Inadmissibility of appeal against irrevocable appellate judgment on judicial inspection classification resolution under Law No. 317/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, upholding the final and irrevocable judgment of the Bucharest Court of Appeal that had previously rejected the plaintiff's challenge to an inspection resolution. The dispute concerned a complaint against the Supreme Judicial Council's Judicial Inspection for allegedly failing to prove the random distribution of judicial cases, which the inspection had classified; the appellate court had initially dismissed the challenge on the merits after a cassation by the same High Court in 2015 had reversed a prior procedural dismissal. The decisive legal basis was the unified practice of the High Court, which holds that appeals against first-instance judgments resolving challenges to classification resolutions under Article 45(4)(b) of Law No. 317/2004 are inadmissible because Article 47(7) of that law expressly renders the Court of Appeal's decision in such cases irrevocable, thereby excluding it from the scope of appeal under Article 483(1) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 201 din C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ, art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 47 din Legea nr. 317/2004; Inadmissibility of appeal against irrevocable appellate judgment on judicial inspection classification resolution under Law No. 317/2004: Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară, a solicitat infirmarea soluţiei de clasare a Rezoluţiei din 09.05.2013 dată de CSM - Inspecţia Judiciară prin care a fost respinsă plângerea sa înregistrată sub nr. x/2013 şi trimiterea plângerii sale plenului CSM în vederea excluderii din magistratură a judecărilor vinovaţi de încălcarea legii.
În fapt, reclamanta a arătat că grefierul B., potrivit rezoluţiei care "arată că s-a ajuns la termenul de distribuire de 40 - 60 zile întrucât dosarul nu a putut fi repartizat în parametri iniţiali. În referatul întocmit de grefieri s-a arătat că a omis ataşarea listingului din data de 21.11.2012 la mapa de repartiţii şi că aceasta nu se mai găseşte în prezent". Apreciază că Preşedinta secţiei a IV a civilă a Tribunalul Bucureşti Segărceanu şi judecătoarea C. au legătură cu nerepartizarea aleatorie a dosarelor a cauzelor.
Faţă de aceste aspecte, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului să depună la dosar originalul tuturor actelor care au stat la baza rezoluţiei atacate, informarea rezoluţiei şi trimiterea plângerii plenului CSM în vederea excluderii din magistratură a judecătorilor vinovaţi de încălcarea legii, concomitent cu sesizarea Parchetului competent pentru faptele care întrunesc, în opinia sa, elementele constitutive ale unor infracţiuni, de care se fac vinovaţi aceşti magistraţi şi pentru faptele comise de grefierii din subordine, care au repartizat dosarele x/2012, y/2012 şi z/299/2007.
Arată că inspectorul judiciar care a semnat rezoluţia şi inspectorul şef D. nu a putut face nicio dovadă că dosarul nr. x/2007 a fost repartizat aleatoriu.
Prin Sentinţa civilă nr. 3902 din 9 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă cererea reclamantei, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 2249 din 29 mai 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul reclamantei împotriva sentinţei sus invocate, a casat acea hotărâre şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.11.2015 sub nr. x/2013*.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 496 din data de 17.02.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs.
Împotriva Sentinţei civile nr. 496 din data de 17.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..
Prin cererea de recurs se arată că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate deoarece nu au fost avute în vedere motivele de fapt care ar fi justificat admiterea acţiunii.
Referatul întocmit de grefier a arătat că nu a putut fi ataşat dosarului listingul din 21.11.2012 şi nici la mapa de repartiţii "fiindcă acesta nu se mai găseşte". Reproşul făcut de instanţă în sensul că reclamanta nu a administrat probe suplimentare, sugerând că acuzaţiile se bazează pe supoziţii este infirmat de probele certe arătate mai sus de care instanţa a refuzat să ţină seama.
4. Apărările formulate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."
Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte reţine că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.
De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, au următoarea formă:
"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:
a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;
c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.
(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).
(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:
a) respingerea contestaţiei;
b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.
(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."
Astfel, faţă de soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, şi faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentinţa civilă nr. 496 din 17 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care prima instanţă a soluţionat pe fond contestaţia formulată de A. împotriva Rezoluţiei nr. x/IJ/1015/DIJ/2013 emise de Inspecţia Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).
Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".
Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
În cauză, recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, faţă de aplicarea dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 496 din 17 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.
GGC - MM