Suspension of tax contestation pending criminal investigation: exceptional nature and right to reasonable time limits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court's judgment, and partially granted the taxpayer's action by annulling the administrative decision that suspended the resolution of its tax contestation, ordering the tax authority to adjudicate the underlying tax assessment on the merits, while rejecting as inadmissible the direct challenge to the tax assessment decision itself. The dispute concerned the legality of an administrative decision suspending the taxpayer's appeal against a tax assessment due to a pending criminal investigation, with the taxpayer arguing that the suspension violated its right to justice and that the criminal proceedings had not yet reached a stage where a definitive conclusion would decisively impact the administrative outcome. The Court ruled that under Article 214(1)(a) of Emergency Government Ordinance No. 92/2003, suspension is an exceptional measure applicable only when the existence of a crime is likely to have a decisive influence on the administrative solution, a condition not met here since the investigation was still in its preliminary stage without formal charges; furthermore, under Article 281(2) of the Fiscal Procedure Code, only the administrative decision resolving the contestation is appealable, rendering the direct challenge to the tax assessment inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Suspension of tax contestation pending criminal investigation: exceptional nature and right to reasonable time limits: The dispute concerned the legality of an administrative decision suspending the taxpayer's appeal against a tax assessment due to a pending criminal investigation, with the taxpayer arguing that the suspension violated its right to justice and that the criminal proceedings had not yet reached a stage where a definitive conclusion would decisively impact the administrative outcome. The Court ruled that under Article 214(1)(a) of Emergency Government Ordinance No. 92/2003, suspension is an exceptional measure applicable only when the existence of a crime is likely to have a decisive influence on the administrative solution, a condition not met here since the investigation was still in its preliminary stage without formal charges; furthermore, under Article 281(2) of the Fiscal Procedure Code, only the administrative decision resolving the contestation is appealable, rendering the direct challenge to the tax assessment inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for admitting the appeal, quashing the lower court decision, and resolving the case on the merits.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2015, la 16 iunie 2015, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, a solicitat să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. x/24 februarie 2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoanele juridice şi implicit a Raportului de Inspecţie Fiscala nr. x/24 februarie 2015 întocmite de organul de control din cadrul Serviciului de Inspecţie Fiscală Persoane Juridice 4, urmând a înlătura în mod subsecvent toate obligaţiile ce le-au fost impuse.
Ulterior, reclamanta a formulat modificare şi completare de acţiune, solicitând în principal:
- Anularea Deciziei nr. 587 din 28 august 2015 emisă de ANAF - DGRFP Cluj-Napoca - Serviciul Soluţionare Contestaţii, privind soluţionarea contestaţiei nr. x din 25 martie 2015 formulată de către SC A. SRL împotriva Deciziei de impunere nr. x/23 februarie 2015 emisă de către ANAF - AJFP CLUJ, cu consecinţa soluţionării pe fond a cauzei şi anularea Deciziei de impunere nr. x/23 februarie 2015;
În subsidiar:
- Anularea Deciziei nr. 587 din 28 august 2015 emisă de ANAF - DGRFP Cluj-Napoca - Serviciul Soluţionare Contestaţii, privind soluţionarea contestaţiei nr. x din 25 martie 2015 formulată de către SC A. SRL împotriva Deciziei de impunere nr. x din 23 februarie 2015 emisă de către ANAF - AJFP CLUJ, cu consecinţă trimiterii contestaţiei către ANAF - DGRFP Cluj-Napoca, Serviciul Soluţionare Contestaţii, pentru soluţionarea pe fond a acesteia.
Prin Sentinţa civilă nr. 386 din 5 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. x/2015, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei şi cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Cluj.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 107/2016 din 6 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind anularea Deciziei nr. 587 din 28 august 2015 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind anularea aceleiaşi decizii.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul modului de soluţionare a capătului de cerere subsidiar, arătând că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, reţinând în mod greşit faptul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 214 din C. proc. fisc.
A fost criticată soluţia instanţei de fond care nu a dat o motivare concretă a celor reţinute în sensul că susţinerile pârâtei sunt întemeiate având în vedere plângerea penală formulată.
Or, recurenta a susţinut că i se încalcă dreptul de acces la justiţie, întrucât prin decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei sale administrative nu are posibilitatea reală de a contesta această decizie, iar formularea unei plângeri penale nu trebuie să atragă în mod obligatoriu suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere.
1.4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Criticile formulate de recurentă ce vizează motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu sunt fondate, având în vedere faptul că hotărârea instanţei de fond cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu are motive contradictorii sau străine de natura cauzei; însă, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a dat o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care constată fondate criticile recurentei-reclamante întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Obiectul cauzei priveşte contestaţia reclamantei A. SRL împotriva deciziei emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin care a fost suspendată soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/24 februarie 2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoanele juridice.
În conformitate cu prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 "Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă: (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă;"
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 se referă la o situaţie de excepţie, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în procedura administrativă şi are ca scop evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii cu privire la aceleaşi operaţiuni economice în baza cărora au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare.
Este adevărat că printr-o serie de decizii, Curtea Constituţională a stabilit întâietatea rezolvării acţiunii penale, care este neîndoielnic justificată şi consacrată ca atare în C. proc. pen., însă scopul suspendării îl constituie tocmai verificarea existenţei sau nu a infracţiunii cu privire la care autoritatea fiscală are unele indicii.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că decizia de impunere este emisă în anul 2015, iar până la această dată, conform datelor obţinute de la Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, dosarul nr. x/2018 se află în curs de cercetare la I.P.J. Cluj - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, nefiind începută urmărirea penală faţă de reclamantă sau reprezentanţii acesteia.
Ca atare, nefiind conturate indicii cu privire la existenţa săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă, şi dat fiind dreptul reclamantei la soluţionarea contestaţiei sale într-un termen rezonabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu există un temei justificat pentru suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, astfel încât va obliga autoritatea în cauză să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x din 23 februarie 2015 emisă de AJFP Cluj.
Cu privire la capătul de cerere formulat de recurenta-reclamantă ce vizează anularea deciziei de impunere nr. x din 23 februarie 2015 emisă de AJFP Cluj, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 272 alin. (1) "Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare, emise de organul fiscal central, se soluţionează de către structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor", iar în conformitate cu prevederile alin. (5) "Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1) se soluţionează de către organele fiscale emitente; alin. (7) Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de organele fiscale locale se soluţionează de către aceste organe fiscale".
Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (2) din C. proc. fisc. poate fi contestată numai decizia de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva actelor administrativ-fiscale enumerate de textul legal, Înalta Curte reţine că este inadmisibil capătul de cerere ce vizează anularea Deciziei de impunere nr. x din 23 februarie 2015 emisă de AJFP Cluj.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va anula decizia atacată şi va obliga pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x din 23 februarie 2015 emisă de AJFP Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 107/2016 din 6 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:
Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL astfel cum a fost completată.
Anulează Decizia nr. 587 din 28 august 2015 emisă de DGRFP Cluj-Napoca - Serviciul Soluţionare Contestaţii.
Obligă pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x din 23 februarie 2015 emisă de AJFP Cluj.
Respinge ca inadmisibilă cererea privind anularea Deciziei de impunere nr. x din 23 februarie 2015 emisă de AJFP Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.
GGC - CL