Taxpayer's tax challenge assigned to appellate court as initial filing date fixes jurisdiction over 1.7M RON assessment.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice având nr. de înregistrare F-CJ 171 din 12 martie 2018.

Ulterior, reclamanta a precizat acţiunea, solicitând introducerea în cauză a Agenţiei Judeţene a Finanţelor Publice Cluj şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în calitate de pârâte, şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 32 din 1 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi

a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reţinând că s-ar încălca posibilitatea acestei pârâte de a se analiza valabilitatea actului emis, (decizia de soluţionare a contestaţiei) de către instanţa competentă la data atacării acestui act, respectiv că reclamantul nu a respectat cadrul impus de art. 281 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. fisc.

2.2 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 819 din 8 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, în cauză, competenţa instanţei se stabileşte ţinând cont de data introducerii acţiunii, indiferent de faptul dacă era sau nu corect stabilit cadrul procesual pasiv şi indiferent de faptul că ulterior s-a modificat acţiunea şi cu privire la obiectul acesteia, iar la acel moment competenţa materială, în funcţie de valoarea cererii, aparţinea Curţii de apel.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecăţii vizează anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/12 martie 2018 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 3791 din 24 iulie 2018.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acţiunii, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscale ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că în mod corect tribunalul a reţinut, în raport cu obiectul litigiului dedus judecăţii, care iniţial a vizat anularea Deciziei de impunere FCJ nr. 171 din 12 martie 2018, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale în cuantum de 1.743.163 RON, că, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acţiunii (04.07.2018).

Stabilirea competenţei instanţei de soluţionare a cauzei se raportează la data introducerii cererii de chemare în judecată (04.07.2018), aşa încât nu se poate ţine cont de data precizării cererii (25 octombrie 2018) avută în vedere de instanţa de trimitere, efectuată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004, pentru că această din urmă cerere este una incidentală care, de altfel, nu modifică nici valoarea litigiului chiar dacă se solicită şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei, ci clarifică cadrul procesual pasiv, neavând, aşadar, natura unei cereri introductive, astfel încât nu poate atrage necompetenţa instanţei iniţial învestite.

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere material să soluţioneze cauza sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Totodată, conform art. 123 din acelaşi cod, cererile accesorii, adiţionale şi incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Aşa fiind, în cauză competenţa instanţei nu este determinată de cererea adiţională din 25 octombrie 2018, formulată conform art. 30 alin. (5) din C. proc. civ., ci se stabileşte raportat la cererea iniţială, având în vedere normele de competenţă în vigoare la data sesizării instanţei, operând o prorogare legală de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererii adiţionale, similar cererilor incidentale şi accesorii.

Pe de altă parte, prin încheierea din data de 26 octombrie 2018, cu caracter interlocutoriu, Curtea de apel a reţinut că este competentă general, material şi teritorial în soluţionarea cauzei, astfel că o soluţie contrară încalcă prevederile legale procedurale şi totodată raţiunea pentru care acestea au fost adoptate, faţă de art. 248 alin. (1) raportat la art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL