Recovery of misappropriated budget funds from state-owned company: jurisdictional conflict between civil and administrative courts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Investiţii S.A. la plata sumei de 1.713.288 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin Încheierea din data de 3 mai 2018, Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţia necompetenţei materiale şi a admis excepţia necompetenţei funcţionale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere prevederile art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 25/2001 coroborate cu cele cu art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în raport cu obiectul litigiului care priveşte restituirea unor sume reprezentând o cotă forfetară din valoarea unor lucrări de construcţii-montaj ce ar fi fost încasată necuvenit de pârâtă, cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 25/2001, în implementarea Programului naţional de construcţii de interes public sau social.

Astfel, ţinând cont că obiectul pricinii nu vizează anularea Raportului nr. 7575 din 30 ianuarie 2017, a apreciat că, în stabilirea competenţei, nu este incident art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 16 august 2018, a respins excepţia necompetenţei materiale şi a admis excepţia necompetenţei funcţionale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a V-a civilă, a Tribunalului Bucureşti şi, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea acestuia.

Tribunalul a avut în vedere, în pronunţarea soluţiei, că la baza litigiului se află doar dispoziţiile legii speciale - O.G. nr. 5/2001, care nu prevăd norme derogatorii de competenţă, competenţa în prezenta cauză este prevăzută de dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 94 - 95 din C. proc. civ., litigiul fiind astfel de natură civilă, iar competenţa funcţională aparţinând secţiilor civile.

2.3. Prin Sentinţa nr. 3741 din 24 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu trimiterea dosarului în vederea repartizării aleatorii.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că esenţial pentru determinarea naturii de contencios administrativ a litigiului este ca el să fie născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ, din tăcerea administrativă ori din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim, pârât fiind în majoritatea cazurilor o autoritate publică propriu-zisă sau asimilată, conform legii, în raport cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauză raportul juridic dedus judecăţii este născut din refuzul pârâtei - autoritate publică centrală - de restituire a unor sume încasate din fonduri bugetare, acesta este unul de drept administrativ, aşa încât sunt incidente dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.4. Curtea de Apel Bucureşti - Veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 760 din 28 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că pretenţiile ce fac obiectul cererii nu se substituie procedurii achiziţiilor publice, izvorul acestora fiind actul normativ reprezentat de O.G. nr. 25/2001 care nu prevede norme derogatorii de competenţă, prin urmare a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materie de competenţă, respectiv art. 94-95 din C. proc. civ., litigiul fiind de natură civilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează obligarea autorităţii publice pârâte la plata sumei de 1.713.288 RON, sumă încasată din fonduri bugetare.

În cauză, se constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă (prima instanţă învestită cu soluţionarea cauzei) a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal (a doua instanţă sesizată) care, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea acestuia.

Curtea de Apel Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu trimiterea dosarului în vederea repartizării aleatorii, iar Veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe, prin Sentinţa nr. 760 din 28 februarie 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea acestuia.

Potrivit art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente".

Prin urmare, pentru a exista conflict negativ de competenţă este necesar să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină, instanţele să se fi declarat necompetente prin declinări de competenţă reciproce, sau dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, nu există conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., care să fie soluţionat prin regulator de competenţă, având în vedere că nu au existat declinări de competenţă reciproce între instanţe.

Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a intervenit prin Sentinţa nr. 3741 din 24 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sentinţă ce reprezintă un regulator de competenţă, prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata inexistenţa conflictului de competenţă şi va înainta cauza Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

Trimite cauza privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Investiţii S.A. la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea pricinii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL