Nullity of appeal for failure to submit original with handwritten signature

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea Ordinului de acordare a premiului în bani aferent distincţiei "Gheorghe Lazăr" (clasa I) în conformitate cu listele validate de ISJ Maramureş, prin adresa nr. x/30.09.2010.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 264 din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, cât şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta A., solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a argumentat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile Decretului Lege nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, întrucât prin cererea formulată nu a solicitat obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale, ci doar la emiterea unui ordin de acordare a unui premiu aferent distincţiei în discuţie.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 28 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

6. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din 12 iunie 2019, Înalta Curte, luând implicit act de transmisiunea calităţii procesuale care a operat în cauză, în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017 a dispus înlocuirea în citativ a intimatului-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice cu Ministerul Educaţiei Naţionale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, pentru nedepunerea în original a cererii de recurs, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 din C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a depus cererea de recurs prin fax, la data de 23.10.2016, fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 24.10.2016, recursul purtând semnătura recurentei-reclamante, semnătură care, datorită modalităţii de depunere, se regăseşte în forma imprimată.

Înalta Curte reţine că la dosarul cauzei nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura olografă al recurentei-reclamante.

Recurenta-reclamantă A. nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului, deşi a fost citată cu menţiune în acest sens şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiţii Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.

În acest sens este şi soluţia de principiu adoptată în şedinţa din 29 ianuarie 2018 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia "în ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail şi instanţa face demersuri pentru a obţine exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 264 din 21 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - OB