Negative conflict of jurisdiction in salary recalculation by union: exclusive territorial competence at domicile of represented public official under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I. J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, obligarea acestuia la recalcularea salariului de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al funcţiei ocupate şi al acestor drepturi salariale acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu data de 09 aprilie 2015 şi pentru viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, funcţie de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (11) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G . nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, Decizia ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 32/2015 şi Decizia ICCJ nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016, precum şi obligarea pârâtului la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 9 aprilie 2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

Prin Sentinţa nr. 997 din data de 14 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, printre altele, disjungerea capătului de cerere privind pe reclamantul E. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu şi formarea unui nou dosar, cu termen de judecată în aceeaşi zi (4354/3/2019).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin Sentinţa nr. 1000 din data de 14 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere faptul că reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special şi are domiciliul în judeţul Dâmboviţa, caz în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, a reţinut că Sindicatul nu şi-a arogat titulatura de reclamant şi nici drepturile agentului de poliţie pe care îl reprezintă, aşa cum se precizează expres chiar în partea introductivă a cererii de chemare în judecată.

2.2. Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 496 din 7 mai 2019 îndreptată prin încheierea de şedinţă din 9 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data introducerii cererii, întrucât aceasta a fost formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere.

Totodată, a avut în vedere Decizia nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cu care organizaţiile sindicale au calitate procesuală în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În concluzie, a apreciat că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne are calitate procesuală activă, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul introducând acţiunea la instanţa competentă din punct de vedere teritorial, de la sediul său din Bucureşti, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecăţii vizează obligarea autorităţii publice pârâte la recalcularea salariului de bază şi sporurilor de care beneficiază reclamantul la nivelul maxim al funcţiei ocupate şi al acestor drepturi salariale acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi pentru viitor, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, funcţie de vechime, specialitate sau studii, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (11) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G . nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, şi la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 9 aprilie 2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data formulării acţiunii (03.12.2018), conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

În condiţiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar şi precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situaţii, mai ales când pentru aceste "alte situaţii" există dispoziţii legale exprese.

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al reclamantului E., funcţionar public cu statut special, aşadar, nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018.

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul acestuia fiind pe raza judeţului Dâmboviţa.

Totodată, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres şi la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul E., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL