Forestry protection compensation claim dismissed as time-barred and premature for lack of domestic legal framework

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 aprilie 2014, reclamanta Comuna Arieşeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea, obligarea pârâţilor la plata sumei de 3.112.616,72 RON, cu titlu de compensaţii, reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a recoltat datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, pentru perioada 5 septembrie 2007 - 31 decembrie 2013, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă de la data înregistrării cererii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea la acţiune, depusă la data de 28 octombrie 2014, reclamanta a menţionat că înţelege să cheme în judecată şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 25 din 6 februarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, invocată prin întâmpinare, şi a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Comuna Arieşeni în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea prin întâmpinare;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia prematurităţii, invocate de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin întâmpinare;

- a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Departamentul Pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, prin întâmpinare;

- a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Comuna Arieşeni în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură;

- a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 3.112.616,72 RON, reprezentând compensaţii aferente perioadei 5 septembrie 2007 - 31 decembrie 2013 şi dobânda legală civilă aferentă acestei sume, începând cu data de 28 aprilie 2014 şi până la achitarea integrală a debitului;

- a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţei, au declarat recurs pârâţii Garda Forestieră Oradea şi Ministerul Apelor şi Pădurilor.

3.1. Recurenta Garda Forestieră Oradea (fost Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea) a solicitat casarea, în tot, a hotărârii recurate şi respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Partea a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în ceea ce priveşte obligarea la acordarea-plata de compensaţii.

3.2. Pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor a solicitat casarea, în totalitate, a hotărârii recurate şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii reclamantei, ca inadmisibilă şi netemeinică.

Având în vedere faptul că recurenţii au formulat critici de nelegalitate comune cu privire la hotărârea judecătorească contestată, Înalta Curte va proceda la prezentarea şi la analizarea acestora în mod grupat.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au precizat următoarele:

În raport de dezlegarea dată prin Decizia nr. 36 din 23 septembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa Hotărârii de Guvern care să cuprindă Normele metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor. Aşadar, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a cererii intimatei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri. Creanţa solicitată de Comuna Arieşeni nu are un caracter cert, lichid şi exigibil, deoarece existenţa certă a acesteia este condiţionată de promulgarea unor norme metodologice prin care să fie calculate concret întinderea acestora. Prin urmare, acordarea compensaţiilor solicitate de parte este afectată de o condiţie suspensivă, respectiv de adoptarea Hotărârii de Guvern aflate în discuţie.

În acest domeniu, ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea şi publicarea proiectului de Hotărâre de Guvern în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinaţie, conform Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, a formulat întâmpinare în care a reiterat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, întrucât singurele autorităţi publice care au calitate procesuală în cauză sunt Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Garda Forestieră Oradea (fostă Inspectoratul de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea). De asemenea, partea a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimata Comuna Arieşeni a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia nulităţii celor două recursuri promovate în cauză, întrucât criticile prezentate în cadrul acestora nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. De asemenea, intimata a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, pentru argumentele prezentate la dosar.

4.3. Recurenta Garda Forestieră Oradea a formulat răspuns la întâmpinările depuse în cauză.

4.4. Intimata Comuna Arieşeni a depus note scrise pe problema prescripţiei dreptului material la acţiune.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimata Comuna Arieşeni, întrucât criticile prezentate în cadrul celor două memorii de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.2. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, precum şi a apărărilor expuse în întâmpinările intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, intimata Comuna Arieşeni a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Inspectoratul de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea, de a-i plăti suma de 3.112.616,72 RON, cu titlu de compensaţii, reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricţii recoltarea de masă lemnoasă, pentru perioada 5 septembrie 2007 - 31 decembrie 2013, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legala aferentă de la data înregistrării cererii şi până la data plăţii efective.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, pentru a răspunde la criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine:

5.2.1. Referitor la despăgubirile solicitate pentru perioada 2007 - 2009

Conform dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: "în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă."

Prima chestiune ce urmează a fi clarificată vizează posibilitatea invocării prescripţiei.

Pentru dezlegarea acestei chestiuni prezintă relevanţă Decizia 1/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recursurile în interesul legii, în care s-a statuat în sensul că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."

Aşadar, excepţia prescripţiei extinctive poate fi invocată în orice stadiu procesual al pricinii, chiar de către instanţă.

A doua problemă ce se impune a fi analizată vizează stabilirea actului normativ care reglementează prescripţia dreptului material la acţiune.

Prin cererea nr. x/23 ianuarie 2013, înregistrată la Inspectoratul de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea sub nr. x/23 ianuarie 2013, intimata-reclamantă Comuna Arieşeni a solicitat acordarea compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorita funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice care determina restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cuantum de 2.561.474 RON. Partea a completat documentaţia aferentă cererii sale la data de 23 octombrie 2013.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din Noul C. civ.: "Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit."

În mod similar, în art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. se menţionează că "prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit."

În condiţiile în care compensaţiile cerute de intimata-reclamantă sunt aferente perioadei 2007 - 2009, adică înainte de intrarea în vigoare a Noului C. civ. (1 octombrie 2011) este evident că este aplicabil Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă care, la art. 3, reglementează un termen de prescripţie de 3 ani (se vedea soluţia dată prin Decizia 1/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recursurile în interesul legii).

A treia problemă ce trebuie analizată vizează afectarea/neafectarea dreptului intimatei-reclamante de condiţia suspensivă constând în obţinerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat.

Într-adevăr, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat: "Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul."

Însă, instanţa de control judiciar reţine că dreptul intimatei-reclamante la despăgubiri nu este sub condiţie suspensivă, în raport de următoarele argumente:

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, prevăzute în Anexa nr. 1.

Relevante pe problema de drept aflată în discuţie sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2015.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009.

În speţa de faţă, despăgubirile solicitate de intimată pentru perioada 2007 - 2009 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obţinerea avizului favorabil al Comisiei Europene şi adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia. În cauza de faţă, pentru compensaţiile aferente anului:

- 2007, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2008 şi se împlineşte la data de 1 ianuarie 2011;

- 2008, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2009 şi se împlineşte la data de 1 ianuarie 2012;

- 2009, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2010 şi se împlineşte la data de 1 ianuarie 2013.

De altfel, trebuie precizat faptul că în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 12 iunie 2017 s-a stabilit că Decizia C (2012) 5166 final, emisă de Comisia Europeană la data de 19 iulie 2012, prin care s-a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat, nu constituie condiţie suspensivă, în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/58, pentru obţinerea compensaţiilor aferente anilor 2007, 2008, 2009, iar termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia.

După cum s-a arătat anterior, intimata-reclamantă a formulat cererea de acordare a despăgubirilor pentru perioada 2007 - 2009 în afara acestor termene de prescripţie.

5.2.2. Referitor la despăgubirile solicitate pentru perioada 2010 - 2013

Aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocaţiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007 - 2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006) şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăţilor Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condiţiile enunţate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi nu depăşesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menţionate."

Pe aspectul analizat, pentru perioada de referinţă (2010-2013), prezintă relevanţă dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabileşte în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Prin O.G. nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competenţa de a acorda forme de ajutor de stat pentru activităţile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plăţile Natura 2000.

În continuare, prin art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 se menţionează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control."

Aşadar, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control.

În baza celor două dispoziţii normative anterior enunţate, a fost elaborat proiectul de hotărâre de Guvern privind Normele metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 şi a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensaţii.

Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C(2012)5166 final din data de 19 iulie 2012 (denumită în continuare, "Decizia Comisiei Europene"), Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre de Guvern anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piaţa internă.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice şi a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României (...)."

Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

În raport de cele anterior prezentate, se apreciază că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul a compensaţiilor cuvenite proprietarilor de suprafeţe forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 şi care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.

Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Ca atare, aşa cum s-a statuat de altfel şi prin Decizia nr. 36/23 septembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Pe cale de consecinţă, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a cererii intimatei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri, pentru perioada 2010-2013, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafaţa de teren de vegetaţie de 690 ha şi 5.570 mp, situată în Budureasca, judeţul Bihor.

În fine, Înalta Curte reţine faptul că Decizia Comisiei Europene nr. C (2016) 8769 final din data de 3 ianuarie 2017 şi H.G. nr. 447 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă nu sunt aplicabile în cauza de faţă, întrucât vizează despăgubirile ce pot fi acordate pentru perioada 2017 - 2020 (conform art. 12 din H.G.).

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamantei, ca prescrisă pentru perioada 2007 - 2009 şi ca prematură pentru perioada 2010 - 2013. Înalta Curte va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Garda Forestieră Oradea (fost Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea) şi de Ministerul Apelor şi Pădurilor (fost Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor) împotriva Sentinţei nr. 25/2015 din 6 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea reclamantei Comuna Arieşeni prin Primar, ca prescrisă pentru perioada 2007 - 2009 şi ca prematură pentru perioada 2010 - 2013.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - CL