Appeal null and void for failure to articulate specific grounds of illegality in administrative challenge to suspension from elected county council presidency

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 mai 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea deciziei de suspendare a reclamantului din funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean al Persoanelor Vârstnice Teleorman şi să se dispună obligarea pârâtului la repunerea în funcţie şi la plata indemnizaţiei pe perioada cât a fost suspendat.

Prin Sentinţa civilă nr. 9276 din data 21 decembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 1091 din 1 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţi şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârât, ca neîntemeiate.

De asemenea, Curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1091 din 1 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

În esenţă, recurentul a susţinut că în mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea, cu motivarea că o persoană aleasă poate fi suspendată din funcţie pe baza unei simple adrese, fără să indice care este norma de drept pe care instanţa a încălcat-o sau a aplicat-o greşit.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul face trimitere la presupuneri personale referitoare la alte categorii de persoane, din diferite spectre ale vieţii sociale. În acest sens, recurentul a arătat că, în cazul în care o persoană poate fi suspendată din funcţie printr-o adresă, atunci orice persoana publică va putea fi suspendată, inclusiv judecătorii.

De asemenea, mai arată că Asociaţiile de pensionari sunt organizate conform Legii nr. 540/2002, nu au scop patrimonial, iar principala sa activitate este de a ajuta pensionarii. Spre exemplu, arată recurentul, Asociaţia B. are în cadrul ei secţie medicală pentru ajutarea persoanelor vârstnice în vederea recuperării, aspect care nu are legătură cu activitatea nebancară.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză de reclamantul A., prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Astfel, motivele de recurs se limitează la simple presupuneri şi interpretări personale lipsite de relevanţă din punct de vedere de vedere juridic, iar recurentul nu formulează critici reale raportate la conţinutul concret al sentinţei atacate şi nici nu indică şi nu combate eventualele măsuri nelegale dispuse de instanţa de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În condiţiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, şi art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1091 din 1 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL