Tax assessment service via public notice valid after failed postal delivery; taxpayer's untimely administrative complaint rejected

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 19 octombrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL Rădăuţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, anularea Deciziei nr. 3644 din 25 iulie 2016 emise de pârâtă, prin care a fost respinsă, ca nedepusă în termenul legal, contestaţia administrativ-fiscală formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x din 8 octombrie 2015 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 8 octombrie 2015 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrativ-fiscale.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 2 din 9 ianuarie 2017, Curtea de Apel Suceava a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC A. SRL Rădăuţi a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

A apreciat recurenta-reclamantă că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor procedurale care reglementează comunicarea actelor administrativ-fiscale, art. 44 C. proc. fisc. , în vigoare la data de referinţă.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. fisc. , actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului. Potrivit alin. (2), actul emis pe suport de hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului dacă se asigură primirea sub semnătură sau prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Conform alin. (4) al aceluiaşi articol, în cazul în care comunicarea nu a fost posibilă potrivit alin. (2) sau (3), se realizează prin publicitate.

Instanţa de fond, preluând în totalitate apărările intimatei-pârâte, a reţinut că s-ar fi procedat la comunicarea prin publicitate, motivat de faptul că, deşi actele au fost comunicate prin poştă, cu confirmare de primire la data de 2 noiembrie 2015, plicul a fost returnat de Oficiul Poştal Suceava cu menţiunea "avizat, reavizat, neprezentat, expirat termenul de păstrare, se aprobă înapoierea la data de 16 noiembrie 2015".

A arătat recurenta că dispoziţiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din ordonanţă.

Astfel, Curtea Constituţională a tranşat cu titlu general în sensul că instanţele vor trebui să examineze dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilităţii reale de realizare a procedurii de comunicare prin celelalte modalităţi, ordinea în care acestea sunt enumerate în art. 44 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 92/2003.

Or, în cauză, această ierarhie nu a fost respectată, în sensul în care organul fiscal nu a încercat, mai întâi de toate, o comunicare prin remiterea actelor administrativ-fiscale către societate.

De asemenea, neprezentarea în vederea ridicării corespondenţei a administratorului societăţii s-a datorat unor împrejurări obiective, acesta neaflându-se în ţară la data comunicării poştale, corespondenţa fiind păstrată doar patru zile, şi nu zece, cum prevede termenul normal de păstrare a corespondenţei.

A precizat recurenta-reclamantă că nu a putut proba o asemenea apărare, motivat de faptul că administratorul societăţii s-a aflat temporar plecat în Germania, ţară pentru care nu se mai aplică viză de intrare, fiind, însă, cert că actele administrativ-fiscale contestate au fost comunicate direct societăţii la data de 25 ianuarie 2016, în urma adresei sale.

Cum sarcina probei în ceea ce priveşte comunicarea şi imposibilitatea obiectivă de aplicare a art. 44 alin. (2) sau (3) revine pârâtei, este de netăgăduit faptul că decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală au fost comunicate abia la data de 25 ianuarie 2016.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că decizia de impunere a fost comunicată la domiciliul fiscal al reclamantei, la data de 2 noiembrie 2015, plicul expediat fiind returnat de Oficiul Poştal Suceava la data de 16 noiembrie 2015, după expirarea termenului de păstrare de 10 zile.

Astfel, organele de inspecţie fiscală au procedat la comunicarea prin publicitate, potrivit art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, prin afişare la data de 25 noiembrie 2015, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare fiscală. Astfel, s-a considerat că actul a fost comunicat în termen de 15 zile de la data afişării, respectiv 9 decembrie 2015.

Contestaţia recurentei-reclamante a fost depusă la 16 februarie 2016, cu depăşirea termenului de 30 de zile de la data comunicării actului.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 3644 din 25 iulie 2016 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin care a fost respinsă, ca nedepusă în termenul legal, contestaţia administrativ-fiscală formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x din 8 octombrie 2015 şi Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 8 octombrie 2015 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.

Curtea de Apel Suceava a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, reţinând că actul atacat este legal.

4.2. Potrivit art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , în vigoare în perioada de referinţă,

"(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

(5) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorităţii publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean sau a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

(6) În cazul actelor administrative fiscale emise de către organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(7) În cazul actelor administrative fiscale emise de organele fiscale ale autorităţilor administraţiei publice locale, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice. Pentru organul fiscal al unei autorităţi a administraţiei publice locale, consiliul local stabileşte, prin hotărâre, în funcţie de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanţă ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal.".

C. proc. fisc. prevedea, alternativ, în cazul în care actul nu s-a putut comunica contribuabilului direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, comunicarea actului administrativ fiscal şi prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, atunci când contribuabilul a solicitat expres acest lucru, impunând însă condiţia asigurării transmiterii textului actului administrativ fiscal şi confirmării primirii acestuia.

Subsidiar, dacă nu a fost posibilă comunicarea potrivit uneia dintre modalităţile de mai sus, Codul prevede că aceasta se realizează prin publicitate, în condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (3) C. proc. fisc. .

Caracterul subsidiar al comunicării prin publicitate a fost expres prevăzută de legea în vigoare la data comunicării actului administrativ în speţă, dându-se eficienţă Deciziei nr. 536/2011 a Curţii Constituţionale a României.

Aspect necontestat în cauză, decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală au fost comunicate la domiciliul fiscal al societăţii recurente la data de 2 noiembrie 2015, plicul de expediere fiind returnat de Oficiul Poştal Suceava la data de 16 noiembrie 2015.

Recurenta-reclamantă susţine că administratorul societăţii a fost plecat din ţară în perioada respectivă, astfel că a fost în imposibilitate de a intra în posesia corespondenţei, însă acest aspect nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte realizarea procedurii de comunicare a actului.

De asemenea, nu au relevanţă criticile sale privind faptul că organul fiscal nu a încercat mai întâi de toate o comunicare prin remiterea actelor administrativ-fiscale către societate, referindu-se la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 536/2011, pentru că această decizie priveşte realizarea procedurii de comunicare direct prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeaşi ordonanţă.

Or, în cauză, organul fiscal a încercat, mai întâi, comunicarea actelor prin poştă. Expirând termenul de păstrare, reclamanta neprezentându-se la poştă să ridice corespondenţa, şi constatând imposibilitatea comunicării actului în una dintre modalităţile prevăzute de art. 44 alin. (2) sau (3) C. proc. fisc. , organul fiscal a făcut aplicarea ipotezei subsidiare reglementate de art. 44 alin. (3) C. proc. fisc. şi a procedat, la data de 25 noiembrie 2015, la comunicarea prin publicitate, prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Astfel, comunicarea s-a considerat a fi îndeplinită la data de 9 decembrie 2015, la 15 zile de la data afişării.

Contestaţia administrativ-fiscală a fost formulată la 16 februarie 2016, cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicare, contrar condiţiilor impuse de O.G. nr. 92/2003.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru cele reţinute anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SRL Rădăuţi împotriva Sentinţei nr. 2 din 9 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP