Court of Accounts ordered to issue pension certificate; appeal dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2017, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând obligarea acesteia la emiterea şi comunicarea unei adeverinţe cu datele necesare actualizării pensiei de serviciu, conform anexei nr. 3 din Ordinul nr. 285 din 12 aprilie 2016 emis de pârâtă, privind aprobarea normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, precum şi la transmiterea acestei adeverinţe Casei Judeţene de Pensii Vâlcea.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 65/F-CONT din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel Piteşti a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI şi a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să completeze o adeverinţă cu datele necesare actualizării pensiei de serviciu a reclamantului A. potrivit anexei 3 din Ordinul nr. 285 din 12 aprilie 2016 întocmit de Curtea de Conturi a României şi să trimită această adeverinţă Casei Judeţene de Pensii Vâlcea.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ., pârâta Curtea de Conturi a României a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a precizat că înţelege să critice hotărârea din perspectiva prevederilor art. 51 din Legea nr. 94/1992, text introdus de pct. 2 al art. I din Legea nr. 7/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Contrar susţinerilor intimatului-reclamant, acesta nu a beneficiat de pensia de serviciu ulterior abrogării textelor de lege care prevedeau acest drept pentru controlorii financiari/auditorii publici externi, în baza hotărârilor judecătoreşti pronunţate în Dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011.

Iniţial, dreptul la pensie al reclamantului a fost stabilit prin Decizia nr. x din 6 noiembrie 2009.

Ulterior, la 20 august 2010, Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a recalculat drepturile decurgând din pensie, conform Legii nr. 119/2010 coroborată cu Legea nr. 19/2000.

Deşi alin. (17) al art. 51 din Legea nr. 94/1992 stabileşte în mod expres că prevederile privind dreptul la pensie de serviciu decurgând din acest act normativ nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor definitive/irevocabile, motivând sentinţa de fond, prima instanţă a reţinut prevederile alin. (10) a art. 51 pentru a nu reţine interdicţia stabilită de alin. (17) al aceluiaşi text legal.

Astfel, prima instanţă nu a observat că intimatul-reclamant nu are vocaţie la pensia de serviciu, astfel cum este reglementată de art. 51 din Legea nr. 94/1992, pentru că beneficiul legii nu se aplică pensiilor de serviciu stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile.

Intimatul-reclamant este beneficiarul unei pensii de serviciu urmare a unor hotărâri judecătoreşti puse în aplicare prin emiterea deciziilor Casei Judeţene de Pensii Argeş.

Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Înalta Curte apreciază a fi nefondate susţinerile recurentei-pârâte, neputându-se reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Reclamantul a solicitat, prin cererea înregistrată la Curtea de Conturi a României sub nr. x din 5.10.2009, eliberarea documentelor necesare pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Prin Adresa nr. x din 25.07.2016, Curtea de Conturi i-a comunicat refuzul soluţionării favorabile a cererii.

În cuprinsul adresei de răspuns, au fost invocate dispoziţiile art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, potrivit cărora "Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive.".

Înalta Curte constată că adresa menţionată exprimă, în mod neîndoielnic şi explicit, refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea reclamantului.

Astfel, acest înscris, având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, poate fi atacat în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia

"(...) se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (...)".

În cazul refuzului nejustificat, deşi există un înscris ce conţine exprimarea explicită a autorităţii de a nu soluţiona cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acţiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorităţii la efectuarea prestaţiei ce i-a fost refuzată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 şi constă în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea dreptului şi libertăţilor ale cetăţenilor.

Potrivit definiţiei dreptului vătămat, dată de lit. o) a aceluiaşi articol, dreptul vătămat este orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.

În ceea ce priveşte refuzul eliberării adeverinţei, constată instanţa de recurs că, potrivit art. 1 - 6 din O.G. nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice centrale şi locale,

"Art. 1. - Autorităţile publice centrale şi locale eliberează certificate şi adeverinţe numai în cazurile în care situaţiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deţinute de acestea.

Art. 2. - (1) Prin certificat în sensul prezentei ordonanţe se înţelege documentul prin care se confirmă exactitatea sau realitatea unui fapt ori se atestă o anumită calitate în vederea valorificării anumitor drepturi de către persoana care solicită eliberarea acestuia.

(2) Prin adeverinţă în sensul prezentei ordonanţe se înţelege documentul prin care se atestă un drept sau un fapt.

Art. 3. - (1) Certificatele şi adeverinţele se eliberează numai la cererea scrisă a persoanei sau a persoanelor îndreptăţite ori a mandatarului acestora şi numai în situaţia în care confirmarea, respectiv atestarea dreptului sau faptului, le privesc în mod direct.

(2) În cazurile în care reglementările legale în vigoare permit eliberarea certificatelor şi a adeverinţelor fără prezentarea cererii scrise, eliberarea acestora se face ca atare.

(3) Certificatele şi adeverinţele pot fi eliberate şi mandatarului persoanei sau persoanelor îndreptăţite.

Art. 4. - (1) Autorităţile publice centrale şi locale care eliberează certificate şi adeverinţe vor reţine copii de pe documentele eliberate.

(2) Certificatele şi adeverinţele se semnează de către conducătorul autorităţii publice centrale sau locale ori de către împuterniciţii acestuia, se înregistrează şi se datează, după care se aplică ştampila instituţiei.

Art. 5. - Certificatele şi adeverinţele eliberate vor conţine, în mod obligatoriu, pe lângă situaţiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, şi menţionarea documentului din care rezultă acestea.

Art. 6. - În cazul în care eliberarea certificatelor şi a adeverinţelor este supusă plăţii anticipate a unor taxe stabilite prin reglementări legale, în cuprinsul acestora se va face menţiune cu privire la sumele încasate, precum şi la modalitatea de plată."

Dispoziţiile acestui act normativ stabilesc condiţiile de eliberare, la cererea persoanelor interesate, a certificatelor sau adeverinţelor, documente care atestă o stare de fapt sau un drept care reiese din evidenţele autorităţilor publice.

Adeverinţele nu produc prin ele însele efecte în privinţa drepturilor individuale ale solicitantului.

De asemenea, legea nu impune autorităţii căreia i se adresează cererea de eliberare a adeverinţei să analizeze dacă solicitantul, pe baza adeverinţei, va beneficia sau nu de anumite drepturi/beneficii.

În cauză, Înalta Curte, în raport cu situaţia de fapt iterată prin cererea de recurs, apreciază că intimatul-reclamant, beneficiar al unei pensii emise în baza unei adeverinţe eliberate tot de Curtea de Conturi a României are dreptul de a primi adeverinţa solicitată pentru a o folosi în protejarea eventualelor sale drepturi (în cauză, dreptul la pensie/reactualizare pensie) şi, totodată, a făcut dovada legitimităţii interesului său în eliberarea acestei adeverinţe.

Prezentul litigiu, după cum s-a reţinut mai sus, nu poate avea ca obiect stabilirea dreptului intimatului-reclamant la pensia de serviciu/recalcularea pensiei de serviciu, ci priveşte refuzul recurentei-pârâte de a elibera o adeverinţă la cererea persoanei interesate, adeverinţă care să ateste anumite date care reies din evidenţele sale.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-pârâte Curtea de Conturi a României, care, atât prin adresa de răspuns la cererea intimatului-pârât, cât şi prin cererea de recurs, face aprecieri asupra dreptului intimatului-reclamant la pensia de serviciu, în raport cu litigiile purtate cu Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi cu deciziile emise de aceasta sau de instanţele judecătoreşti, nu pot fi reţinute.

Eventuala vocaţie a intimatului-reclamant la beneficiul pensiei de serviciu/la recalcularea pensiei de serviciu excedează competenţei recurentei-pârâte şi analizei instanţei de contencios administrativ, putând fi invocată/contestată în faţa instanţei competente.

Astfel, refuzul recurentei-pârâte, de rezolvare a cererii intimatului-reclamant şi de eliberare a adeverinţei solicitate, în raport cu dispoziţiile legale mai sus reţinute, este unul nejustificat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei nr. 65 din 4 aprilie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP