Jurisdiction assigned to Hunedoara Tribunal in public-authority cost-recovery suit; Prahova declination upheld.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Judeţean Hunedoara şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 21.842,88 RON, reprezentând contravaloarea diferenţei dintre costul mediu lunar şi contribuţia lunara de întreţinere ce revine ca obligaţie de plată beneficiarului A. pentru anul 2013.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 8.561,86 RON, reprezentând contravaloarea diferenţei dintre costul mediu lunar şi contribuţia lunară de întreţinere ce revine ca obligaţie de plata beneficiarului A. (până la 04 mai 2014, când a decedat) pentru anul 2014.

Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata daunelor moratorii, constând în actualizarea sumei totale de 30.404,74 RON, aferentă capetelor de cerere 1 şi 2, cu rata inflaţiei calculată de la momentul plăţii de către reclamantă, până la achitarea efectivă a acesteia.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 2033 din 7 decembrie 2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ este una exclusivă, astfel că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când reclamantul este o autoritate publică, o instituţie publică sau asimilată acestora.

2.2. Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 275 din 27 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că Tribunalul Prahova nu putea deroga de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în raport cu care reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, norma analizată având caracter imperativ.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecăţii vizează obligarea autorităţilor publice pârâte, în solidar, la plata sumei de 21.842,88 RON, reprezentând contravaloarea diferenţei dintre costul mediu lunar şi contribuţia lunara de întreţinere ce revine ca obligaţie de plată beneficiarului A. pentru anul 2013 şi la plata sumei de 8.561,86 RON, reprezentând contravaloarea diferenţei dintre costul mediu lunar şi contribuţia lunară de întreţinere ce revine ca obligaţie de plată beneficiarului (până la 4 mai 2014, când a decedat) pentru anul 2014, precum şi la plata unor daune moratorii, constând în actualizarea sumei totale de plată cu rata inflaţiei, calculată de la momentul plăţii de către reclamantă, până la achitarea efectivă a acesteia.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, este relevantă Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 13 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015, care a statuat că,

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 94 şi art. 95 din C. proc. civ., litigiile având ca obiect acţiuni prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.".

Instanţa de control judiciar constată că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, potrivit cărora,

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Aşadar, textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituţie publică sau asimilată acestora, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Prin urmare, în raport cu data formulării cererii de chemare în judecată (31 august 2018), ţinând cont de aplicarea în timp a noii reglementări şi de faptul că ambii pârâţi au sediul în municipiul Deva, judeţul Hunedoara, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02.08.2018.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică pentru persoane adulte cu handicap Urlaţi în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Hunedoara şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL