Abuse of office liability for public officials signing an illegal municipal contract with a private football club: validity of convictions despite Constitutional Court limitation to primary legislation violations

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 307/PI din data de 13.07.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosar nr. x/2016, s-a dispus respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpata A..

1. În baza art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii: B. pentru săvârşirea infracţiunii abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie în formă continuată (38 acte materiale) prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.; C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie în formă continuată (39 acte materiale), prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie în formă continuată (26 acte materiale), prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

2. În baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu.

În temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita funcţia de secretar al Primăriei, pe o durată de 2 ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv drepturile de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita funcţia de secretar al Primăriei, pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a mai impus inculpatului obligaţia prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii la S.C. E. S.A. sau în cadrul altei instituţii aleasă de Serviciul de Probaţiune Timiş pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa revocă suspendarea supravegherii şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie. S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 97 C. pen.

În baza art. 25, 397 C. proc. pen., art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul D. să achite în favoarea părţii civile Municipiul Timişoara suma de 27.000.000 RON împreună cu accesoriile aferente actualizate la data plăţii.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Municipiul Timişoara în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., C., A..

În temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător luată asupra bunurilor aparţinând inculpatului B., respectiv asupra cotei cota de 50% din imobilului situat în Timişoara, str. x, înscris în CF nr. x) nr. CF vechi x), nr. top x, luată prin ordonanţa din 08.09.2015 şi măsura asiguratorie a popririi asupra conturilor deschise de inculpatul B. la F. S.A., luată prin ordonanţa din 08.09.2015 confirmată de către instituţia bancară prin adresa nr. x/10.09.2015.

În temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a popririi asupra conturilor deschise de inculpatul D. la F. S.A., G., H. şi I., luate prin ordonanţele din 08.09.2015, măsură confirmată de către instituţiile bancare prin adresele nr. x din 15.09.2015(F.), x din 08.09.2015 (BT), x din 14.09.2015 (H.) şi x din 09.09.2015 (I.).

În temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător luată asupra imobilului aparţinând inculpatei C., respectiv cota de 100 % din imobilul din Moşniţa Nouă, compus din: clădire - destinaţia locuinţa (casa P+M, 285,06 mp suprafaţa construită) - valoarea impozabilă la nivelul anului fiscal 2015 fiind de 193.7986,00 RON; teren în suprafaţă de 612 mp, din care suprafaţa ocupata de 142,65 mp şi de 469,35 mp cu destinaţia de curte măsura asiguratorie luată prin ordonanţa din 15.10.2015.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 271 C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul D. la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2010 din 05.04.2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara, au fost trimişi în judecată, între alţii, inculpaţii D., B., A. şi C., în esenţă, reţinându-se următoarele acuzaţii:

Inculpatul B., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat în calitate de primar al Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi Actul adiţional nr. x la acest contract, deşi, potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private. Se mai susţine că, ulterior, în calitate de ordonator principal de credite, a aprobat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract, respectiv a semnat un număr de 37 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) în valoare totală de 24.600.000 RON, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (38 acte materiale) prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Inculpatul D., în calitate de secretar al Municipiului Timişoara a avizat pentru legalitate H.C.L. nr. 127/2008 în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J.", cu ştiinţă încălcând astfel normele legale în vigoare ce reglementează posibilitatea acordării de sume de la bugetul Consiliului Local Timişoara în contul S.C. J. S.A., activitatea care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. (fost art. 248 din C. pen. de la 1969) cu aplicarea art. 309 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Inculpata C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat în calitate de director al Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi actul adiţional nr. x la acest contract deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private. S-a mai reţinut că, ulterior, în calitate de persoană desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract,respectiv a semnat un număr de 38 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) în valoare totală de 24.600.000 RON, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (39 acte materiale) prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Inculpata A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat în calitate de director al Direcţiei Comunicare din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi actul adiţional nr. x la acest contract, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private, iar ulterior în calitate persoană desemnată pentru verificarea realităţii, legalităţii şi regularităţii, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract,respectiv a semnat un număr de 25 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) pentru suma totală de 18.300.000 RON, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (26 acte materiale) prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că, la data de 14.04.2008, a fost încheiat între Consiliul Local Timişoara şi S.C. J. S.A. un contract de asociere conform căruia Consiliul Local Timişoara contribuia cu suma de 9.000.000 RON (aprox. 2.500.000 euro) în fiecare an din perioada 2008-2010, la finanţarea echipei de fotbal proprietatea exclusivă a societăţii comerciale anterior menţionate.

Din verificările efectuate a rezultat că inculpaţii B. - primar al Municipiului Timişoara şi D. - secretar al Municipiului, cu ştiinţă, au iniţiat procedurile de iniţiere şi apoi au avizat favorabil Hotărârea Consiliului Local Timişoara nr. 127/20.03.2008, în baza căreia a fost semnat un protocol de colaborare înregistrat la Consiliul Local Timişoara nr. x/21.04.2008 şi la S.C. J. S.A. (societate care ulterior şi-a schimbat denumirea) cu nr. 1648/18.04.2008, având ca obiect sprijinirea în mod exclusiv a echipei de fotbal S.C. J. S.A. reprezentată de K., în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie.

În actul de sesizare s-a reţinut că HCL nr. 127/2008 a fost avizată de legalitate de inculpatul D., cu încălcarea dispoziţiilor legale întrucât, pe lângă faptul că nu putea fi adoptat un asemenea act şi încheiat contractul de asociere, actul administrativ nu stabilea niciun fel de drepturi concrete şi explicite ale Consiliului Local Timişoara la beneficiile realizate de societatea comercială anterior menţionată, întregul profit urmând să revină acţionarilor echipei de fotbal.

Ulterior, materialul probator administrat a stabilit că pe lângă încălcarea prevederilor legale imperative care interziceau încheierea unui astfel de contract şi efectuarea acestui tip de finanţare din bani publici, nu au fost respectate nici prevederile art. 9 din contract.

Mai mult, din analizarea modului de adoptare a HCL nr. 127/2008 a rezultat că aceasta a fost avizată de legalitate de inculpatul D. deşi, potrivit raportului de evaluare întocmit la solicitarea Consiliului Local Timişoara în şedinţa la care a participat atât acesta, cât şi inculpatul B., S.C. J. S.A. înregistra la data de 31.12.2007 datorii de 41.392.644 RON, astfel că sumele de bani care urmau a fi remise în baza contractului de asociere acopereau acele datorii, din eventualele venituri, firma urmând să îşi asigure în acel moment funcţionarea activităţii curente în continuare.

Datoriile restante erau cunoscute de factorii de decizie din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, atât la data semnării contractului de asociere, respectiv data de 20.03.2008, cât şi la momentul semnării actelor adiţionale de prelungire a acestuia pentru următoarele perioade bugetare, cum rezultă din actele de la dosar.

Pe lângă aceste datorii, S.C. J. S.A. a mai acumulat şi alte datorii la bugetul statului, fiind de mai multe ori executată silit de către organele fiscale de specialitate ale statului, situaţie care nu a fost verificată de către factorii decizionali care aveau atribuţii în acest sens, ci ignorată, astfel că sumele virate în conturile acestei firme nu au avut o destinaţie şi o gestionare precisă, fiind folosite discreţionar de către beneficiar, fără a fi luată nicio măsură de întrerupere a decontărilor solicitate de clubul de fotbal şi de restituire a sumelor anterior achitate, deşi în acest sens exista o prevedere expresă, chiar îndelung dezbătută în cadrul şedinţei Consiliului Local Timişoara din 20.03.2008 în care a fost aprobată asocierea dintre cele două părţi.

Dovada cheltuirii sumelor de bani primite cu titlu de finanţare de către S.C. J. S.A. de la Consiliul Local Timişoara în alte scopuri decât cele prevăzute în contract, o constituie documentele prin care s-a încercat justificarea modului în care au fost utilizaţi acei bani, fiind depuse în acest scop facturi ce se refereau la achiziţia unor bunuri de lux - stilouri, pixuri, alimente şi fructe exotice sau servicii care nu erau necesare - decontări consultanţă ori servicii de pază fără detalierea acestora. Analiza aceloraşi documente dovedeşte şi faptul că achiziţia bunurilor nu a fost efectuată pentru o colectivitate (echipa de fotbal), ci pentru uz personal, cantităţile înscrise în facturi fiind în cele mai multe cazuri de ordin singular, restrâns, imposibil de a putea satisface nevoile unui număr mare de persoane. Suplimentar, deşi inculpaţii implicaţi în efectuarea plăţilor aveau obligaţia de verificare a respectării dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte modul de lichidare a cheltuielilor fondurilor publice, aceştia au acceptat plata unor acte care nu aveau calitatea de document justificativ şi fără a verifica conţinutul acelor acte şi realitatea operaţiunilor menţionate, în cuprinsul acelor înscrisuri nefiind posibilă identificarea persoanelor la care se refereau cheltuielile (facturi cu conţinut generic "servire masă", contravaloare bilete de avion nenominalizate, servicii hoteliere fără indicarea beneficiarilor, etc.).

În cursul anului 2007, prin cererea nr. x/2007 formulată de S.C. J. S.A., înregistrată la Primăria Municipiului Timişoara cu nr. x, aceasta a transmis oferta de participare la majorarea capitalului social alături de Consiliul Judeţean Timiş şi Universitatea J., fiecare cu o limită minimă de 2,5 milioane Euro.

O solicitare similară a fost adresată, în aceeaşi perioadă a anului 2007, Consiliului Judeţean Timiş de SC "J. SA", propunerea fiind aceea de participare a acestei din urmă instituţii la majorarea capitalului social tot cu suma de 2.500.000 euro.

Oferta a fost analizată de compartimentele de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, fiind întocmit Referatul nr. x/2007 în care s-a propus respingerea aportului în numerar în acel moment.

Referatul a fost dezbătut în şedinţa Consiliului Local Timişoara din de 30.10.2007, prin HCL nr. 368/2007 fiind desemnată o comisie formată din consilierii locali, doi reprezentanţi ai Direcţiei Economice şi Secretarul Municipiului Timişoara, pentru analizarea şi negocierea cu reprezentanţii S.C. J. S.A., a condiţiilor de participare a Municipiului Timişoara la majorarea capitalului social.

În completarea cererii, la 14.11.2007, urmare a unei solicitări a Consiliului Judeţean Timiş (posibil în înţelegere cu Consiliul Local al Municipiului Timişoara) prin care se cereau clarificări cu privire la situaţia financiară a societăţii, S.C. J. S.A. a transmis atât acestei instituţii cât şi Consiliului Local Timişoara o adresă ce conţinea aspecte referitoare la situaţia financiară.

În cuprinsul aceleiaşi adrese S.C. J. S.A. a ocolit intenţionat a comunica modalitatea în care înţelegea să fie suportate cheltuielile echipei în cazul în care acestea erau net superioare pierderilor precum şi faptul că aceasta a respins categoric varianta înfiinţării unei noi societăţi în care judeţul Timiş şi municipiul Timişoara să deţină majoritatea.

Referatul întocmit de această comisie a fost supus votării în şedinţa Consiliului Local din data de 27.11.2007, fiind aprobată prin HCL nr. 445/2007 asocierea, de principiu, dintre Municipiul Timişoara şi S.C. J. S.A. în vederea participării Municipiului Timişoara la majorarea capitalului social al acestei societăţi, în acest sens fiind constituită o comisie ce avea ca obiectiv efectuarea unei analize financiare şi juridice, în baza unui audit extern finanţat din bugetul local, la S.C. J. S.A., urmând ca într-o şedinţă ulterioară a Consiliului Local, să se stabilească condiţiile efective ale asocierii.

A fost efectuat un audit de S.C. L. S.R.L., prin raportul întocmit şi depus la Primăria Municipiului Timişoara cu adresa nr. x/19.02.2008, finalizat la data de 19.02.2008. Rezultatul financiar aferent anului 2007 a fost unul negativ, SC "J. SA" înregistrând pierderi de 40.083.539 RON.

Toate aceste informaţii au fost cunoscute de inculpaţii B. şi D., raportul de audit fiind adus la cunoştinţa acestora şi anexat documentaţiei ce a stat la baza întocmirii referatului cu propunerea de asociere dintre cele două părţi, scopul întocmirii raportului şi a amânării luării unei decizii cu privire la propunerea formulată de S.C. J. S.A. fiind tocmai acela de stabilire a oportunităţii finanţării în funcţie de situaţia financiară a acesteia.

Punerea la dispoziţie a datelor financiare sintetizate în raportul de audit a fost confirmată şi de martora M. care a relatat că înaintea şedinţei prin care s-a aprobat asocierea fiecare participant a primit un exemplar al acelui raport. Inculpatul D. în procesul-verbal al şedinţei comisiei din data de 06.03.2008 a fost menţionat ca singur susţinător al propunerii formulate de S.C. J. S.A., ceilalţi membrii votând împotriva participării la majorarea capitalului social.

Lipsa de susţinere a solicitării S.C. J. S.A. l-a determinat pe inculpatul D. ca în cadrul aceleiaşi şedinţe să propună asocierea dintre această firmă şi Consiliul Local Timişoara, condiţiile asocierii fiind prezentate detaliat, în mod surprinzător, în cadrul aceleiaşi şedinţe; inculpatul D. a negat că ar fi iniţiatorul propunerii de asociere, alegaţia acestuia fiind contrazisă de declaraţiile martorilor M., N. şi O. care, în depoziţiile formulate, au indicat pe inculpatul D. ca fiind promotorul finanţării, calitate întărită şi de faptul că în şedinţa din data de 06.03.2008 inculpatul D. avea deja lista obligaţiilor ce trebuiau respectate de S.C. J. S.A. în cadrul asocierii propuse, ceea ce denotă indubitabil existenţa unei rezoluţii infracţionale preexistente acelei şedinţe, formalităţile organizatorice fiind menite doar a da o aparenţă de legalitate demersului urmărit. Propunerea de finanţare în forma unei "asocieri" a fost întărită şi de declaraţia martorului P..

În aceeaşi zi, 06.03.2008, prin adresă, S.C. J. S.R.L. este înştiinţată de soluţia adoptată în cursul şedinţei de Comisia desemnată a analiza propunerea de participare la majorarea capitalului social şi de condiţiile ce îi vor fi impuse, corespondenţă care ajunge cu aceeaşi rapiditate surprinzătoare în posesia destinatarului ce răspunde ofertei de asociere prin adresa nr. x în a doua zi, 07.03.2008.

Pentru a putea justifica urgenţa punerii în practică a finanţării, inculpatul B. s-a folosit de adresa nr. x trimisă de S.C. J. S.A. la 14.03.2008, înregistrată la Primăria municipiului Timişoara în data de 17.03.2008, prin care era solicitată a fi propusă "consiliului local urgent, sprijinirea echipei de fotbal". Referatul nr. x, întocmit în acest scop, în aceeaşi zi în care a fost primită confirmarea ofertei din partea S.C. J. S.A., propunea emiterea unei hotărâri prin care să fie aprobată asocierea şi plata unei sume de 2.500.000 euro de către Municipiul Timişoara.

Pe latura civilă, s-a susţinut că suma virată de Consiliul Local Timişoara către S.C. J. S.A. (fosta SC "J." SA) cu încălcarea dispoziţiilor legale prin care fost prejudiciat bugetul Municipiului Timişoara prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză a fost stabilită în urma cercetărilor la valoarea de 27.000.000 RON. În vederea constituirii ca parte civilă într-o şedinţă a Consiliului Local al Municipiului Timişoara s-a solicitat ca acesta să se constituie parte civilă, ocazie cu care în plenul şedinţei a fost invocat faptul că titular al acestui drept este Primăria Municipiului Timişoara, fiind invocată jurisprudenţa instanţei supreme.

În urma adresei x/07.12.2015 a Serviciului Juridic care a susţinut necesitatea constituirii ca parte civilă, prin adresa nr. x - 428/2015 Primăria Municipiului Timişoara a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 31.669.417,71 RON.

Prin încheierea din 12.07.2016, menţinută prin încheierea nr. 126/CO/CP din 24.08.2016 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2016 în temeiul art. 347 C. proc. pen., în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, excepţiile formulate de inculpaţii C., B., A., cu privire la legalitatea actului de sesizare a instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara, şi s-a dispus începerea judecăţii.

Din coroborarea actelor administrative emise până la data dezbaterii proiectului în Consiliul Local, prima instanţă a concluzionat că iniţiatorul proiectului a fost Consiliul Local Timişoara, care a avut sprijinul aparatului administrativ al primăriei, în conformitate cu art. 44 din Legea nr. 215/2001 în vederea întocmirii actelor întrucât decizia de principiu privind asocierea a fost adoptată prin H.C.L. nr. 368/30.10.2007 prin care s-a stabilit şi comisia formată din consilieri locali abilitată să poarte negocieri în acest sens. Prin HCL nr. 445/2007 s-a aprobat propunerea comisiei de mai sus de asociere, de principiu, dintre Municipiul Timişoara şi S.C. J. S.A. fiind numită o altă comisie, compusă din consilieri locali şi membri ai aparatului administrativ al primăriei, care era mandatată să stabilească condiţiile concrete ale asocierii şi modalitatea legală de a pune în executare astfel de demers; concluziile acestei comisii au fost înserate în conţinutul proiectului de hotărâre, al referatului întocmit de primar, precum şi a HCL nr. 127/2008 şi a contractului de asociere care este anexă la hotărâre.

S-a reţinut că modul de întocmire a referatului semnat de primar B., de inculpata A. din partea Direcţiei de Comunicare, de inculpata C. din partea Direcţiei Economica şi avizat juridic de Q., şef serviciu juridic, lasă loc de interpretări sub aspectul exercitării dreptului de iniţiativă normativă, însă, în concret, preia în totalitate, propunerea şi clauzele rezultate din adresa comisiei constituită în baza HCL nr. 445/27.11.2007.

Prima instanţă a stabilit că acest act nu reflectă exercitarea dreptului de iniţiativă normativă a primarului, ci este emis în vederea aplicării dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 215/2001 care prevedea obligativitatea compartimentelor de resort de a depune rapoarte de specialitate care să însoţească actele emise de iniţiator.

Din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor A., B., a martorilor R., cu înscrisul depus la instanţă de inculpata A., a rezultat că proiectul de hotărâre a fost redactat de martora Q., şefa serviciului juridic, care nu îşi aminteşte dacă a întocmit acest document, dar nu neagă acest fapt, relatând că este posibil să fi participat la redactarea documentului dacă i s-a solicitat ajutorul. Verificând viza aplicată pe proiect rezultă că proiectul de hotărâre care a stat la baza HCL nr. 127/2008 a fost avizat de secretar D. pentru legalitate.

De asemenea, în dosarul administrativ se regăsesc rapoartele de avizare ale proiectului de hotărâre, emise de cele 5 comisii de specialitate din cadrul Consiliului Local Timişoara, cu precizarea că, membrii din cele două comisii speciale înfiinţate în baza HCL nr. 368/2007 şi HCL nr. 445/2007, fac parte şi din comisiile speciale ale Consiliului local care au dat aviz de specialitate acestui proiect, consemnat de către secretar, în nota depusă, respectiv aviz favorabil fără amendamente, comisiile 1.2.4 şi 5 şi aviz favorabil cu un amendament, comisia 3.

În data de 17.03.2008, prin dispoziţia nr. 800 semnată de inculpatul B., a fost convocat Consiliul Local în şedinţă extraordinară din 20.03.2008, în cadrul căreia s-a adoptat Hotărârea nr. 127/2008 prin care a fost aprobată asocierea dintre cele două entităţi şi a fost dispusă "alocarea din bugetul local a sumei de 9.000.000 RON pe anul bugetar 2008, pentru sprijinirea echipei de fotbal J.."

Faţă de acuzaţiile formulate de procuror, de reţinere a formei continuate a infracţiunii, a concursului de infracţiuni, a reţinerii formei agravante a infracţiunii în cazul unora dintre inculpaţi s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este actuala reglementare în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., D., C., A..

Tribunalul a constatat că neaprofundarea tuturor aspectelor cu privire la modul de încheiere şi executare a contractului de asociere din perspectiva raporturilor de drept administrativ care se nasc în procesul de adoptare a unei hotărâri, respectiv a atribuţiilor persoanelor implicate în activitatea anterioară, concomitentă şi ulterioară aprobării hotărârii, precum şi în etapa de punere în executare a acesteia precum şi neidentificarea tuturor persoanelor implicate în activitatea administrativă de aprobare şi executarea a contractului, au condus la sesizarea instanţei cu privire la o faptă care nu era prevăzută de legea penală în ceea ce îi priveşte pe majoritatea inculpaţilor.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., C., A., S. se susţine că aceştia au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, în calitate de autori prin aceea că au semnat contractul de asociere, anexă a HCL nr. 127/2007 . De asemenea, se susţine că, ceilalţi inculpaţi, T., U., V., W., X., Y., au săvârşit infracţiunea în modalitatea complicităţii, prin faptul că, ulterior, în etapa executării contractului aprobat, au semnat ordonanţările de plată, activitate care este calificată de procuror ca un sprijin acordat autorilor în activitatea de aprobarea nelegală a contractului.

Tribunalul a reţinut că ancheta nu este completă în ceea ce priveşte identificarea şi stabilirea tuturor persoanelor care au avut atribuţii în legătură cu încheierea şi executarea contractului. Încălcarea atribuţiilor de serviciu nu se poate determina corect decât prin stabilirea în mod corelat a atribuţiilor fiecăror persoane, autorităţi implicate şi a interdependenţei între aceste atribuţii. S-a observat că, deşi în expunerea stării de fapt, procurorul a reţinut că, aprobarea contractului de asociere este nelegală, nu a efectuat cercetări cu privire la persoanele care au avut atribuţii de aprobare a contractului, respectiv reprezentanţii consiliului local, rezumându-se la concluzia că aceştia nefiind specialişti în domeniul supus reglementării s-au bazat în exprimarea votului pe rapoartele de specialitate întocmite de personalul primăriei.

În cauză nu au fost efectuate investigaţii în vederea elucidării posibilităţii implicării unor consilieri locali în activitatea de aprobare deşi acest organism colectiv a pronunţat mai multe hotărâri în legătură cu acest contract, şi, aşa cum a reieşit din cercetarea judecătorească, prin comisiile constituite, a avut chiar iniţiativa proiectului.

În aceste condiţii, se impunea efectuarea unor investigaţii pentru a se stabili dacă în calitate de persoane care au aprobat efectiv contractul erau într-o totală necunoştinţă de cauză cu privire la legalitatea acestuia sau şi-au asumat încheierea un contract nelegal.

Prima instanţă a considerat că era esenţial pentru determinarea modului în care primarul şi ceilalţi angajaţi din cadrul primăriei au încălcat atribuţiile de serviciu cu privire la aprobarea unei hotărâri de consiliu, să se stabilească în ce măsură acţiunile pretins ilicite ale acestora au afectat manifestarea de voinţă a consilierilor locali cu privire la procesul decizional al aprobării actului, întrucât din conţinutul actului de sesizare reiese că acuzarea a reţinut o lipsă a vinovăţiei penale a consilierilor locali.

Instanţa şi-a format opinia că în acest caz, consiliul local a avut calitatea de iniţiator de proiect şi a lucrat, prin intermediul celor două comisii (ajutate de aparatul administrativ al primăriei), Rolul acestor comisii era esenţial în elaborarea proiectului de hotărâre şi a modalităţii de învestire a plenului. Cu toate acestea, nu au fost efectuate investigaţii cu privire la răspunderea membrilor acestor comisii în legătură cu iniţiativa proiectului.

Inculpatul D. şi inculpatul V., membri în aceste comisii, au fost trimişi în judecată, însă nu pentru activitatea desfăşurată în cadrul acestora. De asemenea, instanţa a reţinut că, în procesul de iniţiere, adoptare şi executare a contractului, au intervenit şi alte persoane din aparatul administrativ, iar la producerea prejudiciului s-ar putea reţine culpa concurentă a tuturor celor implicaţi. Astfel, din probe a reieşit că redactarea proiectului de hotărâre a fost efectuată de şefa serviciului juridic Q., persoană cu atribuţii de serviciu în acest sens. Totodată, în procesul de executare a contractului au intervenit şi alte persoane, respectiv martorii Z., AA., şef serviciu audit, BB., care au verificat documentele justificative, persoane raportat la care nu s-au efectuat investigaţii în legătură cu modul de îndeplinire a cerinţelor contractului. De asemenea, au semnat ordonanţări de plată şi martorul CC., viceprimar la acea vreme. Nu s-a explicitat de către procuror care sunt argumentele pentru care nu au fost investigate aceste persoane, deşi au avut atribuţii în legătură cu iniţierea respectiv executarea, verificarea punerii în executare a contractului.

Totodată, contractul de asociere prevedea o clauză de desfiinţare în ipoteza în care se constata faptul că beneficiara finanţării nu foloseşte sumele de bani conform destinaţiei. În acest sens, Serviciul Audit Intern al Primăriei, avea atribuţii de a face verificări şi de a semnala, realizarea acestui risc. Din înscrisurile de la dosar a reieşit că acest serviciu nu a efectuat aceste verificări care ar fi putut preveni continuarea finanţării. Nu s-au făcut verificări cu privire la modul de respectare a atribuţiilor de serviciu de către acest serviciu.

Instanţa a mai observat că, deşi se susţine că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu în scopul obţinerii pentru S.C. J. S.A. a unui folos necuvenit, nu s-au efectuat cercetări cu privire la participarea reprezentanţilor acestei societăţi la activitatea infracţională, deşi era relevant a se stabili sub aspect subiectiv existenţa unui interes patrimonial de a favoriza echipa.

Tribunalul a observat că, deşi la secţiunea în fapt a rechizitoriului, se face referire la modul de adoptarea a HCL nr. 127/2008 prin care a fost aprobat contractul de asociere, la secţiunea în drept, se relatează că, conduita ilicită a inculpaţilor, constă în semnarea contractului de asociere cunoscând că acesta este nelegal, neefectuându-se nici o analiză a tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu raportat la atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor în legătură semnarea contractului de asociere şi neindicându-se, eventual, săvârşirea unor abateri, în procedura ulterioară aprobării HCL, respectiv între momentul adoptării HCL şi semnarea contractului emis în baza acesteia.

Instanţa s-a rezumat la conţinutul acuzaţiilor astfel cum sunt descrise de procuror pentru a aprecia în ce măsură conduita care se reproşează inculpaţilor întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Tribunalul a arătat că nu se poate face o disociere între HCL nr. 127/2008 şi contractul de asociere aprobat prin această hotărâre, în condiţiile în care contractul este anexă a acestei hotărâri şi nu s-a reţinut că s-ar reproşa inculpaţilor modificarea conţinutului acestuia, raportat la forma aprobată.

Lipsa unei analize a tipicităţii faptei de abuz în serviciu prin raportare la calitatea de subiect activ calificat cerută de legiuitor pentru existenţa acestei infracţiuni şi prin raportare la atribuţiile de serviciu în procedura de aprobare a unei hotărâri a condus la o lipsă de claritate a acuzaţiilor. Pentru a dezlega problema de drept cu care a fost sesizată, instanţa s-a raportat la nelegalitatea HCL nr. 127/2008 şi la modalitatea de aprobarea a acesteia. În legătură cu acest act administrativ, a reţinut că aprobarea este atributul Consiliului Local, organism care hotărăşte în legătură cu problemele date în competenţa sa de lege.

În legătură cu aprobarea unei hotărâri de consiliu local, primarul are dreptul de iniţiativă, precum şi obligaţia, prin intermediul compartimentelor de specialitate, de a efectua rapoarte de specialitate în legătură cu iniţiativa normativă sau de a oferi sprijin, în vederea redactării proiectelor de hotărâri în ipoteza în care iniţiativa aparţine consiliului local.

Instanţa a arătat că o încălcarea a atribuţiilor de serviciu în legătură cu adoptarea unei hotărâri de consiliu local, de către primar sau funcţionarii din cadrul primăriei cu atribuţii de a întocmi rapoarte de specialitate anterioare adoptării unei hotărâri, este posibilă numai în condiţiile în care, în calitate de iniţiator al proiectului, ar fi desfăşurat activităţi de natură a induce în eroare sau influenţa votul exprimat de consiliul local sau ar fi desfăşurat activităţi de manipulare a votului.

Din modul cum este redactat actul de sesizare, reiese că nu se reproşează primarului şi inculpatelor C., A., o altfel de conduită, deşi se reţine participarea lor la încheierea nelegală a contractului şi implicit la adoptarea nelegală a HCL nr. 127/2008, ci se reţine o activitatea ilicită ulterioară adoptării hotărârii, respectiv semnarea contractului anexă la hotărâre. S-a mai arătat că dreptul de iniţiativă a aparţinut Consiliului Local, care a beneficiat de sprijinul secretarului Primăriei Municipiului Timişoara, persoană care a coordonat activitatea anterioară, concomitentă şi ulterioară adoptării hotărârii, implicându-se în procesul decizional.

Instanţa a reţinut că iniţiativa legislativă a aparţinut consiliului local, prin cele două comisii, care au negociat cu echipa de fotbal, au stabilit clauzele contractului, suma de bani ce urma să fie decontată anual echipei. Prin referatul de specialitate emis de aparatul administrativ al primăriei şi semnat de primar se propune Consiliului Local aprobarea asocierii, preluându-se concluziile Comisiei numită prin HCL nr. 445/2007 şi acordarea de sprijin pentru întocmirea proiectului de hotărâre Prin acest act primarul nu şi-a exercitat în acest caz dreptul de iniţiativa. Acest lucru rezultă din înscrisurile analizate de instanţă coroborate cu declaraţiile consilierilor locali. Se observă că aceştia, deşi nu exprimă faptul că ar fi fost iniţiatori ai proiectului, confirmă faptul că adresa J. a fost dezbătută în plen, că s-au constituit comisii compuse din consilieri locali pentru a analiza propunerea şi în final s-a votat în modalitatea enunţată mai sus.

Instanţa a relatat mai sus că actele întocmite de compartimentele de specialitate nu sunt suficient de clare şi nu exclude posibilitatea ca aceste compartimente, fie din neglijenţă, fie cu intenţie, să fi întocmit documentaţia de asemenea manieră încât să dea loc la interpretări. Totuşi, aceste vicii, nu sunt de natură a modifica împrejurarea de fapt stabilită din instanţă şi anume că, modul în care s-au desfăşurat lucrările plenului de la momentul analizării cererii şi până momentul aprobării HCL nr. 127/2008, a condus la concluzia că Consiliul local, prin comisiile numite, şi-a asumat iniţiativa şi, ulterior, în plen, aprobarea asocierii. Din coroborarea probele descrise mai sus, rezultă că atât membrii celor două comisii, cât şi cei din comisiile de specialitate care funcţionează în cadrul Consiliului local au dat aviz favorabil proiectului.

S-a susţinut de către acuzare că asocierea este nelegală pentru faptul că este dispusă cu încălcarea Legii nr. 69/2000, condiţie neîntrunită de S.C. J. S.A.. De asemenea, se susţine că, asocierea apare nelegală prin prisma faptului că s-a ignorat faptul că societatea comercială înregistra datorii putându-se previziona faptul că sumele de bani acordate de autoritatea locală nu vor fi utilizate potrivit scopului.

Cu privire la aspectul de nelegalitate, tribunalul a acordat valoare probantă constatărilor din Decizia nr. 105/2012 a Curţii de Conturi, menţinută de instanţele de contencios administrativ, reţinându-se că încheierea contractului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale. Aspectele de nelegalitate invocate, respectiv faptul că nu este posibilă asocierea consiliului local cu o persoană juridică de drept privat cu scop patrimonial au fost puse în discuţia Comisiei constituită prin HCL nr. 445/2007 compusă din consilieri locali şi 3 reprezentanţi ai primăriei. La prima întâlnire a comisiei, urmare a acestor critici, membrii comisiei au amânat discuţiile. Din coroborarea probelor de la dosar, a reieşit, însă, că, dată fiind poziţia exprimată de martorul DD., acesta nu a mai fost convocat la lucrările acestui organism. Martorul relatează că inculpatul D. a fost deranjat de argumentele sale. Coroborând această declaraţie, cu faptul că următoarea şedinţă a comisiei a avut loc în biroul secretarului, precum şi faptul că secretarul avea atribuţii de a convoca membrii comisiei, instanţa şi-a format părerea că inculpatul D. este cel care a decis neconvocarea martorului, pentru a preveni exprimarea altei opinii în cadrul comisiei.

Din procesul-verbal al şedinţei a rezultat că s-a renunţat la ideea de participare a consiliului local la majorarea capitalului social al clubului, însă, s-a propus, în aceeaşi şedinţă, de către inculpatul D., asocierea cu această entitate, cât şi clauzele contractuale. Decizia a stat la baza proiectului de hotărâre care a preluat, de fapt, conţinutul clauzelor ce au reieşit din procesul-verbal al comisiei. În ceea ce priveşte situaţia financiară a clubului, din coroborarea declaraţiilor consilierilor locali, reiese că aceştia au avut la dispoziţie acel raport de audit extern, care evidenţia că societatea S.C. J. S.A. avea datorii, că membrii consiliului local au putut asculta, din nou, punctul de vedere al martorului DD. - Director Direcţia Fiscală, care a reiterat criticile sale în legătură cu legalitatea contractului, arătând că acesta reprezintă în fapt o sponsorizarea mascată şi că legea interzice finanţarea de către autorităţile locale a persoanelor juridice de drept privat cu scop patrimonial.

În cadrul şedinţei, inculpatul D. a combătut opinia martorului. Aşa cum reiese din declaraţia consilierilor locali, aceştia, deşi au avut cunoştinţă despre divergenţa de opinii dintre compartimentul economic şi juridic, şi-au însuşit punctul de vedere a secretarului, considerând că avizarea proiectului de hotărâre de către acesta este determinantă. Mai mult, consilierii arată că au fost convinşi prin aceea că secretarul le-a dat exemple de situaţii similare din alte judeţe, fără însă a verifica dacă în acele judeţe, societatea cocontractantă era tot societate de drept privat cu scop patrimonial; în procesul-verbal al şedinţei plenului consiliului local din 20.03.2008, nu este consemnată această discuţie, însă reiese din coroborarea declaraţiilor numitului DD., a martorului EE., consilier local prezent la şedinţă, a altor consilieri locali, precum şi din înscrisurile care confirmă lipsa martorului DD. de la ultima şedinţă a comisiei. Relevant cu privire la manifestarea de voinţă a consilierilor locali este şi faptul că unul din consilieri, respectiv O., a solicitat introducerea unei clauze, prin care să se stabilească, faptul că, în ipoteza în care nu sunt cheltuiţi banii conform destinaţiei, să fie returnaţi.

În cadrul şedinţei, inculpatul D. a explicitat consilierilor că poate fi introdusă o clauză de reziliere unilaterală a contractului fără punere în întârziere, respectiv pact comisoriu de grad IV, clauză introdusă la art. 10 din contract şi a fost votat un astfel de amendament considerat de consilieri ca o garanţie a faptului că banii vor fi utilizaţi conform destinaţiei. În fapt, modul de redactarea a acestei clauze apare echivoc, nespecificând care este entitatea care urmăreşte nerespectarea obligaţiilor şi nu era de natură să producă efecte juridice datorită faptului că plăţile urmau să se efectueze prin achitarea cuantumului documentelor justificative depuse de societate pentru cheltuieli efectuate deja, documente care nu puteau fi puse în plată în ipoteza în care nu se încadrau în categoriile de cheltuieli aprobate.

Plecând de la aceste concluzii, tribunalul a reţinut că reprezentanţii consiliului local care au votat HCL nr. 127/2008 au avut cunoştinţă despre motivele de nelegalitate a unei eventuale asocieri şi, deşi aveau posibilitatea să solicite şi alte lămuriri sau să amâne pronunţarea hotărârii, au votat acest proiect.

Deşi apare determinant rolul pe care l-a avut inculpatul D., în calitate de secretar, la formarea convingerii plenului, dar şi a membrilor comisiei constituită prin HCL nr. 445/2007, nu se poate concluziona că membrii consiliului local au fost într-o totală necunoaştere a riscurilor de nelegalitate care pot afecta hotărârea.

Prin HCL nr. 127/2008 a fost mandatat primarul precum şi direcţiile de specialitate cu atribuţii privind punerea în executarea hotărârii să semneze contractual de asociere, în modul în care a fost aprobat.

Instanţa a respins solicitarea inculpatei A. de schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor din abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., în prevederile art. 77 din Legea nr. 273/2006 apreciind că legea specială derogă de la cea generală, cu motivarea că faptele concrete nu se încadrează în conţinutul normei de incriminare prevăzut de art. 77 din Legea 273/2006.

Tribunalul a reţinut că acuzaţiile care se aduc celor inculpaţilor B., C., A., în legătură cu semnarea contractului de asociere anexă a HCL r. 127/2008 ştiind că este nelegal, nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu .

S-a arătat că inculpaţii pot avea calitatea subiect activ nemijlocit al infracţiunii de abuz în serviciu fiind funcţionari publici în sensul art. 175 alin. (2) lit. b) C. pen. şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000. A reţinut că actul administrativ pretins nelegal care a condus la aprobarea asocierii este HCL nr. 127/2008 şi nu contractul de asociere care este un act subsecvent, anexă a HCL nr. 127/2008.

În consecinţă, în situaţia în care se propune analiza legalităţii contractului sub aspectul condiţiilor de aprobare, nu se poate face o disociere între contract şi HCL nr. x/2008, iar analiza atribuţiilor de serviciu încălcate de către inculpaţi trebuie să se facă prin raportare la acest act, respectiv urmând a se verifica atât existenţa unor atribuţii de serviciu ale inculpaţilor în legătură cu aprobarea acestei hotărâri, cât şi conduita proprie ilicită în legătură cu aceste atribuţii.

S-a observat că, în legătură cu aprobarea acestei hotărâri de consiliu, primarul şi celelalte inculpate trimise in judecată, nu au avut atribuţii proprii care să conducă la formarea convingerii consiliului local, întrucât aceştia nu au exercitat dreptul de iniţiativă, ci au acordat sprijin iniţiatorului, consilierii locali, conform art. 44 din Legea nr. 215/2001 prin întocmirea referatului de specialitate (nota de fundamentare) urmare a unei activităţi anterioare îndelungate în cadrul consiliului local de pregătire a formei finale a proiectului, atât în plen cât şi în cadrul comisiilor constituite din reprezentanţi ai Consiliului Local Timişoara. Prin întocmirea referatului de specialitate sau a proiectului de HCL, primarul nu şi-a exercitat manifestarea de voinţă în sensul propunerii acestei hotărâri, ci a întocmit actele obligatorii din punct de vedere a procedurii de aprobarea a unei hotărâri de consiliu iniţiată de consiliul local.

Analiza legalităţii asocierii s-a desfăşurat în cele două comisii numite de Consiliul Local, a fost dezbătură în Plenul Consiliului Local Timişoara, cu sprijinul secretarului şi a trecut de filtrul de legalitate efectuat de Instituţia Prefectului. Referatul de specialitate întocmit de primar, cu sprijinul celorlalte inculpate, are un conţinut lapidar, nu este suficient de clar cu privire la instituţia care are calitatea de iniţiator, nu conţine argumentele de legalitate şi temeinicie ale propunerii, însă, acest aspect nu poate avea semnificaţie penală cerută de textul art. 297 C. pen. în condiţiile în care primarul nu a avut calitatea de subiect activ calificat în legătură cu aprobarea hotărârii calitate pe care ar fi avut-o ca doar ca iniţiator de proiect, ci a preluat concluziile rezultate din lucrările comisiei instituită prin HCL nr. 445/2007, iar procurorul nu şi-a întemeiat acuzaţia pe exercitarea de către primar şi personalul administrativ a atribuţiilor în legătură cu procedura anterioară adoptării HCL, deşi, după modul în care a fost prezentată starea de fapt, doar o astfel de analiză era justificată. În al doilea rând, s-a observat că semnarea contractului este un act de executare a HCL nr. 127/2008 şi nu o exprimare a atribuţiilor primarului în legătură cu propunerea proiectului. În această etapă, primarul şi aparatul administrativ care îl sprijină pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor de consiliu, nu au competenţa de a verifica modul de adoptare a unei hotărâri care este un act administrativ obligatoriu atât pentru persoanele cărora se adresează cât şi faţă de autoritatea care l-a emis.

Conduita inculpaţilor de a semna contractul nu poate fi considerată acţiune abuzivă în sensul art. 297 C. pen. întrucât nu îndeplineşte condiţia de a fi o faptă produsă prin încălcarea legii în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Instanţa nu a identificat un temei legal care să permită celor inculpaţilor să refuze punerea în executare a hotărârii, chiar în ipoteza în care ar fi considerat că este nelegală.

În concluzie, instanţa a reţinut că fapta inculpaţilor nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în condiţiile în care nu se poate reţine exercitarea prin încălcarea legii de către aceştia a unor atribuţii de serviciu în legătură cu decizia adoptării HCL nr. 127/2008 iar, prin raportare la conduita proprie în legătură cu acuzaţia constând în semnarea contractului, aceştia şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu vizând, activitatea ulterioară adoptării hotărârii de consiliu local.

În condiţiile reţinerii lipsei tipicităţii obiective a faptei, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analiza tipicităţii subiective, deoarece nu se poate evalua atitudinea psihică a inculpaţilor faţă de faptă şi urmările ei, atâta timp cât lipseşte elementul care caracterizează latura obiectivă a infracţiunii.

Inculpatul B. a mai fost trimis în judecată pentru faptul că a semnat un număr de 37 ordonanţări de plată, activităţi ilicite care, în opinia acuzării, corelativ cu semnarea contractului, se constituie în 38 de acte materiale ale unui infracţiuni unice de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. săvârşită în formă continuată.

În legătură cu această acuzare, prima instanţă a arătat că nu a fost indicat în rechizitoriu care sunt atribuţiile de serviciu încălcate de către primar în legătură cu semnarea ordonanţărilor de plată, iar instanţa nu poate reţine, la modul generic, o încălcare a atribuţiilor sale în contextul verificării formale a conţinutului ordonanţărilor de plată. Instanţa a avut în vedere faptul că semnarea respectivelor documente financiare de către primar, în calitate de ordonator principal de credite, se efectua după o prealabilă verificare a realităţii şi legalităţii plăţilor de către compartimentele care aveau atribuţii cu privire la procedura de verificare a documentelor justificative, de întocmirea ordonanţărilor de plată, de avizare sub aspectul controlului financiar preventiv. Semnarea de către primar a acestor ordonanţări nu presupune o reanalizarea legalităţii acestora, era o operaţiune formală şi nu se poate fi asimilată unei acţiuni ilicite de natură penală.

În cuprinsul rechizitoriului sunt redate ordonanţările de plată semnate de către primar, verificate şi avizate de către compartimentele de specialitate, reţinându-se că au existat deficienţe în legătură cu modul de completare a acestora. Nu a fost analizat de către procuror dacă actul semnării ordonanţărilor de plată, despre care se afirmă că a fost întocmit abuziv şi că este generator de prejudiciu, a fost realizat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în legătură cu aprobarea contractului şi dacă există un raport de cauzalitate între actul semnării şi prejudiciu.

Instanţa a arătat că modul de efectuare a plăţilor a făcut obiectul celor trei misiuni de audit ale Curţii de Conturi pe perioada derulării contractului. Urmare a misiunilor de audit au fost evidenţiate unele nereguli constatate în legătură cu modul de decontare a plăţilor, însă nu au fost identificate nereguli în legătură cu semnarea ordonanţărilor de plată.

Pe de altă parte, unele vicii identificate cu prilejul ultimei misiuni de audit, cu privire la modul de completare a unor ordonanţări de plată, nu pot fi considerate activităţi ilicite abuzive de natură a angaja răspunderea penală a inculpatului cu privire la aprobarea asocierii în condiţiile în care art. 297 C. pen. impune existenţa elementelor de tipicitatea obiectivă şi subiectivă arătate mai sus, elemente neidentificate în acest caz. Semnarea de către primar a ordonanţărilor de plată emise în vederea executării HCL nr. 127/2008 nu vizează încălcarea unei atribuţii de serviciu în legătură cu legalitatea acesteia, fiind un act ulterior aprobării hotărârii, conduita primarului în legătură cu semnarea ordonanţărilor de plată nu reflectă o încălcare a legii în sensul art. 297 C. pen., nu există un raport de cauzalitate între actul ulterior de semnarea ordonanţărilor de plată de către primar şi aprobarea HCL nr. 127/2008.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., tribunalul a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii penale, că fapta cu care este sesizată instanţa a îndeplinit cerinţele art. 15 C. pen. pentru a fi calificată ca infracţiune şi se circumscrie conţinutului 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000. S-a susţinut că inculpatul, în calitate de secretar al Municipiului Timişoara a avizat pentru legalitate HCL nr. 127/2008 în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J.", cu ştiinţă încălcând astfel normele legale în vigoare ce reglementează posibilitatea acordării de sume de la bugetul Consiliului Local Timişoara în contul S.C. J. S.A..

Inculpatul D. are calitatea subiect activ nemijlocit al infracţiunii de abuz în serviciu fiind funcţionar public în sensul art. 175 alin. (2) lit. b) C. pen. şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Acţiunea ilicită care se reproşează inculpatului este încălcarea atribuţiilor sale de serviciu, în calitate de secretar al Municipiului Timişoara în legătură cu activitatea anterioară şi concomitentă emiterii HCL nr. 127/2008.

Din analiza dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 215/2001 şi art. 34 din Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale aprobat prin O.G. nr. 35/2002 rezultă că secretarul are atribuţii în scopul asigurării bunei funcţionări a Consiliului Local, atribuţii în ceea ce priveşte activitatea de secretariat, că secretarul prezintă în faţa consiliului local punctul său de vedere cu privire la legalitatea unor proiecte de hotărâri sau a altor măsuri supuse deliberării consiliului, contrasemnează hotărârile consiliului local pe care le consideră legale sau refuză să contrasemneze hotărârile pe care le consideră ilegale. Concluzia care se impune este aceea că secretarul nu are competenţă în legătură cu oportunitatea adoptării unei hotărâri de către Consiliul Local, însă avizele de legalitate prealabile, concluziile exprimate de acesta în cadrul consiliului local în ceea ce priveşte legalitatea unui proiect prezintă relevanţă pentru organul deliberativ, deşi au rolul de recomandare.

În legătură cu aprobarea HCL nr. 127/2008 şi a celorlalte hotărâri de consiliu vizând aprobarea contractului de asociere, inculpatul D. a desfăşurat următoarele activităţi: a desfăşurat activităţi de secretariat şi sprijin pentru întocmirea documentaţiei în legătură cu promovarea fiecărei HCL, a participat la lucrările Plenului Consiliului Local, a asigurat activitatea de secretariat în legătură cu activitatea Comisiilor de specialitate din cadrul consiliului Local Timişoara şi alte activităţi anterioare adoptării unei HCL, a avizat proiecte de lege în vederea prelungirii ulterioare a asocierii, a desfăşurat alte activităţi concomitente şi ulteriore adoptării hotărârilor de consiliu în legătură cu asocierea ce face obiectul prezentului dosar.

Inculpatul a făcut parte, în calitate de membru în Comisia înfiinţată prin HCL nr. 445/2017 şi care a avut ca obiectiv negocierea clauzelor contractuale cu reprezentanţii S.C. J. S.A., stabilirea modalităţii concrete de finanţare a acestei societăţi.

Tribunalul a reţinut că, prin participarea sa în această comisie, inculpatul s-a aflat într-o situaţie de incompatibilitate şi a depăşit limitele atribuţiilor sale de secretar al Municipiului Timişoara întrucât a cumulat atât calitatea de iniţiator de proiect, cât şi pe aceea de secretar, funcţionar public cu atribuţii specifice menite să asigure, în condiţii de obiectivitate şi imparţialitate politică, activitatea administraţiei publice locale.

Din examinarea faptelor s-a observat nu numai împrejurarea că inculpatul D. a acceptat să participe la lucrările comisiei instituite în baza HCL nr. 445/2007 care a fost iniţiator de proiect, contrar limitelor instituite de statutul său de funcţionar public dar, în concret, acesta este autorul de fapt al propunerii normative, expunând în cadrul şedinţei Comisiei din 06 03 2008 forma contractului, modalitatea de asociere, clauzele contractului, contribuţia Municipiului la plata sumei ce urma a fi plătită din bugetul local, precum şi durata contractului. Instanţa a reţinut că suma de bani de 9.000.000 RON contribuţie anuală a municipiului la finanţarea echipei de fotbal, apare pentru prima dată în procesul-verbal al Comisiei din 06.03.2008. În timpul cercetării judecătoreşti au fost întrebaţi atât inculpaţii cât şi martorii, consilierii locali, cum s-a ajuns la concluzia că suma este adecvată. Niciunul din martori nu a fost în măsură să expună când s-a desfăşurat negocierea, în ce mod s-a stabilit suma. Observând conţinutul procesului-verbal, instanţa a reţinut că propunerea aparţine inculpatului D., fapt ce duce la concluzia că acesta a purtat şi alte discuţii, neoficiale, cu reprezentanţi a echipei de fotbal sau cu alte persoane în legătură cu cuantumul, ulterior prezentând comisiei rezultatul acestor discuţii.

S-a mai reţinut că rolul inculpatului a fost determinant în formarea opiniei membrilor comisiei de mai sus pe care i-a asigurat de legalitatea contractului şi că, prin conduita sa, nu s-a limitat la activitatea de consultanţă în ceea ce priveşte aspectele de legalitate ci a desfăşurat manopere de natură a se asigura de reuşita demersului său prin obţinerea unanimităţii de voturi în cadrul comisiei. Relevant este faptul că la prima dintre întâlnirile comisiei a adresat reproşuri martorului DD., Director Direcţie Fiscală, care era susţinător a ideii că un astfel de contract nu este legal, în sensul că acesta încearcă să împiedice iniţiativa de finanţare, iar la ultima şedinţă a comisiei, aşa cum se poate observa din procesul-verbal încheiat in 06 03 2008 şi din declaraţia martorului, acesta nu a mai fost convocat.

S-a observat că la prima întâlnire a comisiei, martorul a relatat care sunt rezervele sale cu privire la acest contract inclusiv în legătură cu situaţia financiară a clubului, iar urmare a discuţiilor, s-a amânat şedinţa la o altă dată. Inculpatul D., în calitate de secretar, avea atribuţii în legătură cu convocarea şedinţelor consiliului local şi, aşa cum rezultă din probele analizate anterior de instanţă, şedinţa comisiei din 06.03.2008 a avut loc în cabinetul său. În acest context, s-a considerat că este demonstrat faptul că această omisiunea de convocare a martorului DD. este rezultatului conduitei deliberate a inculpatului D..

Inculpatul D. a încălcat atribuţiile de serviciu în legătură cu activitatea anterioară elaborării HCL nr. 127/2008 în condiţiile în care a avizat de legalitate proiectul, care a fost fundamentat pe decizia Comisie instituită prin HCL nr. 445/2007 în cadrul căreia era membru, astfel el contribuind atât iniţiativa cât şi la fundamentarea unui proiect pe care tot el l-a avizat pentru legalitate.

Instanţa a mai avut în vedere şi faptul că, în cadrul şedinţei plenului, rolul inculpatului a fost determinant la formarea convingerii consilierilor locali, cu atât mai mult cu cât dezbaterile nu s-au purtat asupra oportunităţii unui asocieri ci asupra legalităţii cu privire la care inculpatul era obligat să asigure consultanţă consilierilor locali.

În acest sens, din depoziţia consilierilor locali, a reieşit că a fost relevant avizul pozitiv depus de către secretar pe proiectul de hotărâre, precum şi faptul că acesta a combătut opinia contrară a martorului DD. şi în faţa plenului şi a asigurat reprezentanţii consiliului local că astfel de contracte funcţionează şi în alte oraşe din ţară.

Prin conduita de mai sus, inculpatul D. a făcut posibilă aprobarea HCL nr. 127/2008, precum şi a hotărârilor ulterioare prin care s-a prelungit asocierea, astfel acesta contribuind la producerea prejudiciului.

Instanţa a reţinut că inculpatul D., în exercitarea atribuţiilor de serviciu a încălcat dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, în sensul că a avizat pentru legalitate proiectul de hotărâre al HCL nr. 127/2008, deşi cunoştea că încheierea unui astfel de contract este nelegală în sensul că este contrară Legii nr. 69/2000.

De asemenea s-a observat că a încălcat dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 215/2001 privind convocarea membrilor Comisiei constituită prin HCL nr. 445/2007 în scopul înlăturării de la lucrările comisiei a unei persoane care susţinea o opinie contrară, a încălcat dispoziţiile art. 45 alin. (6) din Legea nr. 215/2001 în sensul că a desfăşurat activităţi de iniţiere a proiectului de hotărâre, deşi legea atribuie drept de iniţiativă doar primarului sau consilierilor locali.

A încălcat art. 117 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 coroborat cu art. 34 alin. (1) lit. i) şi j) din O.G. nr. 34/2002, în sensul că a prezentat în faţa consiliului local punctul său de vedere cu privire la legalitatea unor proiectului de hotărâre pe care el însuşi l-a propus, deşi cunoştea că acesta era nelegal şi a semnat pentru legalitate HCL nr. 127/2008, deşi avea cunoştinţă atât de împrejurarea că ar fi nelegal, cât şi de faptul că exista o incompatibilitate în ceea ce îl priveşte în condiţiile în care fost iniţiator de proiect, precum şi ale art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Prin faptele de mai sus, inculpatul D. a încălcat atribuţiile de serviciu în calitatea de secretar al Municipiului Timişoara în legătură cu activitatea anterioară şi concomitentă emiterii HCL nr. 127/2008, iar activitatea ilicită a condus la producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv adoptarea hotărârii de mai sus care a avut anexă contractul de asociere în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON "pentru sprijinirea echipei de fotbal J."

Urmarea imediată a infracţiunii constă în cauzarea unei pagube Municipiului Timişoara rezultând un prejudiciu total pe cei trei ani de 27.000.000 RON, sumă de bani achitată din bugetul comunităţii către echipa de fotbal de mai sus.

Sub aspect subiectiv, activitatea inculpatului este caracterizată prin intenţie directă, reieşind din starea de fapt expusă împrejurarea că inculpatul a depus diligenţe sporite pentru realizarea scopului de mai sus. Relevante în acest sens sunt aspectele reţinute de instanţă cu privire la implicarea inculpatului în procesul de iniţiativă a proiectului, încercarea de a influenţa rezultatul votului, dar şi aspectele evidenţiate în rechizitoriu cu privire la rapiditatea convocării şedinţelor de consiliu local, rapiditatea derulării corespondenţei cu echipa de fotbal, stabilirea unei şedinţe extraordinare pentru discutarea acestui proiect în condiţiile în care inculpatul D. avea conform Legii nr. 215/2001 atribuţii cu privire la organizarea şi convocarea plenului consiliului local.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă ale infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, pericolul social crescut al faptelor săvârşite, calitatea de funcţionar public a inculpatului, conduita avută şi anume dând dovadă de un real dezinteres cu privire la faptul că urma să fie cheltuită o sumă foarte mare de bani precum şi faţă de opinia specialiştilor economişti care au avertizat prin rapoartele de audit asupra faptului că echipa de fotbal putea să intre in faliment sau să introducă banii în lanţul evazionist, fapt care s-a şi întâmplat. De asemenea, instanţa a reţinut că pericolul social al faptei reiese din împrejurarea că inculpatul, în calitate de secretar, avea atribuţii care îi permiteau coordonarea efectivă a întregii activităţi atât a aparatului administrativ cât şi a consiliului local şi s-a folosit de pârghiile oferite de aceste atribuţii, pentru a influenţa deciziile în legătură cu aprobarea contractului, dar şi modul de întocmire a referatelor de specialitate şi a proiectelor de hotărâre. Instanţa a avut în vedere şi apărările inculpatului, constând în aceea că răspunderea pentru aprobarea HCL nr. 127/2008 aparţine în totalitatea consilierilor locali, încercând să diminueze rolul său în determinarea convingerii consilierilor locali. Pe de altă parte, această conduită a inculpatului a condus şi la concluzia că motivul pentru care s-a recurs la atribuirea dreptului de iniţiativă consilierilor locali, primarul nedorind să îşi asume iniţiativa, apare tot ca un artificiu pentru a se angaja răspunderea acestui organism colectiv în condiţiile în care este de notorietate faptul că acest proces este mai greoi.

La stabilirea pedepsei instanţa a avut în vedere, în favoarea inculpatului, împrejurarea că, în ciuda conduitei sale determinante la aprobarea asocierii, producerea prejudiciului de 27.000.0000 RON a fost posibilă şi prin lipsa de diligenţă a consilierilor locali, care aveau posibilitatea de a solicita lămuriri suplimentare în condiţiile în care au luat la cunoştinţă de riscurile de nelegalitate dar şi nesolvabilitate a clubului. De asemenea, prin conduita persoanelor cu atribuţii în ceea ce priveşte executarea contractului a fost posibilă prelungirea asocierii sau neactivarea clauzelor de denunţarea a contractului cu privire la care s-a făcut referire mai sus. În acest condiţii, s-a reţinut circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara, precum şi inculpatul D..

Parchetul a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, arătând că, în mod greşit, s-a dispus achitarea inculpaţilor B., C., A., pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, apreciind că soluţia reprezintă rezultatul unei interpretări eronate a probelor administrate în cauză, probe din care rezultă, dincolo de orice dubiu, vinovăţia inculpaţilor cu privire la infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, că prima instanţă, depăşind obiectul şi limitele judecaţii, a apreciat că ancheta penală nu este completă în ceea ce priveşte identificarea şi stabilirea tuturor persoanelor care au avut atribuţii în legătură cu încheierea şi executarea contractului de asociere, că lipsurile anchetei penale sunt de natură a afecta claritatea acuzaţiilor, că nu s-a elucidat posibilitatea implicării unor consilieri locali în activitatea de aprobare, că se impunea efectuarea unor investigaţii pentru a se stabili dacă în calitate de persoane care au aprobat efectiv contractul erau într-o totală necunoştinţă de cauză cu privire la legalitatea acestuia sau şi-au asumat încheierea un contract nelegal, concluzionând că, "pentru a dezlega problema de drept cu care a fost sesizată, instanţa se va raporta la nelegalitatea HCL nr. 127/2008 şi la modalitatea de aprobarea a acesteia".

S-a mai susţinut că sentinţa pronunţată este nelegală deoarece prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la toate acuzaţiile aduse inculpatelor C. şi A.. Astfel, deşi instanţa a dispus achitarea celor două inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, în formă continuată, din analiza hotărârii, rezultă că s-au analizat doar acuzaţiile aduse celor două inculpate în legătură cu semnarea contractului de asociere, ştiind că este nelegal, fără a se analiza faptele imputabile acestora în legătura cu semnarea ordonanţărilor de plată, acte materiale cuprinse în structura formei continuate a infracţiunii de abuz în serviciu.

Totodată, s-a mai apreciat că sentinţa este netemeinică sub aspectul modului de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D., din punct de vedere al cuantumului şi modalităţii de executare, precum şi că, în mod greşit, s-a reţinut circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., şi condamnarea la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea sub supraveghere, aspecte care nu corespund scopului general al pedepsei şi criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

S-a mai susţinut că, în mod greşit, nu s-a aplicat inculpatului D., cu titlu de pedepse complementare şi accesorii, interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 lit. k) C. pen. respectiv "dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public" iar, pe de altă parte, durata pentru care s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. cu titlu de pedepse complementare, este mult prea mică.

Prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, inculpatul D. a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa, în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, apreciind că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată prin interpretarea eronată a probelor şi cu nesocotirea elementelor constitutive ale conţinutului infracţiunii de abuz în serviciu. În mod greşit s-a reţinut că a încălcat atribuţiile de serviciu prin faptul că a vizat pentru legalitate hotărârea Consiliului Local nr. 127/2008, că ar fi desfăşurat activităţi de iniţiere a proiectului de hotărâre deşi legea atribuie acest drept doar primarului şi consiliului local, că a avut un rol determinant în formarea opiniei membrilor comisiei şi a "desfăşurat" manopere de natură să se asigure unanimitatea de voturi în cadrul comisiei de adoptare a hotărârii de consiliu incriminată.

Totodată, s-a mai arătat că instanţa de fond nu a făcut o analiză din care să rezulte care din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzut art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 sunt întrunite în cauză.

Prin decizia penală nr. 1137/A din 04 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondat, apelul declarat, între alţii, de inculpatul D..

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara, a fost desfiinţată, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare:

1. În temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o durată de 4 ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

2. În baza art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 309 C. pen., la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi) k C. pen., pe o durată de 4 ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare şi stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus frecventarea unui program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş sau S.C. E. S.A., pe o perioadă de 120 de zile.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 96 C. pen., s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, precum şi asupra dispoziţiilor art. 97 C. pen.

3. În baza art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pedeapsă care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus frecventarea unui program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş sau la S.C. E. S.A., pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 96 C. pen., s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, precum şi asupra dispoziţiilor art. 97 C. pen.

4. În baza art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), şi) k C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este la executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus frecventarea unui program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituţii comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru la Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, sau la S.C. E. S.A., pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 96 C. pen., s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, precum şi asupra dispoziţiilor art. 97 C. pen.

În baza art. 25, art. 397 C. proc. pen., art. 1357, art. 1370 C. civ., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D., B., C. şi A. să plătească în favoarea părţii civile Municipiul Timişoara suma de 27.000.000 RON, împreună cu dobânda legală aferentă calculată începând cu data emiterii fiecărei ordonanţări de plată şi până la plata efectivă a prejudiciului.

Au fost menţinute celelalte prevederi ale sentinţei penale apelate.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum şi din oficiu, în limitele art. 417 şi art. 418 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat că ansamblul probelor administrate confirmă faptele din rechizitoriu de care sunt acuzaţi inculpaţii B., D., C. şi A., reţinând că, în mod greşit, prima instanţă a apreciat că în speţă consiliul local a avut calitatea de iniţiator de proiect şi a lucrat, prin intermediul celor două comisii, (ajutate de aparatul administrativ al primăriei) în elaborarea proiectului de hotărâre şi a modalităţii de învestire a plenului.

Prin adresa nr. x trimisă de S.C. J. S.A. la 14.03.2008, înregistrată la Primăria Municipiului Timişoara la 17.03.2008, se solicită a fi propusă "consiliului local urgent, sprijinirea echipei de fotbal". La aceeaşi dată de 17.03.2008, primarul, prin aparatul de specialitate, întocmeşte un referat cu nr. x din 17 03 2018 prin care se propune emiterea unei hotărâri prin care să fie aprobată asocierea în modalitatea care reiese din dezbaterile comisiei.

Curtea a mai constatat că prima instanţă a reţinut că, deşi în conţinutul referatului nu se face referire la concluziile acestei comisii, lecturând actele înaintate de consiliul local prefectului, respectiv anexe la HCL nr. 127/2008, se observă că este ataşată adresa comisiei de mai sus, constituită în baza HCL nr. 445/2007, aspect care demonstrează că, la baza referatul întocmit de primar şi a hotărârii, s-au avut în vedere concluziile acestei comisii. Deşi aveau cunoştinţă de faptul că rezultatul financiar aferent anului 2007 a fost unul negativ, SC "J. SA" înregistrând pierderi de 40.083.539 RON, cu ştiinţă, inculpatul B. a iniţiat procedurile propunerii de asociere cu acesta, împrejurare cunoscută inclusiv de primarul municipiului Timişoara, astfel după cum rezultă din datele aflate la dosar, ce făcea imposibilă iniţierea procedurii de finanţare, prin întocmirea Referatului nr. x din 17.03.2008 prin care se propune emiterea unei hotărâri prin care să fie aprobată asocierea cu SC "J. S.A., prin semnarea Contractului de Asociere, premergător.

Astfel, raportul de audit a fost adus la cunoştinţă şi anexat documentaţiei ce a stat la baza întocmirii referatului cu propunerea de asociere dintre cele două părţi, scopul întocmirii raportului şi a amânării luării unei decizii cu privire la propunerea formulată de S.C. J. S.A. fiind tocmai acela de stabilire a oportunităţii finanţării în funcţie de situaţia financiară a acesteia. Inculpatul D. în procesul-verbal al şedinţei comisiei din 06.03.2008 a fost menţionat ca singur susţinător al propunerii formulate de S.C. J. S.A., ceilalţi membrii votând împotriva participării la majorarea capitalului social.

Lipsa de susţinere a solicitării S.C. J. S.A. l-a determinat pe inculpatul D. ca în cadrul aceleiaşi şedinţe să propună asocierea dintre această firmă şi Consiliul Local Timişoara, condiţiile asocierii fiind prezentate detaliat, în mod surprinzător, în cadrul aceleiaşi şedinţe. Pentru a putea justifica urgenţa punerii în practică a finanţării, inculpatul B. s-a folosit de adresa nr. x trimisă de S.C. J. S.A. la 14.03.2008, înregistrată la Primăria municipiului Timişoara la 17.03.2008, prin care era solicitată a fi propusă "consiliului local urgent, sprijinirea echipei de fotbal", cu toate că nu rezultă în mod concret în ce rezidă "nevoia" de a susţine financiar o persoană juridică de drept privat.

Referatul nr. x, întocmit în acest scop, în aceeaşi zi în care a fost primită confirmarea ofertei din partea S.C. J. S.A., propunea aprobarea asocierii dintre Municipiul Timişoara, prin Consiliul Local al municipiului Timişoara şi S.C. J. S.A., pe o perioadă de 3 ani şi plata unei sume de 2.500.000 euro din bugetul local, justificarea finanţării fiind făcută "în vederea continuării dezvoltării clubului de fotbal, care are un impact social major", echipa dovedind că "este un fenomen social", iar "dintr-o astfel de asociere ar avea de câştigat atât iubitorii fotbalului cât şi fotbalul de performanţă".

În aceeaşi zi de 17.03.2008 prin Dispoziţia nr. 800 semnată de inculpatul B. a fost convocat Consiliul Local în şedinţă extraordinară în data de 20.03.2008, zi calendaristică care se situa vinerea, deşi peste doar 3 zile lucrătoare, respectiv miercurea 25.03.2008 a fost convocată şedinţa ordinară corespunzătoare acelei luni calendaristice. Urmare a desfăşurării la 20.03.2008, a şedinţei extraordinare a Consiliului Local al Municipiului Timişoara, s-a adoptat Hotărârea nr. 127/20.03.2008 prin care a fost aprobată asocierea dintre cele două entităţi şi a fost dispusă "alocarea din bugetul local a sumei de 9.000.000 RON pe anul bugetar 2008, pentru sprijinirea echipei de fotbal J.."

Inculpatul B. a semnat în calitate de primar al Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, din bugetul local, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi Actul adiţional nr. x la acest contract, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private. Ulterior, în calitate de ordonator principal de credite, a aprobat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract, respectiv a semnat un număr de 37 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt din hotărârea primei instanţe) în valoare totală de 24.600.000 RON.

Inculpatul D., în calitate de secretar al Municipiului Timişoara a avizat pentru legalitate HCL nr. 127/2008 în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J.", cu ştiinţă încălcând astfel normele legale în vigoare ce reglementează posibilitatea acordării de sume de la bugetul Consiliului Local Timişoara în contul S.C. J. S.A..

Inculpata C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat în calitate de director al Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi actul adiţional nr. x la acest contract, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private. Ulterior, în calitate de persoană desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract,respectiv a semnat un număr de 38 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) în valoare totală de 24.600.000 RON.

Inculpata A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat în calitate de director al Direcţiei Comunicare din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi actul adiţional nr. x la acest contract, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private, iar ulterior în calitate persoană desemnată pentru verificarea realităţii, legalităţii şi regularităţii, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract,respectiv a semnat un număr de 25 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) pentru suma totală de 18.300.000 RON.

Primarul, prin aparatul de specialitate, a întocmit Referatul nr. x din 17.03.2018 prin care se propunea emiterea unei hotărâri prin care să fie aprobată asocierea, care era însă nelegală, pentru faptul că a fost dispusă cu încălcarea Legii nr. 69/2000, care permite finanţarea de la bugetele locale a programelor sportive realizate de structuri sportive de drept privat, fără scop lucrativ, de utilitate publică, condiţie neîntrunită de S.C. J. S.A., precum şi prin prisma faptului că s-a ignorat că societatea comercială înregistra datorii putându-se previziona faptul că sumele de bani acordate de autoritatea locală nu vor fi utilizate potrivit scopului.

Semnarea referatului de primar B., care ulterior a condus la încheierea documentului intitulat "Contract de asociere", nu dă loc la interpretări în sensul că acest act nu ar reflecta exercitarea dreptului de iniţiativă normativă a primarului, iar prin semnarea în continuare a aceluiaşi referat de inculpata A. din partea Direcţiei de Comunicare, de inculpata C. din partea Direcţiei Economice, este de necontestat că şi aceste inculpate şi-au asumat răspunderea pentru cele inserate, concluzionând că toate aceste persoane au fost iniţiatoarele finanţării, neputându-se prevala de situaţia de fapt prezentată că acest referat preia în totalitate propunerea şi clauzele rezultate din adresa comisiei constituită în baza HCL nr. 445/27.11.2007.

În etapa cercetării judecătoreşti, consilierii locali audiaţi la instanţa de fond au relatat că iniţiativa proiectului a aparţinut primarului, în timp ce primarul şi reprezentanţii primăriei au afirmat că iniţiativa proiectului a aparţinut Consiliului Local, context în care instanţa de fond, fiind pusă în situaţia de a stabili, prin coroborarea probelor, care din autorităţile publice de mai sus a avut calitatea de iniţiator al proiectului, a concluzionat greşit că iniţiativa a avut-o Consiliul Local.

Instanţa de apel a apreciat că, la baza HCL nr. 127/2008, prin care s-a hotărât semnarea contractului de asociere, a stat Referatul nr. x/17.03.2008, semnat de inculpaţii B., A., în calitate de director al Direcţiei Comunicare din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, C. în calitate de director al Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Timişoara şi avizat juridic de şef serviciu Q..

Deşi este adevărat că în referat s-au preluat concluziile rezultate din lucrările comisiei instituită prin HCL nr. 445/2007, răspunzători însă de conţinutul acestuia se fac semnatarii, ca factori decizionali.

În concluzie, Curtea a apreciat că este corectă susţinerea acuzării că asocierea a fost nelegală pentru faptul că a fost dispusă cu încălcarea Legii nr. 69/2000 care permite finanţarea de la bugetele locale a programelor sportive realizate de structuri sportive de drept privat, fără scop lucrativ, de utilitate publică, condiţie neîntrunită de S.C. J. S.A., precum şi prin prisma faptului că s-a ignorat că societatea comercială înregistra datorii putându-se previziona că sumele de bani acordate de autoritatea locală nu vor fi utilizate potrivit scopului, fiind evident că finanţarea nu avea scopul prevăzut în proiectul de hotărâre, ci acela de a asigura un folos necuvenit firmei private prin înlăturarea obligativităţii plăţii datoriilor pe care le avea.

În partea introductivă a HCL nr. 127/2008 este indicat că hotărârea are la bază referatul cu nr. x/17.03.2008 al Primarului Municipiului Timişoara, precum şi adresa cu acelaşi număr a S.C. J..

Prin întocmirea referatului de specialitate (nota de fundamentare), primarul şi inculpatele C. şi A., au exercitat dreptul de iniţiativă, având contribuţii proprii care au condus la formarea convingerii consiliului local în aprobarea HCL nr. 127/2008, cu atât mai mult cu cât, referatul s-a bazat pe activităţi anterioare ale comisiilor constituite din reprezentanţi ai Consiliului Local Timişoara, fiind astfel evidentă manifestarea de voinţă a semnatarilor referatului în sensul propunerii acestei hotărâri .

Hotărârea Consiliului Local este fost apreciată de Curte ca fiind nelegală şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 4 alin. (3), (5) şi 6 din Legea nr. 273/2006 întrucât, prin adoptarea acesteia au fost angajate cheltuieli anterior aprobării bugetului local.

Prin contrasemnarea hotărârii pentru legalitate, inculpatul D. a încălcat dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 215/2001. Deşi acesta a negat în permanenţă că ar fi fost iniţiatorul propunerii de asociere, alegaţia sa este contrazisă de declaraţiile martorilor M., N. şi O., P..

Deşi, iniţial, "Contractul de asociere" anexat propunerii hotărârii de consiliu trimisă spre aprobare plenului a avut o anumită formă de tehnoredactare (aşa numita "aşezare în pagină") şi un anumit conţinut, în urma adoptării HCL nr. 127/2008 şi implicit a formei Contractului de asociere anexate, prin adresa nr. x/03.04.2008, S.C. J. S.A. a trimis Consiliului Local Timişoara "spre semnare, Contractul de asociere modificat şi acceptat de către clubul nostru". Diferit de aceste două modele (draft-uri) de contracte, în final a fost semnat un al treilea model (cu paginaţie diferită de celelalte două), care a fost înregistrat la S.C. J. S.A. cu nr. 1642/2008. Cu toate că finanţarea s-a intenţionat a fi efectuată pe o perioadă de 3 ani, suma ce urma a fi alocată a fost prevăzută doar pentru anul bugetar 2008, atât în hotărâre cât şi în contractul de asociere. La scurt timp a fost adoptată o nouă hotărâre care modifica perioada finanţată, respectiv HCL nr. 177/2008.

De asemenea, iniţial în HCL nr. 127/2008 se prevedea că suma de 9.000.000 RON era aferentă finanţării pentru anul 2008, iar "Contribuţia Municipiului Timişoara, pentru sprijinirea echipei de fotbal J., se va discuta anual, în funcţie de performanţele obţinute de către echipa de fotbal", prevederea a fost modificată prin HCL nr. 177/2008 prin care a fost instituită obligativitatea finanţării cu suma de 9.000.000 RON anual pe o perioadă de 3 ani.

Pentru a da o notă de legalitate, prin HCL nr. 516/2008 a fost aprobată constituirea Comisiei de evaluare şi analiză a performanţelor sportive în următoarea componenţă: inculpatul T. (viceprimar în acel moment), inculpata A. (director al Direcţiei Comunicare în acel moment) şi consilierii FF., GG., HH., II. şi JJ..

Raportul de evaluare întocmit de această comisie şi înregistrat la Primăria Municipiului Timişoara, Direcţia Comunicare nr. 2027/03.02.2009 cuprindea mai multe obiective care nu fuseseră realizate,

Dovada lipsei necesităţii de rediscutare şi imposibilităţii de operare a acestei prevederi precum şi faptul că intenţia reală a fost în fapt aceea de acordare a sumei de 9.000.000 RON anual, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi fără a ţine cont de prevederile contractuale, este dată de împrejurarea că în anul 2009 nici nu a fost "discutată", analiza efectuată cu privire la îndeplinirea obligaţiilor şi performanţele realizate.

Cu toate acestea, în procesul-verbal din 10.02.2010, Comisia de analiză a considerat îndeplinite toate obligaţiile fără a menţiona niciun fel de amendamente, deşi situaţia era nereală, ceea ce trebuia să conducă la propunerea de încetare a contractului, conform clauzelor contractuale.

În anul 2010 cu aceeaşi justificare a unui "interes public", însă fără o motivare obiectivă, "Contractul de asociere" dintre Consiliul Local Timişoara şi S.C. J. S.A. în baza HCL nr. 127/20.03.2008 a fost prelungit prin HCL nr. 166/2010, prin care a fost modificat şi completat contractul încheiat iniţial.

Fiind audiaţi în faza de cercetare judecătorească, inculpaţii au susţinut că nu sunt vinovaţi pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată. Instanţa nu şi-a putut însuşi apărările inculpaţilor în sensul că s-au respectat dispoziţiile legale în ce priveşte avizarea şi încheierea Contractului de Asociere şi Actului adiţional nr. x la acest contract.

Astfel, demersurile inculpaţilor B., D., A. şi C., în sensul celor arătate nu pot fi considerate legale, ci dimpotrivă, s-a apreciat că respectivele demersuri exterioare procesului legislativ s-au realizat cu încălcarea normelor legale în vigoare, care prevăd imposibilitatea finanţării activităţii cluburilor sportive profesioniste, organizate ca societăţi comerciale pe acţiuni ce realizează venituri proprii în ramura sportivă care face obiectul licenţei obţinute din partea federaţiei sportive naţionale, emisă în conformitate cu statutele şi regulamentele federaţiilor internaţionale (şi nu din alocaţii din bugetele publice) şi îşi gestionează propriul patrimoniu potrivit reglementărilor aplicabile pentru societăţile comerciale, precum şi faptul că finanţarea structurilor sportive de drept privat din bugetele publice este limitată strict la entităţile fără scop lucrativ, fiind excluse, deci, societăţile comerciale pe acţiuni al căror scop este obţinerea de profit.

Deşi în apărarea inculpaţilor s-a susţinut şi faptul că fotbalul fiind o activitate de interes public, ar fi îndeplinite cerinţele legale care reglementează posibilitatea finanţării, instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001. Astfel, argumentul în apărarea inculpaţilor, a fost apreciat de Curte ca fiind lipsit de relevanţă întrucât nu se circumscrie unei acţiuni de interes public. Pe de altă parte, contractul de asociere cu o persoană juridică, trebuie să aibă ca obiect finanţarea sau realizarea în comun de acţiuni publice de interes local. Ori, în cauză nu s-a putut reţine că s-au finanţat acţiuni de interes public local, ci s-au acordat sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal.

Prin urmare, Curtea a apreciat că interesul public local, invocat în situaţia expusă, nu se regăseşte în cazul de speţă, deoarece există legislaţie specială care defineşte în mod expres serviciile publice comunitare de interes public local, cum ar fi: transport public, apă, canalizare, energie termică, etc., în niciun caz activităţile sportive. Sportul de performanţă nu se substituie noţiunilor de proiecte, serviciu, lucrare sau acţiune de interes public, chiar dacă se înregistrează un larg interes în acest domeniu.

Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute nici susţinerile în apărarea inculpatului B., privind obligativitatea respectării Hotărârilor Consiliului Local, cu referinţă strictă la Hotărârea nr. 127/2008, cu atât mai mult cu cât, această hotărâre a fost dată tocmai la solicitarea primarului, care, prin Referatul nr. x face propunea emiterii unei hotărâri prin care să fie aprobată asocierea şi plata unei sume de 2.500.000 euro de către Municipiul Timişoara, iar Consiliul Local a fost convocat în şedinţă extraordinară în data de 20.03.2008 prin Dispoziţia nr. 800/17.03.2008 semnată de inculpat, finalitatea constând tocmai în executarea acestei hotărâri, căci ar fi lipsit de sens ca cel care face o propunere, care a fost şi acceptată, să nu o execute. Lipsa atacării la instanţa de contencios administrativ nu conferă legalitate acestei hotărâri, căci omisiunea atacării în contencios nu poate justifica comiterea unei fapte penale.

Curtea a apreciat ca fiind greşită opinia tribunalului în sensul că semnarea contractului este un act de executare a HCL nr. 127/2008 şi nu o exprimare a atribuţiilor primarului în legătură cu propunerea proiectului, apărare susţinută de altfel de către toţi inculpaţii şi că în această etapă, ulterioară aprobării unei hotărâri, primarul şi aparatul administrativ care îl sprijină pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor de consiliu, nu au competenţa de a verifica modul de adoptare a unei hotărâri care este un act administrativ obligatoriu atât pentru persoanele cărora se adresează cât şi faţă de autoritatea care l-a emis. S-a mai invocat opinia că legalitatea Contractului de Asociere, a Hotărârii Consiliului Local nr. 127/2008 precum şi a hotărârilor ulterioare prin care s-a prelungit asocierea, este susţinută şi de existenţa rapoartelor Camerei de Conturi Timiş, de adresele Curţii de Conturi a României, existente la dosar, prin care s-a apreciat că nu au fost încheiate cu fraudarea legii.

Referitor la aceste apărări, instanţa de apel a arătat că omisiunea constatării de către auditorii Camerei de Conturi a nelegalităţii Contractului de asociere şi a efectuării unor plăţi nelegale pe baza acestui contract în perioada 2008-2010 din bugetul municipiului Timişoara către J. S.A., precum şi neatacarea în contencios administrativ a actelor administrative emise, nu exclude răspunderea penală a inculpaţilor B., D., A. şi C..

Conform declaraţiilor persoanelor care au avut calitatea de auditori ai Curţii de conturi, cu prilejul celor trei misiuni de audit derulate pe perioada executării contractului, la propunerea inculpaţilor, audiaţi de prima instanţă, derularea acestor controale şi faptul că nu a fost criticată legalitatea contractului în urma controalelor din 2009 şi 2010, le-a întărit convingerea că nu sunt probleme în legătură cu legalitatea contractului. Sintetizând concluziile rapoartelor de control, anterioare anului 2012, s-a concluzionat că acestea au vizat componenta de executare a contractului, respectiv modul de efectuare a plăţilor, fiind identificat însă şi un aspect de nelegalitate, respectiv numirea Serviciului Audit Public Intern din cadrul primăriei cu atribuţii în legătură cu punerea în executare a contractului, în condiţiile în care acest serviciu era într-o situaţie de incompatibilitate, neputând exista identitate între persoana cu atribuţii de executare a contractului şi a misiunii de audit intern asupra cheltuielii sumelor.

Auditorii au arătat că, în condiţiile în care, în fapt, nu s-a derulat un audit intern, aceasta apărea ca o abatere în legătură cu modalitatea de executare a contractului. Prin dispoziţia Primarului Municipiului Timişoara nr. 777/2010 a fost îndreptată această abatere, în sensul că a fost numită o comisie specială mixtă, constituită din numiţii KK., AA. şi BB. pentru a efectua verificarea documentelor depuse de J. în vederea decontării.

Camera de Conturi a Judeţului Timiş a mai efectuat un control asupra activităţii desfăşurată de Consiliul Local Timişoara, prin Raportul de Audit, proces-verbal de constatare SC x din 12.10.2012 înregistrat sub nr. x/2012, încheiat cu ocazia misiunii de audit financiar asupra contului de execuţie şi a bilanţului contabil pe anul 2011, fiind emisă Decizia nr. 105/2012, prin care au fost imputate aceste sume de bani persoanelor responsabile. Împotriva Deciziei nr. 105/2012, Consiliul Local Timişoara a formulat contestaţie la Curtea de Conturi a României care a fost respinsă prin încheierea nr. VI.7/25.01.2013, iar acţiunea în contencios administrativ formulată de Consiliul Local Timişoara în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Timiş ce a format obiectul dosarului nr. x/2013 înregistrat la Tribunalul Timiş, a fost respinsă prin sentinţa nr. 1959/PI/NCA/2014, recursul promovat de Consiliul Local Timişoara fiind respins prin decizia nr. 256/2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă.

Prin activitatea infracţională, deşi inculpatul B. avea obligaţia gestionării fondurilor în scopul exclusiv al intereselor comunităţii, sumele alocate din bugetul local nu au servit în niciun caz intereselor comunităţii, ci doar pe cele ale S.C. J. S.A., având un scop expres şi explicit de a asigura funcţionarea acelei societăţi comerciale cu ajutorul unor lichidităţi din fonduri publice ce provin din veniturile colectate la bugetul local din impozitele şi taxele plătite de locuitorii municipiului şi din venituri provenite de la bugetul de stat, finanţarea fiind ilegală.

În ceea ce priveşte încălcarea atribuţiilor specifice funcţiei de secretar al municipiului, în speţă, inculpatul D., Curtea a constatat că acestea se regăsesc în hotărârea instanţei de fond, neimpunând a se reitera.

Curtea a apreciat că inculpata A., în calitate de director al Direcţiei Comunicare din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, a încălcat dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32/1994; deşi inculpata nu avea atribuţii de iniţiere proiecte de hotărâri ale Consiliului Local, o dată în plus aceasta a acţionat în detrimentul dispoziţiilor legale, iar, referitor la inculpata C., s-a observat că, în calitate de director al Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Timişoara, a încălcat dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32/1994; deşi nici această inculpată nu avea atribuţii de iniţiere proiecte de hotărâri ale Consiliului Local, a acţionat în detrimentul dispoziţiilor legale.

S-a mai apreciat că vinovăţia acestor inculpaţi în săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, rezidă şi din aceea că au fost implicaţi şi în emiterea ordonanţărilor de plăţi în cadrul finanţării aprobate şi prelungită ulterior, observând că au efectuat plăţile în cursul anului 2009 fără temei legal şi fără angajament bugetar, întrucât prin HCL nr. 148/2009 fiind aprobată doar plata sumei de 4.500.000 RON, cu posibilitatea de majorare, situaţie care nu a mai avut loc, plăţile au fost efectuate în baza acestui act administrativ, deşi pentru plata sumei de încă 4.500.000 RON era nevoie de o hotărâre a consiliului local.

Prin semnarea unui număr de 37 ordonanţări de plată, primarul a continuat săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, aceleaşi aspecte fiind evidenţiate şi în cadrul celorlalţi inculpaţi, în legătură cu aprobarea contractului, existând un raport de cauzalitate între actul aprobării şi prejudiciu, rezultatul acestei conduite fiind producerea unui prejudiciu pentru bugetul local constând în suma aprobată prin hotărârea de consiliu.

În acest sens, inculpata C., ulterior semnării, în calitate de director al Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Timişoara, a documentului intitulat "Contract de asociere" şi actul adiţional nr. x la acest contract, în calitate de persoană desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract, respectiv a semnat un număr de 38 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) în valoare totală de 24.600.000 leii în total 39 acte materiale.

De asemenea, inculpata A., ulterior semnării, în calitate de director al Direcţiei Comunicare din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara, a documentului intitulat "Contract de asociere" şi actul adiţional nr. x la acest contract, în calitate de persoană desemnată pentru verificarea realităţii, legalităţii şi regularităţii, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract, respectiv a semnat un număr de 25 ordonanţări de plată pentru suma totală de 18.300.000 RON (în total 26 acte materiale), facturile utilizate ca documente justificative pentru avizarea ordonanţărilor de plată neputând fi considerate acte suficiente în sensul celor prevăzute de O.M.F.P. nr. 1792/2002.

Astfel, ordonanţările de plată nu precizează în clar care sunt documentele justificative care au stat la baza efectuării plăţilor, deşi O.M.F.P. nr. 1792/2002 prevede completarea unei liste a documentelor justificative. Inculpaţii care au avizat ordonanţările de plată au încălcat acest act normativ şi au considerat eronat că plăţile au la bază documente depuse de S.C. J. S.A..

Având în vedere că ordonanţările nu precizează în clar care sunt documentele justificative care au stat la baza efectuării plăţilor, Curtea a constatat că nu pot fi identificate cu certitudine care au fost considerate cheltuieli eligibile şi care au fost acceptate ca fiind în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1447/2007.

Pe de altă parte documentele care au fost considerate ca "justificative" nu au această calitate potrivit O.M.F.P. nr. 1792/2002, întrucât factura reprezintă doar o obligaţie de plată şi nu dovada plăţii, acest din urmă aspect putând fi stabilit în baza ordinelor de plată sau al extraselor de cont, documente care nu au fost regăsite ca anexe la ordonanţările de plată.

Însumarea acestor derogări de la prevederile legale săvârşite cu bună ştiinţă în scopul de încălcare a prevederilor legale demonstrează că alocarea, ordonanţarea şi plata sumelor transferate din bugetul municipiului Timişoara în contul SC "J." S.A., s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale, atât din punct de vedere al existenţei documentelor de justificare a sumelor alocate, cât şi al realităţii, regularităţii şi legalităţii sumelor utilizate, în condiţiile în care între destinaţiile stabilite prin protocolul de colaborare a sumelor alocate (sume cu destinaţie specială "exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor echipei de fotbal) şi utilizarea lor efectivă, nu există corespondenţă, fiind deturnate altor scopuri .

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe conform art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât au prevăzut rezultatul faptelor lor şi au urmărit producerea unui asemenea rezultat prin săvârşirea faptei.

În drept, fapta inculpatului B., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat în calitate de primar al Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere", în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi Actul adiţional nr. x la acest contract, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private, iar ulterior, în calitate de ordonator principal de credite, a aprobat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract, respectiv a semnat un număr de 37 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) în valoare totală de 24.600.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (38 acte materiale) prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 C. pen. combinat cu art. 248' C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Referitor la încălcarea atribuţiilor specifice funcţiei de secretar al municipiului de către inculpatul D., prima instanţă a arătat dispoziţiile legale încălcate de acest inculpat, acesta, în calitate de secretar al Judeţului Timiş, în mod abuziv prin încălcarea prevederilor legale menţionate, a avizat pentru legalitate hotărârea H.C.L. nr. 127/2008, întrucât, pe lângă faptul că nu putea fi adoptat un asemenea act şi încheiat contractul de asociere, actul administrativ nu stabilea niciun fel de drepturi concrete şi explicite ale Consiliului Local Timişoara la beneficiile realizate de societatea comercială anterior menţionată, întregul profit urmând să revină acţionarilor echipei de fotbal. Este real faptul că secretarul nu are drept de iniţiativă în ceea ce priveşte adoptarea hotărârilor, însă în cazul acestui inculpat, acest drept de iniţiativă nu se rezumă la o propunere expresă, ci şi la participarea la lucrările unui organism colectiv însărcinat cu astfel de atribuţii.

Astfel, inculpatul D. a acceptat să participe la lucrările comisiei instituite în baza HCL nr. 445/2007, ale cărei lucrări au stat la baza întocmirii Referatului, iniţiator de proiect, contrar limitelor instituite de statutul său de funcţionar public, în mod corect reţinându-se că acesta este autorul de fapt al propunerii normative, expunând în cadrul şedinţei Comisiei din 06 03 2008 forma contractului, modalitatea de asociere, clauzele contractului, contribuţia Municipiului la plata sumei de bani ce urma a fi plătită din bugetul local, precum şi durata contractului, iar suma de bani de 9.000.000 RON contribuţie anuală a municipiului la finanţarea echipei de fotbal, apare pentru prima dată în procesul-verbal al Comisiei din 06.03.2008. În timpul cercetării judecătoreşti la prima instanţă, întrebaţi fiind atât inculpaţii cât şi martorii, consilierii locali, cum s-a ajuns la concluzia că această sumă este adecvată, niciunul din martori nu a fost în măsură să expună când s-a desfăşurat negocierea, în ce mod s-a stabilit această sumă, fiind corectă aprecierea tribunalului că propunerea aparţine inculpatului D., fapt ce duce la concluzia că acesta a purtat şi alte discuţii, neoficiale, cu reprezentanţi ai echipei de fotbal sau cu alte persoane în legătură cu cuantumul, ulterior prezentând comisiei rezultatul acestor discuţii.

În consecinţă, Curtea a apreciat că, în mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut că rolul inculpatului D. a fost determinant în formarea opiniei membrilor comisiei pe care i-a asigurat de legalitatea contractului şi că, prin conduita sa, nu s-a limitat la activitatea de consultanţă în ceea ce priveşte aspectele de legalitate, ci a desfăşurat manopere de natură a se asigura de reuşita demersului său prin obţinerea unanimităţii de voturi în cadrul comisiei. Relevant este faptul că la prima dintre întâlnirile comisiei a adresat reproşuri martorului DD., Director Direcţie Fiscală, care era susţinător a ideii că un astfel de contract nu este legal, în sensul că acesta încearcă să împiedice iniţiativa de finanţare, iar la ultima şedinţă a comisiei, aşa cum se poate observa din procesul-verbal încheiat in 06 03 2008 şi din declaraţia martorului, acesta nu a mai fost convocat.

În realizarea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii B. şi D., aceştia au fost sprijiniţi de coinculpatele A. şi C., semnatare ale referatului nr. x/17.03.2008, deşi cu referire la cele două inculpate, potrivit art. 45 alin. (6) din Legea nr. 215/2001 republicat "Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de cetăţeni. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului unităţii administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului."

Fapta inculpatei C., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat în calitate de director al Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi actul adiţional nr. x la acest contract deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private. S-a mai reţinut că ulterior în calitate de persoană desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract, respectiv a semnat un număr de 38 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) în valoare totală de 24.600.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (39 acte materiale) prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei A., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat în calitate de director al Direcţiei Comunicare din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi actul adiţional nr. x la acest contract, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private, iar ulterior în calitate persoană desemnată pentru verificarea realităţii, legalităţii şi regularităţii, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract,respectiv a semnat un număr de 25 ordonanţări de plată (enumerate în cuprinsul descrierii stării de fapt) pentru suma totală de 18.300.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (26 acte materiale) prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 309 C. pen. (fost art. 248 C. pen. combinat cu art. 2481 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, faţă de acuzaţiile aduse, de reţinere a formei continuate a infracţiunii, a formei agravante a acesteia, Curtea a constatat că, în mod corect, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este actuala reglementare în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., D., C., A..

În favoarea fiecăruia din cei patru inculpaţi, Curtea a constatat că, în mod corect, a fost reţinută circumstanţa atenuantă, respectiv împrejurarea că producerea prejudiciului de 27.000.000 RON a fost posibilă şi prin lipsa de diligenţă a consilierilor locali, care aveau posibilitatea de a solicita lămuriri suplimentare în condiţiile în care au luat la cunoştinţă de riscurile de nesolvabilitate a clubului.

De asemenea, prin conduita persoanelor cu atribuţii în ceea ce priveşte executarea contractului a fost posibilă prelungirea asocierii sau neactivarea clauzelor de denunţare a contractului, precum şi împrejurarea că urmare a misiunilor de audit efectuate începând cu anul 2009 ar fi putut să se considere puşi la adăpost de eventuala răspundere pe viitor în legătură cu prelungirea contractului de asociere.

În cazul infracţiunii amintite, în contextul circumstanţelor atenuate judiciare, Curtea a arătat că a existat o situaţie similară preexistentă la nivelul altor primării din ţară, iar inculpaţii au realizat, pe parcursul derulării contractului, demersuri legate de obţinerea punctului de vedere al Curţii de Conturi faţă de legalitatea acestor acte.

Mai mult decât atât, instanţa de apel nu a putut să nu remarce faptul că în cauză au fost efectuate de către Curtea de Conturi controale în ceea ce priveşte contractul încheiat, controale ce nu au apreciat ca fiind nereguli şi abia ulterior au fost descoperite neregulile, atât de la momentul încheierii contractului, cât şi cele ulterioare legate de finanţare, care dacă ar fi fost observate încă de la primul control ar fi avut posibilitatea stopării finanţării nelegale sau cel puţin ar fi atras atenţia celor implicaţi asupra modului de derulare a finanţării, context în care s-a apreciat că acestea reprezintă împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii, astfel că, în mod justificat, s-au reţinut dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului D., circumstanţă ce a fost valorificată şi pentru inculpaţii B., C., A. şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, circumstanţă corect reţinută şi de prima instanţă.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie la data de 31 decembrie 2019 inculpatul B., prin avocat LL., cu delegaţie la dosar; la data de 31 decembrie 2019 inculpatele C. şi A., prin avocat LL., cu delegaţii la dosar; la data de 09 ianuarie 2020 inculpatul D. prin avocat MM., fără delegaţie la dosar.

În cuprinsul căilor de atac formulate de inculpaţii B., A. şi C., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu în configurarea dată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, susţinând, totodată, că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 21 si 18 C. pen. care reglementează cauza justificativă a exercitării unui drept sau îndeplinirii unei obligaţii şi efectul acesteia.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, în principal, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea lor pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, iar, în subsidiar, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.

În cuprinsul căii de atac formulate de inculpatul D., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, precizând că sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, întrucât fapta imputată nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara, în condiţiile în care se va aprecia că instanţa de apel a identificat în mod greşit atribuţiile sale de serviciu.

Prin încheierea pronunţată la data de 19 martie 2020 în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B., A. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1137/A din 04 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căilor extraordinare de atac promovate de recurenţi, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul D. împotriva aceleiaşi decizii, reţinându-se că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 437 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, Înalta Curte apreciază recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., A. şi C. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Rezultă, aşadar, că pe calea recursului în casaţie prin prisma cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu pot fi examinate criticile recurenţilor inculpaţi B., A. şi C. privind neîntrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă a infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea (existenţa cauzei justificative prevăzute de art. 21 C. pen.) ori netemeinicia acestei soluţii (ca urmare a greşitei interpretări a probatoriului şi, implicit, a reţinerii unei situaţii de fapt eronate), textul de lege menţionat nepermiţând Înaltei Curţi să cenzureze modalitatea de interpretare a materialului probator aflat la dosar cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt care să conducă la o soluţie de achitare, aşa cum s-a solicitat prin motivele scrise, acest atribut aparţinând exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, de apel.

Ca urmare, rămân a forma obiectul controlului de legalitate, conform art.

447 C. proc. pen., doar criticile formulate de recurenţi referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă prevăzute de normele ce incriminează infracţiunile de abuz în serviciu în configurarea dată prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în prezenta cauză, inculpatul B. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de apel, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinându-se, în esenţă, că acesta, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a semnat, în calitate de primar al Municipiului Timişoara, documentul intitulat "Contract de asociere", în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi Actul adiţional nr. x la acest contract, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private, iar ulterior, în calitate de ordonator principal de credite, a aprobat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract, respectiv a semnat un număr de 37 ordonanţări de plată în valoare totală de 24.600.000 RON.

Totodată, se constată că inculpata C. a fost trimisă în judecată şi condamnată de instanţa de apel, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinându-se, în esenţă, că aceasta, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a semnat, în calitate de director al Direcţiei Economice a Primăriei Municipiului Timişoara, documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi actul adiţional nr. x la acest contract deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private. S-a mai reţinut că, ulterior, în calitate de persoană desemnată cu efectuarea controlului financiar preventiv, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract, respectiv a semnat un număr de 38 ordonanţări de plată în valoare totală de 24.600.000 RON.

Se mai constată că inculpata A. a fost trimisă în judecată şi condamnată de instanţa de apel, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinându-se, în esenţă, că aceasta, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a semnat în calitate de director al Direcţiei Comunicare din cadrul Primăriei Municipiului Timişoara documentul intitulat "Contract de asociere" în baza căruia era alocată anual, pe o perioadă de 3 ani, suma de 9.000.000 RON anual, "pentru sprijinirea echipei de fotbal J." şi actul adiţional nr. x la acest contract, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu era permis a fi finanţată din bani publici activitatea unei firme private, iar, ulterior, în calitate persoană desemnată pentru verificarea realităţii, legalităţii şi regularităţii, a avizat plata sumelor de bani stabilite prin acest contract,respectiv a semnat un număr de 25 ordonanţări de plată pentru suma totală de 18.300.000 RON.

Având în vedere că, potrivit art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, textul de lege excluzând total din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu se va analiza doar dacă fapta, astfel cum a fost reţinută de către instanţele inferioare, întruneşte, în persoana condamnatului, toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare menţionată.

Sub acest aspect, se observă că, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., infracţiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcţionarului public de a nu îndeplini un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu ori de a-l îndeplini în mod defectuos, în cadrul şi în limitele atribuţiilor de serviciu, fiind necesar ca acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material al faptei să cauzeze o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, iar între fapta funcţionarului public şi rezultatul produs să existe legătură de cauzalitate. În plus, dispoziţiile art. 309 C. pen. reglementează situaţia în care acţiunea sau inacţiunea mai sus menţionată a avut consecinţe deosebit de grave, acestea fiind reglementate de prevederile art. 183 C. pen.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", statuându-se, astfel, că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

În acest context, sfera atribuţiilor de serviciu în virtutea cărora funcţionarului public îi incumbă obligaţia de a îndeplini anumite acte trebuie să îşi găsească o reglementare expresă în lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă a Guvernului, în situaţia neîntrunirii acestei exigenţe conduita funcţionarului neputând fi inclusă în sfera ilicitului penal.

Prin urmare, întrucât prin decizia Curţii Constituţionale, invocată de recurent, s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, restrângându-i-se sfera de incidenţă, Înalta Curte apreciază că, în măsura în care fapta săvârşită nu respectă tiparul stabilit de norma de incriminare în interpretarea dată de instanţa de contencios constituţional, decizia menţionată are caracterul unei legi de dezincriminare cu consecinţele ce decurg din reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 4 C. pen.. În acelaşi sens, cu referire la efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unei norme de incriminare, s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul instanţei supreme în considerentele deciziilor nr. 18/2016 şi nr. 6/2017.

În aceste condiţii, se constată că neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută ca element material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu atunci când se raportează la menţiuni sau obligaţii regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc., în esenţă, orice acte normative subsecvente legii sau documente interne ale angajatorului.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată, aşa cum s-a reţinut şi în hotărârile ce formează obiectul căii extraordinare de atac că, din actele dosarului, rezultă că recurentului B. i s-a imputat încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (2), art. 63 alin. (1) lit. c) raportat la art. 63 alin. (4) din Legea nr. 215 din 23.04.2001 a administraţiei publice locale, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32/1994, privind sponsorizarea, art. 3 alin. (1), art. 5, art. 10, art. 13 din Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, art. 49 alin. (8), art. 3, alin. (2), art. 14, alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, pct. 1, pct. 2, pct. 3 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.792/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidentă şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, art. 67 alin. (3) lit. b), art. 67 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, H.G. nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportive, referitoare la categoriile de cheltuieli ce pot fi efectuate pentru realizarea acţiunilor sportive, respectiv Capitolul IV, art. 43 alin. (1) şi art. 45 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Totodată, mai rezultă că recurentelor C. şi A. li s-a imputat încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, art. 3 alin. (1), art. 5, art. 10, art. 13 din Legea nr. 350/2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, art. 49 alin. (8), art. 3 alin. (2), art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 51 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, pct. 1, pct. 2, pct. 3 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.792/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidentă şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, art. 67 alin. (3) lit. b), art. 67 alin. (4) lit. b) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, H.G. nr. 1.447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportive, referitoare la categoriile de cheltuieli ce pot fi efectuate pentru realizarea acţiunilor sportive, respectiv Capitolul IV, art. 43 alin. (1), art. 45 alin. (1), art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Aşadar, infracţiunea de abuz în serviciu pentru care recurenţii au fost trimiţi în judecată şi condamnaţi de instanţa de apel, vizează încălcări ale legislaţiei primare (Legea nr. 215 din 23.04.2001 a administraţiei publice locale -numai inculpatul B.-, Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, nr. 273/2006, Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici), acestea fiind menţionate atât în Notele de şedinţă din 24.06.2020 formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie, prin care au fost precizate, în concret, dispoziţiile legale care au fost încălcate, raportat la infracţiunile de abuz în serviciu, reţinute în sarcina inculpaţilor, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016, cât şi în hotărârile instanţei de control judiciar.

Împrejurarea că atât în hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar se face trimitere şi la legislaţia secundară nu este de natură a justifica concluzia incidenţei deciziei instanţei de contencios constituţional, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (dezincriminarea faptelor/faptele nu sunt prevăzute de lege), având în vedere că în legislaţia primară (legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă) sunt prevăzute obligaţii/îndatoriri fundamentale care revin funcţionarilor publici ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, iar detalierea/concretizarea acestora pentru fiecare funcţionar/funcţie intervine ulterior, prin intermediul actelor normative subsecvente legii (hotărâri de guvern, ordine al ministrului, norme de aplicare, etc.) ori a celor interne (ordine, ordine de serviciu, decizii, norme interne, fişa postului, etc.). De altfel, chiar în legislaţia primară se prevede, în mod frecvent, că urmează ca prin acte normative subsecvente din sfera legislaţiei secundare să fie detaliate, printre altele, obligaţiile/îndatoririle de serviciu ori profesionale ale respectivilor funcţionari.

Aşa fiind, în condiţiile în care soluţia de condamnare a recurenţilor pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu a fost cauzată de încălcarea legislaţiei primare, nu pot fi primite criticile apărării potrivit cărora ceea ce s-a imputat condamnaţilor a fost nerespectarea normelor juridice din legislaţia secundară (ordine ale MFP ori hotărâri de guvern), motiv pentru care nu este aplicabilă în cauză decizia nr. 405/2016 a instanţei de contencios constituţional, şi, ca atare, faptele comise de B., A. şi C. întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Deşi apărătorul ales al recurenţilor B., A. şi C. a susţinut că faptele pentru care au fost condamnaţi clienţii săi nu este prevăzută de legea penală, întrucât dispoziţiile legale încălcate nu reglementau atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor, Înalta Curte observă că, în realitate, motivele invocate vizează analizarea circumstanţelor comiterii faptelor, adică o reinterpretare a probelor administrate şi, pe cale de consecinţă, a stabilirii vinovăţiei, ceea ce excede procedurii recursului în casaţie, în care se realizează o examinare a cauzei numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen., verificându-se exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte constată că faptele de abuz în serviciu pentru care au fost condamnaţi recurenţii A., C. şi B. întrunesc toate elementele de tipicitate prevăzute de legea specială, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de aceştia împotriva deciziei penale nr. 1137/A din 04 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, şi, având în vedere culpa lor procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B., A. şi C., în sumă de câte 156 RON, precum şi pentru intimaţii inculpaţi D., T., W., X., Y., V., U., S., în sumă de câte 627 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., C. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1137/A din 04 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.

Obligă recurenţii inculpaţi B., A. şi C. la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B., A. şi C., în sumă de câte 156 RON, precum şi pentru intimaţii inculpaţi D., T., W., X., Y., V., U., S., în sumă de câte 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2020.