Validity of integrity agency report based on unnotified appointment to school board and failure of appellate court to assess all claimant arguments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Argeş, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare a incompatibilităţilor nr. x emis de Agenţia Naţională de Integritate.

Prin Sentinţa civilă nr. 1229/2015 din 7 decembrie 2015 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 66/F-CONT din 21 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, a fost anulat raportul de evaluare contestat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că Primăria comunei Dobreşti, judeţul Argeş, prin adresele nr. x/4 septembrie 2014 şi nr. y/18 noiembrie 2014, a comunicat faptul că intimatul-reclamant a deţinut funcţia de primar al comunei Dobreşti, judeţul Argeş în mandatul 2008 - 2012. De asemenea, a transmis, în copie conform cu originalul, adresa nr. x/13 septembrie 2010 prin care au fost desemnaţi reprezentanţii în Consiliul de administraţie al şcolii, printre aceştia fiind şi reclamantul.

Şcoala gimnazială nr. 1 Dobreşti, prin adresele nr. x/13 noiembrie 2014 şi nr. y/19 martie 2014, a transmis componenţa Consiliului de Administraţie al Şcolii în perioada 2008 - 2012.

A arătat că intimatul-reclamant a deţinut simultan, în perioada 13 septembrie 2010 - 10 iunie 2012, funcţia de primar al comunei Dobreşti, judeţul Argeş, şi calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Dobreşti. Ca urmare, aspectele reţinute de instanţă nu constituie caz de înlăturare a stării de incompatibilitate.

Actul emis de primărie, prin care reclamantul a fost desemnat să facă parte din Consiliul de administraţie al şcolii, îmbracă forma legală a unui act administrativ producând efecte juridice. Reprezentarea autorităţii administrativ teritoriale în consiliile de administraţie ale unităţilor aparţinând învăţământului de stat se poate realiza numai prin desemnarea persoanelor prevăzute de lege, care nu trebuie să încalce regimul incompatibilităţilor pentru funcţia respectivă.

Recurenta a mai arătat că, având în vedere adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de către Primăria Comunei Dobreşti, în perioada reţinută de către inspectorul de integritate, intimatul-reclamant a cunoscut faptul că deţine calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Dobreşti. Necomunicarea Deciziei nr. 34 din 22 octombrie 2010 intimatului-reclamant nu îl absolvă pe acesta de starea de incompatibilitate, atât timp cât există adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria Comunei Dobreşti, judeţul Argeş, adresă prin care sunt desemnate persoanele ce vor face parte din Consiliul de Administraţie al Şcolii.

Intimatul-reclamant, în calitate de primar, avea obligaţia de a respecta prevederile legale privind incompatibilităţile şi de a nu încălca legislaţia aplicabilă. Or, acesta nu a depus nicio diligenţă pentru a cunoaşte textul legal, deşi acesta se bucura de accesibilitate şi publicitate şi nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieşi din starea de incompatibilitate.

Aşadar, recurenta a concluzionat că instanţa de fond a aplicat şi interpretat eronat prevederile din Legea nr. 161/2003, coroborate cu cele ale Legii nr. 176/2010.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:

Instanţa de fond a anulat raportul de evaluare reţinând că prin acest act administrativ s-a constatat că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 13 septembrie 2010 - 10 iunie 2012, întrucât a deţinut simultan atât funcţia de primar al comunei Dobreşti, judeţul Argeş, cât şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Dobreşti, încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a mai reţinut de către A.N.I. că reclamantul nu a respectat obligaţia ce-i revenea, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, de a demisiona din una dintre funcţiile incompatibile, continuând să deţină simultan în perioada septembrie 2010 - iunie 2012, atât funcţia de primar al comunei Dobreşti, judeţ Argeş, cât şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Dobreşti, judeţ Argeş.

La baza întocmirii acestui raport au stat şi adresele nr. x din 13 noiembrie 2014 şi nr. 245 din 19 martie 2014 ale Şcolii Gimnaziale nr. 1 Dobreşti, prin care a fost transmisă componenţa Consiliului de Administraţie al şcolii în perioada 2008 - 2012 şi copia adresei nr. x din 13 septembrie 2010, prin care au fost desemnaţi reprezentanţii Consiliului de Administraţie al Şcolii, respectiv A. şi B.

Prin Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010, întocmită de Şcoala Gimnazială Dobreşti, judeţ Argeş, s-a aprobat Consiliul de Administraţie al unităţii de învăţământ, Consiliu din care făcea parte şi reclamantul, care era primar la acea dată. Din conţinutul acestei decizii rezultă că va fi comunicată celor în drept de către serviciul secretariat.

Curtea a reţinut că la dosarul cauzei nu există dovada comunicării Deciziei nr. 34 din 22 octombrie 2010 către reclamant, astfel că se constată că acesta a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii fără să fie informat, fără a putea formula plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, încălcându-i-se acestuia dreptul fundamental de a formula petiţie şi a se adresa justiţiei conform procedurilor naţionale.

Această decizie reprezintă un act administrativ care a provocat petentului vătămări importante, pe mai multe planuri, ţinând cont că în temeiul acesteia şi-a declanşat şi activitatea A.N.I., care a avut punct final întocmirea raportului atacat de reclamant.

Curtea a reţinut, de asemenea, că prin necomunicarea deciziei sus-citate şi imposibilitatea contestării de către reclamant, acesta s-a aflat în imposibilitatea de a demisiona din Consiliul de Administraţie, conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, astfel că în sarcina acestuia nu se poate reţine obligaţia ce-i revenea conform prevederilor legale sus-citate, întrucât unul din actele care au stat la baza întocmirii Raportului A.N.I. nu a fost comunicat acestuia, deşi exista obligaţie imperativă a legii.

Mai mult, Curtea a constatat că inspectorul A.N.I. a reţinut starea de incompatibilitate începând cu luna septembrie 2010, deşi adresa sus-menţionată a fost întocmită în luna octombrie 2010. În consecinţă, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) şi art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 faţă de reclamant, pentru perioada septembrie 2010 - iunie 2012, şi anume, aspectul că acesta a deţinut atât funcţia de primar al comunei Dobreşti, judeţ Argeş, cât şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Dobreşti.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Se constată că acest text de lege care consacră rolul judecătorului în aflarea adevărului nu a fost respectat, în condiţiile în care nu au fost lămurite aspecte relevante în soluţionarea litigiului şi nu au fost analizate toate argumentele invocate de reclamant.

Astfel, reclamantul a susţinut că numirea sa în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Dobreşti s-a făcut în mod nelegal, în condiţiile în care nu a avut cunoştinţă despre această numire, iar Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010 nu-i este opozabilă şi nu poate produce efecte juridice cu privire la statutul său, dovadă că în această calitate nu a luat nicio decizie cu privire la aspectele administrative din cadrul acestei şcoli.

Referitor la cunoaşterea de către reclamant a faptului că a fost numit ca membru în Consiliul de administraţie al şcolii, Înalta Curte reţine că la dosar, la fila x, a fost depusă adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria comunei Dobreşti, prin care se comunică Şcolii cu clasele I-VIII Dobreşti numele persoanelor desemnate care vor face parte din Consiliul de administraţie, printre acestea aflându-se şi numele reclamantului.

La fila x se află adresa nr. x/18 noiembrie 2014 emisă de Primăria comunei Dobreşti, prin care se comunică Agenţiei Naţionale de Integritate faptul că adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria comunei Dobreşti nu este semnată de reclamant, în calitate de primar, ci de viceprimar şi de secretar.

Prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010, întocmită de Şcoala Gimnazială Dobreşti, judeţ Argeş, s-a aprobat Consiliul de Administraţie al acestei unităţi de învăţământ, Consiliu din care făcea parte şi reclamantul, care era primar la acea dată. Din conţinutul acestei decizii rezultă că va fi comunicată celor în drept de către serviciul secretariat.

Curtea a menţionat că la dosarul cauzei nu există dovada comunicării Deciziei nr. 34 din 22 octombrie 2010 către reclamant, astfel că se constată că acesta a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii fără să fie informat.

Se reţine aşadar, că prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de anulare a raportului de evaluare pe împrejurarea că reclamantul a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii fără să fie informat, dar această concluzie s-a bazat exclusiv pe faptul că nu i-a fost comunicată Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010 prin care s-a aprobat de către unitatea de învăţământ componenţa Consiliului de administraţie. Instanţa de fond nu a analizat însă dacă reclamantul a avut cunoştinţă de faptul că a fost desemnat din partea primăriei ca membru în Consiliul de administraţie, astfel cum se menţionează în adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria comunei Dobreşti.

Cele două înscrisuri fac referire la două aspecte diferite, respectiv: adresa nr. x/13 septembrie 2010 vizează desemnarea reclamantului din partea primăriei ca membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii, iar Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010 are în vedere aprobarea de către unitatea de învăţământ a componenţei Consiliului de administraţie.

Din moment ce reclamantul a susţinut că numirea sa în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Dobreşti s-a făcut în mod nelegal, în condiţiile în care nu a avut cunoştinţă despre această numire, era necesar a se stabili dacă reclamantul a avut cunoştinţă despre împrejurarea desemnării lui din partea primăriei ca membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Dobreşti, judeţ Argeş, conform adresei în discuţie.

Or, instanţa de fond nu a analizat primul aspect care se impunea a fi lămurit cu atât mai mult cu cât la dosar a fost depusă, aşa cum s-a menţionat, adresa nr. x/18 noiembrie 2014 emisă de Primăria comunei Dobreşti, prin care se comunică Agenţiei Naţionale de Integritate faptul că adresa nr. x/13 septembrie 2010 emisă de Primăria comunei Dobreşti nu este semnată de reclamant, în calitate de primar, ci de viceprimar şi de secretar.

În acţiune, reclamantul a invocat trei argumente pentru a obţine anularea raportului de evaluare şi anume: nu a avut cunoştinţă despre numirea lui în Consiliul de administraţie; Decizia nr. 34 din 22 octombrie 2010 nu-i este opozabilă şi nu poate produce efecte juridice cu privire la statutul său; în calitate de membru în Consiliul de administraţie nu a luat nicio decizie cu privire la aspectele administrative din cadrul acestei şcoli.

Instanţa de fond a examinat doar cel de-al doilea argument, fără să le analizeze şi pe celelalte două. Nu se poate considera că pronunţându-se cu privire la efectele juridice pe care le produce lipsa comunicării către reclamant a Deciziei nr. 34 din 22 octombrie 2010 a examinat şi primul argument, din moment ce acestea vizează aspecte diferite. Împrejurarea că reclamantul nu a avut cunoştinţă de aprobarea de către unitatea de învăţământ a componenţei Consiliului de administraţie nu echivalează cu necunoaşterea desemnării lui din partea primăriei ca membru în acest Consiliu de administraţie. Tocmai de aceea se impune a se stabili, în raport cu conţinutul celor două adrese, dacă reclamantul a ştiut că a fost desemnat membru în Consiliul de administraţie al şcolii.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor şi la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar (în speţă, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi al argumentelor invocate de părţi, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti, total sau parţial, echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanţei de fond de a examina şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuţiile de control judiciar.

În aceste condiţii, vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care vizează situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, altele decât cele prevăzute la alin. (1) - (4), precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului civil, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici ale recurenţilor, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând să fie analizate cu ocazia rejudecării.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 66/F-CONT din 21 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.

GGC - CL