Validity of stamp duty for administrative appeals mixing procedural and merits grounds

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 22 alin. (2) lit. d) şi art. 56 alin. (3) lit. e) din H.G. nr. 924/2015, cât şi suspendarea punerii în executare a acestor dispoziţii, până la data soluţionării definitive a cauzei, cu menţiunea ca reclamanta îşi rezervă dreptul de a solicita daune materiale.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 93 din data de 22.04.2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L. - în insolvenţă în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pentru anularea art. 22 alin. (2) lit. d) şi art. 56 aliniatul 3 lit. e) din H.G. nr. 924 din 11 noiembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică.

A respins cererea de suspendare a prevederilor art. 22 alin. (2) lit. d) şi art. 56 alin. (3) lit. e) din H.G. nr. 924/2015 pentru aprobarea Regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 93 din data de 22.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. în insolvenţă prin administrator special B..

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 martie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Prin prima cerere de recurs, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor art. 22 alin. (2) lit. d) şi art. 56 alin. (3) lit. e) din H.G.R. nr. 924/2015, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.. Ataşat acestei cereri a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Prin cea de-a doua cerere de recurs, reclamanta a solicitat anularea prevederilor art. 22 alin. (2) lit. d) şi art. 56 alin. (3) lit. e) din H.G.R. nr. 924/2015, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. Ataşat acestei cereri a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că, în cazul în care pe lângă motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. se invocă şi motivul de casare prevăzut de pct. 8 al aceluiaşi articol, recurenta-reclamantă are obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON.

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, raportat la dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta-reclamantă trebuia să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă fiecărei cereri de recurs formulate, obligaţie ce i-a fost comunicată acesteia cu adresa emisă la data de 12 februarie 2019, care a fost comunicată recurentei la data de 22 februarie 2019, prin afişare la sediul acesteia, conform procesului-verbal de înmânare.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii, iar dispoziţiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că, deşi pentru termenul de judecată din data de 20 martie 2019 recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON pentru cererea de recurs privind suspendarea şi cu suma de 100 RON pentru cererea de recurs formulată cu privire la fondul cauzei, această obligaţie nu a fost îndeplinită.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) şi art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1), art. 32 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. în insolvenţă prin administrator special B. împotriva Sentinţei nr. 93 din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - MM