VAT refund for non-established persons: nullity of cassation appeal for lack of specific grounds challenging the first-instance judgment

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.05.2015, sub nr. x/2014, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

Anularea Deciziei de soluţionare emisă de DGFP Vaslui, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004;

Anularea Deciziei de rambursare emisă de DGFP Bucureşti, prin care a fost respinsă la rambursare suma de 3.573.608,35 RON, respectiv recunoaşterea dreptului Societăţii de a beneficia de rambursarea sumei de 3.573.608,35 RON reprezentând TVA de restituit aferent anului 2009 cu consecinţa obligării autorităţii fiscale la rambursarea efectivă către Societate a sumei solicitate la rambursare în cuantum de 3.573.608,35 RON;

Obligarea autorităţilor pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 1021 din 25 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- A respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul DGRFPB.

- A admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti (DGRFPB).

- A anulat decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/18.04.2013, emisă de DGFP a Judeţului Vaslui, precum şi decizia de rambursare a TVA nr. x/20 septembrie 2011, emisă de DGFP a municipiului Bucureşti.

- A obligat pârâtul DGRFPB să ramburseze reclamantei TVA în cuantum de 3.573.608,35 RON.

- A obligat pârâţii la 5664 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1021 din 25 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, indicând ca motiv de casare, prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a susţinut că hotărârea este nelegala fiind data cu încălcarea şi aplicarea greşita a normelor de drept material pentru următoarele considerente:

În fapt, prin cererea de rambursare pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România nr. x/20 septembrie 2011, A. a solicitat rambursarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 3.573.608,35 RON, aferentă perioadei 1 ianuarie - 31 decembrie 2009, înscrisă în facturile emise de societăţi din România, pentru:

- achiziţii de bunuri mobile, de la B. din ESSEX, Anglia CIF x);

- servicii prestate-(garanţii producător B.) - de către C. SRL din Bucureşti, CIF x).

Prin Decizia de rambursare nr. x/20 noiembrie 2011, Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti a respins la rambursare taxa pe valoarea adăugată în sumă de 3.573.608,35 RON, având în vedere faptul că reclamanta A. nu a prezentat:

- copii scanate ale facturilor cuprinse în "Lista operaţiunilor pentru care se solicită rambursarea TVA"- anexă la cerere de la nr. crt. 15 la nr. crt. 45;

- contracte/comenzi de prestări servicii sau achiziţii de bunuri care au stat la baza emiterii facturilor înscrise în anexa "Lista operaţiunilor pentru care se solicită rambursarea TVA", care să ateste circuitul ulterior al bunurilor supuse prestării de servicii şi prin care şase poată stabili natura operaţiunilor facturate pentru care se solicită rambursarea;documente de plată aferente facturilor aflate în lista cererii, respectiv ordine de plată, extrase de cont cu ştampila băncii; D. în calitate de împuternicit nu a prezentat, actul de împuternicire, în formă scrisă, în original sau copie legalizată aşa cum prevede art. 18 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin adresa nr. x/19.07.2011 organul fiscal a solicitat de la reclamanta A. documentele care nu au fost anexate la cererea de rambursare, respectiv:

- documentele care nu au fost anexate la cererea de rambursare şi care au fost cuprinse în lista operaţiunilor pentru care se solicită rambursarea de TVA;

- dovada achitării documentelor cuprinse în lista operaţiunilor pentru care se solicită rambursarea de TVA (ordine de plată vizate de bănci sau extrase de cont);

- contractele sau comenzile de prestări servicii sau achiziţii de bunuri care au stat la baza întocmirii facturilor pentru care se solicita rambursarea TVA şi documente care să ateste circuitul ulterior al bunurilor, dacă este cazul; actul de împuternicire tradus în limba română în formă autentică, în original sau în copie legalizată pentru D., cod de identificare fiscală: x.

Se arată că o persoană impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilită în alt stat membru al Uniunii Europene, poate solicita rambursarea taxei achitate, în condiţiile stabilite prin norme.

Pentru aplicarea unitară a prevederilor legale de mai sus a fost emisă H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care, în forma aplicabilă începând cu 2009.

Totodată, potrivit pct. 3, pct. 4, pct. 8, pct. 15.1 şi pct. 15.2 din Anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 4/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluţionare a cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată către persoane impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene care se aplică cererilor de rambursare depuse începând cu 1 ianuarie 2010.

Se reţine că pentru a beneficia de rambursarea taxei facturată de alte persoane impozabile şi achitată de aceasta pentru bunuri mobile ce i-au fost livrate sau servicii care i-au fost prestate în beneficiul său în România precum şi a taxei achitată pentru importul bunurilor în România pe o perioadă de minimum 3 luni sau de maximum un an calendaristic sau pe o perioadă mai mică de trei luni rămase din anul calendaristic, persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilită într-un alt stat membru al Uniunii Europene are obligaţia de a respecta condiţiile prevăzute de pct. 49 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) şi procedurile de la pct. 49 alin. (4)-(14) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, în forma aplicabilă în perioada ianuarie - decembrie 2009, perioadă pentru care reclamanta a solicitat rambursarea taxei pe valoarea adăugată prin cererea de rambursare pentru persoanele impozabile nestabilite în România nr. 4068/23.03.2011, potrivit art. 147A2 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. De asemenea, se reţine că potrivit alin. (4) al pct. 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, în forma aplicabilă în perioada ianuarie - decembrie 2009, rambursarea taxei se acordă în măsura în care bunurile şi serviciile achiziţionate sau importate în România, pentru care s-a achitat taxa, sunt utilizate de către persoana impozabilă pentru operaţiunile aferente activităţii sale economice pentru care persoana ar fi fost îndreptăţită să deducă taxa, dacă aceste operaţiuni ar fi fost efectuate în România sau operaţiuni scutite conform art. 143 alin. (1) şi art. 144 alin. (1) lit. a)-c) din Codul fiscal, sau pentru operaţiuni prevăzute la pct. 49 alin. (3) lit. b). Prin exceptare, nu se acordă rambursarea taxei datorate sau achitate de persoana impozabilă prevăzută la alin. (3).

Pentru operaţiunile efectuate în România, sfera de aplicare şi condiţiile de exercitare a dreptului de deducere au fost reglementate la art. 145 şi art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în forma aplicabilă în perioada 01.01 -31 decembrie 2009.

În speţă, motivele pentru care organul fiscal a respins la rambursare taxa pe valoarea adăugată în sumă de 3.573.608,35 RON, aferentă perioadei 1 decembrie 2009, solicitată la rambursare de A. din Cipru în baza cererii înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti sub nr. x/23.03.2011 au fost:

- societatea nerezidentă nu a făcut dovada circuitului ulterior al bunurilor achiziţionate din România sau al şi natura operaţiunilor efectuate în beneficiul său în România, documentele prezentate neclarificând aceste aspecte;

- societatea nu a prezentat dovezile de plată a TVA solicitată la rambursare în baza facturilor înscrise în cerere;

- nu a prezentat actul de împuternicire tradus în limba română în formă autentică, în original sau în copie legalizată pentru D., cod de identificare fiscală x;

- nu a prezentat copii scanate de pe documentele înscrise în fişa în lista operaţiunilor pentru care se solicita rambursarea la poziţiile 15-45.

Prin acţiunea formulată reclamanta A. menţionează că a achiziţionat mijloace de transport noi de pe teritoriul României (produse de către fabrica B. din Craiova) de la B., înregistrat direct în România sub cod x. Ulterior, acestea au fost vândute către C. SRL (societate din România având x).

Întrucât respectivele mijloace de transport noi nu au părăsit teritoriul României, ele fiind livrate de către B. direct către reclamanta C. SRL, pentru acestea nu a putut fi aplicată nici o scutire de TVA, prin urmare facturile au fost emise cu TVA 19% iar în susţinerea acţiunii reclamanta a prezentat contractul de distribuitor general încheiat între A. şi C. SRL în care la capitolul 1 definiţii, pct. 1.5 se menţionează "teritoriul contractului va fi teritoriul României".

Reclamanta A. avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA înainte de efectuarea operaţiunilor descrise mai sus în conformitate cu precizările de la art. 153 alin. (4) din Codul fiscal.

Un alt motiv pentru care apreciază că sentinţa atacata este nelegala îl reprezintă faptul că documentele de plată/compensare prezentate de A. în vederea justificării achitării bunurilor sau serviciilor achiziţionate de la SC C. SRL şi B. din România nu sunt vizate de bancă, nu prezintă numele beneficiarului sau la nerezidentului fie nu sunt semnate de nerezident, astfel că nu se face dovada respectării prevederilor art. 1472 alin. (1) lit. a) citat mai sus şi nici ale pct. 49 (15) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la data depunerii cererii de rambursare.

Din analiza documentelor ataşate rezultă că societatea a depus la dosar un număr de 16 pagini de documente în limba greacă, netraduse în limba română, din care nu se poate deduce că fac referire la achitarea facturilor emise de către B. pentru care s-a solicitat rambursarea, nu sunt semnate ştampilate de emitent şi nici semnate pentru conformitate de beneficiarul cererii de rambursare.

Fata de cele arătate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, deşi formal au fost invocate prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de recurs nu s-au indicat care sunt criticile pentru care pârâta a apreciat că sentinţa recurată ar fi nelegală, sau care sunt normele de drept material încălcate, în esenţă fiind reluate susţinerile din întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond.

Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Recurenta nu formulează critici raportate la conţinutul concret al sentinţei atacate şi nici nu indică şi nu combate eventualele măsuri nelegale dispuse de instanţa de fond, modalitatea de motivare a cererii de recurs adoptată de pârâta-recurentă constând practic în redarea istoricului cauzei, a apărărilor formulate prin întâmpinare.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În condiţiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, şi art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nulitatea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

De asemenea, în temeiul, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti la plata sumei de 5.000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A.

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 1021 din 25 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti la plata sumei de 5.000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL