Negative competence conflict: jurisdiction for moral damages and publication orders following annulment of disciplinary resolution, outside specialized panel mandate for resolution annulment

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20 februarie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat:

- obligarea pârâtului să-i prezinte scuze publice printr-un comunicat de presă, pentru cercetarea disciplinară a reclamantului, în urma căreia s-a adoptat Rezoluţia nr. 30/CDJ/2011 din 11.02.2011, de către Comisia de Disciplină pentru Judecători şi formularea unui denunţ la Parchet împotriva reclamantului;

- obligarea pârâtului să publice, pe cheltuiala sa, în ziarul Lumea Justiţiei şi într-un alt ziar de circulaţie naţională, Sentinţa civilă nr. 3190/27.11.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă, prin care a fost anulată Rezoluţia nr. 30/CDJ/2011 din 11.02.2011 a fostei Comisii de Disciplină pentru Judecători;

- obligarea pârâtului să publice pe cheltuiala sa Sentinţa penală nr. 1672/08.12.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 Euro sau echivalent RON, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul produs reclamantului în perioada 14.12.2010 - 27.07.2017.

1.2. La termenul de judecată din 19 iunie 2018, completul învestit cu soluţionarea cererii de chemare în judecată a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Inspecţiei Judiciare, potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din 16 octombrie 2018, completul 19 fond al secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, învestit cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, a constatat că nu este un complet de judecată specializat în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară şi a dispus înaintarea dosarului către preşedintele secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea repartizării cauzei unui complet specializat.

În argumentarea încheierii astfel pronunţate, completul 19 fond a reţinut că acţiunea ce face obiectul cauzei este subsecventă şi accesorie unei cereri în anularea unei rezoluţii emise în materie disciplinară de fosta Comisie de Disciplină din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, motiv pentru care se circumscrie materiei pentru care au fost înfiinţate complete specializate, prin Decizia nr. 226/27.03.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin încheierea din 18 decembrie 2018, completul 42 fond al secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, învestit cu soluţionarea cererii de chemare în judecată conform repartizării efectuate la data de 05 noiembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestui complet, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului 19 fond şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Motivând hotărârea astfel dispusă, completul 42 fond a reţinut, pe de-o parte, că fiind depăşit primul termen de judecată, completul 19 fond nu mai putea invoca necompetenţa funcţională, iar pe de altă parte, că cererea reclamantului nu vizează anularea rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare, ci are drept obiect repararea prejudiciului moral pe care acesta susţine că l-a suferit.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două complete de judecată ale secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în raport de încheierile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului 19, pentru următoarele considerente:

Problema de ordin procedural care a determinat conflictul de competenţă între cele două complete de judecată ale Curţii de Apel Bucureşti - secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost generată de obiectul cererii deduse judecăţii, cele două complete de judecată exprimând opinii diferite asupra împrejurării dacă pretenţiile reclamantului A., formulate în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, se încadrează în litigiile pentru care, prin Decizia nr. 226 din 27.03.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus înfiinţarea unor complete specializate în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară.

Analizând capetele cererii de chemare în judecată, precum şi motivele de fapt expuse de reclamant, Înalta Curte constată că acţiunea cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ nu priveşte anularea unei rezoluţii emise de Inspecţia Judiciară, ci repararea prejudiciului moral pe care reclamantul pretinde că l-a suferit prin emiterea de către Comisia de Disciplină pentru Judecători a Rezoluţiei nr. 30/CDJ/2011 din 11.02.2011, în prezent anulată prin Sentinţa civilă nr. 3190 din 27.11.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, temeiurile de drept ale cererii invocate de reclamant, respectiv prevederile art. 8, art. 18 alin. (3), art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi dispoziţiile art. 72, art. 73 şi art. 1357 din C. civ., confirmă că, prin promovarea cererii, reclamantul urmăreşte să obţină reparaţia prejudiciului moral prin modalităţile indicate în petitul acţiunii (prezentarea de scuze publice, publicarea în presa scrisă a unor hotărâri judecătoreşti, plata unei sume de bani), iar nu anularea actului pretins vătămător, a cărui analiză de legalitate a făcut obiectul unui litigiu distinct.

Completele specializate înfiinţate prin Decizia nr. 226 din 27.03.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti deţin o competenţă funcţională strict şi limitativ aplicată, doar cu privire la cererile prin care se solicită anularea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară, neputând fi extinsă la acţiunile vizând repararea eventualelor pagube cauzate prin emiterea acestor acte în materie disciplinară.

Înalta Curte nu va reţine considerentele încheierii pronunţate de completul 19 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a susţinut caracterul subsecvent şi accesoriu al prezentei cereri faţă de cererea vizând anularea rezoluţiei Inspecţiei Judiciare, întrucât cererea de faţă a fost formulată pe cale principală, iar nu ca un petit accesoriu, în cadrul acţiunii vizând anularea actului, astfel încât nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 123 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (4) şi art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este completul 19 al secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, în favoarea completului 19 al secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - MM