Pension revision right sustains standing to challenge normative act despite final individual pension decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, set aside the lower court’s civil judgment, and remanded the case for retrial, effectively ruling in favor of the pensioner on the procedural issue of standing. The dispute involved a professional aeronautical navigator challenging the partial validity of methodological norms issued by two ministries and a social security house, which required calculating post-retirement service pensions based on the average income of active colleagues rather than the individual’s historical income. The lower court had dismissed the claim for lack of current interest, arguing that the individual’s unchallenged individual pension decision became final and rendered the challenge to the normative act a moot fact (*facta praeterita*). The High Court reversed this view, holding that under Article 107 of the Public Pensions System Law, the pensioner retains the right to request a revision of their individual decision if the underlying normative act is annulled; therefore, the interest to challenge the norms remained current because a favorable outcome would trigger an ex officio or requested recalculation of the pension, invalidating the lower court's dismissal based on the exception of lack of interest.
Legislator headnote
AI generatedart. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 149 din Legea nr. 263/2010, art. 107 din Legea nr. 263/2010, art. 496 alin. (2) C. proc. civ; Pension revision right sustains standing to challenge normative act despite final individual pension decision: The dispute involved a professional aeronautical navigator challenging the partial validity of methodological norms issued by two ministries and a social security house, which required calculating post-retirement service pensions based on the average income of active colleagues rather than the individual’s historical income. The lower court had dismissed the claim for lack of current interest, arguing that the individual’s unchallenged individual pension decision became final and rendered the challenge to the normative act a moot fact (*facta praeterita*). The High Court reversed this view, holding that under Article 107 of the Public Pensions System Law, the pensioner retains the right to request a revision of their individual decision if the underlying normative act is annulled; therefore, the interest to challenge the norms remained current because a favorable outcome would trigger an ex officio or requested recalculation of the pension, invalidating the lower court's dismissal based on the exception of lack of interest.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for admitting the appeal, ordering the cassation of the lower court's judgment, and remanding the case for retrial.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Transporturilor, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând anularea parţială a Normelor metodologice din 29 iunie 2015 de aplicare a prevederilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România emise de pârâţi, aprobate prin Ordinul nr. 816/1349 din 29 iunie 2015, precum şi obligarea pârâţilor la achitarea prejudiciului suferit, respectiv la plata în solidar a diferenţei dintre pensia stabilită având ca bază de calcul media veniturilor totale brute realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii februarie 2010, respectiv februarie 2009 - ianuarie 2010 şi sumele plătite cu titlu de pensie de serviciu pentru lunile octombrie 2015 şi până în luna în care se va pronunţa hotărârea în prezentul dosar şi, de asemenea, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1693 din 20 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
A admis excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.
A respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A., Bucureşti, şi pe pârâţii Ministerul Transporturilor, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor vârstnice, şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi argumente în soluţionarea cauzei.
Reclamantul A. este beneficiarul Deciziei nr. x din 3 noiembrie 2015 privind acordarea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 83/2015, pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România (prin care a fost soluţionată cererea sa înregistrată sub nr. x din 30 septembrie 2015 la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti).
Reclamantul a criticat aplicarea Normelor metodologice din 29 iunie 2015, respectiv a art. 8 alin. (1) lit. b), în) urma căreia pensia sa a fost recalculată în temeiul Legii nr. 83/2015 ca fiind 80% din media veniturilor totale brute realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, de către tot personalul aeronautic civil navigant profesionist aflat în activitate, corespunzător ultimei funcţii la bord deţinute de persoana în cauză pe tipul respectiv de aeronavă civilă.
Reclamantul a susţinut că pensia sa trebuia calculată având în vedere ca bază de calcul venitul său realizat în ultimele 12 luni anterioare lunii în care a depus cererea (respectiv februarie 2010), sens în care în prezent contestă sintagma "sau sunt pensionate" din cuprinsul art. 8 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice din 29 iunie 2015.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamantul nu a contestat Decizia nr. x din 3 noiembrie 2015 care potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestaţii competentă potrivit legii, aceasta rămânând definitivă.
Astfel, reclamantul nu putea pretinde un interes privat personal, actual, deoarece nu a contestat Decizia nr. x din 3 noiembrie 2015 privind acordarea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 83/2015, pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, prin care a fost soluţionată cererea sa înregistrată sub nr. x din 30 septembrie 2015 la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia de pensionare necontestată în termen este definitivă, astfel că stabilirea cuantumului pensiei, ca efect al aplicării prevederilor actului administrativ cu caracter normativ contestat în prezent, este un fapt trecut (facta praeterita), ce nu mai poate fi reexaminat pe calea contestaţiei sau a acţiunii civile în faţa jurisdicţiei de asigurări sociale.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul a făcut o scurtă prezentare a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, respectiv a Legii nr. 263/2010, Legii nr. 83/2015, Normele metodologice din 29 iunie 2015 de aplicare a prevederilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România emise de Ministerul Transporturilor şi de Ministerul Muncii, Familiei Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
A susţinut recurentul-reclamant că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că, întrucât acesta nu a contestat Decizia nr. x din 3 noiembrie 2015 privind acordarea pensiei de serviciu, prin care a fost soluţionată cererea sa înregistrată sub nr. x din 30 septembrie 2015 la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, această decizie a rămas definitivă şi nu mai poate fi contestată în faţa jurisdicţiei de asigurări sociale şi prin urmare reclamantul nu mai are niciun folos practic în prezenta cerere în contencios administrativ. În susţinerea acestui argument reclamantul a invocat disp. art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care obligă casa teritorială de pensii să facă modificările ce se impun prin decizie de revizuire, în cazul în care se constată diferenţe între sumele plătite şi cele legal cuvenite, ca urmare a stabilirii plăţii drepturilor de pensie.
A mai susţinut recurentul că cererea sa a fost depusă la casa de pensii raportat la disp. art. IV alin. (2) din Legea nr. 83/2015, iar vătămarea sa s-a produs de către cele două ministere intimatele din cauză, prin Normele Metodologice elaborate, respectiv prin modul în care au organizat aplicarea Legii nr. 83/2015.
Ca mod de calcul al pensiei de serviciu, recurentul a susţinut că Legea nr. 83/2015 are în vedere media veniturilor obţinute în ultimele 12 luni în care s-a depus cerea de pensionare (februarie 2009 - ianuarie 2010) iar prin Normele de aplicare a legii, în cazul recurentului se prevede că pe bază de calcul media veniturilor unei alte persoane care exercită funcţia pe care a exercitat-o acesta până la momentul pensionării de la data depunerii cererii de a beneficia de prevederile Legii nr. 83/2015 (în cazul acestuia septembrie 2014 - august 2015), rezultă o diferenţă de aproximativ 5000 RON lunar.
În concluzie, recurentul a arătat că diferenţa modului de calcul a pensiei de serviciu s-a produs deoarece prin norme se consideră că persoanele aflate în pensie la data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2015 nu fac parte din categoria persoanelor care au ieşit la pensie din funcţia de personal aeronavigant, lucru neadevărat în cazul acestuia.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat în esenţă respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.
Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimaţi prin întâmpinare şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat. În esenţă a susţinut că anularea parţială a unui act administrativ normativ, deşi nu produce efecte în ceea ce priveşte actul administrativ individual, emis în baza actului administrativ normativ, efectele pot fi modificate astfel încât interesul există în promovarea cererii pe fond (art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 care oferă oportunitatea unei dispoziţii de revizuire).
A invocat în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 267/2014, Decizia nr. 126 din 10 martie 2015 a Curţii Constituţionale, Decizia Înaltei Curţi nr. 10/2015.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Analizând criticile invocate în recurs prin raportare la actele depuse la dosarul cauzei şi la hotărârea pronunţată de instanţa de fond, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe având în vedere următoarele:
Obiectul cauzei îl formează cererea reclamantului A. privind anularea parţială a Normelor Metodologice din 29 iunie 2015 de aplicare a prevederilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România emise de pârâţi, aprobate prin Ordinul nr. 816/1349 din 29 iunie 2015, emis de pârâţii Ministerul Transporturilor şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi obligarea pârâţilor la achitarea prejudiciului suferit, respectiv la plata în solidar a diferenţei dintre pensia stabilită având ca bază de calcul media veniturilor totale brute realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii februarie 2010, respectiv februarie 2009 - ianuarie 2010 şi sumele plătite cu titlu de pensie de serviciu pentru lunile octombrie 2015 şi până în luna în care se va pronunţa hotărârea în prezentul dosar şi, de asemenea, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu mai are un interes legitim să conteste Ordinul nr. 816/1349 în condiţiile în care nu a contestat, în termenul prevăzut de art. 149 din Legea nr. 263/2010, decizia de stabilire a drepturilor de pensionare.
Înalta Curte constată, însă, că potrivit dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:
"(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor."
În raport de aceste prevederi legale rezultă că reclamantul are, în continuare, posibilitatea să solicite revizuirea deciziei de stabilire a drepturilor de pensie chiar dacă nu a contestat această decizie în condiţiile art. 149 din Legea nr. 263/2010. În consecinţă, subzistă interesul reclamantului în contestarea Normelor metodologice din 29 iunie 2015 de aplicare a prevederilor Legii nr. 83/2015 pentru completarea Legii nr. 223/2007 întrucât o soluţie favorabilă ar putea fi valorificată în cadrul unei proceduri de revizuire a deciziei de pensionare.
Deoarece instanţa de fond a soluţionat cauza în temeiul unei excepţii pe care Înalta Curte o consideră neîntemeiată se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, dispunându-se casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa de rejudecare urmând a se pronunţa asupra apărărilor de fond ale reclamantului (apărări ce nu au fost analizate de prima instanţă, datorită anulării actului în baza unui criteriu procedural).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1693 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2019.
GGC - CP