Liability for undeclared subcontracting under FEADR funding: fault, procedural duty to notify, and proportionality of ineligible expense recovery

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 decembrie 2015, astfel cum a fost precizată la 26 ianuarie 2016, reclamanta Comuna Godeanu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, suspendarea executării, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, şi anularea Deciziei nr. 621/2016 de soluţionare a contestaţiei formulate şi înregistrate la AFIR sub nr. x din 9 decembrie 2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 2 noiembrie 2015, privind proiectul pe Măsura 313 din Programul FEADR "Proiect integrat pentru promovarea turismului în Comuna Glodeanu şi comunele limitrofe" cod contract x din 7 noiembrie 2011, beneficiar Comuna Glodeanu, judeţul Mehedinţi, înregistrat la AFIR sub nr. x din 2 noiembrie 2015.

Prin Încheierea de şedinţă nr. 2 din 3 februarie 2016, cererea de suspendare a fost respinsă, ca inadmisibilă.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 371 din 14 septembrie 2016, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantă, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Comuna Godeanu a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, într-o primă teză a recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în vederea lămuririi întregii stări de fapt, prin completarea probatoriului cu administrarea probei cu expertiză contabilă/fiscală. Într-o a doua teză a recursului, a solicitat casarea hotărârii şi, pe fond, admiterea acţiunii şi anularea actelor atacate.

3.1. Într-o primă critică, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pentru care instanţa de fond a respins cererea formulată la data de 14 septembrie 2016, cu privire la administrarea probei cu expertiză contabilă/fiscală şi nu cuprinde motivele pentru care a fost respinsă nelegalitatea şi netemeinicia actelor administrative contestate - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă invocă încălcarea disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi cele ale prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi examinarea efectivă a mijloacelor, argumentelor al elementelor de probă ale părţilor.

Se mai critică faptul că instanţa de fond a preluat argumentele pârâtei fără a efectua o examinare proprie şi echitabilă şi nici nu a analizat proporţionalitatea sancţiunii aplicate în raport de neregula constatată.

3.2. Cea de-a doua critică vizează încălcarea disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ., atunci când instanţa de fond a respins probele solicitate de reclamanţi - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei administrative şi, ulterior a acţiunii în anulare, recurenta-reclamantă a arătat că în condiţiile în care executarea parţială a lucrărilor aferente proiectului de către SC A. SRL nu a condus la majorarea cheltuielilor efectuate, nu se poate reţine că beneficiarul nu a acţionat cu maximă diligenţă în executarea contactului de finanţare.

În dovedirea acestor împrejurări, s-a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă/fiscală, pentru a se identifica lucrările ce au făcut obiectul Contractului de lucrări nr. x din 7 noiembrie 2012, încheiat cu SC B. SRL şi lucrările ce au făcut obiectul Contractului de lucrări nr. x din 8 noiembrie 2012 încheiat şi între SC B. SRL şi SC A. SRL, precum şi valoarea acestor lucrări şi preţul încasat de executant, pentru a se putea determina dacă încheierea celui de-al doilea contract de lucrări a condus la majorarea cheltuielilor efectuate de Comuna Godeanu.

3.3. Cea de-a treia critică vizează aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, motiv de recurs încadrat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, privind definiţia neregulii, recurenta-reclamantă susţine că în privinţa sa nu a fost identificată o faptă culpabilă concretă şi o vinovăţie determinată, avându-se în vedere că nu a avut cunoştinţă despre încheierea contractului de subcontractare, ci a fost doar încunoştinţată despre efectuarea lucrărilor de instalaţii şi arhitectură de către SC A. SRL, prin Notificarea nr. x din 5 februarie 2013.

Recurenta-reclamantă arată că nu a avut cunoştinţă de încheierea Contractului de lucrări nr. x din 7 noiembrie 2012, iar executantul SC B. SRL cunoştea că avea obligaţia de a prezenta toate contractele încheiate cu subcontractorii desemnaţi.

Stabilirea unei diligenţe maxime în executarea contractului nu echivalează cu instituirea unei răspunderi obiective, trebuind să se facă dovada încălcării standardului de diligenţă instituit de clauzele contractuale.

În mod greşit a apreciat prima instanţă, în sensul că restituirea sumei de 261.632,27 RON este proporţională cu gravitatea neregulii constatate, deoarece încheierea Contractului de lucrări nr. x din 8 noiembrie 2012 nu a condus la majorarea cheltuielilor efectuate de beneficiară, iar lucrările au fost executate în limitele de toleranţă admise de standardele tehnice.

II. Decizia instanţei de recurs

Analiza motivelor de casare.

1. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susţinerea acestei critici, recurenta-reclamantă a invocat lipsa motivării referitoare la respingerea probei cu expertiză contabilă/fiscală, precum şi la respingerea susţinerilor ce vizau nelegalitatea şi netemeinicia actelor administrative atacate.

Prin sentinţa atacată, în partea introductivă a actului, prima instanţă a respins cererea reclamantei de administrare a probei cu expertiză, motivând că, în raport de criticile formulate şi faţă de obiectul acţiunii, proba nu este utilă cauzei.

Ţinându-se seama de disp. art. 255 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului, Înalta Curte constată că judecătorul fondului şi-a motivat opţiunea de respingere a probei tocmai pe obligaţia impusă de prevederile legale citate, critica nefiind fondată.

Înalta Curte apreciază că este nefondată şi critica ce vizează nemotivarea respingerii susţinerii privind nelegalitatea şi netemeinicia actelor administrative atacate, din cuprinsul sentinţei rezultând că aceasta este amplu motivată, inclusiv cu privire la susţinerile reclamantei ce s-au referit la neîndeplinirea condiţiilor pentru antrenarea răspunderii administrative a beneficiarului, lipsa vinovăţiei, nemajorarea cheltuielilor efectuate de beneficiar, încălcarea principiului proporţionalităţii, adică aspectele contestate şi prin cererea de recurs.

2. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima ipoteză, încălcarea disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ. ce privesc rolul judecătorului în aflarea adevărului nu este întrunită în cauză.

Recurenta-reclamantă consideră că prin respingerea probei cu expertiză contabilă/fiscală, judecătorul fondului nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului.

Or, prin actele administrative contestate, astfel cum arată şi recurenta-reclamantă, i s-a imputat acesteia faptul că nu a acţionat cu maximă diligenţă în executarea Contractului de finanţare nr. x din 7 noiembrie 2011; că lucrările aferente proiectului au fost subcontractate fără anunţarea autorităţii contractante, cu încălcarea prevederilor contractului, disp. art. 96 din H.G. nr. 925/2006 şi a disp. art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008.

În această situaţie, proba cu expertiză contabilă/fiscală care să identifice lucrările executate atât de societatea care a câştigat licitaţia, cât şi de subcontractant nu este utilă cauzei, lucrările nu au fost contestate de nicio parte din dosar.

De asemenea, valoarea celor două contracte şi preţul încasat de executant se regăsesc în actele emise în acest scop, necontestate, iar faptul că situaţia subcontractării lucrării nu a condus la majorarea cheltuielilor efectuate de recurenta-reclamantă nu are legătură cu neregula imputată.

Cea de-a doua ipoteză supusă analizei, încălcarea disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, de către prima instanţă, respectiv aplicarea greşită a acestora, în raport de inexistenţa vinovăţiei la săvârşirea abaterii.

Susţinerea este nefondată, din Notificarea nr. x din 4 februarie 2013, SC B. SRL a încunoştinţat recurenta-reclamantă că "la executarea Contractului de lucrări nr. x din 7 noiembrie 2012 se va folosi în calitate de prestator de servicii firma SC A. SRL cu sediul pe raza satului Păuneşti, care va executa lucrări de instalaţii şi arhitectură".

Ceea ce i s-a reproşat recurentei-reclamante este readucerea la cunoştinţa intimatei-pârâte a acestei notificări şi nu faptul că beneficiarul nu a cunoscut despre încheierea subcontractării, în data de 8 noiembrie 2012.

Mai mult, recurenta-reclamantă, în calitatea sa de entitate responsabilă de modul în care executantul îşi îndeplineşte obligaţiile, la data primirii notificării şi întrucât lucrările nu erau executate, avea la rândul său obligaţia stipulată în contract să ia toate măsurile corective necesare.

Una dintre acestea se referă tocmai la încunoştinţarea intimatei-pârâte despre existenţa notificării, omisiunea rezultând din inacţiunea beneficiarului, ceea ce denotă şi existenţa vinovăţiei la săvârşirea abaterii.

Ultima ipoteză invocată - aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, care se referă la adoptarea unor măsuri administrative adecvate, necesare, corespunzătoare scopului urmărit şi proporţionale cu gravitatea abuzului este, de asemenea, nefondată.

Lipsa de proporţionalitate a măsurii este văzută de recurenta-reclamantă prin prisma inexistenţei majorării cheltuielilor datorate executării unor părţi din lucrări de către subcontractorul nedeclarat SC A. SRL

Cum deja s-a afirmat mai sus, lipsa unor cheltuieli suplimentare nu influenţează existenţa abaterii şi a vinovăţiei ce au drept consecinţă efectuare a unor cheltuieli neeligibile, a căror valoare decontată deja de intimata-recurentă, se impune a fi recuperată.

Suma în discuţie reprezintă chiar c/valoarea lucrărilor efectuate de SC A. SRL şi nu priveşte întregul contract de finanţare ori lucrările societăţii care a câştigat licitaţia, SC B. SRL, astfel că măsura este proporţională cu scopul urmărit, cheltuiala a adus atingere bugetelor UE şi statului român, prejudiciul putând să fie şi potenţial, în raport cu prevederile Regulamentului 1083/2006, art. 2 pct. 7 şi cele ale legislaţiei naţionale - art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Comuna Godeanu împotriva Sentinţei nr. 371 din 14 septembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP