Territorial competence in administrative litigation: application of alternative jurisdiction under Law 554/2004 between plaintiff and defendant domiciles

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Apelor şi Pădurilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, anularea Deciziei inspectorului-şef al Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea nr. 435 din 20 noiembrie 2017 şi a Procesului-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 882 din 4 mai 2017, precum şi suspendarea deciziei până la soluţionarea cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin Sentinţa nr. 6594 din 22 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât este vorba de o acţiune formulată de o autoritate împotriva altei autorităţi, aşa încât devin aplicabile regulile de drept comun, reprezentate de art. 107 din C. proc. civ.

2.2. Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă (contencios administrativ şi fiscal), prin Sentinţa nr. 45 din 11 ianuarie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data sesizării primei instanţe), iar reclamantul şi-a exercitat prerogativa alegerii, adresându-se, între cele două instanţe alternativ competente, tribunalului de la sediul său, aşa încât nici pârâtul şi nici instanţa din oficiu nu mai poate invoca necompetenţa.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează anularea Deciziei inspectorului-şef al Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea nr. 435 din 20 noiembrie 2017 şi a Procesului-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 882 din 4 mai 2017, precum şi suspendarea deciziei până la soluţionarea cauzei.

Prevederile art. 107 din C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, invocate de instanţa de trimitere, nu sunt incidente în cauză.

Instanţa de control judiciar constată că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data sesizării primei instanţe), conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

Aşadar, art. 10 alin. (3) reglementează o competenţă teritorială alternativă în materia contenciosului administrativ şi cuprinde o normă de protecţie în favoarea reclamantului care are dreptul să aleagă între instanţa de la domiciliul său sau instanţa de la domiciliul pârâtului.

Totodată, textul de lege nu face distincţie în funcţie de calitatea reclamantului (persoană fizică sau autoritate publică).

În cauză, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a optat pentru instanţa de la sediul său, din Bucureşti, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, ceea ce ar fi trebuit să împiedice această instanţă să constate necompetenţa sa teritorială.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Apelor şi Pădurilor în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL