Annulling an appeal for failure to pay the mandatory 100 RON stamp duty, overriding a constitutional challenge to procedural independence rules

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20.08.2015 sub nr. x/2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal anularea deciziei de neîncepere a investigaţiilor cu privire la petiţia înregistrată sub nr. x/28.07.2015, constatarea refuzului nejustificat de începere a investigaţiilor cu privire la petiţia înregistrată sub nr. x/28.07.2015, obligarea la începerea investigaţiilor, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 839 din 9 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, invocată de pârâtă şi declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 25 martie 2016, sub nr. x/2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 1622 din 17 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a invocat excepţia netimbrării recursului şi excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului de faţă, constată că cererea adresată instanţei nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată, deşi recurentei i s-a pus în vedere obligaţia de a plăti taxa de timbru de 100 RON prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 şi citaţia primită de recurentă la 27 martie 2019.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, ...", iar potrivit alin. (3):

"menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. ..."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ."

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 " În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

Din actele dosarului rezultă faptul că nu a depus dovada achitării taxei de timbru de 100 de RON, astfel cum i s-a pus în vedere prin rezoluţia din 24 octombrie 2018, comunicată prin citaţia din 27 martie 2019, s-a pus în vedere recurentei.

În conformitate cu art. 197 din C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Având în vedere faptul că în cauză recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare ce-i revenea, în sensul că nu a depus dovada achitării taxei de timbru de 100 de RON până la termenul acordat pentru examinarea recursului, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancţiunea anulării recursului ca netimbrat.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 197 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat, ca netimbrat.

Cererea recurentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (4) din C. proc. civ. raportat la art. 163 pct. 2 din C. proc. civ., nu va mai fi analizată, întrucât această cerere, având caracter incidental, poate fi examinată numai după confirmarea regularităţii învestirii instanţei de judecată cu calea de atac declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1622 din 17 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL