Negative conflict of jurisdiction: determining material competence for consumer protection actions based on the hierarchical rank of the responding public authority

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor, obligarea acestora la soluţionarea integrală, efectivă şi punctuală a petiţiei înaintate prin completare online a formularului de pe site-ul acestei autorităţi publice şi sancţionarea funcţionarilor publici care nu şi-au îndeplinit atribuţiile funcţionale sau au dovedit neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, conform dispoziţiilor art. 75 - 77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată şi actualizată cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pentru daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei în cuantum de 1.000.000 RON fiecare; acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 1.000.000 RON fiecare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4713 din 16 noiembrie 2018, a admis excepţia necompetentei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că aceasta este determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a autorităţii căreia îi revine sarcina de a soluţiona şi răspunde petiţiei formulate, în cazul de faţă Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov care este o autoritate publică locală.

2.2. Prin Sentinţa nr. 1326 din 26 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a înţeles să se adreseze cu plângere şi apoi cu alte cereri în mod specific pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi nu pârâtului Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti, dorind astfel ca Autoritatea să îi soluţioneze cererile, iar instanţa să cenzureze conduita acestei autorităţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează obligarea autorităţilor publice pârâte la soluţionarea integrală, efectivă şi punctuală a petiţiei înaintate de reclamant prin completarea formularului online şi sancţionarea funcţionarilor publici care nu şi-au îndeplinit atribuţiile funcţionale sau au dovedit neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, conform dispoziţiilor art. 75 - 77 din Legea nr. 188/1999, precum şi la plata de despăgubiri pentru daune morale şi discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare.

Rezultă astfel că obiectul principal al cererii îl reprezintă obligarea pârâţilor la soluţionarea "integrală, efectivă şi punctuală a petiţiei adresată prin completarea formularului online".

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de prejudiciile aduse onoarei, reputaţiei, demnităţii sau a celor cauzate prin fapte de discriminare, are caracter accesoriu faţă de capătul principal de cerere, aşa încât sunt incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, în contencios administrativ o astfel de cerere nu poate avea decât caracter accesoriu în raport cu capătul principal, fiind o consecinţă a înlăturării actului administrativ nelegal sau a obligării autorităţii să emită un act, în conformitate cu art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit H.G. nr. 700/2012 (art. 7), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are în subordine, ca entităţi cu personalitate juridică, 8 comisariate regionale pentru protecţia consumatorilor şi Centrul Naţional pentru încercarea şi Expertizarea Produselor "B." Bucureşti. Comisariatele regionale pentru protecţia consumatorilor sunt organizate ca structuri teritoriale subordonate, cu competenţe limitate teritorial, şi sunt conduse de comisari-şefi.

De asemenea, în art. 3 alin. (1) pct. 23 din acelaşi act normativ, se prevede că "Autoritatea primeşte şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept, potrivit competenţelor, sesizările asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, precum şi sesizările persoanelor fizice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condiţiile legii.

În temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile menţionate instituie două criterii, respectiv criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric, astfel cum s-a reţinut, cu caracter unitar, în jurisprudenţa Înaltei Curţi.

În speţă, este relevant criteriul rangului autorităţii publice.

Instanţa de control judiciar constată că în mod corect Curtea de apel a reţinut, în raport cu obiectul litigiului dedus judecăţii, că, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/204, faţă de împrejurarea că, în cauză, aspectele sesizate au fost analizate de către Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti - Ilfov, autoritate competentă sub aspect teritorial şi care i-a răspuns reclamantului la petiţie.

Faptul că în cauză a fost chemată în judecată şi o autoritate publică centrală nu are relevanţă, în condiţiile în care emitentul actului este o autoritate publică locală.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Comisarul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL