Revision denied due to lack of triple identity and prior adjudication of res judicata in contradictory administrative acts

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 21 noiembrie 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii Liceul Tehnologic Turceni, Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic Turceni şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2357 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susţinând că decizia supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 1939 din 14 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, motiv pentru care a solicitat anularea deciziei atacate.

Revizuentul A. a învederat că, prin considerentele Deciziei civile nr. 1939 din 14 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a reţinut că, în cursul anului şcolar 2016 - 2017 nu se putea modifica componenţa Consiliului de Administraţie al Liceului Tehnologic Turceni şi nu se impunea adaptarea componenţei consiliului de administraţie la prevederile art. 96 alin. (2) lit. c)1) din Legea nr. 1/2011.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei supuse revizuirii, s-a reţinut că, în cursul anului şcolar 2016 - 2017 se impunea modificarea componenţei Consiliului de Administraţie al Liceului Tehnologic Turceni şi că această componenţă trebuia să fie conformă prevederilor art. 96 alin. (2) lit. c)1) din Legea nr. 1/2011.

În concluzie, revizuentul a apreciat că cele două hotărâri sunt potrivnice, oferă soluţii antagonice şi, din acest motiv, se impune revizuirea celei de-a doua hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15 martie 2019, intimaţii Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic Turceni şi Liceul Tehnologic Turceni au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuentul A. pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din textul de lege anterior indicat rezultă că, pentru a opera acest caz de revizuire, trebuie îndeplinită condiţia existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în litigii distincte, precum şi existenţa triplei identităţi de elemente care definesc cele două pricini, respectiv părţi, obiect şi cauză juridică.

Totodată, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă constatarea cu întârziere a autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte reţine existenţa unei condiţii implicite şi anume ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, ori, dacă a fost invocată, să nu fi fost soluţionată de instanţa de judecată. O interpretare contrară ar conduce la repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate definitiv de instanţa competentă şi la crearea unei căi de atac suplimentare, respectiv un "recurs la recurs".

În ceea ce priveşte obiectul cauzelor înregistrate sub nr. x/2017 şi y/2017, Înalta Curte reţine că, în primul dosar, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 122 din 3 februarie 2017, emisă de pârâtul Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic Turceni, precum şi a Deciziei nr. 9 din 6 februarie 2017, emisă de pârâtul Liceul Tehnologic Turceni, în timp ce, prin cererea de chemare în judecată formulată în al doilea litigiu, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 15 din 24 februarie 2017, emisă de pârâtul Liceul Tehnologic Turceni şi a Hotărârii nr. 124 din 1 martie 2017, emisă de pârâtul Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic Turceni.

La o analiză amănunţită, se constată că, în cadrul cererii înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat anularea actelor administrative prin care s-a constituit comisia de disciplină ce urma să desfăşoare cercetări cu privire la faptele imputate acestuia, iar în cadrul cererii înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2017, a solicitat anularea actului administrativ prin care s-a constituit Consiliul de Administraţie al Liceului Tehnologic Turceni şi a celui prin care a fost aplicată reclamantului sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă.

Aşadar, cele două litigii au avut aceleaşi părţi, dar un obiect diferit, reclamantul solicitând anularea unor acte administrative distincte. Prin obiectul cererii se înţelege pretenţia concretă dedusă judecăţii, iar în speţă pretenţiile depuse judecăţii în cele două pricini au fost diferite, astfel încât nu se poate reţine existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, cerinţă obligatorie pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Prin cererea de revizuire, revizuentul A. a susţinut că încălcarea autorităţii de lucru judecat se manifestă sub forma contrarietăţii între considerentele celor două hotărâri, dar Înalta Curte apreciază că o contrarietate la nivelul considerentelor nu poate conduce la incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 513 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., în ipoteza admiterii revizuirii, soluţia este aceea de anulare a celei din urmă hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Aceasta înseamnă că instanţa învestită cu cererea de revizuire nu reanalizează cauza soluţionată prin cea din urmă hotărâre, ci anulează hotărârea pronunţată, tocmai în considerarea ipotezei avută în vedere de legiuitor în reglementarea cazului de revizuire, a soluţionării pentru a doua oară a unui litigiu cu acelaşi obiect, purtat între aceleaşi părţi.

Înalta Curte reţine că, în cauză, nu este îndeplinită nici condiţia ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată/soluţionată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire.

Astfel, prin recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 51 din 12 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, ulterior, prin cererea înregistrată la data de 30.10.2018, în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a invocat autoritatea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 1939 din 14 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Autoritatea de lucru judecat invocată de reclamant a fost analizată prin Decizia nr. 2357 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în cadrul examinării motivelor de recurs, instanţa de control judiciar indicând, in extenso, argumentele pentru care apreciază a nu fi incident un caz de autoritate de lucru judecat.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, prin prezenta cerere de revizuire, revizuentul a urmărit să repună în discuţie un aspect definitiv tranşat de instanţa de judecată, scop ce nu concordă cu voinţa legiuitorului, care, prin reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a intenţionat să creeze o cale de atac suplimentară în favoarea părţilor, ci să reglementeze un mijloc procedural de îndreptare a situaţiei excepţionale în care instanţa de judecată nu a analizat incidenţa autorităţii de lucru judecat, ceea ce a dus la existenţa a două hotărâri pronunţate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi cauză, dar cuprinzând soluţii distincte, ce nu pot fi conciliate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 2357 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - MM