Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3217/2019 AI generated

Building tax assessment annulled via tax authority’s appeal waiver, with litigation costs awarded to the public research institute

Case Number Decizia nr. 3217/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome struck_off
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice took note of the appellant tax authority's waiver of its appeal, thereby rendering the lower court’s judgment final and in force, which had previously annulled the contested local building tax assessment and the related administrative decision rejecting the prior complaint; the court also ordered the tax authority to pay 3,600 RON in litigation costs to the prevailing plaintiff. The dispute concerned a fiscal administrative challenge by a public research institute against a municipal revenue directorate regarding the legality of a tax imposition decision, specifically contesting the taxable base calculation based on land area versus construction value and the admissibility of joining the Ministry of Public Finance as a guarantor. The decisive legal basis for this procedural outcome was Article 463(1) of the Code of Civil Procedure, which defines acquiescence as the waiver of an appellate remedy, combined with the principle of party disposition (Article 9), allowing the court to record the waiver without substantive review of the merits, while Article 453(1) governed the award of litigation costs.

Legislator headnote

AI generated

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 72 alin. (1) din C. proc. civ, art. 406 din C. proc. civ, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ, art. 9 din C. proc. civ, art. 463 din C. proc. civ; Building tax assessment annulled via tax authority’s appeal waiver, with litigation costs awarded to the public research institute: The dispute concerned a fiscal administrative challenge by a public research institute against a municipal revenue directorate regarding the legality of a tax imposition decision, specifically contesting the taxable base calculation based on land area versus construction value and the admissibility of joining the Ministry of Public Finance as a guarantor. The decisive legal basis for this procedural outcome was Article 463(1) of the Code of Civil Procedure, which defines acquiescence as the waiver of an appellate remedy, combined with the principle of party disposition (Article 9), allowing the court to record the waiver without substantive review of the merits, while Article 453(1) governed the award of litigation costs.

Keywords

AI generated
tax authority tax assessment procedure tax litigation public finance local tax application to an administrative authority

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 463 din C. proc. civ.

Main ground for the decision, used to take note of the appellant's renunciation of the appeal.

art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

Procedural rule applied in the dispositive to order the payment of court costs.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 decembrie 2015, reclamantul Institutul de Geodinamică, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2 şi Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat:

- anularea, ca nelegală, a Deciziei nr. x/05.06.2015, emisă de Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă administrativă formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. x/12.03.2015;

- anularea Deciziei de impunere nr. x/12.03.2015, astfel:

(i) în principal, anularea, ca nelegală, a Deciziei de impunere nr. x/12.03.2015;

(ii) în subsidiar, anularea parţială a Deciziei de impunere nr. x/12.03.2015, având în vedere că: suprafaţa de teren ce ar fi fost supusă impozitării este de 1254,16 mp, din care 1079 mp suprafaţă ocupată de construcţii şi numai 175 mp suprafaţă neconstruită, baza impozabilă la care trebuia calculat impozitul pe clădiri era valoarea de 2.465.500 RON, în loc de valoarea de 6.281.600 RON.

- în subsidiar, în măsura în situaţia în care plângerea va fi respinsă, total sau parţial, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 72 alin. (1) din C. proc. civ., reclamantul solicită obligarea chematului în garanţie Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata întregii sume de 1.574.229 RON, stabilită prin actele administrative fiscale a căror anulare se solicită.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 982 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Geodinamică, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2 şi Ministerul Finanţelor Publice, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/05.06.2015 şi Decizia de impunere nr. x/12.03.2015 şi a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect chemarea în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate la pct. I.2, pronunţată de instanţa de fond, pârâta Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Geodinamică, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate de intimată

4.1. Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Institutul de Geodinamică a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului promovat de pârâta Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 şi menţinerea sentinţei de fond, atât sub aspectul chestiunilor de fond cât şi sub aspectul admiterii excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.

5. Cererea de renunţare la judecata recursului

Ulterior, prin cererea depusă în şedinţa publică de la termenul de judecată din 12 iunie 2019, recurenta-pârâtă Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2 a învederat că renunţă la judecata recursului declarat în cauză, în temeiul art. 406 din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentei-pârâte la judecata recursului declarat în cauză, pentru motivele arătate în continuare.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului declarat de pârâta Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2, a luat act de faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către recurentă o solicitare de renunţare la judecata recursului.

Intimatul-reclamant Institutul de Geodinamică, prezent în şedinţa publică din data de 12 iunie 2019, prin reprezentant, nu s-a opus solicitării recurentei-pârâte de renunţare la judecata recursului declarat în cauză, solicitând, totodată, obligarea recurentei la plata sumei de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

În speţă, Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-pârâte, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în raport de dispoziţiile art. 463 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentei-pârâte la judecarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 982 din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea în discuţie şi va obliga recurenta-pârâta Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti la plata către acesta a sumei de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentei-pârâte Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti la judecarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 982 din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâta Direcţia de Venituri Buget Local Sector 2 Bucureşti la plata către intimatul-reclamant Institutul de Geodinamică a sumei de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - OB