciu, cât timp nu se arată în concret fiecărui inculpat ce dispoziţii a încălcat, prin raportare la propriile atribuţii de serviciu şi în ce măsură propria încălcare a avut drept urmare afectarea drepturilor părţilor civile. S-a mai reţinut că (...) li se reproşează, în colectiv, încălcarea unei proceduri prevăzute de Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor, ceea ce nu corespunde exigenţelor impuse de Decizia nr. 405/15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, în primul ciclu procesual, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor F., G. şi A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. 1968 coroborat cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu reţinerea art. 5 C. pen.

În urma apelului, prin Decizia nr. 2/A din 8 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost desfiinţată în totalitate sentinţa penală şi s-a dispus rejudecarea de către instanţa de fond.

Cu ocazia rejudecării în fond a cauzei, în cel de-al doilea ciclu procesual, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii F., G. şi A. din infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual, art. 246 C. pen. 1968 şi art. 289 C. pen. 1968, în infracţiunile de abuz în serviciu, art. 246 C. pen. 1968 coroborat. cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual, art. 289 C. pen. 1968 cu reţinerea art. 5 C. pen.

În baza art. 246 C. pen. 1968 raportat la art. 132 Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, cu aplicarea art. 91 C. pen.

Cu ocazia judecării apelului, în cel de-al doilea ciclu procesual,Curtea de apel a apreciat că soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond pentru infracţiunea de abuz în serviciu este legală şi temeinică, însă a înlăturat aplicarea art. 91 şi următoarele C. pen. şi rejudecând, a majorat pedeapsa inculpaţilor F., A. şi G., făcând aplicarea art. 861 C. pen. anterior privind suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Înalta Curte constată că actul de conduită reţinut în concret în sarcina inculpatei A. nu corespunde elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. 1968 raportat la art. 132 Legea nr. 78/2000, în considerarea inexistenţei unei conduite contrare unei legi sau ordonanţe de urgenţă, în sensul dat laturii obiective a infracţiunilor prin decizia Curţii Constituţionale a României nr. 405 din 15 iunie 2016: Totodată având în vedere că instanţa de apel a reţinut o situaţie juridică unică, respectiv a reţinut aceleaşi dispoziţii legale ca fiind încălcate în aceeaşi împrejurare şi de către inculpaţii F. şi G., inexistenţa unor atribuţii legale decurgând din dispoziţiile de lege reţinute faţă de A. va conduce la inexistenţa unei încălcări a dispoziţiilor legale şi pentru ceilalţi doi inculpaţi. În consecinţă. va extinde efectele recursului în casaţie. conform art. 443 C. proc. pen... şi faţă de inculpaţii F. şi G.

Aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa învestită cu soluţionarea unui recurs în casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în decizia curţii de apel, corespunde infracţiunilor pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, inculpata A. a susţinut lipsa caracterului penal al conduitei sale prin raportare la inexistenţa atribuţiilor prevăzute de lege care să fi fost încălcate, în aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 care a stabilit că norma de încriminare a abuzului în serviciu este constituţională în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, Decizia nr. 422/RC din 18 octombrie 2016).

Astfel, după emiterea rechizitoriului, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care a constatat că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

După intervenirea acestei decizii, Parchetul a precizat la data de 29 martie 2017 prin Adresa nr. x/2017 că în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. 1968, reţinută în sarcina inculpaţilor. aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare, sintagma "îndeplineşte prin încălcarea legii" a avut în vedere încălcarea art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 din Legea nr. 1/2000.

Înalta Curte, examinând cauza, constată că argumentele instanţei de fond, în primul ciclu procesual, au fost corecte şi constată că faptele imputate inculpatei A. nu sunt prevăzute de legea penală. Totodată, astfel cum s-a precizat mai sus, având în vedere că situaţia juridică a avut ca sursă acelaşi act imputat şi celorlalţi inculpaţi, respectiv inculpaţilor F. şi G., deoarece s-a apreciat că toţi cei trei inculpai au încălcat art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 din Legea nr. 1/2000, va extinde efectele recursului în casaţie şi faţă de aceştia.

Astfel, Înalta Curte constată că lui A. şi respectiv lui F. şi G. li se impută următoarele:

- F. şi A., au semnat Adresa nr. x din 20 octombrie 2008, către Prefectura Argeş fără să verifice documentele justificative, fără întrunirea comisiei locale de fond funciar şi au solicitat radierea numiţilor I., J. şi D., din titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003, pe considerentul că aceştia nu sunt moştenitorii defunctului K.

- G., a întocmit fişa corectoare a T.P. nr. 4070 din 10 noiembrie 2003 fără să fi existat o hotărâre a comisiei locale, a solicitând radierea din titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003, a numiţilor I., J. şi D., pe considerentul că nu sunt moştenitorii defunctului K.

Instanţele de fond şi cea de apel, în cel de al doilea ciclu procesual, au considerat că atât A. cât şi inculpaţii G. şi GG. au încălcat art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 din Legea nr. 1/2000, întrucât ca membri ai Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu, aveau obligaţia de a verifica în mod riguros îndeplinirea condiţiilor prevăzute dispoziţiile legale mai sus arătate, de a primi şi de a transmite comisiei judeţene contestaţiile formulate de persoanele interesate.

Deşi au fost invocate, în susţinerea acuzaţiei, dispoziţii din acte normative cu putere de lege, considerentele instanţelor nu au în vedere faptul că actul care a condus la încălcarea drepturilor părţilor vătămate a provenit de la o comisie din care nu făceau parte inculpaţii, iar textele de lege invocate se referă la atribuţiilor acelei comisii. Totodată, instanţa de apel a reţinut în concret o încălcare a conduitei descrise de o hotărâre de guvern şi un regulament. O acuzaţia fondată pe încălcarea unei proceduri prevăzute de Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum şi punerea în posesie a proprietarilor, nu corespunde exigenţelor impuse de Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, atunci când dispoziţia prevăzută de legile în aplicarea cărora au fost emise actele normative subsecvente se referă fie la conţinutul unei cereri care nu a fost întocmită de inculpaţi, fie, respectiv, la atribuţiile comisiilor constituite potrivit legii, fără însă ca inculpaţii să fi făcut parte din comisia care a emis propriu zis actul contestat.

Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut că actele de conduită imputate încălcau o procedură impusă de lege şi detaliată în acte subsecvente. Astfel, instanţele au reţinut că cererile formulate trebuiau puse în discuţie în cadrul comisiilor locale, discuţii ce se concretizau într-un proces-verbal ce se afişa la sediul consiliului local pentru luarea la cunoştinţă de către cei interesaţi.

Prin Adresa din 2 aprilie 2008 a emisă de Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere s-a arătat că prin H.G. nr. 890/2005 şi Ordinul nr. 634/2006 nu a fost reglementată procedura referitoare la modificarea/rectificarea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar. În aceste condiţii, atâta timp cât nu exista un temei juridic care să reglementeze această procedură, modificarea/rectificarea titlurilor de proprietate trebuia să se facă în baza Hotărârii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, la propunerea comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.

Instanţa de apel a făcut referire şi la dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 din Legea nr. 1/2000. Se constată că aceste texte de lege nu cuprindeau obligaţiile reţinute de acuzare ca fiind încălcate de inculpaţi, deoarece textele de lege invocate se referă la procedura reconstituirii dreptului de proprietate şi nu la procedura modificării/rectificării titlului de proprietate în cadrul căreia s-au situat actele de conduită imputate inculpaţilor.

Astfel, art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991 avea următorul conţinut

(...) (4) Cererea va cuprinde:

a) numele şi prenumele persoanei solicitante şi domiciliul acesteia;

b) calitatea de titular sau de moştenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi;

c) suprafaţa de teren care i s-a reconstituit şi diferenţa pe care o solicită.

(5) La cerere se va anexa:

a) copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fişa de punere în posesie;

b) copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren solicitate în plus;

c) o declaraţie în care se va menţiona, pe propria răspundere, suprafaţa totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localităţi sau de la mai mulţi autori. (...)

În ceea ce priveşte art. 6 din Legea nr. 1/2000, la data săvârşirii faptelor avea următorul conţinut

(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii,vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

(11) Titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

(12) Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

(13) În situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

(14) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate.

(2) Dispoziţiile art. 12 şi art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind restabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum şi dispoziţiile procedurale prevăzute la art. 51 - 59 din aceeaşi lege se aplică în mod corespunzător la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit prezentei legi.

(21) În situaţia în care anumite suprafeţe sunt revendicate de două persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1945 - 1990, şi cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanţi. În cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deţinea actele de proprietate în anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriţi cu asemenea terenuri vor fi despăgubiţi în condiţiile legii.

(22) Diferenţele între suprafeţele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativă, în actele de donaţie către stat, în arhivele statului din perioada 1945 - 1990 şi situaţia de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foştilor proprietari.

(3) Abrogat

Instanţa de fond şi cea de apel din prezentul ciclu procesual s-au referit la faptul că dispoziţiile din Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 se completau cu cele ale Regulamentul de punere în aplicare a Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005 care în art. 5 (indicat în decizie şi sentinţă) prevedea: -

Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale au următoarele atribuţii principale:

a) preiau şi analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu excepţia celor formulate de comune, oraşe sau municipii;

b) verifică în mod riguros îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relaţiile şi datele necesare;

c) stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente şi consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;

d) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice şi juridice îndreptăţite;

e) primesc şi transmit comisiei judeţene contestaţiile formulate de persoanele interesate; f) întocmesc situaţii definitive, potrivit competenţelor ce le revin, privind persoanele fizice şi juridice îndreptăţite să li se atribuie teren, cu suprafaţa şi amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare şi parcelare întocmit; g) întocmesc situaţii cu titlurile de proprietate eliberate în condiţiile art. 27 alin. (22) din legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în cazurile în care proprietarii renunţă la titlul de proprietate pentru intrarea în legalitate şi înaintează comisiei judeţene propuneri de revocare a acestor titluri; h) înaintează şi prezintă spre aprobare şi validare comisiei judeţene situaţiile definitive, împreună cu documentaţia necesară, precum şi divergenţele produse şi consemnate la nivelul acestor comisii;

i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin;

j) analizează lunar evoluţia cauzelor în justiţie în care comisia locală este parte şi în funcţie de această hotărăşte şi propune organului competent poziţia procesuală pentru termenele următoare;

k) sesizează organele competente pentru sancţionarea membrilor comisiei, când este cazul;

l) identifică terenurile atribuite ilegal şi sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acţiuni în constatarea nulităţii absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare;

m) exercită orice alte atribuţii ce le revin potrivit prevederilor legale şi prezentului regulament.

Din examinarea articolelor de mai sus se observă că acestea nu reglementează procedura modificării titlului de proprietate

Conform Deciziei CCR nr. 405/2016:

- unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ (paragraful 51);

- legiuitorul nu a operat o circumstanţiere expresă în sensul precizării elementelor faţă de care defectuozitatea trebuie analizată. persoana care are calitatea de funcţionar în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală (paragraful 55);

- raportarea la prescripţia normativă trebuie realizată şi în ipoteza analizei neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în domeniul penal, o inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată. (paragraful 56).

Prin urmare, ceea ce se consideră ca fiind o încălcare a legii, respectiv semnarea Adeverinţei nr. x din 20 octombrie 2008 către Prefectura Argeş prin care a solicitat, în mod abuziv, radierea din Titlul de proprietate nr. x din 10 noiembrie 2003 a numiţilor I., J. şi D. pe motiv că nu sunt moştenitorii defunctului K., fără verificarea documentelor justificative, nu reprezintă o încălcare a unei conduite prevăzute de lege în sensul actelor normative menţionate mai sus, care să decurgă din atribuţii prevăzute de aceleaşi legi în sarcina acestora.

Modul în care chiar autorităţile au interpretat textele de lege în vigoare la data faptelor arată că nu exista o obligaţie legală concretă care să fi fost încălcată prin conduita celor trei inculpaţi în procedura de emitere a Adresei nr. x din 20 octombrie 2008 către Prefectura Argeş şi rectificările ulterioare.

Astfel, conform actelor depuse la dosarul de urmărire penală (adresei nr. x din 9 iulie 2015), fiind analizată cererea înregistrată în evidenţele Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş sub nr. x din 3 iulie 2015, a rezultat că Titlul de proprietate nr. x/2003 a fost redactat în baza documentaţiei transmisă în acest sens de către Comisia Locală de fond funciar Drăganu, documentaţia care cuprinde Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş nr. 425/2002 şi anexa 53 (poziţia 57).

Actele care au stat la baza corectării din data de 21 noiembrie 2008 a Titlului de proprietate nr. x/2003 au fost: Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar nr. 772/2008; fişa corectoare; Certificat de moştenitor nr. x/1996; adresa Prefecturii Judeţului Argeş nr. x/2008; cerere H. nr. 2586/2008, în două exemplare; proces-verbal de verificare a documentaţiei pentru corectarea Titlului de proprietate nr. x/2003.

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară împreună cu Instituţia Prefectului-Judeţul Argeş prin Adresa comună nr. x din 2 aprilie 2008 au reglementat procedura redactării şi rectificării titlurilor de proprietate precum şi cea referitoare la modalitatea efectuării şi modificării planurilor parcelare.

Totodată, conform actelor dosarului de urmărire penală, referitor la modul de rectificare a titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, la iniţiativa O.C.P.I. Argeş, autorităţile au comunicat faptul că prin H.G. nr. 890/2005 şi Ordinul nr. 634/2006, nu a fost reglementată procedura referitoare la modificarea/rectificarea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar.

În aceste condiţii, atâta timp cât nu exista un temei juridic care să reglementeze aceasta procedura, modificarea/rectificarea titlurilor de proprietate trebuia să se facă în baza Hotărârii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, la propunerea comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.

Ca atare, Înalta Curte reţine că atribuţiile de serviciu în exercitarea cărora A., F. şi G., membri ai Comisiei Locale de Fond Funciar Drăganu, au comis fapta reţinută de către instanţa de apel nu îşi au izvorul într-o dispoziţie din legislaţia primară, respectiv într-o lege sau ordonanţă a Guvernului, ci sunt reglementate exclusiv prin ordine ce aparţin legislaţiei secundare, în sarcina comisiei locale fiind prevăzută ca atribuţie o propunere care trebuia înaintată Comisiei Judeţene.

Pentru aceste considerente, conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 640/A din 8 iuie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Conform art. 443 C. proc. pen. şi va extinde efectele recursului în casaţie cu privire la F. şi G.

Va casa în parte Decizia penală nr. 640/A din 8 iuie 2019 pronunţată de Curtea de apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi în parte Sentinţa penală nr. 1711 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. x/2015 rejudecând:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va achita fiecare dintre inculpaţii A., F. şi G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. din 1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de B., C., D. şi E.

Conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen. va menţine sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpaţilor F., G. şi A., precum şi măsura asigurătorie constând în poprirea asigurătorie asupra sumelor de bani până la concurenţa sumei de 13.500 Euro. Aceste măsuri vor înceta de drept dacă persoana vătămată nu va introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei inclusiv menţinerea anulării Adresei nr. x din 20 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Drăganu - Comisia Locală de Fond Funciar şi anularea, în parte, a Titlului de Proprietate nr. x, emis în data de 10 noiembrie 2003, de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, sub aspectul înlăturării moştenitorilor defunctului K., persoane fizice I., J., FF. (consecinţa soluţiei instanţei de fond privind infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. din 1968).

Cheltuielile judiciare în recurs în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de către apărarea inc A., instanţa reţine că art. 276 alin. (5) din C. proc. pen. prevede că în caz de achitare, persoana vătămată sau partea civilă este obligată să plătească inculpatului şi, după caz, părţii responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceştia, în măsura în care au fost provocate de persoana vătămată sau de partea civilă.

Una dintre soluţiile din dosar care nu a făcut obiectul recursului în casaţie a fost încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. 1968 cu reţinerea art. 5 C. pen. prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale. De asemenea, soluţia privind anularea Adresei nr. x din 20 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Drăganu - Comisia Locală de Fond Funciar şi anularea, în parte, a Titlului de Proprietate nr. x, emis în data de 10 noiembrie 2003, de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, sub aspectul înlăturării moştenitorilor defunctului K., persoane fizice I., J., FF. nu au fost contestate în recursul în casaţie promovat de inculpată.

Restituirea cheltuielilor de judecată se dispune conform art. 276 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 453 C. proc. civ. (Acordarea cheltuielilor de judecată) care prevede la alin. (1) că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, cu referire la art. 2 alin. (2) C. proc. civ.. În înţelesul art. 453 C. proc. civ., natura juridică a cheltuielilor de judecată este una bivalentă, acestea reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală şi despăgubirile pe care partea căzută în pretenţii trebuie să le plătească celeilalte părţi.

Această situaţie juridică nu este prezentă în dosar:

- părţile civile nu pot fi obligate să plătească inculpatei A. cheltuielile judiciare făcute de aceasta în condiţiile în care nu au căzut în pretenţii, întrucât părţile civile au obţinut o satisfacţie procesuală prin anularea înscrisurilor;

- demersul procesual a fost iniţiat de recurenta inculpata A., însă instanţa de casaţie nu a stabilit nevinovăţia totală a inculpatei, fiind menţinută soluţia privind încetarea procesului penal pornit împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. 1968 cu reţinerea art. 5 C. pen.

În consecinţă, va respinge cererea părţilor civile de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs în casaţie.

PENTRU ACEST MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 640/A din 8 iuie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Conform art. 443 C. proc. pen. extinde efectele recursului în casaţie cu privire la F. şi G.

Casează în parte Decizia penală nr. 640/A din 8 iuie 2019 pronunţată de Curtea de apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi în parte Sentinţa penală nr. 1711 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. x/2015 şi rejudecând:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achită fiecare dintre inculpaţii A., F. şi G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. din 1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de B., C., D. şi E.

Conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen. menţine sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpaţilor F., G. şi A., precum şi măsura asigurătorie constând în poprirea asigurătorie asupra sumelor de bani până la concurenţa sumei de 13.500 Euro. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei inclusiv menţinerea anulării Adresei nr. x din 20 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Drăganu - Comisia Locală de Fond Funciar şi anularea, în parte, a Titlului de Proprietate nr. x, emis în data de 10 noiembrie 2003, de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, sub aspectul înlăturării moştenitorilor defunctului K., persoane fizice I., J., FF. (consecinţa soluţiei instanţei de fond privind infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. din 1968).

Cheltuielile judiciare în recurs în casaţie rămân în sarcina statului.

Respinge cererea părţilor civile de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs în casaţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2020.

Procesat de GGC - LM