Influence trading conviction upheld despite missing promise element

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 3289/31.10.2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a dispus următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată din oficiu.

A dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. din două infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. în două infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic art. art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 291 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (cumpărător de influenţă C.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. respectiv a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. respectiv a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat ce se vor executa în cazul executării în regim de detenţie a prezentei pedepse.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei B. faţă de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă faptă prev. şi ped. de art. 291 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (cumpărător de influenţă D.).

În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 (doi) ani închisoare la care a fost condamnată prin prezenta inculpata B. pe o durată de 3 (trei) ani în condiţiile art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpata să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatei B. ca pe durata termenului de încercare să execute următoarele obligaţii:

a) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu acesta;

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat-o pe inculpata B. să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile în cadrul Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Protecţia a Copilului Sector I sau a Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Protecţia a Copilului Sector II.

A încredinţat Serviciului de Probaţiune Bucureşti supravegherea inculpatei în vederea respectării măsurilor şi obligaţiilor dispuse prin prezenta.

În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus ca pedepsele complementare să se execute de la data rămânerii definitive a prezentei.

În temeiul art. 72 C. proc. pen. a luat act că inculpata a fost reţinută şi arestată la domiciliu de la data de 27.01.2016 la data de 26.02.2016.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 3.000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că în cursul anului 2015, a primit de la martora E., arhitecta beneficiarului C., suma de 1500 de RON pentru că a lăsat să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici din cadrul ISC şi că îşi va trafica influenţa pe lângă aceştia pentru a-i determina să urgenteze obţinerea avizului de la această instituţie.

II. Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia penală nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 29 alin. (4) rap. la art. 29 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 47/1992, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpata B. şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata B. împotriva Sentinţei penale nr. 2524/10.12.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, ca nefondate.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpata B. a declarat recurs în casaţie, în termen, la data de 6 noiembrie 2019.

În cererea scrisă, recurenta inculpată a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivele scrise, a invocat faptul că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu se circumscrie în dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, lipsind acţiunea de a promite acţiunea de a-şi trafica influenţa.

De asemenea, fapta de a primi, potrivit adevărului juridic stabilit prin hotărâre, este într-adevăr a recurentei B., dar acţiunea de a lăsa impresia unei influenţe asupra vreunui funcţionar este a martorei E. faţă de martorul C.

A mai arătat că, nu în ultimul rând, fapta de a promite influenţa lipseşte atât în ipoteza descrierii acţiunii martorei E. faţă de martorul C., dar şi în acţiunea recurentei B. faţă de martora E.

IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta nu este fondat.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept. Aşadar, statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii. Cazul de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Cazul de casare invocat de inculpata B. are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune.

În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate şi în faţa instanţei de apel, referitor la faptul că inculpata se consideră nevinovată de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă săvârşită în legătură cu martorul-cumpărător de influenţă E.

În susţinerea recursului declarat, recurenta inculpată a motivat că fapta, astfel cum a fost descrisă, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece lipseşte acţiunea de a promite, de a-şi trafica influenţa, întrucât inculpata nu a promis niciodată martorei E. că ar exercita vreo influenţă, neexistând practic această legătură directă între fapta pe care ar fi săvârşit-o inculpata şi beneficiarul presupusului trafic.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (2) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, s-a reţinut, pe baza probelor, că inculpata, în cursul anului 2015, a primit de la martora E., arhitecta beneficiarului C., suma de 1.500 de RON pentru că a lăsat să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici din cadrul I.S.C. şi că îşi va trafica influenţa pe lângă aceştia pentru a-i determina să urgenteze obţinerea avizului de la această instituţie.

Înalta Curte constată că elementele faptice reţinute de instanţe se suprapun textului de incriminare al infracţiunii de trafic de influenţă.

În ce priveşte critica apărării, în sensul că lipseşte acţiunea de a promite, se constată că nu este întemeiată. Sub aspectul promisiunii care nu a fost una certă, aceasta nu poate fi interpretată în înţelesul legii civile, dat fiind că, potrivit legii penale, infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune cu consumare anticipată, tentativa fiind asimilată faptei consumate. Promisiunea care constituie în fapt un început de executare a hotărârii infracţionale este suficientă pentru a consuma infracţiunea. De altfel, este fără relevanţă juridică împrejurarea că promisiunea a fost sau nu respectată sau dacă a fost urmată de o o negociere a influenţei.

Se constată că fondul criticii formulată pe calea recursului în casaţie - greşita apreciere a materialului probator, prin faptul că nu a promis martorei E. că ar exercita vreo influenţă, neexistând practic această legătură directă între fapta pe care ar fi săvârşit-o inculpata şi beneficiarul presupusului trafic - porneşte de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatei, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator.

În realitate, criticile sunt referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective, iar nu la lipsa elementelor de tipicitate infracţională, iar acestea reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 940/A din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.

GGC - NN