Appeal over non-compliance note rejected as inadmissible; challenge to financing correction barred.

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 01.02.2016 reclamanta SC Compania de Apă Oradea SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice -Direcţia Generală AM POS Mediu, a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Notei nr. x/07.10.2015 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 referitoare la contractul de lucrări nr. x/19.12.2012 "Staţie de epurare şi Staţie de transfer ape uzate pentru municipiul Beiuş".

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1619 din 17 mai 2016, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC Compania de Apă Oradea SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice -Direcţia Generală AM POS Mediu, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC Compania de Apă Oradea SA a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea primei instanţe, formulând în esenţă argumente în sensul că actul contestat întruneşte elementele caracteristice ale unui act administrativ, adresa fiind emisă de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a unei legi, neavând caracterul unei simple informări.

Recurenta-reclamantă arată că actul atacat este Nota nr. x/07.10.2015 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013.

Mai arată că Nota de constatare atacată a fost aprobată de către conducerea AM POS Mediu, îşi produce efecte juridice, fiind un act administrativ individual.

Caracterul de act administrativ este dat şi de faptul că, în cazul în care se respinge solicitarea, recurenta are calea contestaţiei care va fi analizată de o comisie, iar decizia comisiei poate fi atacată ulterior în instanţa.

Recurenta arată că a formulat contestaţie împotriva notei de neîncadrare, contestaţie la care nici până în prezent nu a primit răspuns.

Conform dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ, tăcerea autorităţii administraţiei publice este socotită ca refuz de a rezolva favorabil cererea ce i-a fost adresată. Este o soluţie firească, deoarece, în caz contrar, nu se mai justifică acţiunea în justiţie a persoanei interesate.

Faţă de faptul că i-a fost respinsă solicitarea de suportare de la bugetul de stat a corecţiilor financiare şi faţă de faptul că nu a primit răspuns la contestaţia formulată împotriva notei de neîncadrare, recurenta a formulat cerere privind anularea notei.

Prin urmare, nota contestată are valoarea de act administrativ întrucât îndeplineşte condiţiile cerute de lege, şi anume:

- emană de la o autoritate a administraţiei publice;

- manifestarea de voinţă are loc în temeiul puterii publice;

- actul administrativ este emis în vederea executării legii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei de faţă îl constituie anularea Notei nr. x/07.10.2015 emisă de Direcţia autorizare şi plăţi din cadrul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice -Direcţia Generală AM POS Mediu, privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 referitoare la contractul de lucrări nr. x/19.12.2012 "Staţie de epurare şi Staţie de transfer ape uzate pentru municipiul Beiuş".

Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 3, alin. (6) din OMMSC nr. 2112/2013, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice pentru Programul operaţional sectorial Mediu 2007 - 2013 în cazul în care din analiza documentelor se constată că beneficiarul nu se încadrează în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2013, Direcţia autorizare şi plăţi întocmeşte "Nota privind neîncadrarea în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice" şi o supune aprobării conducerii AM POS Mediu.

Totodată acelaşi art. 31 la alin. (10) şi 11 din acelaşi ordin prevăd că beneficiarul poate contesta nota prevăzută la alin. (6), comunicată potrivit alin. (9), în termen de 10 zile de la comunicare. Contestaţia se depune la registratura AM POS Mediu, însoţită de documente justificative, şi va fi înaintată spre analiză unei comisii special constituite în acest sens prin decizie a directorului general al AM POS Mediu, iar contestaţia prevăzută la alin. (10) se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare, prin decizie aprobată de directorului general al AM POS Mediu, care se comunică beneficiarului, în termen de 5 zile de la aprobare.

Din lectura textelor citate reiese - în lipsa unor prevederi exprese - că nota de neîncadrare nu are caracterul unui act administrativ, deoarece nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge un raport juridic, ci doar informează beneficiarul despre neîncadrarea în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2013. Ceea ce poate fi contestat în contenciosul administrativ este decizia emisă în temeiul art. 3 alin. (6) din OMMSC nr. 2112/2013, aşa cum prevede în mod expres textul citat.

Referitor la critica de nelegalitate privind caracterul de act administrativ al Notei nr. x/07.10.2015, emisă de Autoritatea de Management a Programului Operaţional Sectorial Mediu din cadrul Direcţiei Generale Programe Infrastructură Mare din Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte o apreciază, în acord cu instanţa de fond, a fi nefondată.

Condiţia esenţială de atacare a unui act pe calea contenciosului administrativ este aceea ca actul atacat să fie un act administrativ, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, care stipulează că prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Analizând conţinutul Notei nr. x/07.10.2015, Înalta Curte constată că aceasta nu întruneşte toate caracterele juridice ale actului administrativ, aşa cum sunt trasate în definiţia legală cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, lipsindu-i dimensiunea de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, cu alte cuvinte, de a produce, prin el însuşi, efecte juridice.

Actul contestat în cauză reprezintă o informare a recurentei-reclamante asupra neîncadrării în prevederile ordonanţei Guvernului nr. 15/2013, fără a dispune măsuri în regim de putere publică.

Astfel, deşi Nota nr. x/07.10.2015 reprezintă un act unilateral, emis de o autoritate publică, conţinutul său nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, limitându-se la redarea prevederilor normative incidente respectiv la faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru plata sumelor solicitate pentru contractul de achiziţie.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a înţeles să atace o decizie emisă în procedura administrativă de contestare a notei de neîncadrare, ci a contestat în instanţă însăşi această notă, contrar prevederilor citate din OMMSC nr. 2112/2013.

Altfel spus, atâta vreme cât nu a fost emisă de către Ministerul Fondurilor Europene o decizie de soluţionare a contestaţiei, soluţia instanţei de contencios administrativ din perspectiva art. 18 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi decât de respingere a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, aşa cum în mod corect a hotărât instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC Compania de Apă Oradea SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC Compania de Apă Oradea SA, împotriva Sentinţei nr. 1619 din 17 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - OB