Cassation appeals inadmissible for lack of legal grounds; appellate re-qualification from aggravated attempted murder to simple attempted murder and assault upheld

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 63 pronunţată la data de 26 aprilie 2018 de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. x/2017, a fost respinsă cererea formulată de inculpaţii A. şi B., şi alţii, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, din infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută şi pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A., B., şi alţii, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din data de 21.03.2018, din două tentative la infracţiunea de omor simplu, prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., într-o infracţiune unică pentru fiecare inculpat, respectiv tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de:

- 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

A constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele individualizate de Judecătoria Reşiţa în Sentinţa penală nr. 178/08.06.2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1253/A/25.10.2017, prin care inculpatului A. i-au fost stabilite două pedepse de câte 4 luni închisoare, aplicându-se o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) luni închisoare.

A repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante menţionate, s-a făcut aplicarea art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru toate infracţiunile concurente, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă de:

- 9 (nouă) ani 2 (două) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului inculpatului.

În baza art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de:

- 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului inculpatului.

În baza art. 19 alin. (5) şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) şi art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile C. senior şi C. junior şi a obligat inculpaţii în solidar, să plătească respectivelor părţi civile suma de câte 10.000 euro, pentru fiecare dintre aceştia, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (5) şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) şi art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, drept pentru care a obligat pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 3.206,96 RON cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

În baza art. 19 alin. (5) şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) şi art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, drept pentru care a obligat pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 1.023,08 RON, cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a constatat că prin ordonanţa din data de 16.07.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), (2) C. pen.

Dosarul a fost soluţionat prin ordonanţa din data de 04.09.2015, când, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 58, art. 63 cu referire la art. 35 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), (2) C. pen. cu privire la făptuitorii A., B. şi D. şi declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale pentru infracţiunile de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. şi vătămare corporală prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reşiţa.

Prin încheierea penală nr. 34 din data de 15.12.2015 a Tribunalului Caraş-Severin, s-a dispus admiterea plângerii formulate de petenţii C. sr. şi C. jr. împotriva Ordonanţei de clasare după începerea urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, în Dosarul nr. x/2015 şi desfiinţarea parţială a ordonanţei, trimiţându-se cauza la procuror pentru a fi pusă în mişcare acţiunea penală şi pentru completarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., asupra persoanei vătămate C. jr.

Prin ordonanţa din data de 08.08.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., B., D. şi E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 raportat la la art. 188 C. pen. faţă de victima C. jr. şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., faţă de victima C. sr., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa din data de 20.10.2016 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii A., B. şi D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. faţă de victima C. jr. şi a infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa din data de 10.01.2017 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. şi art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa din data de 08.03.2017 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 32 raportat la la art. 188 C. pen. şi art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. şi art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin emis în Dosarul nr. x/2017 au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B. şi D., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut că, în seara zilei de 30.06.2015, în jurul orei 19:00, persoanele vătămate C. sr. şi C. jr (tată şi fiu) s-au aflat în faţa blocului din localitatea Dognecea, unde locuiesc, împreună cu mai mulţi locatari. La un moment dat, C. sr. a mers în apropiere - circa 15 - 20 de metri - pentru a-i spune inculpatului B. să-şi mute camioneta din acel loc unde o repara, întrucât îi omoară păsările aflate lângă anexele sale. După ce şi-au adresat reciproc înjurături şi ameninţări, B. l-a sunat pe fratele său - A., pentru a veni să-l ajute.

După circa 10 minute a venit în acel loc autoturismul condus de suspectul E., în care s-au mai aflat inculpaţii A. şi D. Din portbagajul autoturismului, inculpatul A. a luat o rangă de fier, inculpatul B. a luat o ţeavă de fier, iar inculpatul D. a luat o bâtă de lemn. Suspectul E. a rămas în autoturism.

Cei trei inculpaţi l-au lovit cu corpurile contondente pe C. sr. în zona capului şi peste corp, acesta căzând pe sol. Fiind lovit în continuare de cei trei inculpaţi, în ajutorul lui C. sr., pentru a-l apăra, a intervenit fiul său - C. jr., care a fost lovit cu corpurile contondente avute de cei trei inculpaţi (rangă de fier, ţeavă de fier şi bâtă de lemn) în zona capului şi peste corp. În urma loviturilor primite în mod repetat, C. jr. a căzut în stare de inconştienţă, cei trei inculpaţi continuând să-l lovească. Au intervenit, pentru aplanarea agresiunii, numiţii F. şi G., însă au fost loviţi şi aceştia de către inculpaţi.

La un moment dat, cei trei inculpaţi s-au oprit din acţiunea lor agresivă şi au plecat cu autoturismul, având asupra lor obiectele contondente cu care au lovit. Numitul F. a sunat la 112, solicitând intervenţia unui echipaj al poliţiei şi a ambulanţei. Cele două victime - C. sr. şi C. jr - au fost transportate cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa.

C. jr. a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, secţia neurologie în perioada 09 - 14.07.2015. C. sr. a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenţă Timişoara, secţia neurochirurgie în perioada 01 - 07.07.2015.

Din Certificatul medico-legal nr. 348/A2/14.07.2015 a rezultat faptul că C. jr. a prezentat mai multe leziuni traumatice în zona capului şi în anumite zone ale corpului, fiind necesare pentru vindecarea acestora un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovirea directă şi repetată cu corpuri contondente. Prin Adresa cu nr. x/19.10.2016 a Serviciului Judeţean de Medicină Legală Caraş-Severin, dată în completare la Certificatul medico-legal nr. 348/A2/14.07.2015, s-a precizat că traumatismul suferit cu fractură fronto-parietală dreapta, complicată cu hematom subdural acut şi hemoragie subarahnoidiană post-traumatică, a pus în primejdie viaţa victimei.

Din Certificatul medico-legal nr. 333/A2/08.07.2015 a rezultat faptul că C. sr. a prezentat mai multe leziuni traumatice în zona capului şi în anumite zone ale corpului, fiind necesare pentru vindecarea acestora un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale, leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire directă cu corpuri contondente.

Din actele medico-legale prezentate mai sus a rezultat faptul că persoana vătămată C. jr. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale şi că acestea i-au pus viaţa în primejdie. S-a considerat că leziunile traumatice suferite de victima C. jr. au fost produse prin loviri directe şi repetate aplicate de către cei trei inculpaţi, cu mare intensitate, rezultând o intenţie indirectă de a ucide. Persoana vătămată C. sr. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat un număr mai mic de zile de îngrijiri medicale şi s-a apreciat că nu a rezultat punerea în primejdie a vieţii acesteia, reieşind o intenţie directă de lovire a victimei şi nu o intenţie indirectă de a ucide.

Starea de fapt descrisă mai sus s-a probat prin declaraţiile persoanelor vătămate C. jr. şi C. sr., precum şi din declaraţiile martorilor H., I., J., G. şi F.

În faza de urmărire penală, cei doi inculpaţi B. şi A. au recunoscut parţial faptele de lovire a celor două victime, însă aceştia au declarat faptul că au fost provocaţi de cele două victime, întrucât acestea au pornit agresiunea asupra lor prin lovirea cu bâtele şi o furcă, aceştia lovind victimele cu obiectele contondente luate de la victime. Inculpatul D. nu a recunoscut fapta, declarând că a stat împreună cu suspectul E. Suspectul E. a susţinut în declaraţia sa că, pe parcursul derulării actelor de agresiune, a stat în autoturismul său.

Pe parcursul urmăririi penale inculpaţii au propus audierea mai multor martori, martori ce au fost audiaţi şi de la care nu a rezultat faptul că ar fi văzut cum s-a desfăşurat agresiunea. O singură martoră, anume K., a declarat că a văzut cum numitul "G., cu o bâtă de lemn, a vrut să lovească pe B., dar acesta s-a ferit, iar G., din greşeală, l-a lovit cu bâta din lemn în cap pe C. jr., zis "L.", lovitură în urma căreia acesta a căzut jos şi nu l-am mai văzut să se ridice". Din declaraţia persoanei vătămate C. jr. şi a persoanei vătămate C. sr. a rezultat faptul că martora K. nu a fost prezentă la locul în care s-a desfăşurat incidentul, iar declaraţia dată de către aceasta nu corespunde adevărului. În consecinţă, faţă de martora K. s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării faţă de aceasta a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 C. pen.

Corpurile delicte folosite la agresionarea victimelor, anume ţeavă de fier, rangă de fier şi o bâtă din lemn, nu au fost găsite de către organele de cercetare penală şi nici nu au fost predate de către cei trei inculpaţi.

Din declaraţiile date de persoanele vătămate C. jr. şi C. sr. a rezultat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 15.000 de euro fiecare, sumă ce reprezintă daune morale.

Din decontul de cheltuieli efectuat de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, secţia Neurologie, a rezultat că cheltuielile suportate de către spital cu pacientul C. jr. sunt în sumă de 1023,08 RON. Din Adresa nr. x/17.01.2017 a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, rezultă faptul că se constituie parte civilă în cauza penală privind pe C. sr. cu suma de 1844,02 RON, reprezentând costul spitalizării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 03.05.201 sub nr. x/2017.

Prin încheierea penală nr. 35 din data de 15.06.2017, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de inculpatul D.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea rechizitoriului din data de 24.04.2017 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpaţii A., B. şi D., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 raportat la la art. 188 C. pen. şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii A., B., D., încheiere rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 80/CP/CO din 06.07.2017 a Curţii de Apel Timişoara, prin respingerea contestaţiei formulate de inculpatul D.

La dosarul cauzei a fost ataşat Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015 al Parchetului de Tribunalul Caraş-Severin.

La termenul de judecată din data de 09.11.2017, ulterior prezentării succinte a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, instanţa a întrebat inculpaţii dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aducându-li-se la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar în urma răspunsului negativ al acestora, s-a procedat la audierea celor trei inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. pen. În cauză a fost administrată proba testimonială, fiind audiaţi martorii din rechizitoriu: H.; I.; J.; G. şi F.; precum şi martorii propuşi de inculpaţi: E.; M.; N.; O. . De asemenea, au fost administrate probe cu înscrisuri .

Persoanele vătămate C. şi C. jr. s-au constituit părţi civile în cauză cu suma de 15.000 euro, daune morale, pentru fiecare dintre ei.

Spitalul Judeţean de Urgenţă Timişoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.206,96 RON, reprezentând tratamentul medical de care au beneficiat persoanele vătămate C. şi C. jr.

Din decontul de cheltuieli efectuat de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, secţia Neurologie, a rezultat că cheltuielile suportate de către spital cu pacientul C. jr. sunt în sumă de 1.023,08 RON.

La termenul din 21.03.2018, după o prealabilă punere în discuţie la termenul din 15.03.2018, tribunalul analizând oportunitatea schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, din cele prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. şi art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., în două infracţiuni prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., a constatat că se impune respectiva schimbare de încadrare, în mod eronat apreciindu-se în cuprinsul rechizitoriului că fapta de lovire sau alte violenţe poate fi calificată ca atare doar ca urmare a rezultatului produs, în realitate fiind esenţiale elementele constitutive ale infracţiunii (atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă), fără a mai vorbi de identitatea de împrejurări, toate aceste elemente - aşa cum au fost descrise în cuprinsul actului de sesizare a instanţei - justificând schimbarea de încadrare în sensul arătat mai sus.

La aceeaşi dată, ca urmare a dispunerii schimbării încadrării juridice din fapta de lovire sau alte violenţe în cea de tentativă la infracţiunea de omor, tribunalul a invocat din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor respective, două tentative la infracţiunea de omor simplu, într-o infracţiune unică, aceea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere pluralitatea de victime şi de inculpaţi.

La termenul din 19.04.2018, inculpaţii, prin apărătorul ales, au solicitat, în scris, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimişi în judecată, din infracţiunea de tentativă la omor în cea de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped. de art. 193 alin. (2) C. pen., cererea fiind susţinută şi oral la termenul din 26.04.2018.

Examinând cauza dedusă judecăţii, prin coroborarea întregului material probator administrat în timpul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul, analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, a constatat că starea de fapt descrisă în rechizitoriu, constând în agresarea violentă a două victime (părţile civile C. sr. şi C. jr.), în aceleaşi împrejurări de timp şi de spaţiu, de către trei persoane împreună (inculpaţii A., B. şi D.) se confirmă, după cum se va arăta în mod detaliat mai jos.

Anterior examinării în detaliu a stării de fapt, aşa cum a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa este datoare să se pronunţe asupra schimbării încadrării juridice, referitor la care, instanţa consideră necesar să expună mai multe argumente relevante:

În concret, din probele administrate în cauză, a rezultat fără nicio putinţă de tăgadă faptul că victimele au fost lovite în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc de către cei trei inculpaţi, înarmaţi cu arme asimilate, utilizate pentru atac, în speţă o ţeavă de fier, o rangă de fier şi o bâtă de lemn, toţi fiind aşadar participanţi la comiterea aceleiaşi infracţiuni de tentativă la omor calificat, indiferent ce intensitate au avut loviturile sau actele violente exercitate de către fiecare dintre aceştia. Conform reglementărilor legale, concretizate de doctrină şi jurisprudenţă, tentativa reprezintă punerea în executare a intenţiei de a săvârşi o infracţiune, executare care nu a cunoscut însă finalizare. S-a statuat că nu urmările infracţiunii sunt acelea care califică infracţiunea ca atare, ci latura subiectivă a acesteia, respectiv intenţia făptuitorilor, ce se impune a fi dedusă din coroborarea tuturor elementelor de fapt ale cauzei. Poate exista aşadar tentativa la infracţiunea de omor atât în situaţia în care, prin agresiunea săvârşită, viaţa victimei a fost pusă în pericol cât şi în cazurile în care nu a existat o astfel de urmare, însă intenţia primară a autorilor agresiunii a constat în urmărirea sau acceptarea suprimării vieţii victimei. Distincţia o face însăşi reglementarea legală a tentativei, care se referă la o punere în executare a intenţiei de a săvârşi o infracţiune, oricare ar fi aceasta, iar nu la rezultatele infracţiunii, conform dispoziţiilor art. 32 C. pen.

Tentativa la infracţiunea de omor constă deci în punerea în executare a intenţiei de a suprima viaţa unei persoane, nefiind concludentă în termeni juridici, împrejurarea că viaţa victimei a fost pusă sau nu în pericol, pentru a face distincţia de rigoare. La rândul ei, practica judiciară a rezolvat o serie de probleme practice în vederea aprecierii existenţei sau nu a intenţiei de suprimare a vieţii unei persoane (intenţie directă sau indirectă), tocmai prin stabilirea unui ansamblu de criterii la care judecătorul să se raporteze atunci când analizează aspectele respective. Exemplificativ, în cuprinsul Sentinţei penale nr. 5 din 18.02.2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. x/2015, rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac, s-a constatat că "în cazul tentativei de omor, este suficient să existe intenţia, dedusă din elementele de fapt ale speţei, de a săvârşi infracţiunea de ucidere a unei persoane, fără ca rezultatul să se producă. Nu este necesară punerea în primejdie a vieţii victimei ca să existe infracţiunea de tentativă de omor. Din datele de fapt ale cauzei reiese că inculpatul a efectuat o acţiune de secţionare a structurilor anatomice existente la nivelul unei zone vitale a părţii vătămate, acţionând în mod violent şi provocând victimei în regiunea cervicală antero-laterală stângă submandibular, o soluţie de continuitate semicirculară de cca. 12 - 14 cm lungime, cu secţionarea muşchiului pielos al gâtului şi o porţiune de cca. 3 cm lungime marginea superioară a osului cricoid (nepenetrantă intralaringean), cu sângerare abundentă. Din materialitatea faptelor rezultă corecta încadrare a acestora ca şi tentativă de omor, şi nicidecum ca şi lovire sau alte violenţe".

De altfel, practica tuturor instanţelor este în sensul aprecierii intenţiei agresorilor pe baza elementelor de fapt ale cauzei, în cazul în speţă faptele fiind săvârşite de trei inculpaţi împreună, înarmaţi cu obiecte contondente reprezentate de drugi de fier sau pari de lemn, ei aplicându-le celor două victime neînarmate multiple lovituri în zone vitale (cap şi torace), în mod simultan şi cu mare intensitate, neexistând nicio diferenţiere în modul de tratare al victimelor, inculpaţii aflându-se în situaţia cel puţin de acceptare (dacă nu chiar de urmărire) a suprimării vieţii ambelor victime. Elocvent în acest sens este şi comportamentul ulterior al celor trei inculpaţi, care nu au înţeles să acorde nici un ajutor medical victimelor, nu au anunţat organele de specialitate sau membrii familiei acestora pentru a se putea interveni cu promptitudine în ajutorul lor, ci au părăsit pur şi simplu locul faptei, abandonând acolo părţile civile.

Ca atare, având în vedere atât cele menţionate în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 21.03.2018, cât şi dispoziţiile art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi D., din două tentative la infracţiunea de omor simplu, prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., într-o infracţiune unică pentru fiecare inculpat, respectiv tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., dispunând implicit respingerea cererii formulate de inculpaţii A., B. şi D., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, din infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută şi pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen.

Săvârşirea faptelor de către inculpaţi, potrivit noii încadrări juridice, este certificată de declaraţiile martorilor H., I., J., G., F., toţi menţinându-şi declaraţiile date iniţial în cursul urmăririi penale, declaraţii perfect coroborabile cu înscrisurile cu caracter medical şi medico-legal indicate mai sus, precum şi cu declaraţiile părţilor civile.

În ceea ce priveşte apărarea invocată de inculpaţi, s-a constatat pe de o parte existenţa unei evidente contradicţii între declaraţiile de negare absolută a săvârşirii faptelor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată şi concluziile puse ulterior de apărătorul lor, care atât verbal în cursul dezbaterilor iniţiale, apoi reluate, cât şi în cuprinsul cererii scrise de schimbare a încadrării juridice a faptelor, nu neagă agresarea părţilor civile, ci încearcă să o nuanţeze fie în sensul conturării unui caracter justificat al acţiunilor respectivilor inculpaţi, fie în sensul diminuării atât a intensităţii acţiunii acestora, cât şi a gravităţii urmărilor produse. Pe de altă parte, declaraţiile martorilor propuşi în apărare, în speţă E., M., N., O., sunt centrate pe comportamentul în societate a inculpaţilor pe de o parte şi a părţilor civile pe de altă parte.

Astfel, aceştia se referă în mod asemănător la atitudinea violentă a părţilor civile în comunitate, precum şi la comportamentul general corespunzător al inculpaţilor, fără însă a particulariza împrejurările concrete ale faptei, cu excepţia martorilor M. şi O., care afirmă în mod necredibil că una dintre părţile civile a fost lovită "din eroare în cap cu o bâtă de martorul G.", inculpaţii nelovind părţile civile. Respectivele declaraţii sunt însă în contradicţie cu întreg ansamblul probatoriu, fiind contrazise de declaraţiile tuturor celorlalţi martori oculari audiaţi în cauză, diferind în plus şi în privinţa dinamicii ulterioare a evenimentelor. Semnificativ este faptul că aceşti doi martori se referă la o singură lovitură aplicată accidental exclusiv părţii civile C. jr., aspect contrazis în mod ştiinţific de constatările certificatelor medicale aflate la dosarul cauzei.

Aspectele invocate de apărătorul inculpaţilor privitoare pe de o parte la schimbarea de către procurorul de caz a soluţiei iniţiale dispuse în cauză, urmată de pensionarea sa, nu pot fi primite ca argument în sensul demonstrării nevinovăţiei inculpaţilor, neexistând niciun motiv de nulitate al actului de sesizare sau vreo încălcare de ordin procedural (chestiunile respective nefiind sancţionate în vreun fel în procedura de cameră preliminară). Pe de altă parte, invocarea formală fie a depăşirii limitelor legitimei apărări, fie a existenţei unei provocări, nu se confirmă din dinamica evenimentelor descrise mai sus, neputându-se reţine nici existenţa vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate în favoarea inculpaţilor, nici reţinerea vreunei circumstanţe atenuante pentru aceştia. Într-adevăr, s-a remarcat că, deşi inculpaţii au încercat să acrediteze teza agresării lor de către persoanele vătămate, ei nu au produs nicio dovadă de natură medico-legală în acest sens, neformulând plângeri împotriva pretinşilor agresori şi nebazându-se pe alte probe decât declaraţiile expuse în manieră generală, fără amănunte concrete şi încadrate în ansamblul probatoriu, de către martorii M. şi O. (analizate separat mai devreme).

Ipoteza potrivit căreia părţile s-ar putea împăca în viitor, avansată de apărătorul inculpaţilor, nu are nicio relevanţă în cauză (independent de nerealizarea ei), întrucât în raport de încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi, acţiunea penală nu se poate stinge prin împăcarea părţilor.

Ca atare, din întreg ansamblul probatoriu rezultă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., tribunalul aplicând pedepse principale de condamnare a acestora la privare de libertate.

La individualizarea pedepselor principale ce au fost aplicate inculpaţilor, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (aşa cum au fost descrise mai sus), atitudinea adoptată în faţa instanţei (de nerecunoaştere a faptelor), precum şi mijloacele folosite (arme albe asimilate), starea de pericol creată pentru valoarea socială şi umană ocrotită (obiectul juridic special fiind reprezentat de relaţiile sociale care ocrotesc viaţa persoanei), natura şi gravitatea rezultatului produs (ilustrate de leziunile provocate şi rezultatul urmărit sau acceptat), motivul săvârşirii infracţiunii, conduita inculpaţilor după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. De asemenea, s-a ţinut cont de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de modul, mijloacele şi condiţiile concrete de săvârşire a faptei, urmarea produsă şi lipsa antecedentelor penale în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B. şi D. În această activitate, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopurile pedepsei; o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporţionalităţi juste, corespunzătoare faptei comise şi vinovăţiei infractorilor, având în vedere reeducarea şi reinserţia socială a acestora, dublate de restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcţioneze ca o forţă socială pedagogică în societate. Ţinând cont de toate aceste împrejurări determinate prin luarea ca reper a stării de fapt reţinută şi a persoanei inculpaţilor, tribunalul a apreciat că pedepsele principale pot fi orientate spre mediu, scopul de prevenţie şi de educaţie al acestora fiind realizat în acest mod. Inculpaţilor le-a fost aplicată de asemenea pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Cu privire la inculpatul A., din fişa de cazier a rezultat că acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 178/08.06.2017a Judecătoriei Reşiţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1253/A/25.10.2017, fiindu-i stabilite două pedepse de câte 4 luni închisoare, aplicându-se o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) luni închisoare.

Analizând data de săvârşire a infracţiunii şi data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, tribunalul a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele individualizate de Judecătoria Reşiţa, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) luni închisoare; drept pentru care a repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante menţionate, făcându-se aplicarea art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru toate infracţiunile concurente, în privinţa acestui inculpat.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a constatat că prin fapta penală realizată de către inculpaţi, aceştia au cauzat părţilor civile C. senior şi C. junior suferinţe psihice care justifică acordarea de daune morale, chiar în condiţiile în care părţile civile nu au administrat propriu-zis probe care să demonstreze existenţa şi cuantumul acestora.

În fapt, dauna morală a fost definită în doctrina dreptului şi în jurisprudenţă ca reprezentând orice atingere adusă unei dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală resimţită de victimă. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele de natură psihică constând în durere, regret, teamă, ruşine, nelinişte, umilinţă şi alte asemenea emoţii negative. În stabilirea existenţei unui prejudiciu se impune a se lua în calcul atât caracterul cât şi importanţa valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat acest prejudiciu, situaţia personală a victimei, cu trimitere la mediul social din care provine, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia acesteia şi, nu în ultimul rând, circumstanţele săvârşirii faptelor. Într-un asemenea context, existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei, privit prin prisma împrejurărilor expuse mai sus.

Astfel, atât în acord cu jurisprudenţa internă, cât şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a luat act de faptul că într-o atare situaţie proba faptei ilicite este considerată suficientă, urmând ca prejudiciul moral rezultat şi raportul de cauzalitate dintre acestea să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să genereze un astfel de prejudiciu, precum şi a împrejurărilor în care fapta ilicită (infracţiunea) a fost săvârşită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern, intim al prejudiciului moral, fiind imposibilă probarea sa directă.

Pe de altă parte, se impune a se avea în vedere faptul că, potrivit Hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Danev vs. Bulgaria şi Iovtchev vs. Bulgaria, s-a reţinut că a fost încălcată Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pe considerentul că abordarea formalistă a instanţelor naţionale (care atribuiseră reclamantului obligaţia de a dovedi existenţa unui prejudiciu moral cauzat de fapta ilegală, pe baza unor dovezi susceptibile să confirme manifestări externe ale suferinţelor sale psihice) au avut drept rezultat privarea acestuia de despăgubirea justificată pe care ar fi trebuit să o obţină. S-a considerat de către instanţa europeană că motivarea hotărârilor pronunţare de instanţele bulgare nu a ţinut seama de faptul că încălcarea constantă a drepturilor fundamentale ale persoanei putea prin sine însăşi să fie reţinută ca element necesar pentru stabilirea unui prejudiciu moral. Or, respectiva abordare a instanţelor naţionale, care solicitaseră persoanei vătămate în cauză să-şi demonstreze suferinţele de natură psihică prin mijloace de probă concrete, în special prin mărturii, a fost considerată de natură a-i priva pe reclamanţii din cauzele respective de dreptul la un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenţie.

Aplicând principiile generale expuse mai sus la situaţia concretă analizată, s-a constatat ca fiind validă şi producătoare de efecte juridice constituirea de parte civilă formulată de părţile civile C. senior şi C. junior, care au solicitat doar acordarea de daune morale (nu şi materiale). În lumina celor expuse mai devreme, este certă producerea unui prejudiciu moral ca urmare a faptelor ilicite comise de inculpaţi, prejudiciu care le dă dreptul părţilor civile la acordarea unor reparaţii echitabile, proporţionale cu suferinţa fizică, psihică, internă provocată acestora, chiar dacă nu la nivelul cuantumului solicitat, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 19 alin. (3), (5) şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) şi art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ.

În privinţa celorlalte părţi civile, respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, acţiunile civile formulate sunt fondate, demonstrându-se pe bază de înscrisuri cuantumul daunelor materiale solicitate, acţiunile civile respective urmând să fie admise.

Conform dispoziţiilor relevante din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, învederându-li-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului aferent.

Împotriva Sentinţei penale nr. 63 pronunţată la data de 26 aprilie 2018 de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. x/2017, au declarat apel inculpaţii A., B., şi alţii.

Prin Decizia penală nr. 395/A din 17.04.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii A., B., şi alţii, împotriva Sentinţei penale nr. 63 din data de 26 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. x/2017.

A desfiinţat în tot sentinţa atacată şi rejudecând:

I. A menţinut încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A., B., şi alţii, prin rechizitoriu, respectiv tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen. şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) şi art. 38 alin. (1) C. pen., pentru fiecare inculpat.

1. În baza art. 32 raportat la art. 188 C. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor simplu (persoană vătămată C. junior).

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată şi de a se apropia de aceasta la o distanţă de 200 m, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, (persoană vătămată C. senior).

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată şi de a se apropia de aceasta la o distanţă de 200 m, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

A constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 178/08.06.2017, pronunţată de Judecătoria Reşiţa în Dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1253/A/25.10.2017 a Curţii de Apel Timişoara, la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 85 C. pen. din 1969, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispusă faţă de inculpat prin Sentinţa penală nr. 178/08.06.2017 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în Dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1253/A/25.10.2017 a Curţii de Apel Timişoara.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente - două pedepse de câte 4 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b), a) contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 178/08.06.2017 a Judecătoriei Reşiţa, definitivă prin Decizia penală nr. 1253/A/25.10.2017 a Curţii de Apel Timişoara, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care a adăugat un spor de 6 luni şi 20 zile închisoare(1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani, 6 (şase) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 C. pen. şi art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată şi de a se apropia de aceasta la o distanţă de 200 m, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului inculpatului.

2. În baza art. 32 raportat la art. 188 C. pen., a condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor simplu (persoană vătămată C. junior).

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată şi de a se apropia de aceasta la o distanţă de 200 m, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 6 (şase) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, (persoană vătămată C. senior).

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată şi de a se apropia de aceasta la o distanţă de 200 m, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adăugă un spor de 2 luni închisoare(1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 C. pen. şi art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată şi de a se apropia de aceasta la o distanţă de 200 m, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului inculpatului.

II. În baza art. 19 alin. (5) şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) şi art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile C. senior şi C. junior.

A obligat inculpaţii A., B., şi alţii, în solidar, să plătească părţii civile C. senior suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.

A obligat inculpaţii A. şi B. în solidar, să plătească părţii civile C. junior suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (5) şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) şi art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, şi a obligat pe inculpaţii A. şi B. în solidar la plata sumei de 1978,03 RON şi inculpaţii A.,B., şi alţii, în solidar la plata sumei de 1228,93 RON cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

În baza art. 19 alin. (5) şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) şi art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa şi a obligat inculpaţii A. şi B. în solidar la plata sumei de 1.023,08 RON, cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia, precum şi din oficiu, în limitele art. 417 şi art. 418 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat că apelurile declarate de inculpaţii A., B., şi alţii, sunt fondate, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor civile C. senior şi C. junior, declaraţiile martorilor H., F., J., G., I., N. şi M., rapoarte de expertiză medico-legală, certificate medico-legale, alte înscrisuri medicale, Certificatul medico-legal nr. 348/A2/14.07.2015, rezultă că în seara zilei de 30.06.2015, în jurul orei 19:00, persoana vătămată C. senior se afla împreună în faţa blocului unde locuieşte din localitatea Dognecea, judeţul Caraş-Severin. Împreună cu acesta mai erau şi alţi locatari. În apropierea blocului, la o distanţă de cca 15 - 20 m, C. senior deţine şi o casă cu anexe. În faţa casei sale se afla inculpatul B., care repara o camionetă. La un moment dat C. senior s-a dus la B. şi i-a spus să îşi mute camioneta din locul unde o repara, întrucât îi omoară păsările aflate lângă anexele sale. Cei doi s-au luat la ceartă, C. senior era băut şi i-a adresat inculpatului B. ameninţări şi înjurături. Atunci B. l-a sunat pe fratele său - inculpatul A., pentru a veni să-l ajute.

După circa 10 minute a venit în acel loc un autoturism de culoare închisă, condus de numitul E., în care se aflau şi inculpaţii A. şi D. Aceştia din urmă au coborât din autoturism, din portbagaj inculpatul A. a luat o rangă de fier, iar inculpatul D. a luat o bâtă de lemn şi s-au îndreptat către locul unde era inculpatul B., care avea şi el o ţeavă de fier în mână. Numitul E. a rămas în autoturism.

Cei trei inculpaţi l-au lovit cu corpurile contondente pe C. senior în zona capului şi peste corp, acesta căzând pe sol, cei trei inculpaţi continuând să-l lovească şi în timp ce era căzut la pământ. În acest timp dintre blocuri a venit persoana vătămată C. junior şi văzând că tatăl său este lovit de cei trei inculpaţi a intervenit pentru a-l apăra. Atunci C. junior fost lovit de inculpatul A., care a vrut să îi dea cu ranga în cap, însă s-a ferit şi l-a lovit în umăr, iar inculpatul B. l-a lovit cu ţeava de fier după gât. C. junior a căzut, iar când încerca să se ridice inculpatul A. l-a lovit cu ranga în cap, lovitură în urma căreia a căzut la pământ şi şi-a pierdut cunoştinţa.

Au intervenit pentru aplanarea conflictului martorii F. şi G., însă au fost loviţi şi aceştia de către inculpaţi.

După ce C. junior a căzut în stare de inconştienţă cei trei inculpaţi au plecat de la locul faptei cu autoturismul condus de numitul E., având asupra lor obiectele contondente cu care au lovit.

Martorul F. a sunat la 112, solicitând intervenţia unui echipaj al poliţiei şi a ambulanţei. La faţa locului au venit ambulanţa şi poliţia, persoanele vătămate fiind transportate la Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa.

C. junior a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, secţia neurologie în perioada 09 - 14.07.2015, iar C. senior a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenţă Timişoara, secţia neurochirurgie în perioada 01 - 07.07.2015.

Din Certificatul medico-legal nr. 348/A2/14.07.2015 a rezultat că C. junior a prezentat mai multe leziuni traumatice în zona capului şi în anumite zone ale corpului, fiind necesare pentru vindecarea acestora un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovirea directă şi repetată cu corpuri contondente. Prin Adresa cu nr. x/19.10.2016 a Serviciului Judeţean de Medicină Legală Caraş-Severin, dată în completare la Certificatul medico-legal nr. 348/A2/14.07.2015, s-a precizat că traumatismul suferit cu fractură fronto-parietală dreapta, complicată cu hematom subdural acut şi hemoragie subarahnoidiană post-traumatică, a pus în primejdie viaţa victimei.

Din Certificatul medico-legal nr. 333/A2/08.07.2015 a rezultat faptul că C. senior a prezentat mai multe leziuni traumatice în zona capului şi în anumite zone ale corpului, fiind necesare pentru vindecarea acestora un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale, leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire directă cu corpuri contondente.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în mod corect în rechizitoriu s-a reţinut în ceea ce o priveşte pe persoana vătămată C. junior, infracţiunea de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen., iar în ce o priveşte pe persoana vătămată C. senior, infracţiunea de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

Pentru caracterizarea faptei ca tentativă de omor trebuie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta, cum sunt: natura instrumentului folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată ca şi urmările produse. Din starea de fapt reţinută mai sus, rezultă că inculpaţii B. şi A. i-au aplicat lui C. junior mai multe lovituri cu ranga de fier şi ţeava de fier în cap şi peste corp. Din actele medico-legale aflate la dosar rezultă ca C. junior a suferit leziuni traumatice ce au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale (80) şi că acestea i-au pus viaţa în primejdie, leziunile fiind produse prin loviri directe şi repetate aplicate cu mare intensitate. De aici rezultă că inculpaţii A. şi B. au acţionat cu intenţia de a ucide, prin acţiunile lor de lovire a persoanei vătămate C. junior cu ranga de fier şi ţeava de fier în cap, peste umăr şi după gât, au prevăzut că se poate produce moartea acesteia, rezultat care chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.

În ce o priveşte pe persoana vătămată C. senior, din starea de fapt reţinută mai sus, rezultă că inculpaţii B., A. şi D. i-au aplicat lovituri cu ranga de fier, ţeava de fier şi bâta de lemn peste corp şi în zona capului. Din actele medicale aflate la dosar a rezultat că a fost internat în perioada 01.07.2015 - 07.07.2015 cu diagnosticul: Traumatism cranio-cerebral minor cu fractură fără înfundare temporo-parietală stânga. Lamă de hematom subdural temporal stâng în resorbţie. Contuzie forte umăr stâng. Agresiune.

S-a reţinut în Certificatul medico-legal nr. 333/a2 din 08.07.2015 că, în urma investigaţiilor imagistice prin RMN se infirmă suspiciunea de fractură de odontoidă, iar în urma reevaluării ortopedie se infirmă şi fractura de col humeral stâng cu subluxaţie scapulă humerală stângă. S-a externat ameliorat neurologic fără deficienţe neurologice obiective.

S-a concluzionat că persoana vătămată C. senior a suferit leziuni traumatice care s-au produs prin lovirea directă cu corpuri contondente, ce au necesitat pentru vindecare 65 zile îngrijiri medicale, apreciindu-se că viaţa nu i-a fost pusă în primejdie. A rezultat deci că inculpaţii nu au acţionat cu intenţia de a ucide ci cu intenţia directă de a o lovi pe persoana vătămată C. senior. Chiar dacă instrumentele folosite de inculpaţi erau apte să producă moartea, loviturile aplicate au fost de o intensitate mai mică şi mai mult peste corp, nevizând zone vitale, doar cele din zona capului, care însă au produs un traumatism cranio cerebral minor.

Prin urmare, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este cea corectă, şi nu aceea reţinută prin sentinţa atacată. Aşa cum s-a arătat mai sus, din actele medicale aflate la dosar coroborate cu declaraţiile persoanelor audiate în cauză nu rezultă că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide ambele persoane vătămate pentru a se putea reţine fapta de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 189 lit. f) C. pen., ci intenţia de a-l ucide pe C. junior şi de a-l lovi pe C. senior.

Fiind audiaţi, inculpaţii B. şi A. au susţinut doar că s-au apărat şi în exercitarea activităţii de apărare au lovit persoanele vătămate, însă nu în zona capului. Inculpatul D. a susţinut că nu a lovit niciuna dintre persoanele vătămate.

Astfel, B. a susţinut în declaraţiile sale că în data de 30.05.2015, în jur de ora 19, se afla cu autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x, în zona blocurilor din com. Dognecea, efectua nişte reparaţii la autovehicul împreună cu numitul P.. În timp ce repara maşina a venit la el persoana vătămată C. senior care era sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a adresat cuvine jignitoare şi ameninţări cu moartea, spunându-i să plece să repare maşina în altă parte. Mai spune inculpatul că nu a răspuns provocărilor, s-a panicat şi l-a sunat pe fratele său să vină să-l ajute să mute maşina de acolo. După aproximativ 8 minute a venit fratele său, inculpatul A., cu un autoturism marca x condus de E., în autoturism fiind şi inculpatul D. În timp ce inculpaţii A. şi D. veneau spre el, toţi membrii familiei Q. s-au adunat în spatele blocului, iar C. senior i-a adresat cuvinte jignitoare lui A. Numitul H. a aruncat cu o piatră spre D., lovindu-l în zona capului, după care acesta a urcat în autoturism. Inculpatul B. i-a rugat pe membrii familiei Q. să înceteze şi să-l lase să ducă maşina acasă, moment în care membrii familie Q. au venit înspre ei, C. senior, având în fiecare mână câte o bâtă de lemn, C. junior, având într-o mână o bâtă de lemn, iar în cealaltă o furcă de fier cu trei ţepuşe, iar numiţii G. şi B. având fiecare în mână câte o bâtă de lemn. Au fost loviţi peste corp cu bâtele de către membrii familiei Q. B. a reuşit să-i ia bâta din mână lui C. junior, iar B. i-a luat bâta lui C. senior şi s-au apărat. În momentele de agresiune exercitate de C. senior şi ceilalţi membrii, inculpaţii s-au apărat şi au lovit cu bâtele pe C. senior şi pe ceilalţi, însă nu au lovit pe nimeni în zona capului, lovind doar peste picioare şi mâini. Între timp au venit mai mulţi membrii ai familiei Q. care aveau bâte de lemn asupra lor, iar G. a încercat să-l lovească cu o bâtă, el s-a ferit şi l-a lovit pe C. junior, ocazie cu care amândoi inculpaţii B. şi A. au reuşit să fugă către maşina sa marca x, cu nr. x, cu care au plecat acasă. În timp ce se deplasau spre casă au sunat ajutorul de şef de post din com. Dognecea şi au spus cele întâmplate.

Inculpatul A. a susţinut în declaraţiile date că în data de 30.06.2015, în jur de orele 19:30, a fost sunat de fratele său B. care i-a spus să vină să-l ajute să împingă camioneta sa până la domiciliu întrucât are o defecţiune. Cu el au mai mers E. care era şoferul autoturismului cu care s-au deplasat şi D. Ajunşi în locul unde era fratele lui au fost insultaţi de C. senior şi G.. În acel loc s-au adunat membrii familiei Q. şi rudele lor care aveau bâte în mâini şi au luat şi pietre de jos pentru a-i lovi, C. junior având şi o furcă. H. l-a lovit cu o piatră în cap pe D., acesta rămânând la maşina lui E. El şi fratele lui au fugit, însă au ajuns numai până la zidul unui garaj, C. senior şi ceilalţi venind înspre ei. C. junior a încercat să îl lovească cu o bâtă însă s-a ferit cu braţul drept şi a reuşit să-i ia bâta din mână. Atât el cât şi B. s-au apărat pentru a nu fi loviţi de ceilalţi. A lovit cu bâta pe G. şi alte persoane în zona picioarelor şi peste mâini pentru a nu fi agresaţi. Nu au lovit nicio persoană în zona capului. Întrucât agresiunea a fost multiplă există posibilitatea ca C. junior şi ceilalţi să se fi lovit între ei cu bâte şi pietre. A fost lovit de C. senior în zona picioarelor, la spate şi la mâini. A mai arătat inculpatul A. că G. a încercat să-l lovească pe el cu bâta, însă el s-a ferit şi l-a lovit pe C. junior, acesta prăbuşindu-se la pământ. Atunci el şi fratele lui au fugit şi pe drum au sunat la poliţie.

În procesul-verbal de ascultare din data de 10 august 2015, inculpatul A. că a fost lovit de C. senior şi C. junior cu bâtele de lemn peste corp, el s-a apărat cu mâinile, a reuşit să ia bâta de lemn de la C. senior şi a lovit la întâmplare pe cei care îl atacau pentru a se apăra de loviturile lor. A arătat ca i-a lovit cu bâta de câteva ori pe C. senior şi C. junior, dar nu a avut intenţia de a-i ucide, a lovit doar să se apere pe el şi pe B.. În timpul altercaţiei a văzut ca C. junior a fost lovit cu bâta în cap de G., care de fapt încerca să-i lovească pe ei şi din greşeală l-a lovit pe C. junior.

Inculpatul D. a relatat în declaraţiile sale că în data de 30.06.2015, în jur de orele 19:00 se afla în centrul localităţii Dognecea, a venit la el A. şi l-a rugat să meargă să-l ajute să împingă maşina fratelui său care era defectă în zona blocurilor din Dognecea. Au urcat în autoturismul condus de numitul E. şi s-au deplasat în zona blocurilor din Dognecea. Ajunşi acolo, E. a rămas în maşină, iar el şi A. au coborât pentru a merge să împingă maşina. În acel loc se mai aflau C. senior, C. junior şi G. care au aruncat cu pietre spre ei. A fost lovit cu o piatră aruncată de G., cauzându-i hemoragie. Atunci s-a retras şi a intrat în autoturismul lui E.. A văzut că în acel loc s-au strâns mai multe persoane, i-a văzut pe C. junior cu o furcă de fier şi o bâtă de lemn în mână şi pe C. senior şi G. cu câte o bâtă de lemn. Cu bâtele aceştia au început să-i lovească pe inculpaţii A. şi B. În această altercaţie a văzut cum A. şi B. au reuşit să smulgă bâtele din lemn de la C. junior şi G., după care au lovit pe C. senior, C. junior şi G. În timpul conflictului a văzut pe C. junior încercând să-l lovească pe A. cu furca de fier, acesta din urmă s-a ferit şi apoi l-a lovit cu o bâtă peste corp pe C. junior. A susţinut inculpatul că el nu a lovit niciuna din persoanele vătămate.

La un moment dat el cu E. au plecat cu maşina cu care au venit lângă biserică şi nu au mai văzut ce s-a întâmplat. Apoi B. şi A. au venit la maşină şi au mers la poliţie.

Aceste susţineri ale inculpaţilor sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile persoanelor vătămate, declaraţiile martorilor H., F., J., G., I. şi actele medico-legale aflate la dosar.

Aşa cum s-a arătat în starea de fapt reţinută de instanţa de apel, din declaraţiile persoanelor vătămate coroborate cu declaraţiile H., F., J., G., I., N. şi M., a rezultat că în acea seară (30.06.2019) C. senior s-a dus la B. şi i-a spus să îşi mute camioneta din locul unde o repara, întrucât îi omoară păsările aflate lângă anexele sale. Cei doi s-au luat la ceartă, C. senior era băut şi i-a adresat inculpatului B. ameninţări şi înjurături. Atunci B. l-a sunat pe fratele său - inculpatul A., pentru a veni să-l ajute.

După circa 10 minute au venit la faţa locului inculpaţii A. şi D. cu un autoturism condus de numitul E.. Au coborât din autoturism, din portbagaj inculpatul A. a luat o rangă de fier, iar inculpatul D. a luat o bâtă de lemn şi s-au îndreptat către locul unde era inculpatul B., care avea şi el o ţeavă de fier în mână. Numitul E. a rămas în autoturism.

Toţi cei trei inculpaţi l-au lovit cu corpurile contondente pe C. senior în zona capului şi peste corp, acesta căzând pe sol, inculpaţii continuând să-l lovească şi în timp ce era căzut la pământ. Persoana vătămată C. junior care venea dintre blocuri şi văzând că tatăl său este lovit de cei trei inculpaţi a intervenit pentru a-l apăra. Atunci C. junior fost lovit de inculpatul A., care a vrut să îi dea cu ranga în cap, însă s-a ferit şi l-a lovit în umăr, iar inculpatul B. l-a lovit cu ţeava de fier după gât. C. junior a căzut, iar când încerca să se ridice inculpatul A. l-a lovit cu ranga în cap, lovitură în urma căreia a căzut la pământ şi şi-a pierdut cunoştinţa.

Din probe a rezultat fără nici un dubiu că inculpaţii A. şi B. au comis infracţiunea de tentativă de omor faţă de persoana vătămată C. junior. Aceştia au acţionat împreună, au lovit concomitent victima, fiind conştienţi de urmările ce s-au produs, acceptând consecinţele acţiunii lor comune, nefiind relevant care dintre loviturile aplicate ar fi produs moartea.

În ce o priveşte pe persoana vătămată C. senior, aşa cum s-a arătat mai sus, din probele administrate şi analizate rezultă că toţi trei inculpaţii au lovit-o, săvârşind astfel infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

Referitor la declaraţiile martorilor O. şi R., acestea vor fi înlăturate întrucât sunt nesincere. Aceşti martori au declarat că au fost la magazinul din apropierea locului unde a avut loc altercaţia, au făcut cumpărături şi au văzut ceea ce s-a întâmplat. Contrar spuselor acestora, martorul S., care deţinea magazinul la acea vreme şi care se afla la magazin în timpul când a avut loc conflictul, a declarat că timp de o oră înainte de conflict şi o jumătate de oră după conflict, la magazin a fost doar el (martorul) soţia sa, sora soţiei sale, o fată din sat şi T., nefiind şi alte persoane.

Cu privire la declaraţiile martorelor U. şi K., s-a constatat că susţin poziţia adoptată de inculpaţi, însă sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor H., F., J., G. şi I. şi actele medicale aflate la dosar. Susţinerile inculpaţilor B. şi A. că au fost loviţi de persoanele vătămate, că ei doar s-au apărat şi în exercitarea acţiunilor de apărare au lovit persoanele vătămate sunt neîntemeiate. Inculpaţii nu au prezentat vreun înscris medical care să ateste vreo lovitură din acea dată, ci dimpotrivă, persoanele vătămate au fost cele lovite, leziunile suferite de acestea s-au produs prin loviri repetate cu corpuri dure, la C. junior loviturile fiind de mare intensitate, necesitând pentru vindecare 80 zile îngrijiri medicale şi fiindu-i pusă viaţa în primejdie.

Conchizând, s-a reţinut că inculpaţii A. şi B. au săvârşit faptele reţinute în sarcina acestora prin actul de sesizare, iar inculpatul D. a săvârşit fapta de lovire sau alte violenţe faţă de persoana vătămată C. senior.

S-a arătat că, în drept, fapta inculpaţilor B. şi A., care în data de 30.06.2015 au aplicat persoanei vătămate C. junior lovituri cu o rangă de fier şi ţeavă de fier în cap şi peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80 zile îngrijiri medicale şi punându-i viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen.

S-a susţinut că elementul material al laturii obiective constă în activitatea de ucidere a inculpaţilor care au aplicat persoanei vătămate C. junior lovituri cu o rangă de fier şi ţeavă de fier în cap şi peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80 zile îngrijiri medicale şi punându-i viaţa în primejdie.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, aceştia au prevăzut că prin lovirea victimei cu ranga de fier şi ţeavă de fier în cap şi peste corp se poate produce moartea, rezultat pe care nu l-au urmărit, însă au acceptat posibilitatea producerii lui.

În drept, fapta inculpaţilor B., A. şi D., care în data de 30.06.2015, au aplicat persoanei vătămate C. senior lovituri cu o rangă de fier, ţeavă de fier şi bâtă de lemn în peste corp şi în zona capului, cauzându-i pentru vindecare 65 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

Elementul material al laturii obiective constă în acţiunile de lovire exercitate de inculpaţi asupra persoanei vătămate C. senior, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 zile îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, aceştia au prevăzut că prin lovirea victimei cu ranga de fier şi ţeavă de fier în cap şi peste corp se poate produce moartea, rezultat pe care nu l-au urmărit, însă au acceptat posibilitatea producerii lui.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat prezentele recursuri în casaţie, în termenul legal, inculpaţii B. şi A.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpaţii B. şi A., prin apărător ales, avocat V., au solicitat admiterea cererii, desfiinţarea, în parte, a deciziei recurate, iar instanţa să dispună, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., achitarea lor pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor (simplu), prevăzute şi pedepsite de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., faptele nefiind prevăzute de legea penală, având în vedere motivele care vor fi expuse în cele ce urmează.

Astfel, s-a arătat că fapta de tentativă de omor reţinută în sarcina inculpaţilor nu este una tipică, în contextul în care, instanţa de apel, nereţinând infracţiunea de încăierare în varianta prevăzută de alin. (3) al art. 198 C. pen., care face trimitere la alin. (2) al aceluiaşi articol cu privire la situaţia imposibilităţii identificării autorului faptei care a cauzat moartea unei persoane - când "nu se cunoaşte care dintre participanţi a produs urmările, se aplică tuturor pedeapsa închisorii ..." -, a condamnat ambii inculpaţi în calitate de autori pentru aceeaşi faptă care vizează o singură victimă (C. jr.), în condiţiile în care doar lovitura aplicată în cap putea fi tanatogeneratoare, fiind vorba despre o singură lovitură aplicată unei singure persoane (victima). Prin urmare, instanţa de apel, deşi schimbă încadrarea juridică dată faptei de către prima instanţă pe considerentul lipsei pluralităţii de victime (tentativa de omor poate fi reţinută doar în ceea ce-l priveşte pe partea civilă C. jr.), nu face aplicarea aceloraşi argumente şi în ceea ce priveşte autorii infracţiunii tentate.

În decizia pronunţată în apel se reţine că "elementul material al laturii obiective constă în activitatea de ucidere a inculpaţilor care au aplicat persoanei vătămate C. junior lovituri cu o rangă de fier şi ţeavă de fier în cap şi peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80 zile îngrijiri medicale şi punându-i viaţa în primejdie". Este mai mult decât evident că doar lovitura în cap cu ranga ar fi putut cauza moartea persoanei respective, celelalte pretinse lovituri aplicate cauzând leziunile ce au necesitat pentru vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale; or, fiind vorba despre o singură lovitură, ea putea fi aplicată de o singură persoană, nu de două persoane. Aplicând un raţionament de analogie a dispoziţiilor art. 198 alin. (2) şi (3) C. pen. (care nu sunt incidente în speţă), instanţa a dispus condamnarea ambilor inculpaţi pentru tentativa de omor în calitate de autori, ceea ce conduce la concluzia lipsei de tipicitate obiectivă a acestei fapte.

În drept, s-a precizat că, cererea de recurs în casaţie este întemeiată pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7, art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., precum şi pe textele legale mai sus invocate.

Prin încheierea din camera de consiliu din 14.01.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 395/A din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017. A stabilit termen pentru judecarea pe fond a recursurilor în casaţie la data de 25.02.2020, completul nr. 2, cu citarea părţilor.

La termenul din data de 25.02.2020, au avut loc dezbaterile asupra recursurilor în casaţie declarate de inculpaţi, cauza rămânând în pronunţare.

Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de lege.

Aşadar, se constată că, potrivit noului C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi de apel (situaţia de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat şi exced cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, stabilitatea situaţiilor juridice rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, aşa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecinţe grave, excluzând reexaminarea faptelor şi probelor deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casaţie într-un al doilea apel.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie invocat de inculpaţii B. şi A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Recurenţi-inculpaţi A. şi B. au solicitat achitarea lor, solicitând Înaltei Curţi să aibă în vedere lipsa tipicităţii obiective a infracţiunii de tentativă de omor care le-a fost reţinută în sarcină, considerând că instanţa de apel a apreciat greşit situaţia de fapt rezultată din probe, respectiv instanţa de apel nu a luat în considerare declaraţiile referitoare la devierea loviturii aptă de a genera decesul, date de către persoanele prezente la faţa locului, aceste declaraţii fiind analizate în mod lapidar şi respinse fără vreo motivare din partea instanţei.

Înalta Curte constată că prin motivele invocate în cererea de recurs în casaţie, inculpaţii susţin că nu se face vinovaţi de săvârşirea faptei pentru care au fost condamnaţi, solicitând, practic, o reapreciere a probelor administrate în cauză, cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţele de fond (prima instanţă şi instanţa de apel), ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casaţie, care, potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalităţii hotărârii atacate.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a arătat în considerentele deciziei pronunţate că "Din probe a rezultat fără niciun dubiu că inculpaţii A. şi B. au comis infracţiunea de tentativă de omor faţă de persoana vătămată C. junior. Aceştia au acţionat împreună, au lovit concomitent victima, fiind conştienţi de urmările ce s-au produs, acceptând consecinţele acţiunii lor comune, nefiind relevant care dintre loviturile aplicate ar fi produs moartea. În drept, fapta inculpaţilor B. şi A., care, în data de 30.06.2015, au aplicat persoanei vătămate C. junior lovituri cu o rangă de fier şi ţeavă de fier în cap şi peste corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80 zile îngrijiri medicale şi punându-i viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen."

Aşadar, Înalta Curte constată că recurenţii inculpaţi au indicat formal cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin invocarea acestuia neputându-se proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar, având drept consecinţă stabilirea unei alte situaţii de fapt, care să conducă la achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de care au fost acuzaţi şi condamnaţi, aşa cum solicită inculpaţii, acest atribut aparţinând exclusiv instanţei de fond şi instanţei de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că fapta pentru care au fost condamnaţi inculpaţii este prevăzută de legea penală, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen., susţinerile recurenţilor inculpaţi în sens contrar fiind nefondate.

Cu privire la critica apărării, care a susţinut că "opinia separată, care trebuie să cuprindă elementele asupra cărora cei 2 judecători iniţial învestiţi nu au căzut de acord, nu este motivată şi nu se regăseşte la dosarul cauzei, fapt ce contravine prevederilor art. 394 alin. (4) C. proc. pen.", Înalta Curte constată că această critică nu se circumscrie cazului de casare invocat, ca niciunui alt caz de recurs în casaţie, de altfel, astfel că nu poate face obiectul analizei pe calea extraordinară a recursului în casaţie.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 395/A din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 395/A din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2020.

GGC - NN