Judicial review of doctoral diploma equivalence: distinction between legality and opportunity in administrative assessment of foreign theses under national verification protocols

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei soluţionării cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, anularea Deciziei nr. 17803 din 28 decembrie 2015, emisă de acest din urmă pârât, şi obligarea pârâţilor la recunoaşterea şi echivalarea diplomei seria x nr. x, eliberată la data de 11.05.2015 de Consiliul Ştiinţific Specializat din Republica Moldova, precum şi recunoaşterea titlului de doctor.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 60 din 20 martie 2017, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a Centrului Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, precum şi acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat împrejurările de fapt expuse în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că hotărârea primei instanţe cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept.

Potrivit recurentei, motivarea sentinţei atacate este contradictorie întrucât prima instanţă, deşi a reţinut că este învestita cu analiza legitimităţii actului administrativ, iar nu cu oportunitatea celor dispuse prin decizia de invalidare, a respins acţiunea pentru că reclamanta ar fi contestat decizia din perspectiva oportunităţii şi nu a legalităţii.

Or, în realitate motivele contestaţiei au vizat strict încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de echivalare, autorităţile pârâte nu au respectat metodologia prevăzută de lege pentru analizarea şi validarea tezelor de doctorat şi procedura pentru soluţionarea contestaţiei ulterioare, iar Comisia nu a precizat motivul respingerii contestaţiei.

În opinia recurentei, fără a analiza respectarea procedurii de evaluare a tezei de doctorat şi nici a procedurii privind soluţionarea contestaţiei din perspectiva Legii nr. 1/2011 şi a Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3504/2012 privind aprobarea Regulamentului de funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare în vederea validării tezelor de doctorat, prima instanţă a reţinut că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice) a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 17803 din 28 decembrie 2015, cu consecinţa obligării autorităţilor pârâte la recunoaşterea şi echivalarea diplomei seria x nr. x, eliberată la data de 11 mai 2015 de Consiliul Ştiinţific Specializat din Republica Moldova, precum şi recunoaşterea titlului de doctor.

Curtea de apel a respins excepţiile privind lipsa capacităţii procesuale pasive a Centrului Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi excepţia inadmisibilităţii, precum şi acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

În cauză, criticile formulate vizează soluţia asupra cererii privind anularea deciziei contestate.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta nu poate fi primit,

Întrucât hotărârea primei instanţe respectă exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se constată, de asemenea, că nu este fondat.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că, în opinia sa, judecătorul fondului nu a analizat dacă s-a respectat procedura de evaluare a tezei de doctorat şi nici a procedurii privind soluţionarea contestaţiei din perspectiva Legii nr. 1/2011 şi a Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3504/2012.

Prin decizia atacată, intimatul-pârât Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva hotărârii Comisiei de ştiinţe juridice din 21.09.2015, prin care a fost respinsă cererea privind echivalarea diplomei seria x nr. x/11.05.2015 eliberată de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare din Republica Moldova (C.N.R.E.D), cu tema "Dobândirea şi redobândirea cetăţeniei. Teoria şi practica statelor cu sisteme de drept romano-germanice (continentale)", reţinându-se că nu au fost tratate la nivel de teză toate sistemele romano-germanice.

Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă a reţinut că procedura validării/echivalării diplomei de doctor s-a realizat conform prevederilor legale incidente în cauză.

Potrivit art. 7 din Protocolul de amendare a Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordate de instituţii de învăţământ acreditate în România şi în Republica Moldova, semnat la Chişinău la 20 iunie 1998, ratificat prin Legea nr. 291/2010, diplomele de doctor obţinute în Republica Moldova se recunosc în România numai după îndeplinirea procedurii naţionale de atestare aplicabile cetăţenilor români.

Prin Ordinul 3894/2012, emis potrivit art. 168 - 169 şi 2016 din Legea nr. 1/2011, s-a aprobat metodologia privind recunoaşterea diplomelor de doctor şi a titlului de doctor în ştiinţe sau într-un domeniu profesional obţinut la instituţii acreditate de învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate prevăzută în anexă .

În art. 4 din anexa ordinului menţionat se prevede că "CNRED recunoaşte diploma de doctor şi titlul de doctor obţinute la o altă instituţie acreditată de învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare decât cele menţionate la art. 2 şi 3, într-unul din domeniile de studii universitare de doctorat din România, în baza deciziei Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, denumit în continuare CNATDCU, de validare a tezei de doctorat susţinute în străinătate."

Totodată, asupra echivalării nu poate decide decât Comisia de ştiinţe juridice din cadrul C.N.R.E.D., această entitate fiind în măsură să stabilească dacă se poate echivala diploma de doctor în baza tezei susţinute în Republica Moldova, iar contestaţia părţii nu a vizat încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de echivalare, ci însăşi soluţia privind echivalarea.

Aşa fiind, prima instanţă a reţinut în mod corect că decizia de soluţionare a contestaţiei a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 5644/2012, iar analiza în contencios administrativ vizează legalitatea unui act administrativ, nu şi oportunitatea lui, în cauză decizia dedusă judecăţii fiind contestată din perspectiva oportunităţii şi nu a legalităţii.

Or, comisiile în cauză stabilesc dacă lucrarea respectivă îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 168-169 din Legea nr. 1/2011, astfel cum prevede şi art. 3 lit. b) din Ordinul nr. 5644/2012.

În consecinţă, reţinând că actul atacat este legal, judecătorul fondului a apreciat că o eventuală recunoaştere şi echivalare a diplomei şi recunoaşterea titlului de doctor, de asemenea, nu intră în discuţie.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 60 din 20 martie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL